comentarii

cand un cuplu se desparte nu e niciodata vina doar unul dintre ci de toti trei


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
violenta din scutece - de Shtevia la: 14/10/2005 16:52:12
(la: Violenta: un "modus vivendi"?)
Chiar azi am fost la o gradinita particulara, cu staif, cu de toate, unde copiii erau imbracati bine, aveau de toate, unde se vorbeste doar in engleza cu ei, etc. E si cam scump, deci parintii sunt din cei cu bani multi, care isi permit sa investeasca in educatia copiilor. Inainte de aducerea mesei de pranz, unul din baieti a luat scaunul cel mai mare pe care l-a gasit si a inceput sa dea in alt copil, doar asa, fara un motiv aparent. A pus si celalalt mana pe un scaun si se “duelau” asa. Si ceilalti copii se uitau si ii incurajau verbal. I-a despartit educatoarea. De unde vine violenta lor? Cine e responsabil? Ce ii influenteaza?...Nu cred ca la 3-4 ani parintii ii lasa sa vada jurnalul de la 17. Dar, poate, ca ii lasa sa se joace Quake sau Italian job sau mai stiu eu ce alte jocuri violente de pe calculator...

horica, servus - de Jimmy_Cecilia la: 19/09/2006 21:09:46
(la: Trancaneala Aristocrata "9")
ce lege martiala? glumesti.. ma duc turista libera, 18 zile, doar avion si hotel platit...n-am nevoie de viza...

sper ca nu e caterinca.... te razbuni pe mine, sau ce?

mai ales ca ma intalnesc acolo cu un cuplu de prieteni din Deva...care vin in voiaj organizat 10 zile...

sa dau maine telefon la consulat sa vad...
horica ..mi-ai stricat seara...sniff, sniff, smarc, smarc...
hai spune ca nu-i adevarat... ???
#146362 (raspuns la: #146360) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pesca, dear... - de Baby Mititelu la: 15/01/2013 10:33:39 - de om la: 15/01/2013 14:52:11 Modificat la: 15/01/2013 14:53:18
(la: Sexul oral in viziunea femeii)
nu o sa comentez calitatea confei ca le-am promis ca nu o sa mai interactionez cu cei doi, dar o sa commentez:

1. Sexul oral creeaza dependenta. = da, mai ales cand nasul e "pudrat".

2. Am citit un studiu care zice ca sexul oral conduce la impotenta, chiar la sterilitate.= da, in aceeasi publicatie care scrie ca "masturbarea duce la orbire"

3. Sexul oral facut des saraceste raportul in cuplu. = da, ca'n bancul cu vinul rosu care este bun pt femei, daca'l bea barbatul.

Cu siguranta ma minunez, dar nu stiu daca de prostiile pe care le citesc sau de bagatul in seama al persoanelor care (cica) pretind ca sunt necunoscatoare, dar isi dau cu parerea ca un specialist!
#639172 (raspuns la: #639160) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
despre iubirea in cuplu - de spirit_intelept la: 02/12/2005 15:08:06
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
Am citit cu placere ultimele comentarii de pe forum. Trebuie sa spun ca am fost incantat si de stilul sufletesc, rafinat al lui Nanina, si de cel obiectiv si lucid a lui sattwa. Argumentele celor doi au fost pentru mine o surpriza frumoasa.
Am sa raspund acum in special la aspectele legate de sexualitate si iubire:

- in primul rand ceea ce a afirmat Cattalin, ca orice casatorie necrestina de fapt nu este valabila si deci este curvie, este o deviere grava chiar de la Biblie. Nici Iisus si nici apostolii nu au zis vreo-data ca o casatorie pagana nu este valabila, si ca este curvie...si sa-i puna eventual pe cei doi sa se mai casatoreasca o data, in spirit crestin. De fapt canonul si procedurile crestine legate de casatorie, botez, etc...au aparut mult mai tarziu.
E evident deci ca pentru Iisus faptul ca cei doi s-au unit in fata lui Dumnezeu dupa un alt ritual decat cel crestin, nu a avut importanta.

- de fapt Iisus a spus "Dumnezeu care vede in ascuns, va va rasplati in ascuns". Trebuie sa fim convinsi ca o casatorie de convenienta, pentru avere, situatie sociala, etc, chiar daca a fost tinuta de un sobor bisericesc intreg tot curvie se numeste. Dumnezeu cerceteaza inimile si nu semnaturile.
Rolul casatoriei este in primul rand de a-i face pe cei doi mai responsabili. In Corinteni, Pavel explica foarte bine aceste lucruri. Si astazi sunt multe situatii in care doi iubiti la prima dificultate nu rezista si se despart. Casatoria face ca despartirea sa fie mai complicata si cei doi sa munceasca mai mult pentru a evolua impreuna, deci pentru multi oameni reprezinta o maturizare emotionala. Oricum, nu trebuie sa ne gandim ca nu exista si oameni seriosi in relatia lor de cuplu, chiar in absenta casatoriei...aici mai sunt si alte probleme, de exemplu ce se petrece cu posibilii copii, etc...discutia e mult mai complexa.
Inca o data, singura care conteaza cu adevarat in fata lui Dumnezeu, este iubirea...dar sa fie cu adevarat iubire.

