comentarii

cand noi vom fi antichitate de vasile romanciuc


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
TRECUTUL ESTE GARANTIEA VIITORULUI-DACIA STRABUNA - de DESTIN la: 05/09/2004 08:13:57
(la: Cum gandim?)
Se porneste de la ideea gresita ca dacii au fost un popor de pastori sau de munteni, un fel de triburi, iar civilizatia si latinitatea le-au dat-o romanii, prin romanizare.

Nimic mai utopic, nimic mai neadevarat, deoarece romanii sunt un produs al dacilor, o ramura din trunchiul dac si prima lor civilizatie au primit-o de la daci, dupa cum vom vedea…

Elementul autohton dacic a ramas pe loc, în asa-zisa Dacia Felix, care a fost “felix” pentru romani, nu si pentru daci.

Cand ne gandim la fractiunile dace: moldoveni, blaci (valahi), letini, pelasgi, etrusci, osceni (osci), maramuri si stim ca acestia au dat civilizatia lumii, te cuprinde revolta gandind cat de gresit au deslusit unii istorici realitatea faptelor.

Vergiliu vorbind despre Daci, îi numeste genus antiqum terrae (cel mai vechi popor de pe pamînt) si terrae filli (fii pamantului) (Eneida, VI, 580). Si Servius spune acelasi lucru.

În Orient, dacii iau numele de Titani sau Giganti. Mai mult, Homer îi numeste “zei Titani” (Hymn in Apoli, 335, Hesiod, Theogonia, 630-668). Iar în Iliada, tot Homer le spune “protoparintii zeilor” si ai oamenilor distinsi, sau protoparintii parintilor nostri (Homer, Iliada, XIV).

“Si era peste tot pamîntul o singura limba”” (Moise, Cartea I) dar nu o numeste.
Psametus, unul dintre cei mai culti faraoni ai Egiptului, care a trait cu sapte veacuri î.e.n. spune:

“Am facut multe experiente în viata mea, ca sa aflu cel mai vechi popor pe pamant si ce limba vorbea acel popor; în sfarsit am ajuns la convingerea ca limba cea mai veche a fost a frigienilor, adica a pelasgilor si prin urmare acesta este cel mai vechi popor” (Herodot, Cartea II).

Dar cine sunt pelasgii?

O spune Diodor Siculo:

“Eu sînt pelasg, nascut din pamantul negru al Daciei” (Diodor Siculo a fost stranepotul Istrului si al Tisei, nascut în Carpati).

De la pelasgi ia numele fractiunea de popor dac, care a ajuns mai tarziu si în Italia.

Pelasg a fost o diviAvem noi constructia lor de fraza?

Avem noi pe: us, is, os si verbul la sfarsit, asa cum aveau romanii?

Nu, vorbim asa cum am vorbit de cand ne gasim pe pamantul acesta.

Noi pastram întreaga traditie, pe care alte popoare de aceeasi origine nu o mai au.

Italienii nu au traditia noastra si nici folclorul pe care-l avem noi. Se cunoaste ca este un popor nou.

Si daca lucrurile stau astfel, cum poate sa gandeasca cineva ca oamenii acestia, a caror rasa si limba era bine determinata, au amutit si au surzit, trebuind sa astepte 1.000 de ani, pana au venit peste ei romanii sa-i vindece de mutenie si sa-l învete limba romana?

Sa aruncam o privire la romani cine le sunt conducatorii:

235-238 de origine tracica MaximinTracul din Moesia,vorbea latina cu accent tracic.

249-251 de origine traco-ilira Decie(C.Messius Decius).

267-268 de origine traco-ilira Marcus Acilius Aureolus.

268-270 Marcus Aurelius Valerius Claudius din Sirmium.

270-275 Aurelian Lucius Domitianus Aurelianus din Sirmium.

272-282 Probus M. Aurelius din Sirmium.
………………………………………………………………….
293-305 Constantinus Chlorus tatal Sfantului Constantin Cel Mare.

305-337 Sfantul imparat Constantin Cel Mare,fiul lui Constantinus Chlorus si
al Sfintei Elena-daca de origine.

Constantin cel Mare, Sfantul Constantin Cel Mare, a fost si ramane una dintre cele mai mari personalitati ale Istoriei. Etnic si spiritual a fost straroman in cel mai clasic sens al cuvantului.

Sau, cu alte cuvinte, el este primul ? si probabil cel mai mare ? domnitor roman.

Crescut pentru a sluji si - posibilitatea nu se excludea niciodata in marile familii - pentru a conduce Imperiul Roman, cu multiple legaturi tracice - atat de sange cat si spirituale -, convertit la Ortodoxie dar pastrand in permanenta o linie diplomatica necesara, totusi fara a se departa de Dumnezeu, sinteza a geniului diplomatic si organizatoric roman si a entuziasmului si misticismului traco-ilir, Sfantul Constantin Cel Mare ramane o pilda de neegalat in toata istoria Imperiului Roman si a celui Bizantin de limba greaca.

El s-a nascut la Nis si a crescut in complexul mediu al traco-romanilor si protoromanilor aflati la putere in Imperiu. Ca sugestiv exemplu al sus-amintitei complexitati este faptul ca a trebuit, atunci cand tatal avid de putere si-a abandonat sotia - pe Sfanta Elena - sa se obisnuiasca a trai intre mama vitrega, fiica a lui Maximianus Hercules (deci tot traco-romana) si mama sa adevarata. Este de mirare cum, in aceste conditii vitrege, a izbutit sa devina crestin, cu o asemenea impresionanta dimensiune spirituala.

Ma opresc aici si intreb: unde/cine/care sunt conducatori straini?

Ce zici Tu:
"Cert este ca poporul a avut mereu un stapan si acesti stapani au fost intotdeauna din alt neam. Sa nu sariti in sus si sa spuneti ca "boierii români" au fost.. Nu au fost boieri români. Boierii Români sint o aparitie târzie in viata poporului român si ei au provenit la randul sau in marea majoritate din stapanii de neam strain care au fost asimilati de români."

Afirmatiile din comentariul mai jos postat sunt fara acoperire...

"mya si complexele nationale
#18555, de AlexM la Thu, 29/07/2004 - 21:40"

(va urma)

Bibliography:

Herodot:Historiarum Liberi IX edidit Henri Rudolph Dietsch. Editio altera Curavit H. Kellenberg vol. I Lipsiae, in Aedibus, B. G. Tenbueri, 1885;

Herodot:Traducerea româneasca publicata dupa manuscrisul gasit în manastiirea Cosula, de N. Iorga, Valenii de Munte. Tip. Neamul Rom. Soc. Pe actiuni, 1909, p. 553;

Dione Cassius: Historia romana, vol. I-V, Leipzig, Taubner, 1864;

Hoefer, tomes I-IV, ed. II, Paris, Hachette, 1865;

W. Froehner: La Colonne Trajane d’après le surmoulage exécuté à Rome en 1861-1862;

Salomon Reinach: La Colonne Trajane, Paris, Leroux, 1886;

A.D. Xenopol: Istoria Românilor din Dacia Traiana, ed. III, vol. I-IV, Iasi;

A. D. Xenopol: Materiale arheologice, vol. I si II;

Ph. Le Bas: Histoiire romaine depuis la fondation de Rome jusqu’à la chute de l’empire d’Occident, vol. II, p. 558, Paris, Didot, 1846;

Gr. G. Tocilescu: Dacia înainte de Romani, Tip. Acad. Rom, 1880, p. 594;

N. Densusianu: Dacia preistorica, Buc. Instit. De Arte Grafice, Tip. Carol Göbl, 1913, p. 1152;

Teohari Antonescu: Lumi uitate. Studii liiterare si arheologice, Iasi, Tip. Edit. Dacia, P. Iliescu si D. Grossu, 1901, p. 214
Columna lui Traian, vol. I-III, Iasi, Tip. Goldner, 1910, p. 271

Dionisiu Fotino: Istoria generala a Daciei. Trad. G. Sion, Tom I, Buc., Impr. Nat. Rom., 1859;

Teohari Antonescu: Cetatea Sarmisegetuza reconstituita, Iasi, Tip. Goldner, 1906;

Anton D. Velcu: Contributii la studiul crestinismului Daco-Roman sec. I-IV d. Chr.,Imp. Nat. Buc.;

Vasile Pârvan: Dacia. Recherches et découvertes aechéologiques, vol. I/1924, vol. II/1925. Buc. Cultura Nationala

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

"Boierimea româna s-a format tarziu,..."pentru AlexM, - de DESTIN la: 06/09/2004 00:06:00
(la: Cum gandim?)

Marginalizată în vremea regimului comunist, pentru că se ocupa supărător de mult de familiile nobile care trebuia să fie scoase din istorie, genealogia încearcă de câtva timp să îşi recapete locul cuvenit în cadrul efortului de cercetare a trecutului.

În acest context, după 1990, s-a reluat tradiţia studiilor de genealogie, atât la Iaşi, cât şi la Bucureşti, afirmându-se nume importante de cercetători în domeniu, precum domnii Ştefan S. Gorovei sau Mihai Sorin Rădulescu.

