cand o sa plec dintre voi

Cand pleci de-acasa ai intotdeauna un aparat de fotografiat la tine, pentru orice eventualitate? :)

...sigur ca ar trebui sa am un aparat la mine, dar... de o vreme ma bintuie niste teme anume in imagine, si la alte chestii devin imun, orice ar fi... si apoi majoritatea lucrurilor interesante de fotografiat in oras sunt periculoase... sigur, cind plec la mare distanta am intotdeauna aparatul la mine. Altfel, ramin cu gustul amar ca ce imagine buna as fi facut daca as fi avut ceva de facut poze la mine in clipa aceea. Dar in 99% din cazuri cari tone de scule si nu vezi nimic...

oamenii pleaca pentru ca se poate.utilitatea unui bun descreste pe masura ce il consumi in cantitati tot mai mari si nevoile , aspiratiile, cresc pe masura ce ele sunt satisfacute. daca te gandesti ca totusi, o plecare afara presupune ceva banisori in cont, tot cei care au bani pleaca...

Dar de ce sa pleci? Eu l-am cunoscut pe cel care mi-a devenit sot intr-o vacanta in Franta, si dupa citeva luni de dus intors Franta-Romania efectuat de ambele parti ne-am casatorit in Romania si aici am ramas; acum avem si doi copii. El si-a gasit de lucru la citeva zile inainte de nasterea primului copil si de atunci nu a mai fost nici o zi fara loc de munca, si a schimbat vreo patru pina acum!
Si ca sa nu ai dubii, e francez "de souche", din Bretagne, nu vreo a doua-treia generatie cu cetatenie, pe care, apropo, eu nu am cerut-o niciodata!

"Cum o plecare la munca, in strainatate, poate starni "oprobiul public"? Eventual poate starni invidie"

Ei na, bineinteles ca e invidie. Orice copil de cinci ani isi da seama.

..................................................................................
"aceste cuvinte ne doare" (sic)

poate din comoditate, poate pentru faptul ca nu mi se mai interzice sa plec ...
Cred ca suma compromisurilor este egala, atit pentru cei care stau, dar mai ales pentru cei care pleaca.
De cite ori am fost plecata, la un moment dat de-abia asteptam sa ma intorc "acasa", chiar daca strazile sint murdare si pline de gropi, chiar daca oamenii sint rai si indiferenti. De cite ori m-am intilnit cu romani peste hotarele Romaniei, s-a discutat doar despre Romania (despre eforturile lor sa prinda prin satelit un post romanesc de televiziune, despre informatiile lor, la zi, despre politica si scandalurile din Romania). De cite ori vorbesc cu cei din generatia mea care au ales sa traiasca in strainatate, vorbim mai ales despre romani si ce a ramas "acasa", oricit as incerca eu sa aflu despre natura, cultura sau modul de viata din tara respectiva.
Oare de ce? Daca avantajele oferite de nivelul superior de civilizatie si de cistigurile obtinute sint cele care motiveaza plecarea, oare de unde apar nostalgia si inadecvarea la noua viata?
Totul depinde de noi - de fiecare si de ce vrem. Eu nu vreau sa plec (decit temporar, pentru a vedea si a cunoaste cit mai multe locuri si cit mai multi oamnei). Nu vreau sa plec dintr-un oarecare simt al datoriei pentru parintii mei, nu vreau sa plec pentru ca imi place sa cred ca ceea ce fac eu foloseste cuiva (chiar daca doar mie), nu vreau sa plec pentru ca imi conserv energia de care dispun ca sa ma simt bine tot timpul - obiectivele mele nu sint sa devin bogata si sa le arat celorlalti ce tare sint, nici sa demonstrez ceva cuiva. Vreau sa ma simt bine, si am vazut, pe propria mea piele, ca aici ma simt mai bine decit in alte parti. Nu inseamna ca nu vad si nu simt rautatea, minciuna, dezinteresul si alte defecte cronice ale majoritatii romanilor, chiar inconstiente sau gratuite. Dar oamenii sint diferiti. Cum am mai aborda aceasta discutie, daca am fi toti plecati?