- varsta la care se incepe viata sexuala e ceva foarte delicat. Din punct de vedere biologic, organismul femeii este adult sexual cand apare menstruatia. Dincolo de asta exista si o maturizare emotionala, care mai dureaza inca o perioada de timp. Aceasta maturizare este mai rapida la femei decat la barbati (din unele studii cam cu 2 ani) si asta este o explicatie din ce cauza fetele in general isi aleg baieti mai mari ca ele.
Din mai multe studii a reiesit faptul ca daca cineva isi incepe prea repede viata sexuala, atunci pentru el a face dragoste incepe sa se rezume in special la niste aspecte senzoriale, mai curand fizice, din care lipseste o implinire emotionala profunda.
Singurul sfat pe care l-as putea da, ar fi ca cei doi sa constientizeze ce fel de iubire exista intre ei...daca aceasta iubire este durabila, a trecut cu succes si prin momente mai grele si este o iubire altruista, intelegatoare fata de celalalt, atunci se poate incepe.

- pentru o iubire adevarata, a face dragoste reprezinta doar unul din inceputuri si nu o finalitate. Doar persoanele care sunt centrate in plan sexual, vad ca o consecinta suprema a unei relatii, angrenarea erotica.
Pentru cei care se iubesc cu adevarat, a face dragoste este doar un mijloc (e adevarat, unul cu totul exceptional), prin care pot sa-si manifeste iubirea si fericirea generate de relatia lor. De fapt asta e si un test pentru a se vedea intr-o relatie cat este iubire si cat sexualitate: daca cei doi sunt interesati unul de celalalt doar pana cand se angreneaza amoros si pe urma abia mai se mai cauta intre iei (pana cand apare din nou nevoia), atunci e clar ca predomina sexualitatea.
Atentie: trebuie totusi sa existe si o intimitate a fiecaruia dintre cei doi si momente de retragere, altfel cei doi ajung sa se sufoce reciproc si sa nu se mai suporte.

- un alt aspect care este specific iubirii, este importanta pe care o capata viata celuilalt pentru noi. Daca il iubim pe cineva, atunci ne intereseaza ce carti citeste, ce emisiuni ii plac, ce mancaruri mananca, simtim imediat daca se simte bine sau nu, ne facem timp pentru el, luam parte la bucuriile si tristetile lui, il sustinem cand are nevoie, etc. Toate aceste lucruri cand exista iubire se realizeaza in mod spontan, fara nici un efort.

- o mare problema legata de manifestarea iubirii, o reprezinta balansul intre nevoile celuilalt si nevoile noastre. Unele persoane mai idealiste sustin ca atunci cand iubim, trebuie sa facem orice pentru persoana iubita. Intr-adevar, la nivel suprem asa este...si asa a facut si Iisus pentru noi. Noi insa discutam de oameni obisnuiti, care au nevoile lor. In acest caz fiecare dintre cei doi trebuie sa urmareasca sa-l implineasca pe celalalt, in asa fel incat si el sa fie fericit. Daca cineva iti spune "te iubesc", asta nu inseamna ca tu poti sa stai, iar celalalt sa faca tot posibilul ca tu sa te simti bine. Acesta e modul de comportament al unei persoane egoiste si profitoare.
Chiar a fi iubit de altcineva este de fapt si o responsabilitate, fiindca atunci acea persoana se deschide fata de tine, este sensibila la fiecare purtare a ta, si in general orice manifestare a ta poate avea un impact foarte profund.

Spirit Intelept
#92254 (raspuns la: #91932) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Un cuplu de prieteni francezi - de Jimmy_Cecilia la: 17/02/2004 10:34:24
(la: Cum vedeti o casatorie moderna?)
Un cuplu de prieteni francezi : ei lucreaza amandoi, cand sunt acasa, el face intotdeauna bucataria, este un bucatar fara pereche, spala vasele si duce copiii la clubul sportiv
Ea : calca, da cu aspiratorul, sterge praful si duce copiii la cinema
Piata o fac impreuna
Gradinaria o fac cu totii impreuna, chiar si copiii.
Nu-i rau.. zic eu...

Pentru mine personal, si cum naiba am reusit s-o fac? eu m-am descurcat sa nu fac nici o data nimic acasa...si culmea ca mi-a reusit intotdeauna.. :))
Mica ziceai, anonimule? - de Jimmy_Cecilia la: 14/07/2004 10:33:43
(la: Cum vedeti o casatorie moderna?)
Cred ca in viata te multumesti cu ce poti sa ai si sa obtii, cate o data cand ceva iti tine la inima, trebuie sa faci si o alegere : sau mai putin, sau de loc..

din mai putin poti face mai mult, dar nimicul nu-l poti inmulti..
în afara de situatiile intime, mai sunt si cele profesionale si sociale, nu le poti anula si sterge fara urme... nu poti distruge o cariera de-o viata intreaga, mai ales cand e si pasiune, pentru cativa ani de restrictii..

despartirea are si partile bune, reunirea cxhiar la timp partial este cu atat mai apreciata si fiecare se ocupa de celalalt la 1000%, uzura si obisnuinta nu este ceea ce este mai bun pt un cuplu...