Timp de veacuri, marea politică a fost, în Ţările Române, apanajul unui grup destul de restrâns de mari familii boiereşti.

Dacă, în primul rând, vom depăşi prejudecăţile anti-boiereşti inoculate cu atâta insistenţă de către ideologii comunismului, atât de preocupaţi de promovarea teoriei luptei de clasă şi dacă, mai apoi, vom admite că a existat şi la noi o nobilime (chiar dacă există importante diferenţe faţă de tipul apusean de nobilime; boierii moldoveni şi munteni au fost, iniţial, marii proprietari ai pământului, doar ulterior fiind aşezaţi de către domnitori în dregătorii. Astfel, boieria a precedat dregătoria ; în plus, la noi dregătoriile nu au fost, în general, ereditare), va trebui să ne aplecăm cu mult mai mult interes şi cu sporită grijă către aprofundarea istoriei familiilor şi a vieţii oamenilor care s-au aflat, aproape în exclusivitate până la mijlocul secolului al XIX-lea, în prim-planul vieţii politice şi sociale .

Una dintre cele mai importante familii ale marii boierimi moldovene este cea a Costăcheştilor.

Interesul pentru genealogie (apărut, ca mai totdeauna, prin interesul pentru rădăcinile propriei familii) s-a îndreptat spre neamul Boldur-Costache mai ales după citirea letopiseţelor lui Ureche, Costin şi Neculce, unde această familie este destul de bogat reprezentată (cu precădere în letopiseţul lui Ion Neculce).

Desigur că s-a scris despre Costăcheşti. Receptarea lor, totuşi destul de firavă în comparaţie cu rolul de marcă pe care l-au avut în istoria Moldovei.

Unul dintre semnele cele mai sigure ale nobleţii este vechimea .

De aceea, multe dintre familiile mari au încercat să îşi dovedească o origine cât mai îndepărtată, pierdută în legendă.

De altfel, mai toate familiile care îşi arogă o cât de mică nobleţe au parte de legende de apariţie sau de căpătare a prestigiului aristocratic .

Costăcheştii se plasează, deci, printre întemeietorii de ţară.

Primul strămoş istoric (chiar dacă incert) în a cărui descendenţă se plasează familia Costache este Sima Boldur, vornic în timpul lui Ştefan cel Mare .

A fost căsătorit cu Knejina Marina, fiica lui Dragomir banul şi este considerat “trunchiul familiei”.

Mare dregător în timpul domniei lui Ştefan cel Mare, în anul 1460 este mare vistiernic, iar din 1491 ocupă dregătoria de mare vornic al Moldovei (până în 1513).

În această calitate, el este şi voievod (conducător de oaste; bellidux), pe timp de război13 . A rămas în istorie datorită rolului pe care l-a avut în înfrângerea polonezilor, la 1497.

După ce trece Prutul în seara lui 28, în fruntea oastei pe care i-o încredinţase Vodă Ştefan, vornicul Boldur “cu suflet îndrăzneţ” repurtează o victorie strălucită asupra oastei Regelui polon, Ioan Albert, în dimineaţa zilei de duminică, 29 octombrie 1497, la Lenţeşti (Lănţeşti):

“le-au datu războiu şi pre toţi i-au răsipit îndată şi i-au topitu cu ajutoriul lui Dumnezeu şi cu norocul lui Ştefan vodă şi mare moarte şi tăiere s-au făcut atunci în oastea leşască” .

De mâna vornicului Boldur căzuse, la Codrii Cosminului, hatmanul-conte Herbor Lucasiewitz. După victoria de la Lenţeşti, Boldur risipeşte resturile armatei polone în bătălia de la Şipinţi .

A devenit un personaj binecunoscut şi datorită lui Vasile Alecsandri, care l-a descris în al său poem eroic “Dumbrava roşie” .

Fiii lui Boldur au fost Andruşco, mare medelnicer sub Ştefăniţă-Vodă, la 1518 d.Hr. (7026 de la Facerea Lumii) şi Giurgea. Fiul lui Andruşco s-a numit Ioan şi, în urma unor greşeli faţă de Domnie a fost silit să se popească la vechea moşie a familiei, de la Epureni .

O altă variantă ar fi că un anumit Costache Boldur ar fi fost nevoit să se pună sub protecţia Mitropolitului şi ar fi trecut la preoţie (de la el ar proveni porecla de Costăcheşti) .

Fiul lui Ioan a fost Costachi, de la el provenind numele de familie. El este pomenit la 1598, în câteva hrisoave ale Voievodului Ieremia Movilă şi a fost căsătorit cu fiica vornicului Cârstea Ghenovici, Călina .

(Va urma)

Bibliography:

Ştefan S. Gorovei

Mihai Sorin Rădulescu.

Filip Lucian IORGA

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#21140 (raspuns la: #21134) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Boierimea româna s-a format tarziu,..."(continuare II) - de DESTIN la: 12/09/2004 07:02:25
(la: Cum gandim?)

Gavril (Gavriliţă) Costache era fiul slugerului Costachi şi al Teofanei (ascendenţa lui este controversată ).

A fost căsătorit de două ori, o dată cu fiica spătarului Caracaş, cealaltă cu fiica hatmanului Costin .

Tudosica Costin, educată în Polonia, rafinată, înrudită cu marea nobilime polonă, prin Barnovschi, a avut o influenţă benefică asupra Costăcheştilor, neam având, mai degrabă, comportament de codreni din Tigheciul cvasiautonom, aflaţi mai mereu în harţă cu tătarii .

În alte surse , aflăm despre o a treia soţie a boierului: Vasilica, fiica lui Gavril Palade şi fosta soţie a unui Cantacuzino; de aceea, se pare, Gavriliţă se va afla, la un moment dat, în partida condusă de Ilie Sturdza, care îşi susţinea cumnatul, pe Petriceicu-vodă.

În 1657, ca agă de darabani al domnitorului Grigore Ghika, Gavriliţă luptă împotriva partidei rivale, cea a lui Gheorghe Ştefan; este grav rănit la cap, pierde câteva degete de la o mână şi este, pentru scurt timp, prins de duşmani dar scapă, ajutat de un grup de moldoveni şi tătari .

În timpul domniei aceluiaşi domnitor Ghika participă, ca mare jitnicer, la lupta împotriva muntenilor, care se “hainiseră” împotriva otomanilor (numeroasele conflicte dintre moldoveni şi munteni sunt încă o dovadă a absenţei conştiinţei naţionale în această epocă, în care atitudinile sunt determinate de mentalităţi de tip feudal).

Gavriliţă este luat prizonier, împreună cu boierii Bucioc şi Buhuş, de către Constantin-vodă Şerban care “îndată i-au pus iară la boierii, şi slobodzi, fără nici o pază” , stare de fapt care ne poate face să credem că boierii s-au dat prinşi de bună voie .

În timpul primei domnii a lui Gheorghe Duca, Gavriliţă este serdar; bun militar şi rudă cu Doamna Anastasia, va ocupa, la cea de-a doua domnie a lui Duca-vodă cel Bătrân, dregătoria de serdar .

Acum influenţa sa este remarcabilă, iar statutul de mare proprietar funciar îi este confirmat printr-un uric solemn.

De altfel, răscoala din 1671-72, condusă de neamul Hânceştilor, de Durac şi de Constantin Clucerul a fost îndreptată şi împotriva puterii crescânde a familiei Costache. .

După înfrângerea răscoalei, Gavriliţă este instalat vornic de Ţara de Sus, în locul lui Grigore Hăbăşescu, compromis prin participarea la răzmeriţă.

După căderea lui Duca, Gavriliţă Costache, împreună cu neamul Buhuş şi cu alte familii boiereşti din Ţara de Jos, se opune lui Petriceicu-vodă.

Boierii se întrunesc la Galaţi, fief-ul Costăcheştilor, şi îl aleg domn pe Dumitraşco-vodă Cantacuzino .

În timpul domniei lui Antonie-vodă Ruset, Gavril ocupă dregătoria de hatman ; se pare, însă, că ar fi ţesut intrigi în vederea dărâmării acestui domnitor şi l-ar fi susţinut pe Vasile Gheuca, nepot de-al său , pentru a deveni domn.

La a treia domnie a lui Gheorghe Duca, în vara lui 1679, este mare vornic al Ţării de Jos. Se pare că a participat la “hiclenia” vel-vistiernicului Vasile Gheuca, a vel-jitnicerului Gheorghe Bogdan şi a slugerului Lupul, dar a fost iertat, datorită marii sale puteri .

Duca-vodă fuge în Transilvania, gonit de polonezii care îl reinstalează, pentru scurtă vreme, pe Petriceicu-vodă. O parte din boieri nu mai vor să rămână alături de Duca şi fug în Ţara Românească; printre aceştia se află şi Gavriliţă .

Numele său se regăseşte printre cele ale boierilor care, la 1 ianuarie 1684, semnează o cerere de alianţă cu Rusia şi care, mai apoi, iau parte la lupta anti-otomană a lui Petriceicu .