["Nu vreau sa plec dintr-un oarecare simt al datoriei pentru parintii mei, nu vreau sa plec pentru ca imi place sa cred ca ceea ce fac eu foloseste cuiva (chiar daca doar mie), nu vreau sa plec pentru ca imi conserv energia de care dispun ca sa ma simt bine tot timpul - obiectivele mele nu sint sa devin bogata si sa le arat celorlalti ce tare sint, nici sa demonstrez ceva cuiva. Vreau sa ma simt bine, si am vazut, pe propria mea piele, ca aici ma simt mai bine decit in alte parti. Nu inseamna ca nu vad si nu simt rautatea, minciuna, dezinteresul si alte defecte cronice ale majoritatii romanilor, chiar inconstiente sau gratuite. Dar oamenii sint diferiti. Cum am mai aborda aceasta discutie, daca am fi toti plecati?"]

...fata mea, RESPECT!


SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !

Sa traiti Tov. Colonel!

Desigur ca NU as mai vrea sa fac armata.Eu am facut armata la pompieri pe timp de 1 an si 4 luni cit se facea in 1978.Avind o ruda Dr.militar am aminat-o 2 ani,sperind ca voi reusi sa intru la facultate(Grigorescu),dar acolo nu aveam pile,asa ca aminatul n-a mai tinut si m-au luat cu arcanul la oaste.
Dar am avut o cunostinta,Maior la pompieri in Bucuresti,ce era seful biroului recrutari,si mi-a aranjat sa fac armata in Buc.Deci am avut noroc.Am trecut totusi prin stagiul de 3 luni de pregatire si instruire sub comanda unor fruntasi si caporali veniti de la tara,unul ere cioban de ex. si ne urau pe noi bucurestenii,eram destui si toti cu pile!
Asa ca ne frecau in prostie cu instructia,dar dupa 3 luni Maiorul m-a luat in biroul lui ca furier si am dus-o ca-n basme!Plecam ici si colo cu acte si deci ieseam zilnic din garnizoana,era de fapt grupul de pompieri din Buc. unde era si statul major,deci eram mereu in preajma coloneilor cu mari functii care si ei ma foloseau sa le fac diverse servicii asa ca nu prea stateam in cazarma.In plus aveam pe mina un intreg carnet cu bilete de voie semnate in alb de maior si cind pleca acasa la 4PM,asteptam cam jumate de ora si o roiam si eu acasa.Faceam asta ZILNIC!
Neaparat weekendurile le faceam acasa,nu se vorbea!Dar nu a tinut mult...
am facut timpenia sa ma iau la cearta cu un bou de caporal si ne-am luat la bataie,l-am caftit bine si asta a dus la trimiterea mea la bulau pe timp de 1 luna.
Acolo...NASOL!Instructie in prostie si spalat geamuri de 3 ori pe zi ori ca sa fim mereu ocupati,sergentul ne punea sa sapam gropi de 1mx1m si apoi sa le acoperim din nou cu pamint.Dormeam pe tambal direct pe scindura si fara paturi ori perne,foloseam tichia de soldat ca perna impaturita in doua.
Cin era vorba sa spalam vasele era batalie caci toti vroiam asta era ca o mica vacanta,ori curatat cartofi.La WC mergeam sub paza intotdeauna,desigur ca eram tunsi la chelie,dar eu si alti 2 soldati luam in deridere totul si mereu gaseam ceva amuzant si chiar si cind spalam cacastorul rideam si ii faceam pe sergenti sa turbeze de ciuda.
A trecut luna si maiorul n-a mai putut sa ma aduca la biroul lui din ordinul sefului de stat major.
Dar m-a transferat la un pichet de garda la depozitul-magazie a comp. de pompieri din Buc.unde eram doar 6 soldati,eu fusesem caporal dar mi-au luat gradele la bulau.Acest depozit era condus de un Lt.Col. care m-a facut furierul lui,de fapt mai mult servitor....In fiecare dimineata mergeam la 7:30 sa-i cumpar ziarele si o sticla mare de Wiborowa,caci era un betiv notoriu.
La 8AM venea la birou si ii turnam sa bea!Pe la 9AM era dus cu sorcova.De multe ori l-am dus acasa caci abia se tinea pe picioare!!!Apoi plecam si eu acasa si am dus-o f. bine cu pichetul,n-am facut o zi de garda.Col. ma trimitea acasa la el sa-i fac cumparaturi la nevasta si curatenie in casa,batut covoare etc si apoi o roiam si eu acasa.Datoria mea importanta era sa fiu prezent la 8AM in fiecare zi cu ziarele si sticla de vodca!
Uneori Col. bea chiar 2 sticle pe zi si apoi se culca,de multe ori am baut si eu cu el,ne cinsteam amindoi.Cind stateam uneori la pichet mergeam si cumparam pt. noi soldatii de baut si le beam de nu stiam de noi.Era o betie continua in acel pichet de la COL. la soldati!!!
Am aflat de mult ca el a murit.II tremurau miinile de atita bautura si avea si diabet in plus.
Maiorul este acum de 15 ani in Canada cu fetele lui casatorite cu romani si restul familiei.Cu multi ani in urma prin anii 1970 o sora a lui a fugit in Canada si pt. asta el a ramas mereu maior si nu a fost deloc avansat in grad.Toti colegii lui de scoala militara erau colonei sau generali.
Dar e fericit si de 15 ani corespondam ne scriem lunar ori vorbim la telefon.Un om tare cumsecade.
cam asta mi-a fost armata,usoara dar cu toate astea NU as vrea sa am nimic de a face cu militaria!!!Nu sint croit pt. a fi soldat.
Apoi am mai dat la facultate de 2 ori,nu am intrat si mi-am facut actele de plecare definitiva si de atunci traiesc in USA,si imi traiesc visele cu ochii.Asa ca
incalecai pe o sa si va spusei povestea mea.La anu si la mai multi ani!