personal, prefer sa "fiu pusa pe tava" 3 zile pe saptamâna, sa se ocupe tot timpul de mine, sa fiu rasfatata si adulata, sa iesit, sa ne distram, sa fim impreuna cu adevarat...
decat,
sa fim "impreuna " -doar prin prezenta fizica (dar cate minute in realitate???), el cu o carte din care nu-si scoate nasul sau in fata televizorului, seri intregi..
#17843 (raspuns la: #16096) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Barbatii astia - de Muresh la: 23/07/2004 06:48:40
(la: Un nou forum: "Bancuri, glume, poante...")
Bine intzeles ca noi , barbatii , suntem plini de defecte , asta face parte din farmecul nostru . No , am glumit . Suntem pretentiosi ? Poate . Chestie de cerere si oferta . Fiecare oala cu capacul ei . Si mai sunt si solitari , femei si barbati . Deh , dragoste cu deasila , nu se poate .Eu un lucru stiu . Daca un cuplu de oameni de peste o anumita virsta se desparte , sansa barbatului de "a-si reface viatza" , e mult ,mult mai mare ca aceea a femeii . De aceea , Doamnelor , daca aveti un barbat langa voi , pastrati-l .
Si referitor la "paraziti - huaaaaa!" , mata , Doamna , se pare ca ai fost parasita de Domnu' , in favoare vreunei prospaturi cu bani .
Succes data viitoare .
#18248 (raspuns la: #15963) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
casatoria in societatea norvegiana - de dinisor la: 06/09/2004 17:31:00
(la: Casatorie sau concubinaj?)
hei Sanjuro,

Interesant subiectul tau. am sa iti explic cum functioneaza asta in societatea norvegiana, pentru a-ti largi orizontul in tema propusa de tine.

Casatoria in tara vikingilor este daca vrei considerata de moda veche. Intalnesti des cupluri de tineri (intre 20-25) care se numesc "samboer" ceea ce inseamna "locuiesc impreuna sub acelasi acorperis". Ca samboer, ai drepturi si obligatii asemanatoare ca si in cazul cand ai fi casatorit, cu diferenta insa ca la o eventuala despartire se va intocmi un partaj 50-50 doar daca cei doi au fost samboer pentru min.5 ani. Altfel , pe o perioada de mai putin timp, fiecare pleaca la despartire cu ceea ce a venit la venire, dpdv material.

Tinerii pana in 40 de ani nu prea se casatoresc pe aici, chiar daca intervin copii in viata de cuplu. Se intocmesc casatorii dupa aceasta varsta circa, si cred ca majoritatea cazurilor doar pentru a-si asigura partenerul in cazul unui deces neasteptat. Copiii rezultati dintr-un cuplu ce nu este casatori, de obicei poarta ca nume de familie si pe cel al mamei si pe cel al tatalui. Nu e de mierare deci ca vei intalni copii ce se numesc: Bjorn Tore Johanssen-Stam de ex. (prenume, nume mijlociu, ambele nume de familie). destul de greoi pentru bietii copii. Pe de alta parte, la implinirea majoratului, fiecare cetatean norvegian are voie sa isi insuseasca ce nume doreste. E chestiune doar de un formular depus la primarie. De aceea multi isi scurteaza din numele de familie, in functie de dorinta.

Sunt foarte multe cazuri aici de femei ce hotarasc sa isi creasca odraslele singure. Dar asta mai mult pe hartie, pentru ca au avantaje materiale. In realitate insa, alearga imediat la tatal copilului si i-l trantesc in brate, in cazul in care vor o saptamana doua libere sa plece in concediu. In opinia mea, modul de crestere a copiilor pe aici cam lasa de dorit. Dar nu despre asta discutam acum.

Casatoria ... anacronica intr-o societate moderna? Da, se poate spune si asa. Eu consider mai degraba ca lumea a ales tot mai mult sa fuga de responsabilitate, sa isi protejeze tot mai mult libertatea. Institutia casatorie ii sperie pe multi. E adevarat ca nu o foaie de hartie tine doi oameni alaturi, dar e tot la fel de adevarat ca acea foaie de hartie iti asigura un statut, dupa o varsta anume.


_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
Monicai, romancutzei din Canada si altora - de (anonim) la: 02/11/2004 11:57:02
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Luati aminte la ce zice LMC ca zice bine. Harmazoancele à la Chirita nu fac casa buna cu spiritul de echipa ce trebuie sa domneasca intr-un cuplu. Nu exista mariaj in stil romanesc sau arabesc sau gagautesc -exista un barbat si o femeie -care se iubesc sau nu, se respecta sau nu, se intr-ajutoreaza sau nu, se inteleg sau nu. Asa ceva (stilurile de mariaj ) exista in conceptia destul de ingusta ca viziune. Intrebati-o pe LMC ca va lamureste. Ce descrieti voi are aerul de roman de duzina luat in statiile de metrou- cu figuri (de data asta de stil ) care stiti voi cu ce seamana. Dar nu aduna - ci despart.
Acelasi romanas din Canada.
#27302 (raspuns la: #26826) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
in casatorie... intr-un cuplu..
este greu sa definesti fericirea, aproape imposibil... un nimic, o iluminatie in ochi cand privesti partenerul,
sa faci lucruri care ar dori, inainte ca el sa le ceara prin vorbe
si vice-versa,
sa fiti pe aceiasi lungime de unda
sa va plimbati tinându-va de mâna si sa va extaziati in fata unei raze de lumina, a unei frunze care schimba de culoare,
fiecare clipa sa fie o placere, chiar daca nu faceti nimic, doar faptul ca sunteti impreuna... ca va intelegeti doar privindu-va, ca va complectati...c-aveti aceleasi interese, hoby-uri si va plac aceleasi lucruri...

daca ai impresia ca diminezata ai un PLIN de fericire iar seara este MARELE VID (gol), cred ca este o impresie doar, o falsa situatie, nici de cum FERICIREA, Anisya...

Cand ai momente grele in viata, datorita profesiunii, lucrului, neznorociri in familie, catastrofe de tot felul... nici atunci nu simtzi VIDUL... stii ca ai alaturi pe cineva care te sustzine, care este cu tine, care-ti tine mâna in aceste incercari...