(va urma)

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#21846 (raspuns la: #21759) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Si artistii flamanzesc - de Adrian Marchidann la: 13/09/2004 12:40:11
(la: Downloadul de mp3-uri si filme de pe Internet.)
Chiar daca Tom Cruise ia 20 milioane dolari pentru fiecare film in care joaca, marea majoritate a artistilor face foamea chiar si in America. El castiga mult pentru ca aduce un venit foarte mare.

Cei mai multi cauta cu disperare un rol ori isi storc creierii sa compuna o melodie pe care nu o asculta nimeni. Intre timp spala vase prin restaurante si nu au nici macar asigurare medicala ca lumea. In plus, majoritatea banilor sunt luati de marile companii producatoare si distribuitoare.

Daca America este acum sediul creativitatii, nu ma refer aici la calitate, este tocmai pentru ca se respecta drepturile de autor, iar munca fiecaruia era recompensata pe masura calitatii.
#22001 (raspuns la: #21655) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Boierimea româna s-a format tarziu,..."(continuare III) - de DESTIN la: 14/09/2004 00:43:31
(la: Cum gandim?)



Urmează cea de-a doua domnie a lui Dumitraşco-vodă Cantacuzino.

În timp ce Miron Costin fugise împreună cu Petriceicu-vodă , marele vornic, Gavriliţă, cumnatul cronicarului, sfătuit de Buhuş hatmanul, care îl avertizează că Dumitraşco-vodă plănuieşte să-i taie pe toţi boierii filo-poloni, fuge, împreună cu fiii săi şi cu alţi boieri gioseni, în Ţara Românească, la Şerban-vodă Cantacuzino, vărul şi rivalul domnului moldovean .

În Muntenia, boierii fugiţi îl aleg domn pe Constantin Cantemir:

“Şi au socotit cu toţii pre Costantin Cantemir cliuceriul, fiind om bătrân, ca de şaptedzăci de ani, şi om prost, mai de gios, că nice carte nu ştié, socotind boierii că l-or purta precum le va fi voia lor […]. Că alţii mai de cinste şi mai de neam nu priimié să fie domnu” .

Tot în Letopiseţul lui Neculce (care, de altfel, nu le este deloc favorabil Costăcheştilor, din pricina propriului diferend al autorului cu Lupul Costache; este interesant de remarcat cât de mult influenţează interesele personale viziunea de ansamblu a acestui cronicar) găsim o nouă probă a uriaşei influenţe la care ajunseseră Gavriliţă şi ai săi - noul domn, Constantin Cantemir, jură în faţa marelui boier:

“Aşijdere au mai giurat Cantemir şi lui Gavriliţă: luund domnia Cantemir, să nu să atingă sabia lui de dânsu sau de vreun ficior a lui”,
după care urmează nelipsitul comentariu maliţios al lui Neculce, care îl vizează, desigur, pe duşmanul său de moarte, Lupul, fiul lui Gavriliţă:
“pentru căci el vidé Gavriliţă pe ficiorii lui că nu sunt toţi aşedzaţi la minte, ce o samă sunt şi can zlobivi” .

După mazilirea lui Dumitraşco-vodă Cantacuzino, ieşenii se revoltă împotriva grecilor, iar armaşul Fliondor, Gheorghiţă Ciudin, căpitanul Mitre şi Mileştii, în fruntea “burzuluirii”, îl caută cel mai vârtos pe Sarăieni “carele au fost de au fost bătut stupii lui Gavriliţă vornicului şi au fost dat ştiubeilor foc”, dar grecul scapă .

În 1685 începe domnia lui Constantin-vodă Cantemir. Gavriliţă este ţinut la mare cinste (vel-vornic de Ţara de Jos) şi atinge punctul maxim al puterii:

“Şi din toţi boierii era mai ales la acest domnu Gavriliţă vornicul şi cu ficiorii lui. Era el boieriu şi chivernisié precum îi era voia. Şi era o samă din ficiorii lui can făr’ de ispravă , zlobivi: Lupul şi Solomon şi Costachi. Avé slugi tălhari la casăle lor, de ţiné drumurili, de ucidè turcii şi fura bucate din Bugeac, cai, iepe. Şi să făce farmutale totdeuna şi slimuri cu tătarâi pentru fapteli lor, şi nu puté să dzică nime nemică de frica lui Gavriliţă.. Şi domnul, de şi ştié, răbda”.

Vrând-nevrând, cronicarul depune astfel mărturie, printre obişnuitele insulte, pentru măreţia la care ajunseseră Costăcheştii în timpul domniei lui Constantin Cantemir.

Deja nu mai este vorba doar de o familie bogată şi influentă, ci de un adevărat spirit de clan, pe care îl dezvoltă Gavriliţă şi ai lui.

Încercând o comparaţie puţin cam excentrică, am putea sesiza asemănările dintre aceste mari neamuri din Moldova şi clanurile din Scoţia medievală.

Costăcheştii au ştiut cum să-şi apere interesele spiţei şi au avut un “rol pe care nu l-a avut nici o familie boierească din trecut, pentru o perioadă atât de lungă” .

Vodă Cantemir îl trimite pe Gavriliţă cu solie în Ţara Românească, la Şerban-vodă Cantacuzino .

La scurtă vreme de la întoarcerea în Moldova, Gavril Costache, unul dintre cei mai puternici boieri din istoria Moldovei, trece la cele veşnice.

Au existat şi voci care au susţinut că marele boier ar fi fost otrăvit la ordinul domnului Munteniei (şi, mergând mai departe, însuşi Constantin-vodă Cantemir ar fi avut de câştigat de pe urma morţii omului care avusese o atât de importantă influenţă în cadrul procesului de stabilire a candidaţilor la domnie, care îl ţinuse, până atunci, sub control şi peste al cărui cuvânt nu putuse trece; uciderea ulterioară a cărturarului Miron Costin, la ordinul aceluiaşi domnitor, face această supoziţie şi mai plauzibilă: cei doi domnitori, înţeleşi pentru a suprima un personaj devenit mult prea incomod).

De pe urma lui Gavriliţă Costache, familia va fi poreclită, în cronicile vremii, şi Gavriliţeşti.

După moartea lui Gavriliţă, îi urmează în dregătoria de mare vornic de Ţara de Jos, fiul său, Vasile (Vasâlie, Vasâlaki), care însă nu mai avea la fel de multă trecere la Domnie, ca tatăl său.

Încet-încet, şi ceilalţi Costăcheşti sunt decăzuţi din demnităţile avute anterior .

Vasile, căsătorit cu Catrina, născută Cantacuzino , a fost un personaj ceva mai şters şi mai neinteresant pentru cronici , dar un dregător iscusit şi onest, de care nu prea s-a plâns nimeni.

Acum încep să se profileze unele nemulţumiri faţă de Constantin Cantemir, care se înconjurase de mujici şi nu mai cinstea neamurile (există o radicală conştiinţă elitară în rândul boierilor moldoveni; pentru ei, celălalt nu este neapărat străinul, ci necredinciosul şi, poate în primul rând, mujicul.

De multe ori, boierii moldoveni se identifică mai lesne cu, să zicem, nobilii polonezi, decât cu ţăranii de pe propria moşie). În acest context, mai mulţi boieri de frunte ai Ţării de Jos se strâng, în 1690, la Băcani, lângă Bârlad, la nunta lui Ion Pălade. Printre ei: Costăcheştii şi vornicul Velicico Costin. Ei hotărăsc să fugă în Ţara Românească, unde să îi ceară ajutor domnului Constantin Brâncoveanu, pentru a-l instala domn în Moldova pe Velicico. Trădată însă de boierul Ilie Ţifăscul, zis Frige-vacă, conjuraţia a dat greş.

Velicico şi Miron Costin sunt ucişi din ordinul lui Cantemir (care va fi măcinat, mai apoi, de remuşcări), iar Vasile, Solomon şi Costachi Costache, împreună cu Gheorghiţă Mitre, spătarul Dedul, cei trei fii ai lui Miron Costin şi Nicolae Costin sunt închişi.

Aceeaşi soartă o va avea şi un alt grup de boieri, fugiţi în Muntenia şi readuşi: Lupu Costache, cumnatul său, paharnicul Lambrino, Antiohie Jora şi Bujorăneştii.

Cantemir are ordin de la Poartă să nu-i omoare pe prinşi; în plus, îşi aminteşte şi de jurământul făcut faţă de Gavriliţă, acela de a nu-şi atinge sabia de neamul său. Aşa că le cere să plătească, unii zece pungi, iar alţii cinci şi îi eliberează .

Vornicul Vasile o va găzdui în casa sa pe Maria, fiica lui Constantin-vodă Brâncoveanu, în timpul nunţii acesteia cu Constantin Duca, noul domnitor instalat în Moldova .

La 1696, este vel-vornic al lui Antioh-vodă Cantemir .

În anul 1701, revine la domnie Constantin-vodă Duca.