LOVE&PEACE,
Ozzy

7 Zile’ – Expoziţia cu care pleci acasă

Tabăra anuală de fotografie a grupului ‘7 Zile’ a ajuns la ediţia a 5-a. Între 22 şi 29 aprilie în comuna Poienile Izei din judeţul Maramureş vor fotografia cu foc următorii 10: Cosmin Bumbuţ, Voicu Bojan, Petruţ Călinescu, Bogdan Croitoru (new entry), Vasile Dorolţi, Silviu Gheţie, Alexandru Paul, Gicu Şerban, Oleg Tishkovets şi Rene Triebl.

Acest eveniment se va finaliza, conform tradiţiei, cu o expoziţie care va avea loc în data de 29 aprilie la Căminul Cultural din Poienile Izei la ora 20. Vor fi invitaţi la dezbateri despre estetica fotografiei, voie bună, muzică populară şi pălincă toţi sătenii, iar expoziţia cu dar, care va conţine imagini din viaţa comunităţii va dura doar o seară pentru că cei ce se regăsesc în acestea sunt invitaţi să ia cu ei toate fotografiile la plecare. Ca de obicei, vă aşteptăm cu drag pe toţi. (www.7zile.ro)

Cosmin Bumbut
www.bumbutz.com
www.7zile.ro

poate ca eu am o problema putin diferita, dar intra pe jgeabul discutiei. Eu trebuie sa decid acum daca sa plec sau nu. Am sansa sa incep un doctorat din toamna in state si pana mai de curand eram extrem de hotarata sa plec. De ce? Pentru ca nu plecam singura, pentru ca luam cu mine cel mai frumos lucru care s-a intamplat vreodata vietii mele. Acum insa viitorul imi e nesigur si tangesc dupa certitudinile pe care le aveam alaturi de el. Dar cred ca nu exista cale de intoarcere si voi pleca. Voi pleca pentru ca daca nu o voi face, si daca aici o voi duce greu, imi voi reprosa mereu sa nu am plecat. In Romania am prieteni, am caldura, am parteneri de conversatie oricunde m-as uita...si sincer daca le am pe astea nu imi pasa prea tare ca functionarele de la banci se rastesc la mine sau ca nu ma saluta vanzatoarea de la supermarket. Dar plec sa imi caut soarta in alta parte. Plec, si simt cum imi tai singura craca de sub picioare. Plec si dau cu piciorul la toti oamenii din jurul meu. Imi las prietenii fara o fata cunoscuta, imi las mama plangand ca nu ma mai vede si sarmalele aburind in oala... Dar el m-a parasit de mult....si poate de aceea plec sa imi caut norocul in surgiun. Am inima indoita, sufletul stramb si revervarea pentru avion in buzunar. Plec cu gandul ca voi putea oricand a ma intoarce. Si tot ce am lasat canva in urma nu ma va uita si ma va primi inapoi ca pe fiul ratacitor.

Pe mine plecarea de acasa nu m-a instrainat.Merg de doua ori pe ani si stau in functie de posibilitati.