Nu conteaza câte zile petreci pe an sub acelasi acoperis cu partenerul/a,
Ceea ce conteaza este sa nu fi singura, sa te simti impreuna sufleteste, sa profiti maximum de prezenta fizica,(cand nu poti evita o despartire din cauza serviciului), sa poti conta pe partener si el/ea sa fie alaturi ori de cate ori ai nevoie, chiar fara sa i-o ceri..
exista un fel de telepatie, pe care eu n-am reusit nici o data s-o explic...

Chiar cand esti departe geografic, simti cand celalalt are nevoie de tine, iei primul avion si te duci sa-l vezi..
este telepatia celor ce se iubesc, care sunt pe aceiasi "lungime de unda"...

Asta este un lucru care se simte, dar este greu de explicat.. de ce?

Te trezesti cu ideia ca esti iubit/a si te culci cu ideia ca esti iubit/a, ca-i alaturi de tine, ca te insoteste, chiar cand este in deplasare sau in alt oras sau tzara...
#28029 (raspuns la: #28000) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
A trai in cuplu sau cum sa convietuiesti cu o persoana diferita - de Grettel la: 11/01/2005 17:22:26
(la: Cand formezi un cuplu, dupa ce criterii alegi o persoana?)
iata un articol extrem de interesant pe care as vrea sa il cititi:
A trai in cuplu sau cum sa convietuiesti cu o persoana diferita

Dupa primele intalniri, care sunt intotdeauna limitate in timp, trebuie sa invatam sa traim relatia intr-un angajament continuu, de durata (in spatiu si timp), daca cei doi parteneri isi doresc sa creeze un cuplu.

Fiecare intalnire amoroasa, chiar daca are partea sa de imprevizibil si de mister, este bazata pe atractia in sens unic sau reciproc (mai rar decat am crede), pe existenta sentimentelor in sens unic sau impartasite (mai rar decat am putea gandi), pe proiectiile reciproce (ne place la inceput imaginea celuilalt - cea care ne este prezentata), care ulterior se vor confrunta cu persoana reala (asa cum este in viata de zi cu zi).

O relatie de cuplu se construieste in jurul a patru componente personale care trebuie sa fie prezente la fiecare dintre parteneri:

• pentru a putea sa intram in relatie, trebuie sa fim liberi, sa nu avem angajamente afective prea puternice care ar risca sa intre in competitie cu partenerul ales;

• trebuie sa fim suficient de autonomi afectiv si material pentru a putea sa ne implicam intr-un astfel de angajament;

• sa fim capabili sa ne propunem reciproc un proiect de viata ce face parte dintr-un viitor ce va fi construit in doi;

• la acestea se adauga capacitatea (care este prezenta sau care ramane sa fie dezvoltata) de a ne propune reciproc modalitati de comunicare si de schimburi de calitate care vor fi puse in practica in viata de zi cu zi pentru a alimenta si anima o relatie de respect reciproc.

Astfel, fiecare dintre partenerii de cuplu va depasi si demistifica imaginile "ecran" care insotesc prima intalnire si de care trebuie sa se elibereze pentru a gasi distanta corecta fata de relatiile semnificative din trecut (familiale, alte iubiri, angajamente anterioare...).

Fiecare dintre parteneri va trebui sa invete sa traiasca in interiorul unei relatii apropiate, care contine o dubla intimitate: 1) intimitate comuna si impartita si 2) intimitate personala si rezervata. Ei vor trebui sa isi ofere mijloace de a trai impreuna trecand prin confruntari (pornind de la diferentele lor, convingerile, obiceiurile lor) firesti vietii cotidiene (si nu conflicte), de a se sustine (si nu a se nega, descalifica sau devaloriza), de a se dezvolta (si nu a intra in competitie, asa cum se intampla uneori).

Fiecare relatie de cuplu se va traduce astfel printr-un plus de energie si de bine, atat pentru unul cat si pentru celalalt, daca fiecare dintre parteneri este constient de faptul ca este de datoria lui sa clarifice si sa duca mai departe diferitele mize, dintre care, rezum aici esentialul:

Dezvoltarea unei capacitati de autonomie afectiva

Pentru a se alia cu celalalt trebuie mai intai sa intram in alianta cu noi insine. Cunoasterea de sine presupune o responsabilizare mai mare a propriilor sentimente si resentimente. "Sunt responsabil de ceea ce simt, nu trebuie sa il fac pe celalalt responsabil de felul meu de a fi sau de gandurile mele".

A nu ne lasa definiti de celalalt

A invata sa ne respectam si sa-l respectam pe celalalt cu toate diferentele sale, aceasta inseamna "a nu ne mai lasa definiti de celalalt". Ceea ce ii mentine pe doi parteneri impreuna nu este nici compromisul, nici supunerea si nici concesiile, ci afirmarea si recunoasterea diferentelor. Exista, de asemenea, riscul de a dezvolta relatii dominant - dominat, care in cuplu iau forme subtile (sau violente) si care trebuie sa faca obiectul unei amri vigilente - in special printr-o pozitionare clara de la inceputul relatiei cand unul dintre cei doi tinde sa-l domine pe celalalt, sa-i impuna dorintele sale, sa-l puna in serviciul nevoilor sale.

A ajunge la un acord

A gasi mijloacele de comunicare potrivite, adica a se pune de acord. Si pentru aceasta trebuie sa invatam sa ne definim mai bine asteptarile, aportul fiecaruia si propriile zone de toleranta... si sa le confruntam cu ale celuilalt.