Vasile Costache se încuscreşte cu vistiernicul Iordache Ruset, care îl convinge la nuntă să se rupă de Duca şi să fugă în Muntenia, la Brâncoveanu.

Pleacă în Muntenia toţi Costăcheştii, împreună cu Mihalache Racoviţă, Ilie Ţifăscu, Lupu Bogdan şi alţi aproape 50 de boieri .

Boierii pribegi ţin sfat, împreună cu vodă Brâncoveanu şi hotărăsc să îşi aleagă domn dintre ei.

Până la urmă, Vasile Costache moare în pribegie, în Ţara Muntenească:

“Şi n-au apucat să-ş vie la pământul lui şi la casa lui, nice să să bucure de sfatul ce-l începusă” .


(va urma)

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#22130 (raspuns la: #21846) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nici o sansa - de Belle la: 14/09/2004 00:44:32
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
musafirii mi-au plecat acu' o saptamana si lunea "libera" a fost compromisa cu curatenia, marti am fost la antrenament, miercuri am spalat rufe pana am capiat, joi am fost la cumparaturi si vineri mi-am bagat picioarele (excuse my french) si-am zis ca pana azi nu mai fac nimic in afara de spalatul vaselor.

da' sa stii, am gasit la target o tigaie de teflon foarte plata si patrata, vreau sa incerc sa coc vinete pe ea sa vad daca merge....

cu clatitele tale imi lasa gura apa, mai ales cu gemul de caise yummmmm .... si daca faci din alea cu mere in sos de mure si mie nu-mi trimiti, nu mai vorbesc cu tine :P
#22132 (raspuns la: #22128) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ISTORIE RECAPATATA(continuare IV) - de DESTIN la: 15/09/2004 03:54:54
(la: Cum gandim?)
Mai importanţi dintre fraţii lui Vasile sunt Solomon, mare clucer şi vornic, căsătorit cu o Catrina care, după moartea soţului său, va dărui un sfert din moşia Văscăuţi, Patriarhiei de Ierusalim (în anul 1714) şi Costachi, mare serdar la 1690, căsătorit cu fiica vornicului Manolachi Rosetti (de la el porneşte ramura Epurenilor) .

Dar cel mai de seamă dintre fiii lui Gavriliţă (al treilea al său şi primul cu Tudosica ) a fost Lupul Costache, un personaj cu totul excepţional al timpurilor sale şi, de aceea, temut şi invidiat de către contemporanii săi.

În timpul domniei lui Constantin Cantemir a ocupat dregătoriile de vtori-sluger şi vel-medelnicer.

Asupra domnitorului Constantin Duca are o mare influenţă (comentând unele sfaturi pe care i le dă lui Duca, Ion Neculce nu scapă prilejul de a-l caracteriza pe Lupu drept “bezmetec la minte” ) şi este vel-vistiernic, dar nu prea se pricepe la administrarea banilor .

Întreţine relaţii de prietenie cu stolnicul Constantin Cantacuzino (care îi trimite în dar, la 24 mai 1694, o Evanghelie greco-română, cu autograf) şi cu vodă Brâncoveanu .

În anul 1696, devine domn Antioh Cantemir, care îl numeşte pe Lupu comisar şi acesta reuşeşte, împreună cu alţi boieri, să îi alunge pe polonezi din ţară ; apoi devine mare vornic de Ţara de Sus.

Este apoi hatman, în timpul primei domnii a lui Mihai-vodă Racoviţă71 .

În 1705, Antioh Cantemir revine pe Scaunul Moldovei, iar Lupu Costache este vel-vornic de Ţara de Jos .

Constantin Brâncoveanu trimite un sol în Moldova, pentru a aranja logodna fiului său, cu fiica lui Antioh. La marele ospăţ oferit în cinstea solului, Lupu se îmbată şi spune “multe cuvinte deşerte şi fără treabă…împotriva lui Antiohi-vodă”, fapt pentru care s-a şi ridicat masa .

Lupu ştia să-şi disimuleze marile ambiţii, dezvăluindu-le numai din cauza beţiei .

În 1707, devine domn, încă o dată, Mihai Racoviţă, iar Lupu, care este şi rudă cu el, rămâne, în continuare, vel-vornic de Ţara de Gios (Jos) .

În timpul lui Nicolae-vodă Mavrocordat, fuge în Transilvania, împreună cu nepotul Constantin Costache şi cu boierii Catargiu, Rosetti şi Racoviţă.

La 1711, devine domn Dimitrie Cantemir, iar Lupul Costache îşi recapătă vornicia Ţării de Jos .

Atunci când Dimitrie Cantemir decide să se alieze cu Ţarul Petru al Rusiei împotriva turcilor, Lupu Costache decide să rămână neutru, bogăţia şi puterea sa permiţându-i să o facă.

Astfel, se retrage la mănăstirea întărită Bursuci (de la care îi va proveni şi porecla de “Bursucul” ), împreună cu neamurile şi slugile.

Neculce scrie că boierul îi era dator lui Cantemir cu 3000 de galbeni, plus încă 800, pe care îi primise de la domn pentru a cumpăra pâinea necesară armatei. Boierul face un inteligent joc dublu, încercând să se facă plăcut atât ruşilor, cât şi turcilor.

Cantemir şi ruşii îl trimit pe polcovnicul Chigheciu, pentru a-l aduce pe boierul răzvrătit.

Acesta se preface însă bolnav şi scapă, trimiţându-i doar zălog pe fraţii săi şi pe unul dintre fii; apoi continuă să-l îndemne pe vizir să treacă Dunărea, lucru care va grăbi înfrângerea ruşilor .

Lupu continuă, în acelaşi timp, să le dea de ştire ruşilor despre mişcările otomanilor şi acestora să le trimită corespondenţa militară rusească, pe care o intercepta (“Numai Lupul vornicul au prinsu acele cărţi şi le-au trimis la veziriul, ca un împiedecătoriu de binele creştinilor”).

Această atitudine ne-ar putea duce cu gândul la lipsa completă de principii morale a personajului (care poate fi considerat şi un “spion dublu”); nu putem, totuşi, să nu ne lăsăm uimiţi şi să nu admirăm curajul şi abilitatea politică a acestui boier, care a reuşit să se menţină pe o poziţie de relativ echilibru faţă de două imperii aflate în conflict şi faţă de domnitorul Moldovei.

Prietenia lui Costache cu vodă Brâncoveanu ar putea veni în susţinerea ipotezei conform căreia boierul moldovean ar fi avut o înţelegere cu domnitorul Munteniei, amândoi dorind înfrângerea lui Cantemir .

Este arareori accentuat rolul decisiv pe care l-au avut Lupu Costache şi neamul său în eşuarea proiectului rusesc de la 1711.

Este greu de crezut că a existat o strategie coerentă de stăvilire a expansiunii ruseşti şi este sigur că boierii vremii nu îşi puteau imagina că Moldova ar fi putut fi transformată, pe viitor, într-o gubernie a Ţarului.

Dar o parte a elitei moldoveneşti din epocă intuia (chiar dacă prin prisma unor interese de “clan”) că aventura atât de bine intenţionată a luminatului prinţ-cărturar şi cu atât de generoase perspective în cazul unei victorii ruseşti, nu putea să fie aducătore de prea mult bine.

Iată, deci, că prudenţa poate fi şi ea, în anumite împrejurări, o formă de curaj.

Contrar tabloului făcut de către Ion Neculce, paharnicul Constantin Sion îl prezintă pe vornicul Lupu în termeni mult mai favorabili (influenţat fiind şi de ruso-fobia sa), drept un “bun patriot” .

Furios pe atitudinea boierului, Petru I a poruncit ca neamul Costăchesc să fie în veci blestemat în bisericile pravoslavnice ale Rusiei.

Lupu Costache nu s-a sinchisit, însă, prea mult de această afurisenie (aşa cum găsim în Psalmii Regelui David: “că ei vor blăstema şi tu vei blagoslovi”) .

(va urma)


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#22341 (raspuns la: #22130) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
alex, - de dinisor la: 15/09/2004 20:01:24
(la: Insul din dosul oglinzii..)
iti amintesti ca la un moment dat am avut noi un dialog pe un alt subiect la cafenea si printre altele discutam despre filtru si fatada? ei bine, nu as numi ca esti un criminal ca omori unele cuvinte ce tasnesc din tine! as numi mai degraba asta "filtrarea lor". vezi tu... inteligenta si diplomatia pot fi considerate aceste filtre. gandul de a actiona in asemenea masura incat sa obtinem rezultatul dorit. gandul se exprima prin cuvinte. cuvintele trebuiesc alese cu grija. tu ai numit "a le ucide" pe cele cuvinte care tasnesc din tine dar te opresti a le pronunta. eu numesc asta diplomatie,interes personal daca vrei...
Cine te-a invatat sa "ucizi" cuvintele? Scoala, societatea, familia ti-au aratat posibilitatea de a o face. Ai ales insa singur sa iti insusesti acest invataturi. Caci pot scoala, societatea si familia sa-i arate lui Badita Vasile o mie si una de posibilitati de "ucidere" a cuvintelor (in conceptia mea - de diplomatie), caci el poate bine mersi sa refuze a-si insusi acestea si sa ramana Badita Vasile cel ce spune direct de la suflet, indiferent ca aceasta ar parea sau nu "civilizat".
_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
ISTORIE RECAPATATA(continuare VI) - de DESTIN la: 17/09/2004 03:17:00
(la: Cum gandim?)
Au fost si boieri ,au fost si conducatori ,au fost si romani...