Cand cobor pe Otopeni, in Bucuresti,se schimba totul.Dintr-o metropola cum e Londra,de pe Heathrow,nu se poate sa nu simti diferenta.Si pentru mine e dureros.Dureros sa vad saracie, oameni nealimentati(o poti vedea pe fata lor),copii tristi si batrani care de-abia asteapta sa se stinga...si nu exagerez. Ce e mai dureros este faptul ca situatia asta dureaza din cauza administratiei proaste,a celor care ne conduc inconstient,pe un drum care nu duce spre bine.
Mi-e dor de casa...Mi-e dor de prieteni,de vechea slujba(am fost profesor de engleza in tara,pe cand aici sunt un nimeni!),de familie, de oraselul meu linistit si de viata linistita de mai inainte.Dar nu imi permit.Da, pur si simplu nu imi permit sa ma intorc la un salariu de mizerie si sa contemplez neputincioasa cum altii se ingrasa(la propriu si figurat)pe umerii nostri,ai celor care intr-adevar muncim!
Daca ma intorc bucuroasa in Romania?Da sunt bucuroasa printre cei modesti care sunt adevaratii romani si care imi readuc in suflet adevaratele valori care aici, in Anglia, sunt ascunse.Imi iubesc tara si nu mi-e rusine sa recunosc nicaieri ca sunt roman pentru ca sunt un roman cinstit!
Monica Onciu

Eu am decis sa plec... am sa plec doar pentru a urma facultatea (sunt f tanar-20 de ani), sau cel putin cred asta, cred in faptul ca am sa revin in tara. Dar nu imi pot explica de ce port cu mine sentimentul de teama ca nu am sa mai doresc sa ma intorc. Dar oare de ce teama?
Un lucru este insa foarte clar, posibilitatile de studiu si de evolutie intelectuala, spirituala, umana, sociala, in Occident sunt infinit mai mari. Sunt de parere ca orice tanar ar trebui sa faca tot posibilul ca sa ajunga sa studieze intr-un centru universitar cu adevarat european. Acesta ar trebui sa fie unicul scop al oricarui student roman.
Liber Pater

Am cistigat Loteria Vizelor dupa 10 ani de joc. Am 48 de ani. Pentru mine acest "noroc" a venit prea tirziu.Dupa multe framintari si tatonari,m-am hotarit sa nu plec. Poate pt. ca am ajuns la o virsta (48 de ani) cind nu mai cred ca tot ce zboara se si maninca si nu mai am puterea sa o iau de la capat.
Fiecare dintre noi si-ar dorit sa scape din mizeria si saracia de aici. Dar sa nu uitam ca mizeria asta tot noi o facem. Tot noi scuipam pe strada,tot noi furam din buzunarul celuilalt,tot noi inchidem ochii la copiii pusi sa cerseasca la stopuri etc.
Este dureros dar adevarat;tinerii sunt disperati sa plece pt. ca sunt goniti din tara. Ma impac cu gindul ca renuntind la cistigul de la Loteria Vizelor ,am oferit o sansa unuia mai tinar.