A iesi din tipare

A iesi din conventional si a depasi anumite prejudecati eronate cum ar fi: "daca celalalt ma iubeste, ar trebui sa stie ceea ce gandesc fara sa trebuiasca sa-i spun...., ar trebui sa raspunda asteptarilor mele fara sa le exprim...".

A accepta schimbarea

A accepta evolutia si schimbarea, ceea ce inseamna si faptul ca trebuie reactualizate angajamentele. Caracteristica vietii pe planeta Pamant este evolutia, maturizarea sau transformarea. O relatie vie se supune acestei legi a evolutiei. Mizele unui anumit moment, despartirile, reajustarile vor fi indispensabile si vor trebui sa faca obiectul nu numai unei comunicari verbale, ci a unei confruntari pentru a-i permite celuilalt sa ne vada (si sa ne accepte) asa cum suntem si nu cum ar dori el sa fim.

de Jacques Salome, autorul cartilor aparute la editura Curtea Veche:
"Ce inseamna libertatea intr-un cuplu?" - de DESTIN la: 25/01/2005 01:14:45
(la: suflet ratacit)

Am urmarit "scenariul"scris de tine.

In final mi-a retinut atentia:

"Si ma intreb "Doamne,ce am facut?"
Ce inseamna libertatea intr-un cuplu?Oare libertatea nu-ti da voie sa iubesti?Unde sunt si incotro ma indrept?"

Libertatea este un dar divin, ea, libertatea sub toate aspectele nu trebuie sa lipseasca in iubirea pura.