Ramura Pătrăşcan îi are ca reprezentanţi pe :

-Matei Kostaki, zis “Petraşcanu”, nepotul lui Lupu Costache. Postelnic, căsătorit cu Ruxandra, născută Miclescu.

-Iorgu, fiul lui Matei Kostaki. Zis “Stoeşescu”, a fost căsătorit cu Catinca, născută Sturdza.

Ramura Talpan:

-Constantin, zis “Talpan”. Mare-vornic, căsătorit cu o Rosetti.

Din linia Negel se disting:

-Constantin Costache, fiul lui Vasile Costache. Căsătorit cu Catrina, fiica vornicului Iordache Roset. Poreclit “Negel”, din cauza unui neg pe care îl avea pe nas.

La 1707, în timpul celei de-a doua domnii a lui Mihai-vodă Racoviţă este vel-comis şi domnitorul îl trimite, ca sol al său, în Muntenia, la nunta unuia dintre băieţii lui Constantin-vodă Brâncoveanu, cu fiica unui boier moldovean, Ilie Cantacuzino.

Constantin Costache ocupă aceeaşi dregătorie de mare-comis şi în timpul domniei lui Dimitrie Cantemir.

În 1712, în timpul celei de-a doua domnii a lui Nicolae-vodă Mavrocordat, este stolnic mare; domnul îl însărcinează cu îndeplinirea poruncii venite de la Poartă, de a curăţa Prutul de copaci şi crengi.

În 1716, vine pentru a treia oară la domnie, Mihai Racoviţă, iar Constantin Costache este vel-vistiernic şi domnul îl trimite, împreună cu vel-banul Macriiu, să adune două-trei mii de tătari, pentru a-i folosi împotriva austriecilor din Cetatea Neamţului.

Vistiernicul nu apucă să-i mai spună lui Racoviţă de venirea tătarilor, fiindcă austriecii ajunseseră deja la Iaşi.

Costache se ascunde în stuh.

După victoria turcilor şi izgonirea austriecilor, domnul îi trimite pe Constantin Costache vistiernicul şi pe Luca biv-vistiernicul în Bugeac, pentru a-i elibera pe robii luaţi de tătari din Moldova.

Casele domneşti arzând, Mihai-vodă Racoviţă se mută în două case alăturate, cele ale biv-spătarului Ioan Păladi şi cele ale lui Constantin Costache, acum vel-spătar.

După mazilirea lui Racoviţă, C. Costache este pus, la 26 septembrie 1726, caimacam, împreună cu vel-banul Sandu Sturdza şi amândoi îl vor întâmpina pe noul domn, Grigore-vodă Ghika.

La acest domn, Constantin Costache este hatman; plănuieşte, împreună cu neamurile sale (stolnicul Iordache Costache, fiul lui Lupu; paharnicul Gavril Costache; stolnicul Toader Costache), cu vel-vornicul Ioan Păladi şi fiul acestuia, vel-banul Toader şi cu spătarul Iordache Cantacuzino să fugă în Bugeac şi să-şi aleagă domn dintre ei.

Sunt însă arestaţi cu toţii; Iordache Costache este decapitat, ceilalţi sunt închişi o vreme, apoi eliberaţi.

La mazilirea lui Grigore Ghica, în 1733, C. Costache, acum vel-logofăt, este din nou caimacam, împreună cu Constantin Ruset, vel-vornic.

În acelaşi an, începe domnia lui Constantin-vodă Mavrocordat, la care Constantin Costache continuă să fie vel-logofăt. Aceeaşi dregătorie o va ocupa şi în timpul celei de-a doua domnii a lui Grigore Ghica, până când, la 29 februarie 1737, moare în urma unui atac de apoplexie (anterior ceruse, din pocăinţă, să nu fie îngropat în biserica Mitropoliei, ci afară, lângă uşă).

Iscusit şi influent, indispensabil aproape tuturor domnitorilor contemporani cu el, Constantin Costache este emblematic pentru acea boierime română care a fost, aşa cum frumos scria Ştefan D. Grecianu:

“braţul şi sufletul ţărei nóstre”.

De aceea, voi oferi, în continuare, un citat ceva mai amplu din acelaşi Ion Neculce care, cu toată aversiunea faţă de Costăcheşti, pe care nu şi-o ascunde pe toată întinderea cronicii sale, nu poate ca, la moartea lui Constantin Costache, să nu îi recunoască acestuia şi calităţile:

“Atunce să tâmplasă Costantin Costachie Gavriliţi, ce să poriclé Negel, c-avè un negel în nasu din naştire, cari era logofătu mare şi era cu zlotăria la Suceavă. Şi mergând la mănăstire la Suceviţi, sosind într-o simbătă sara la mănăstire, în 28 di dzâli a lui feurar, au şădzut cu igumănul şi cu alţi mazâli la masă, de-au mâncat bini sara, iar când au fost dispre dzuă, s-au sculat să margă la biserică duminică dimineaţa. Şi n-au apucat să agiungă în biserică, şi l-au şi lovit o ameţală, de-au cădzut gios în mijlocul mănăstirii. Şi luându-l ficiorii în braţă, de-bè l-au dus pãn’ la chilie, şi peste un ceas au şi murit.
Apoi l-au adus slugile la Ieş, şi i-au ieşi tu vodă înainte şi cu toată boierimea, şi l-au îngropat la mitropolii, afară lângă uşa bisericii, c-aşé au poftit el, să nu-l îngroape în biserică. Şi mari cinste i-au făcut la îngropare, şi mai mulţi oameni strâga "Dumnedzău să-l ierte"dicât "să nu-l ierte". Că măcaru că era om mânios şi zavisnic asupra unora, după cum îs pizmătari neamul Gavriliţăştilor, dar avé şi unili lucruri bune. Că era om şi harnicu, nici mitarnic sau lacom, şi era şi om libovnicu, ospătători. Dragă-i era cinstea şi mai aleasă decât toati era cè mai bună, că să pune tari în prici cu domnii şi cu alţii pentru ţară. Sta di să pricé, ca să nu o jăcuiască. Pentru acee nărodul mai mult strâga "Dumnedzău să-l ierte". Şi noă încă ni să cade, celor ce om citi, di vremi că sta pentru ţară cu bini, să dzâcim "Dumnedzău să-l ierte". Că boieriul cari stă cu bine pentru ţară di spuni, macar de-ar vini şi la primejdia vieţii, i să cade de la ace ţară şi di la peminteni a-i da mai multă cinste di laudă decât de hulă. Făcutu-i-au şi giupâneasa lui, unde l-au îngropat, mormânt di piatră frumos, ca să rămâie di pomeniri.”

Trebuie să fi fost un personaj cu totul excepţional acest Constantin Costache, dacă un mare adversar al familiei sale îi scrie un necrolog atât de emoţionant !

(va urma)

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#22589 (raspuns la: #22442) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ce-am mincat ieri. - de LMC la: 18/09/2004 00:14:49
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
Ieri dupamasa am fugit pina la alimentara si am cumparat niste patrunjel pentru Gamalie (lui ii place numa ala cu frunza lata "patrunjel italian") si pentru ca am vazut vinetele pe ieftinire am cumparat citeva si-apoi am fugit acasa. Gamalie de mai multa vreme i-am dat sa manince numai Kale (care nu stiu cum ii zice in Romaneste) si morcovi. Acuma i-am taiat portia de Kale, ca stii cum ii, nu poti sa-i dai "omului" numai un fel de mincare ca se plictiseste, si pentru ca la celalalt fel de patrunjel isi cam strimba nasucul ala al lui roz, am facut sacrificiul si i-am luat din ala care ii place. Dar sa trecem la subiectul care de fapt am vrut sa-l povestesc.

Deci mi-am luat vinetele si patrunjelul si-am fugit acasa. Imediat am pus la foc o oala cu apa si sare sa fiarba. Intre timp am curatat vre-o 10 catei de usturoi si i-am taiat marunt de tot. Cind a inceput apa sa fiarba am aruncat doua portii de spaghete in oala cu putin ulei de masline si-am lasat sa se fiarba. Apoi i-am cerut voie lui Gamalie sa-mi dea si mie din patrunjelul lui sa-l toc pentru spaghete. Mi-a zis ca numai un pic imi da voie, si altul mai mult nu. Zis si facut.