ai dreptate cu cercul vicios. eu cred ca nu se va rupe in urmatoarea perioada. solutia la problema asta va veni atunci cand romanii plecati se vor intoarce sa investeasca bani si competenta si o alta cultura a muncii. nu stiu cand se vor intoarce. depinde de cat de repede o sa se schimbe ceva in legislatie, in administratie. eu cred ca orizontul minim de asteptare este de 10 ani. asta daca intram in uniunea europeana in 2007 si se accelereaza reformele.

ideea e ca si daca vrei sa faci ceva, nu prea poti. eu am facut o afacere. corecta. cu multa munca, asa cum nu stiu cati isi pot imagina si cati muncesc. si am decis sa plec. pentru ca m-am saturat de birocratie, de legile care se schimbau peste noapte, de fiscalitatea excesiva.

afacerea a ramas in romania. cu angajati carora li se platesc salarii, contributii sociale si cu impozite platite la stat. ce sa fac mai mult?
prefer sa incerc sa construiesc aici, in canada, altceva. si, oarecum intristator, tara asta noua m-a facut sa ma simt mai respectat ca om decat tara mea din care am plecat.

eu sunt unul din cei care vor sa revina si sa investeasca. si nu e vorba doar de investit bani ci si cunostinte si mai ales suflet. ca fara asta nu se construieste nimic.

romanii, ca toti europenii, au o parere proasta despre continentul american. sa stiti insa ca (si) aici bibliotecile sunt pline in fiecare zi, ca lumea profita de pauza de pranz pentru a iesi cu o carte in parc pentru a citi, ca librarile ofera toate cartile la care visezi la preturi acceptabile iar lumea chiar cumpara carti, ca sunt teatre, concerte. nu conteaza doar banii. banii conteaza doar atunci cand nu-i ai. din cauza asta, in romania acum conteaza banii. cand lucrurile se vor mai indrepta, cand grija pentru ziua de maine va disparea, o sa dispara si din importanta banilor.

intelectualii romani se izoleaza singuri. atata timp cat scrii carti pe care un om normal le citeste cu dictionarul in fata nu poti cere sa fii ascultat. asta nu inseamna ca trebuie sa vorbeasca ca bug mafia, dar excesul de neologisme este daunator. intelectualul ar trebui sa fie ca un conducator. dar nu e. pentru ca un conducator vorbeste limba oamenilor pe care ii conduce.

ca in romania sa se schimbe ceva, nu trebuie sa nu mai plece tinerii din ea. din contra, asta va fi marele castig al romaniei.

as pleca urgent oriunde, dar sa nu mai vad mutre

"si pleci ca frunzele-aurite,
si te inalti ca strai de funigei
prin toamna zilelor tristetii
te strig, te caut.....te gasesc?
Prietenie?
prea mult si prea putin pentr-un miracol. pleaca-ti fruntea ta in taina, cauta-i puterea sfanta, lasa-te purtat de valul, retrairilor eterne.
Fie ca voi muri, fie ca voi ramane, voi trai vesnic in amintirea ta."
Nu stiu de ce dar imi plac aceste vorbe si parca tot mai mult cautam pacea si linistea prieteniei. sentiment mutilat de trecerea nebuna a tiompului calau asa cum spui si tu. sentiment regasit, redescoperit, azi si ieri si maine si totdeauna. "iubeste-ti aproapele mai mult ca pe tine insuti" - poate fi prea mult pentru bietele noastre inimi si suflete dar totusi cat de bine ne simtim in intimitatea clipelor petrecute in "cercul poetilor disparuti". (mie chiar mi-a placut acest film teribil). incearca sa fii tu insuti si cauta sa te oglindesti in sufletele celorlalti. Poate fi o definitie a prieteniei?

noi plecam in vest deoarece aici nu avem ...