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
DESPARTIREA CEL MAI GREU MOMENT DE TRECUT - de (anonim) la: 14/03/2005 09:47:52
(la: Durere)
DESPARTIREA INTRADEVAR ESTE CEEA MAI GREU DE SUPORTAT CAND STII CA TOT CE AI AVUT MAI SCUMP PE LUMEA ASTA SA PIERDUT SI ACUM AI RAMAS DOAR CU AMINTIRILE.IN ACEASI SITUATIE SUNT SI EU AM RANIT PERSOANA IUBITA DAR EA NU POATE SA IERTE ATUNCI UNDE E IUBIREA.VOM DECLARA RAZBOI SINGURATATII.UNII NU STIU CE INSEAMNA DUREREA SI SUNT MULTI.CU DRAG JUSTIN
despartirea si durerea - de andrusca la: 18/03/2005 14:18:12
(la: Durere)
Sa ranesti este foarte usor, sa ierti pe cel care te-a ranit......spune mult despre sufletul si caracterul persoanei care are puterea de a ierta.....
Despartirea doare, singuratatea este apasatoare insa acestea ne sunt lectii de viata.
Cine nu a trecut prin astfel de momente, cine nu stie ce inseamna durerea, durerea ce provine din dragoste, dragostea care ne-a parasit, nu a inceput inca sa traiasca, sau ........viata lor a fost o iluzie.....
#39783 (raspuns la: #39378) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cata importanta are diferenta mare de varsta... - de Illinca la: 19/03/2005 15:05:10
(la: Cata importanta are diferenta mare de varsta intre parteneri?)
Depinde de situatie.In cazul parintilor mei , diferenta de varsta dintre ei este de 10 ani.Nu cred ca s-au casatorit din interes pentru ca amandoi erau la fel de saraci, dar, e drept ca provin cam din aceleasi medii sociale si au cam acelasi nivel de pregatire.Sunt impreuna de 36 de ani si cred ca doar moartea ii va desparti.Cunosc si un alt caz in care diferenta de virsta este de 13 ani si au ani buni de casnicie in spate.
Cred ca diferentele de pregatire si de educatie isi pun amprenta pregnant intr-o relatie si nu neaparat mediul din care provin cei doi parteneri .In ceea ce priveste diferenta de varsta, depinde cum se realizeaza maturizarea celui care are varsta cea mai mica din cuplu...e bine totusi ca aceasta diferenta sa fie cat mai mica.
citesc si plang ...(din motive personale nu de ceea ce vad ) - de (anonim) la: 24/03/2005 05:04:28
(la: ati insela(ati inselat) persoana de langa dvs?)
va salut cu respect pe toti cei care vor citi acest mesaj!la randul meu am citit aceste mesaje si am ramas uimit oarecum !Adica daca dupa 2-3 saptamani e de inteles sa nu fii sigur ce vrei ,dupa 3 ani ce sa mai zici ?!
Imi pare rau ca am uitat sa ma prezint .. ma numesc Marius si am 23 de ani si recunosc ... am nevoie de AJUTOR !Eu am fost pana mai acum o saptamana cu o fata timp de 3 ani ... 3 ani foarte frumosi ..pentru amandoi! Nu mi-a dat niciodata de inteles ca ar fi cu altcineva .Am trait clipe nebune ... frumoase impreuna !Anii au trecut si parca , intr-adevar numai era totul ca la inceput .. de vina am zis ca e distanta ( eu sunt student in Buc la Automatica ea in craiova). Suntem din acelasi oras .. dar am avut nefericirea sa ne cunoastem exact in vara dinaintea adminterii la facultate ... exact cu vreo saptamana inainte ... fiecare isi alesese drumul lui ..dar am zis sa incercam!Am iubit-o din prima clipa de cand am zarit-o .Desi eram un om sportiv ..am devenit un romantic incurabil! am scris si o poezie ( mai bine zis un poem imens ) pentru care am fost chiar premiat de primaria mun. Slatina ( de acolo suntem amandoi ). Am iubit-o si inca o mai iubesc nespus de mult ...
M-a iubit exact 3 ani ...plangeam si eu si ea de fiecare data cand ne desparteam ... am petrecut atatea si atatea nopti impreuna ... cand eu la craiova cand ea la bucuresti. Am mancat din aceeasi bani pe care i-am avut. am impartit aceeasi cafea in fiecare dim ... am imparitit fiecare moment si stiu ca si a a simtit la fel. dupa exact 3 ani ... datorita faptului ca ne vedeam odata la o luna ... au aparut probleme.Era evindent .. ne vedeam prea rar si-atunci cand ne vedeam ,.,, nu mai aveam timp de cafea ... nu mai aveam timp sa-l impartim ...era prea scurt ! IN urma cu o saptamana ... am sunt-o si am incercat sa vad ce parere are despre viitorul nostru ( in cuplu ). Nici ea si nici eu nu prea aveam mari sperante ... era normal .. ne despart 300 km . E greu sa-ti vezi iubita sau iubitul doar o data la luna sau chiar mai putin!Am hotarat sa mai vb ..desi situatia nu era fericita de loc.Eu inca o iubeam acum o saptamana si cred ca , ea , ..inca .. nu ma uitase ...definitiv.Oricum a plans si ea am plans si eu la telefon !Am sunat-o din nou dupa 3 zile ... am simtit ceva schimbat ...si am intrebat-o ce s-a intamplat!Dupa 3 ore de convorbire la tel mi-a spus ca in astea 3 zile s-a intalnit cu un baiat ..ajungand pana la a se culca cu el( in doar 3 zile )!Am cazut din picioare ...!NU-mi venea sa cred .. si am intrebat-o de ce a facut-o ?!
MI -a spus : " din pura curiozitate" ... ( era o fata virgina atunci cand am intalnit-o ).I-am spus atunci pe moment ca inca o iubesc si ca nu vreau sa o pierd si mi -a raspuns :" Unde e mandria ta de barbat ? am stat cu altul ... nu te mai umili asha !" i-am spus ca nu ma umilesc ci ca fac ceea ce simt ...A doua zi am sunt-o iarasi si am vb din nou 3 ore .Mi-a spus ca regreta amarnic si ca s-a simitit ca ultima femeie a doua zi dar ca in seara aia nu stie ce s-a intamplat cu ea ... pur si simplu au facut sex aproape 2 zile la rand !Imi zice ca regreta si ca inca ma iubeste ... desi simt ca nu mai e asha ! ... tot ce am spus aici ...toata discutia mea cu ea a fost la telefon ! deci in 4 zile a distrus 3 ani superbi ... de inegalat vreodata ..si probabil viitorul meu ca om pe acest pamant ! Astazi e ora 5 diminteata si dupa cum vedeti cer ajutorul vostru ...( 5 dim Joi 24 - 03- 2005). maine seara ... urmeaza sa vina in bucuresti sa discutam despre noi ! Nu stiu ce sa fac ... AJUTATI-MA VA ROG !Inca o iubesc dar nu pot sa o iert ... i-am fost prea fidel si nu inteleg ce s-a intamplat ! Va multumesc ! astept raspuns cat mai urgent !
diferenta de varstad - de She28 la: 27/03/2005 22:59:18
(la: Cata importanta are diferenta mare de varsta intre parteneri?)
Tatal meu a fost casatorit pentru 1 an cu o fetiscana f apropiata varstei lui..mama ceva asemanator. Apoi divortati amandoi..s-au cunoscut si mi-au format mie si fratelui meu familia. Acum..demult trecuti de pragul pensionarii..mai mult decat se respecta..ori din obisnuinta..se pupa dimineata cand se trezesc..si de cateva ori l-am surprins pe tata cum o mangaia, dragastos spun eu, pe maica-mea pe par. Iar cand ma cert cu unul dintre ei..celalalt ii sare intr-'ajutor'. Diferenta ce-i desparte este de 11 ani si k sa fie toate bune si frumoase, prietenii lor de-o viata..prieteni de familie, cuplu dealtfel la fel de stabil si de ce nu frumos..'poseda' o diferenta de etate de...16 ani.
Iar ceea ce vreau sa subliniez in deosebi este faptul k ambele cupluri exemple au plecat de la acelas nivel iar realizarile atat intelectuale cat si materiale si le-au dobandit impreuna.
Eu in schimb sunt impreuna cu partenerul meu de 6 ani..diferenta de varsta este de 22 de zile..in schimb cele intelectuale sapa o prapastie intre noi. Tot ceea ce ne tine inca impreuna este..atractia fizica..dar ma gandesc k am implinit 28 ani..si pana cand am sa-l mai gasesc frumos si viril, intr-atat incat sa-i acopere toate celelalte carente..si vice-versa?!?
Trageti voi concluzia, deci ce este si cu aceasta diferenta de varsta..si daca ea conteaza cu adevarat..ori altele sunt..
REGASIRE I [am revenit] - de oliver la: 06/04/2005 18:44:51
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Va propun spre dezbatere un subiect care porneste de la o dilema personala – REGASIREA, INTRE MISTIC SI SUBLIM. Va trebui sa explic inca de acum diferenta intre mistic si sublim. Este o deferentiere pe care Alain Besancon o epuizeaza in « Dilemele mantuirii » (Humanitas, 2001), teza cartii fiind aceea ca misticul degenereaza in sublim. El urmareste acolo un proces istoric, pe care-l scruteaza cu armele unui specialist in istorie si filosofie politica, ceea ce, desigur, n-am intentia sa fac aici. Eu ma rezum la o retorica destul de patetica, in care va invit sa-mi comentati ideile despre prietenie si iubirea erotica, subiecte pe care le vad introductive pentru problema de fond, care este o obsesie a mea – distanta fizica fata de o persoana iubita, pe care trebuie sa o consideri « prietena ». In acelasi timp, consacrarea sociala a unor pattern-uri relationale din care simt acut nevoia sa evadez. Bunaoara, atunci cand un baiat, prieten al meu, mi se pare ca produce o fascinatie asupra mea datorita frumusetii sale fizice, nu doar spirituale, as fi usurat sa-i pot impartasi aceasta perceptie. Aceasta mi-ar permite o apropiere non-sexuala, ci doar una fizica fireasca, de tipul senzualitate frateasca [spun asta, desi ma tem ca Freud considera apropierea dintre Iisus si apostoli ca una de tipul homosexualitatii sublimate]. Din punct de vedere moral, raman intact, iar din punct de vedere existential sunt sunt mult mai implinit in felul acesta, fiindca sunt reconfortat psihic prin aportul afectiv al prietenului/prietenei cu care nu-mi doresc o relatie sexuala, ci doar una care sa darame barierele sociale formale, stupide. Neconventionalul despre care vorbesc se refera la o dorinta a imbratisarii, a unor gesturi tandre, care sa nu produca de fiecare data suspiciuni si reevaluari a relatiei. Vorbesc, de fapt, despre necesitati profund afective, neimplinite la vremea lor, adica in copilarie...