Cind am vazut ca spaghetele erau aproape gata am pus intr-o tigaie ulei de masline, atit cit sa poata sa acopere toate spaghetele, cu niste ardei iute rosu cam o lingurita, din ala care este uscat si foarte foarte iute. Cind s-a incalzit uleiul am pus si usturoiul in tigaie si-am amestecat. Focul trebuie dat la medium ca sa nu se arda usturoiul. Intre timp sau terminat spaghetele care le-am strecurat de apa si care apoi le-am aruncat in tigaia cu usturoiul si ardeiul, si le-am amestecat bine. Am pus apoi patrunjelul, cam o mina, sau cit sa acopere toata portia de spaghete, si-am lasat citeva minute in tigaie pe foc pina toate gusturile sau imbinat. Asta se numeste “Spaghetti Aglio e Olio”. Si nu este iute de loc.

Dupa aceea le-am pus deoparte si m-am apucat sa fac Vinetele Pane.

Am taiat o vinata felii pe latime, deci feliile erau rotunde. Nu le-am curatat coaja pentru ca erau destul de fragede si frumoase, doar le-am spalat bine de tot. Le-am sarat cu niste Kosher Salt, de fapt asta am facut inainte de a ma apuca de usturoiul pentru spaghete, si le-am lasat deoparte citeva minute. Apoi le-am dat prin faina, nu prea multa, si prin ou batut cu furculita, si le-am pus in tigaia cu ulei incins dat la foc medium. Cind se facea un rind le puneam intr-un vas de ceramica si de-asupra am pus niste brinza monterey-cu-ardei-iute si brinza mozarella, si un pic de sos de rosii, din ala pentru spaghete de la borcan. Am repetat cu al doilea rind de vinete pane la fel, pina n-au mai fost vinete pane. Ultimul strat a fost de brinza si sos. Apoi am dat vinetele la cuptor, pe Low Broil, pina s-au imbinat gusturile si s-a topit brinza de-asupra.

Am mincat spaghetele cu vinetele impreuna acomponiate de un vin de masa gustos de ne-am lins pe degete si-apoi ne-am tinut cu miinile de doba. Binenteles pentru desert am mincat niste pepene galben, Honey Dew Melon, si asta ne-a intors cu burtile in sus.

Gamalie si el este super fericit ca are Patrunjel Italian in meniul lui zilnic. Morcovii nu-i lipsesc niciodata, ca aia ii plac oricind. Alaltaieri dimineata i-am dus doi morcovi grasalani si in 20 de minute i-a topit pe amindoi. Nu stiu unde au incaput in burtica aia a lui mititica. Azi dimineata bucurie mare nevoie mare peste el, ca acuma el este baiat mare si sta toata ziua liber prin gradina, a iesit si s-a lungit ca o placinta in gradina rotunda sub bradul inalt. Ma distreaza cum isi schimba locul lui de lungarit de colo colo, sub tufa se duce numai cind vrea sa doarma. De multe ori sint geloasa pe el ca n-are nici o treaba. Pentru Gamalie toate-s bune si frumoase, si nu tre’ sa-si duca grija de loc. Numa ca el nu stie ce bune’s Vinetele Pane cu Briza si Spaghete Aglio E Olio. Avantaj eu.
deh alex - de Belle la: 19/09/2004 00:20:11
(la: despre barbati ... fara suparare :))
am luat-o babeshte fiindca m-ai obligat si fiindca tinereshte n-aveam cum s-o iau

deci:
1. cand ti-am replicat corb la corb nu-si scoate ochii tu ai spus "dar nici branza nu si-o imparte" iar eu te-am contrazis. ti-am mai explicat ca e chestie de gust si nu de "ii dau altuia ce ramane de la spalatul vaselor", si adaug ca e vorba de a nu fi egoist si de-a nu incerca sa le ai pe toate, chiar daca nu ai nevoie decat de jumatate. daca tu in continuare crezi ca "Ala nu e corb ci e japitsa, jartea, javra penala, fa-l cum vrei tu dar nu corb care se respecta" atunci considera ca nu ma pricep la corbi si cu asta povestea despre pasarile negre e incheiata din punctul meu de vedere. esti liber in fond sa ne consideri cum vrei, da' din cate-ai putut sa observi (probabil) noi impartim branza si nu ne scoatem ochii.

2. am zis generozitate ..pur si simplu ... de unde pana unde ai scos-o ca nu costa si e singular? incerci sa ma abati de la idee si daca mai continuam in juma' de zi o sa ajungem sa ne contrazicem pe cu totul altceva, doar de dragul de-a nu fi de acord unul cu celalalt ....

3. ti-ai pierdut simtul umorului coane .... in cazul asta consider discutia incheiata in ceea ce ma priveste.
#22846 (raspuns la: #22729) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Daca nu te incomodeazã DANE? - de (anonim) la: 22/09/2004 02:04:58
(la: A aparut filmul....)
si daca ai timp si putina rabdare astept sa vina o copie cu acest film pe aceasta adresa:

RADU VASILE
R Reserva Botanica nº 27, 0º DTO, Rinchoa
2635-460 Rio de Mouro
Portugal

Multumesc.
#22994 (raspuns la: #22975) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sanctuarul neolitic de la Parta - de desdemona la: 24/09/2004 17:56:05
(la: Afla despre Trecut!!!)
Un fragment gasit in agenda.ro (www.agenda.ro/2002/10-02-a.htm)

"... Aşezările neolitice în ceea ce astăzi numim Banat erau numeroase şi, unele dintre ele, vaste: la Dudeştii Vechi, Sânnicolau Mare, Foeni, Uivar, Hodoni, Sânandrei, Chişoda Veche, Parţa, Zorlenţu Mare, Liubcova şi Gornea... Cei mai importanţi arheologi ai Banatului românesc de astăzi, sunt Gheorghe Lazarovici şi Florin Draşovean. Altfel spus, piloţii campioni ai curselor în secolele neoliticului:
6 000-3 500 î.Hr. Când profesorul Lazarovici relua, în 1978, săpăturile la ceea ce avea să fie (până de curând) cea mai importantă aşezare neolitică din sud-estul Europei, Parţa, Florin Draşovean era student. Exact 20 de ani mai târziu, mai bogat cu Premiul Academiei pentru cercetarea Culturii Vinča şi cu 20 de ani de şantiere arheologice în spate, dr. Draşovean avea să descopere la Uivar ceea ce se conturează a fi astăzi cea mai mare aşezare de neolitic din Europa. Vara anului 2002 va fi vara adevărului.

Metropola Uivar
După ce a... dat târcoale vreo 8-9 ani locului, făcând prospecţiuni împreună cu profesorul Wolfram Schier (Germania), după ce a convins Universitatea din Würzburg că merită să investească masiv în această cercetare, dr. Florin Draşovean a început, în 1999, săpăturile la ceea ce avea să devină descoperirea vieţii sale: Uivar, cea mai mare aşezare neolitică din sud-estul Europei. S-au dezvelit până acum poarta de intrare în fortificaţia de la Uivar, unul dintre cele 5 şanţuri de apărare, o locuinţă neolitică integrală. Cum însă la Uivar trăiau în urmă cu 6 000 de ani peste 400 de oameni, mai sunt de descoperit minuni ale trecutului încă 20 de ani încoace. Cel mai important lucru e însă altul: prospecţiuni magnetometrice, cu tehnică de ultimă oră din Germania, au arătat că într-un anume loc se află îngropată o clădire atipică, de 20 m. Un sanctuar mare, este convins dr. Florin Draşovean. Primul din lume de acest fel. Încă nedescoperit