Poate vrei sa zici ca "tu ai plecat in occident fiindca...". Asta cu "noi" e o ineptie. E ca si cum ai zice ca toti romanii se simt nasol in Germania fiindca nemtii cred despre romani ca sunt toti hoti.

Nu tine figura! Asta este.

Poate mai sunt unii pe lume care se cara dintr-o tara in alta din alte motive decat banii (si care nu au complexe). Uite...exista nemti care emigreaza in Sua, englezi care se cara in Canada sau francezi care se muta in Suedia...ca asa "vrea muschii lor".

Poate are unul chef si poate sa se mute din Elvetia in Madagascar, sau din Vascauti in Fundata (sat de munte, meserias!).

Eu personal, milionara sa devin...si tot as pleca. Vad ca 95% dintre forumistii romani ar ramane cu banii in tara lor (vezi si alte forumuri romanesti unde isi dau cu parerea la exact aceeasi intrebare). Sa fie sanatosi si la punga grosi!

ba vreau sa plec, dar din pacate tre' sa astept momentul .."propice"...

Tu pleci acasa la 4??? asa o slujba vreau si eu:))

The things that come to those who wait are what's left behind by those
who got there first.

Sunt în general pe aceeasi lungime de unda cu o mare parte a comentariului tau despre generatia de afara. Sa un uitam totusi, nici de românii care pleaca sa se perfectioneze ani si ani de-a rîndul în marile universitati occidentale, si care au doar un singur gînd în mintea lor în momentul plecari. Este vorba despre returul în tara si "punerea umarului" la dezvoltarea mentalitatii romanesti. Echipati pentru aceasta misiune cu un doctorat, cu un maxi-masterat, etc. Dar, odata ajunsi în tara, diplomele acestea nu cîntaresc nimic în balanta CV-ului. Unii pot vorbi sanscrita veche si deasemeni cea noua, nici o speranta pentru un viitor la tine acasa. Ceea ce primeaza înca în Romania este "pila". Nu esti "pila" nimanui, sanse infime de afirmare. Cruda mentalitate "made in Romania" ne trezeste la realitate. Cred din ce în ce mai tare într-o anume complacere în situatia aceasta, din partea a 95% dintre romani. Putem face tratate despre schimbare, nu cred ca schimbarea este dorita cu adevarat; românul s-a prea obisnuit cu "binele" si cu apartenenta la un stat providential.
Deci, nefiind nici fiul lui X sau Y, neavînd nici o alta urma licarire la orizont, dar crezînd foarte tare în steaua noastra norocoasa, plecarea înspre zarile unde capacitatea noastra intelectuala si de actiune este apreciata, întrebarile asupra impactului plecarii nu se mai pun. Într-o prima faza nu suntem constienti de realitatile pe care le lasam în urma, dar nici de realitatile deseori crunte pe care vom fi nevoiti sa le înfruntam în tara de adoptie. Dar cred ca merita cu adevarat inserarea intr-o tara unde individul este apreciat pentru valoarea sa, unde institutiile statului sunt la dispozitia cetateanului si unde justitia este garantul statului de drept. Iar cînd se mai întîmpla anumite derapaje, puterea mass-mediei se poate afirma cu tarie.
Sunt plecat de 8 ani din tara, dar nu mi-e rusine sa spun ca evit românii, deoarece nu ma recunosc în nici un român care pleaca din tara sa fure, sa ucida, sa însele, pentru trafic de tot felul, etc. Personal prefer românii urmatori: Cioran, Ionesco, Eliade, Brâncusi, Comaneci, Celibidache.
Tot ceea ce pot sa spun este faptul ca Romania are nevoie de o "vointa politica" de schimbare, dar în profunzime. O schimbare a mentalitatii.