Ma voi rezuma, deocamdata, la o comparatie intre prietenie si iubirea de cuplu, urmand ca, intr-o interventie ulterioara, sa-mi exprim convingerile profunde in privinta intentiei pe care am avut-o atunci cand am fost gay. Sunteti pregatiti pentru o confesiune ?

PRIETENIA. Despre ce cred ca este vorba ? Porneste dintr-o necesitate elementara pe care o numesc regasire; de aici pleaca dorinta de a da vietii un sens, de a ne-o apropria. Cand am gasit in sfarsit oamenii cu care putem stabili aceasta corespondenta, descoperim sacrul si, prin aceasta, ne impartasim din ceea ce se numeste fericire, desi nu ne putem simti pe deplin fericiti in viata aceasta, fiindca exista starea aceea de latenta a raului, care face imposibila instalarea deplina a fericirii absolute. Regretul ne sfasie si suntem nevoiti sa credem ca suntem parasiti de Dumnezeu, dar aceasta sub aspect emotional, fiindca dintr-un unghi rational, lucrurile trebuie sa fie vazute altfel, sau cel putin asta cred, anume ca noi l-am parasit pe Dumnezeul care ne-a dat, din iubire, se pare, posibilitatea de a-l parasi. Incepand de atunci, noua ni se pare ca viata, daca are vreun sens, acesta il exclude pe Dumnezeu, care nu mai ocupa locul de creator si de restaurator al lumii. Dar mi se pare nejustificata ignoranta noastra, cata vreme nu gasesc centralizare doctrinara mai deplina in afara acestui mesaj al lui Christos catre apostoli : « Porunca noua va dau, sa va iubiti unul pe altul asa cum v-am iubit eu pe voi »...

Iubirea dintr-o relatie de prietenie este, deci, sensul vietii, fapt pentru care prezinta, pentru mine, interesul sublim intre toate subiectele care m-ar putea preocupa. Construirea unei relatii de prietenie autentica este periclitata de excluderea acestui Dumnezeu, care spune ca unde sunt doi sau trei adunati in numele Sau, El se afla in mijlocul lor. Asta pentru ca aici vorbim despre un subiect pentru discutia caruia ai nevoie de curaj – sacrul. Nu cred ca puteti spune ca prietenia - care te face sa simti ca apartii acelui om care este atent la trairile tale, la nevoile tale cele mai profunde, carora le raspunde, atat cat poate, asa cum nimeni altcineva n-o mai face – este profana. Profan este tot ceea ce este anost, rutina, banalitatea cotidiana ; exponential profana este senzatia de spleen. Dar am dorit cu orice pret sa parasim acest teren al groazei existentiale, fiindca il cunoastem foarte bine cu totii, sau poate ca unii il cunoastem mai bine decat ceilalti... Oricum ar fi, problema mi se pare ca exista dintotdeauna, dar solutiile, desi existente, au fost, sunt si vor mai fi ignorate. Va propun, deci, sa ne intoarcem la solutii.