În urmă cu 6 000 de ani, pe locul numit astăzi Banat, trăiau oameni civilizaţi. La Timişoara s-au descoperit vestigii neolitice în Freidorf, Calea Torontalului, Chişoda, Fratelia. În ultimii 20 de ani însă, descoperirile de senzaţie au făcut din Banat un Eldorado al neoliticienilor, întrecând cu mult tot ce s-a scos la lumină în România şi Europa Centrală. Cea mai importantă descoperire rămâne, deocamdată, sanctuarul de la Parţa, singurul sanctuar neolitic complet restaurat. Descoperit de profesorul Lazarovici, sanctuarul poate fi văzut şi astăzi în Muzeul Banatului. Unicat absolut în Europa şi chiar în lume, sanctuarul este o dovadă irefutabilă a civilizaţiei neolitice. El avea două încăperi cu podele suspendate: altarul, cu celebrele sculpturi monumentale - cap de taur, şi odaia de vest. Veneau aici să se închine zeilor oameni din mai multe comunităţi mari şi mici, la ceremonii majore. Aportul de civilizaţie venea din Orient, pe traseul Anatolia-Grecia-Europa de Est-Occident. Din triburile de vânători paleolitici apar în neoliticul timpuriu comunităţi care îşi schimbă modul de viaţă: găsesc graminee sălbatice, le păzesc de animale, apoi le culeg. Încep apoi să cultive pământul, să-l ude, să-l îngraşe, descoperă rotaţia culturilor. Aşa iau naştere marile aşezări dezvoltate, precum Parţa, unde trăiau peste 200 de oameni: adevărată metropolă a epocii. De la bordeie, neoliticii au ajuns la "vile" cu etaj. Exista o organizare socială obştească, militară, economică, exista autoritate, dar existau şi pericole. Oamenii au dislocat mii de metri cubi de pământ, pentru şanţurile de apărare ale fortificaţiei. Erau oameni a căror meserie era să facă bile de praştie din lut ars în cuptoare mari. Aşezare de neolitic mijlociu, Parţa avea reguli clare şi relaţii cu lumea largă. Existau drumuri şi legături de schimb comercial. Se disloca piatra în locul pe care azi îl numim Budapesta şi aici, la Parţa, se făceau unelte; tot aşa se aducea sticlă vulcanică din Slovacia, scoica spondalis din Mediterana. Oameni avuţi, neoliticii găteau rafinat. Kostalena Mikelaki de la Michigan University a făcut, în America, analiza unor cioburi neolitice din vase în care, cu 6 000 de ani în urmă, vreo gospodină arsese mâncarea. Concluzia: oamenii epocii pietrei şlefuite mâncau tocane de porc, specialităţi complicate de vânat cu legume, păsări sălbatice, vite şi... câini... La Parţa s-au găsit tăvi speciale pentru coacerea lipiilor, pentru topirea grăsimilor, prăjirea ouălor şi tăvi cu forme speciale pentru coacerea peştilor. Aveau vase speciale pentru depozitarea grânelor. Tăierea animalelor nu se făcea în devălmăşie, ci după reguli şi ceremonii clare şi se aduceau jertfe, cel mai des invocaţi fiind Marea Zeiţă Mamă şi Taurul. Se practica libatio (obiceiul de a bea sau a vărsa înainte de a bea câteva picături dintr-un lichid sfânt sau nu, sfinte fiind considerate, spre pildă, sângele şi sperma), oblatio (ofrande de carne, fructe, pâine, obiecte) şi fumigatio (ofrande prin ardere). O cutremurătoare statuie-vas e bocitoarea: un vas cu două guri, una reprezentând o figură care urlă şi purtând semnul masculin W. Se pare că vasul era folosit la stropirea ogorului cu spermă (lichid sfânt) ca să rodească. Spermă de taur. Sau... La ritualuri, oamenii ardeau ierburi halucinogene şi vorbeau cu zeii. În case, aveau poliţe de vase, obiecte de artă şi altare. Războaiele de ţesut erau înguste, aşa încât hainele erau croite din fâşii, foarte elegante, cu modele rafinate şi variate. Femeile (mai ales) purtau podoabe (cele bogate, de alabastru) şi amulete magice. Casele aveau curţi interioare, etaj, dormitoare, terase.
S-au descoperit chiar blocuri de locuinţe cu şase încăperi. Când un bărbat se însura, pleca din casa mamei, în cea a nevestei. El îşi păstra totemul până la moarte (identitatea, semnul şarpelui, de pildă), dar copiii lui purtau totemul mamei lor. Era matriarhat. Capul familiei era femeia cea mai în vârstă din casă. Despre înmormântări se ştie foarte puţin, pentru că s-au găsit extraordinar de rar morminte. Nici la Parţa nu a fost găsit cimitirul. Florin Draşovean a descoperit totuşi, acolo, un mormânt şi unul la Foeni: despre cel din urmă, medicul legist Marius Munteanu susţine că este primul caz de poliomielită din istoria medicinei. Se crede că morţii erau puşi pe o plută şi, după un ceremonial complicat, li se dădea drumul pe apă. Sau că - în zone sacre - teritoriile morţilor, - erau puşi pe estacade de pari şi lăsaţi să putrezească. Cine încălca teritoriile morţilor, era la rându-i omorât. Dacă totuşi erau îngropaţi, oamenii neolitici erau puşi în pământ chirciţi, legaţi: în poziţia fătului. Lângă ei erau îngropate vase cu ofrande, arme, unelte. Când cineva trebuia pedepsit, magia neagră era o metodă bună. Unica sculptură monumentală de la sanctuarul din Parţa avea un rafinament plastic incredibil: când ardea focul, din zid se reflectau ochi aprinşi, nevăzuţi până atunci. Se pare că populaţia războinică de la Foeni a distrus, prin incendiere, aşezările de la Chişoda, Parţa, Uivar. "Foenii" purtau la brâu maxilarul inferior al duşmanului ucis. Cert e că după expansiunea războinicilor, Banatul rămâne depopulat vreo 200 de ani, până în eneolitic. Cauza este încă un mister.

Unicate, rarităţi
Străfundurile Banatului au fost darnice cu arheologii. S-au dezgropat aici piese unice în Europa, vestigii unice în lume, primate absolute. Între acestea: l statueta-unicat de la Liubcova, cu masca pe umăr şi vasul în mână, descoperită de profesorul Ion Drăguşin l sculpturile monumentale din sanctuarul de la Parţa, descoperite de prof. Lazarovici l bocitoarea de la Parţa, descoperită de prof. Marius Moga l masca de zeu de la Uivar, unicat mondial, descoperită de dr. Florin Draşovean. "


Desdemonovici
Fefelinelor! - de LMC la: 24/09/2004 23:01:22
(la: Trancaneala Aristocrata)
Si la mine este soare si frumos. Weekendul trecut a tras o ploaie din aia zdravana, dar acuma este cald de parca ar fi vara. Chiar ca ar fi minuea lui Dumnezeu sa ne gasim cu toate la cumparaturi de tot felul si la o trancaneala cafengioasa, dar pe viu.

Ivy, eu cind ma ia dorul cum te ia pe tine acuma, stii ce fac? Ma duc pe la magazinele de antichitati. Nu stiu ce ti-ar place tie de acolo dar mie imi plac bijuteriile si portelanurile. Am inceput sa colectionez cani de cafea sau de ceai, din alea de portelan fin de tot. Fusesem cu ani multi de tot in urma, cind eram fetiscana, la o milionara acasa sa o ajut cu un "lunch" care-l dadea ea prietenelor ei "aristocrate". La fiecare in parte, cred ca erau vreo 12 in total, le-a pus la masa cite o ceasca cu farfurioara, din astea cum iti povestesc eu, antice, portelan fin de tot, fiecare cana diferita de cealalta. De atunci sint intr-o continua explorare de cesti de portelan fin si antic. Dar mai am o pasiune. Cind ma simt mai melancolica ma duc pe la magazinele de haine la raioanele de lengerie de corp. Imi aleg cele mai frumoase si dantelate si fug cu ele sa le platesc si apoi sa le probez acasa.

Stiu ca trancanesc aiurea dar poate-ti da vreo ideie.
rumania - de AlexM la: 25/09/2004 11:08:32
(la: Jena de a fi roman? - Andrei Vartic)
evolutia cuvantului "romanus" in limba românã, dpdv fonetic este rumân, si al unei tsari care in antichitate ar fi avut numele de Romania ar fi fost Rumânia.
Faptul ca toti vecinii ne spuns cu acel "u" vorbeste de la sine. Slavii & ungurii spun "rumnsko", Germanii ne spun "Rumenen", in Bulgaria, fosta Rumelie este iarasi acel "u" din Romania care a fost de fapt denumirea Imperiului Bizantin. Dupa caderea Bizantului societatea greaka , elitismul grecesc refugiat in Romania precum si marele vis de refacere a Imperiului Bizantin, adica al Romaniei au influentat enorm de mult elita Romaneasca.Asa de mult incat s-a hotarat ca numele tsarii unite sa fie cel de Romania.
Istoria scrierii cu "o" sau "u" e simpla. Tsara s-a numit Rumânia si prin procesul de re-latinizare s-a re-latinizat, revenind la forma de România. Scrierea cu "ou" in Franceza nu denota nimic deoarece pronuntia lui "ou" este "u", francezii aici nefacand exceptie de la regula cum ca toti ne cheama asa cum ne spuneam noi inainte de re-latinitare: rumân.
Ce este curios din punctul meu de vedere, este ca trecerea lui "o" la "u" trebuie sa se fi intmaplat inainte de caderea Bizantului iar poporul din Imperiul Bizantin trebuie sa fi vorbit deja cu "Rumânia", altfel ramane inexplicabil numele de Rumelia in limba turcã. Dar asta depasheshte ramele acestui thread.

AlexM
#23353 (raspuns la: #13195) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Noroiosi - de Dinu Lazar la: 26/09/2004 11:00:18
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Ce sa zic... va multumesc pentru parerea elogioasa - eu il consider un subiect in lucru, nu stiu daca si cum si cind il voi pune intr-un portofoliu de lucrari mai bunicele.
Imaginile de la www.fotografu.ro/perswork/2genesys1 sunt niste eseuri cu ce am ramas dupa citeva zeci de drumuri acolo, in toate anotimpurile, si citeva mii de imagini noroioase.
Ba, pe cind predam acum mult timp niste ore de fotografie la actuala Academie de arta, am luat studentii si am facut un drum prin tara cu microbuzul si corturile, si am stat acolo la vulcani citeva zile - memorabile - sa facem poze.
Imaginile pe care le vedeti au ilustrat cindva citeva coperti de carti si chiar primele pagini dintr-o biblie - trebuiau citeva imagini abiotice, de inceputuri, de facere, si au placut editorului.
Am facut, pe cind mai colaboram cu revistele, si un editorial de moda pentru ELLE acolo, care a placut la public, judecind telefoanele primite; ba am facut mai nou acolo in noroi si citeva imagini pentru niste pagini cu statui si vase de sticla - care au iesit foarte interesant.
Am citeva locuri pe care le cunosc binisor dar niciodata suficient; le vizitez dimineata, la apus, chiar seara, si mai adaug cite o data imagini noi - asa e si cu tema vulcanilor, mereu e ceva deosebit si nou acolo.
Ca tehnica, am folosit la inceput - in anii `80, secolul trecut - aparate pe film, de obicei lat - de la Rollei 2,8 F si Hasselblad SWC ( aparatul acela cu Biogonul fix de 38mm pe 6x6) pina la Linhof Tehnika 6x7 si Koni Omega - un aparat mai vechi 6x7 care mi-a placut foarte mult. Am folosit pe vremuri mai mult filme alb negru, filtre portocalii sau rosii, si am facut si pe infrarosu pe 35mm ceva imagini.
Apoi developari contrast ale filmului, developari compensate uneori, hirtie policontrast cu modificarea contrastului la expunere - chestii azi de istorie absoluta.
Trepied, diafragme inchise, profunzime, filtre degrade, ore imposibile - asta e reteta de la care se poate pleca pentru imagini "noroioase".
Locurile sunt superbe si desigur alti fotografi pot aborda modalitati complet diferite de realizare a unor imagini grozave acolo.
De cind fac fotografii numai cu digitalul - nu mai am nimic pe film, nici laborator - descopar ca se pot obtine in general pe ansamblu si altfel o suma de rezultate relativ asemanatoare, fara sa car zeci de kg de aparate si accesorii si fara sa stau o saptamina in laborator.
Sutele de ore necesare ca sa obtii o imagine sunt tot aceleasi; numai ca acum laboratorul e inlocuit de computer si de programele de procesare a imaginii. Banii ar fi cam tot la fel, adica un aparat de marit bun, cu accesorii si o masina mica de developat hirtie costau cam cit un computer bun si un monitor de calitate si programele, astazi.
Nimic nu e nou sub soare... si rezultate bune se pot obtine prin mai multe modalitati...
Totul e sa exploatezi lumina la ore imposibile si sa treci dincolo de a reda pur si simplu ce vezi - sa redai ce simti.
Restul e simplu...
#23418 (raspuns la: #23396) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
LMC :-) - de Ivy la: 27/09/2004 21:06:52
(la: Trancaneala Aristocrata)
Well, i know ce spui tu...imi plac si mie magazinele de antichitati. Ma pierd in ele, si imi trebuie timp...timp sa privesc fiecare lucru in parte, sa il analizez si sa il vad asezat undeva in casa mea. Bintui si eu astfel de magazine si sunt destule in orasul asta.
Si nu trancanesti aiurea darling, chiar mi-ai reamintit ca nu am mai vizitat de mult un astfel de magazin..

O saptamina minunata si tie...e luni, again...
#23510 (raspuns la: #23324) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Paianjenule - de Florin si atat la: 05/10/2004 23:24:12
(la: O noua limba de circulatie internationala)
Ai scris: Crystal Capraru, Robert Patlagica,William Gaina,Anthony Miriste-Plopeni'

Crezi ca Vasile Capraru, Mihai Patlagica, Ana Gaina sau Irina Plopeni ar suna mai bine?...:)))

Ce iti pare tragi-comedie: prenumele sau numele?...:))
#24278 (raspuns la: #24211) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
alt motiv - de nasi la: 06/10/2004 06:33:23
(la: De ce nu vrem inapoi, desi ne e dor?)
uite ca am zis ca ma opresc, dar am uitat un motiv destul important:

barbatii, dom'le, BARBATII!

sunt inca tinara, in curind fac 30 de ani, vreau sa imi intemeiez o familie. si uite ca nu-mi plac barbatii romani. nu-mi plac si gata!

pe motiv ca din punctul de vedere masculin romanesc locul femeii e la coada cratitii si nu trebuie sa-si bage nasul in deciziile importante de familie pe care de rergula le iau barbatii, etc. si daca vrei un altfel de sot atunci trebuie sa cheltuiesti multa energie sa-l cauti sau sa-l re-educi ducind munca de lamurire ca nu tot ce i-a invatat mamica si tatica lor se aplica si ca meriti si tu o mina de ajutor in treburile casei si ca nu e corect ca amindoi sa se duca la serviciu iar cind vin acasa numai femeia sa faca curat, sa gateasca, sa spele...iar barbatul sa fie "servit" si ia destul de mult timp sa convingi ca nevasta isi are locul ei in viata barbatului, mama - locul ei si nu trebuie sa se imparta intre ele si nici sa le invrajbeasca. femeile stiu ca inteleg foarte bine despre ce vorbesc, iar barbatii or sa fie ofuscati. dar n-au decit, asta e realitatea! ((inainte de a ma contrazice vehement, va rog sa va ginditi mai intii daca nu cumva aveti musca pe caciula!)) din cauza asta nu imi plac barbatii romani! or mai fi si exceptii (confirma regula) dar in romania o femeie trebuie sa caute mult si bine, sau sa se multumeasca cu mai putin la capitolul asta. eu nu vreau sa ma multumesc cu mai putin si nici nu vreau sa irosesc ani de zile in cautari intre romani, cind oferta e asa de buna intre barbatii straini (poate nu peste tot in lume, excludem de exemplu arabii, indienii si alte natii macho-iste).

partenerul meu este nascut si crescut aici, in tara mea de adoptie. am fost in vizita la familii de romani si la inceput a fost socat. nu exagerez deloc, chiar a fost socat. si nici acum nu poate concepe cum devine treaba. i se pare deplasat ca barbatul sa stea la televizor sau sa vorbeasca cu musafirii si femeia sa se ocupe singura de pusul mesei. nu intelege de ce femeia stringe farfuriile si barbatul continua sa stea la masa asteptind desertul, de ce dupa masa femeia e cea care spala vasele iar barbatul sta de vorba, soarbe linistit din paharul cu vin. de ce nu duce barbatul roman gunoiul, de ce nu spala rufe, ca nu trebuie decit sa le arunce in masina de spalat si sa apese butonul! de ce nu pune mina pe aspirator. nu intelege lucrurile astea pt ca nu asa a fost crescut si nu astea au fost exemplele pe care le-a avut in familie sau in societate. i se pare normal sa contribuie in relatie nu numai financiar ci si prin impartirea treburilor in casa - dar asta sub nici o forma nu inseamna ca femeia sa faca x si barbatul y, ci pur si simplu facut mai totul impreuna pt ca la urma urmei, amindoi muncim si cistigam la fel de mult si amindoi venim acasa la fel de obositi.
sa nu ma inteleaga nimeni gresit, n-am gasit eu unicatul, ci asta e mentalitatea generala a barbatilor de aici. ma umfla risul cind ii aud pe barbatii romani emigrati de mai multa sau mai putina vreme spunind ca femeile de aici "sunt ale dracului, dom'le! sint afurisite" - de parca un barbat care isi ajuta partenera sau sotia in treburile casnice ori e fraier, nu stie ce inseamna a fi barbat adevarat, ori muierea e a dracului. din socul acesta cultural foarte putini se trezesc si realizeaza ca relatia barbat-femeie aici (spre deosebire de romania), pe linga iubire se bazeaza si pe o adevarata egalitate si respectul fiintei umane. nu mi-e de mirare ca multi marbati romani care au emigrat singuri cauta sotii romance....

de asta nu vreau inapoi in romania (pe linga multe alte motive pe care le-am enumerat in mesajul anterior). si de asta nici nu am incercat sa imi gasesc partener/ sot intre romanii de aici - nu fac decit sa te izoleze in comunitate, cum bine spunea cineva de pe site-ul asta, si sa aduca in relatie bagajul lor de prejudecati din romania. imi voi intemeia o familie aici, iar parintii ii voi aduce si pe ei linga mine daca vor vrea. nunta o avem anul viitor in ianuarie, copiii nu ne dorim inca. ii vom avea peste citiva ani. DECI: pentru care anume motiv ar trebui sa vreau inapoi????

Pt. Florin si atit - de Paianjenul la: 06/10/2004 08:13:16
(la: O noua limba de circulatie internationala)
"Crezi ca Vasile Capraru, Mihai Patlagica, Ana Gaina sau Irina Plopeni ar suna mai bine?...:)))"

decit

"Crystal Capraru, Robert Patlagica, William Gaina, Anthony Miriste-Plopeni'"


- Nush' de ce mie personal imi suna mai bine combinatiile din prima categorie. Dar cum in ziua de azi nici asociatia de culori mustar-portocaliu-bleumarin nu mai socheaza retina nimanui, probabil ca nici combinatiile gen "Robert Patlagica" nu mai deranjeaza multe timpane...
#24298 (raspuns la: #24278) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...