IUBIREA DE CUPLU. Despre aceasta forma, consacrata si ea, de apropiere umana interpersonala (autentica), consider ca este inferioara – N.B., ca forma ! – prieteniei, asa cum a fost ea descrisa mai sus. Asta pentru ca aici apare un element nou, iubirea trupurilor. Si care este problema, de ce cred eu ca nu ne-am simti mult mai bine, mai fericiti, in bratele iubitei, dacat coplesiti de iubirea (non-fizica) a unui prieten ? Ce fel de problema mai e si asta ? Pentru mine, aceasta problema exista si ea dintotdeauna, si a fost si ea evitata, si exact din acelasi motiv, adica fiindca aici este vorba de sacru, un munte pe care nu oricine poate urca. Iubirea fizica, spre deosebire de iubirea sufletelor, este posesiva, obiectualizeaza, chiar daca aceasta obiectualizare poate fi foarte transparenta in raport cu consistenta spirituala a celor implicati in aceasta relatie. Este nevoie de multa precautie, in relatia erotica de cuplu, pentru a nu leza partenerul, pentru a nu-i destrama iluziile posesiei sale, a achizitiei sale, care este partenerul de viata, asupra caruia se spune, tocmai de aceea, ca are drept de viata si de moarte, sau, varianta mai soft, « pana cand moartea ne va desparti ». Iubirea de cuplu, in principiu, este o institutie sociala (casatoria). Putem, desigur, evita pericolul aruncarii unei relatii erotice, profunde pe plan spiritual, in profan, in social, fie casatorindu-ne si mentinandu-ne la trairea aspectului sacramental, mistic, al casatoriei, fie evitand casatoria si sublimand relatia de cuplu intr-o prietenie desavarsita. Orice am face, problema este sa nu cadem in capcana de a ne imagina ca procrearea speciei ar fi un scop in sine, caci progenitura trebuie sa fie efectul iubirii, care consfinteste – ma rog, desavarseste – aceasta iubire, o stabilizeaza, o fixeaza cat mai bine cu putinta in concret. In fine, eu chiar cred ca este posibila evitarea banalizarii relatiei de cuplu, aruncarea ei in profan, dar aceasta nu o vad posibila decat daca relatia este construita pe premise spirituale profunde.

Imi amintesc de filosofia de viata a batranilor, care cred ca sensul vietii este inteles cam asa : privind in urma, asupra realizarilor din aceasta viata, trebuie sa avem satisfactia de a fi construit o casa, de a fi facut un copil, etc. Imi amintesc, in acelasi sens, cum contrazice Christos conceptia asta bolnava, propunand « acumularea » comorilor « in cer », deci o elevare spirituala sustinuta de asistenta divina, pe care o invocam la liturghie. Oamenii care cred in prima teorie, a achizitiei cat mai concrete, vor cere, desigur, la liturghie, sanatate, confort material si psihic, lucruri care ne instaleaza in profan, care ne coboara sub demnitatea de « chip al lui Dumnezeu ». Dar aceasta nu e decat o paranteza menita sa reliefeze importanta refuzului de a arunca o relatie sacra in profan, a efortului (ascezei, in fond) de a mentine in viata relatia care mi-a dat, cu adevarat, viata, care m-a facut in sfarsit sa inteleg de ce viata trebuie traita...

Va trebui sa ma intorc asupra aspectului fizic al unei iubiri, al unei prietenii erotice, intre un barbat si o femeie, si sa amintesc opinia lui Nikolai Berdiaev, conform careia subiectivizarea, individualizarea, concentrarea asupra elementului mistic, inepuizabil, al persoanei iubite, reduce sexualizarea relatiei, are tendinta sa o sublimeze [si aici va invit sa-mi vorbiti din experienta]. Asa incat, in cele din urma, descoperim ca sufletul, trupul, persoana noastra, nu poate face obiectul nici unui fel de posesie, al nici unui fel de iubire geloasa, exclusivista, depersonalizanta. Descoperim libertatea, acea stare care face posibila potentarea intru adevar a individualitatii fiecaruia dintre noi ; descoperim, de ce nu, fericirea.

a treia si a patra, - de gigi2005 la: 30/05/2005 02:10:18
(la: Despartirile sau viata pe segmente...)
continuare la #51599, de gigi2005 la Fri, 27/05/2005 - 04:27

La liceu am avut o prietena; surori sa fi fost si nu ne intelegeam asa. Eram nedespartite...Tot acum am cunoscut si prima dragoste; iubire dureroasa cu fluturi in stomac, iubire de copii si adolescenti in acelasi timp...Prima mea iubire, pe care n-am uitat-o si n-o voi uita niciodata...
Formam un trio super, mai ales dupa clasa a 10-a cand "treapta" a despartit multi prieteni. Aveam incredere in prietenii mei cei mai buni, iubitul meu "C" si scumpa mea "A"...pana intr-o zi cand...
Era intr-o sambata si eram singuri la "C" acasa, invatzam pentru teza. Dintr-un caiet cade o notitza. O iau sa o pun la loc si vad scrisul lui "C" si numele lui "A" pe ea. Curiozitatea ma ardea... si am citit: "A" este dorinta mea. Eram in clasa a 12-a si eram prieteni de aproape 3 ani. Eram un cuplu cu traditie la un liceu bun din centrul Bucurestiului. Mai aveam putin pana la bac si prietenul meu era pe cale sa ma paraseasca pentru prietena mea cea mai buna...N-am mai vazut literele din carte...la teza am copiat cu nerusinare...l-am urat...Am jucat teatru prefacandu-ma ca nu stiu nimic. Devenisem un observator redutabil, cercetam si interpretam toate privirile si cuvintele...M-am mobilizat pentru bac, am intrat la facultate, a intrat si el, dar "A" nu a intrat. Eu am inceput cursurile el a plecat in armata. Despartirea a venit firesc, mi-a scris, nu i-am raspuns, mi-a scris iar si atunci i-am spus de toata framantarea si suferinta mea si de faptul ca ceea ce au facut ei se numeste iselaciune.
Atunci am aflat ca ea ii facea ochi dulci de mult, ca iesisera impreuna de multe ori fara mine, ca facusera dragoste (eu cu "C" nu am facut dragoste niciodata. E singurul meu regret in ceea ce-l priveste) ...
De atunci am inceput sa nu mai am incredere in oameni... si mai ales in prieteni. De fapt sunt singurele persoane care mi-au ranit sentimentele... Restul a fost pura intamplare.
#52273 (raspuns la: #52088) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sexul oral in cuplu este o no - de gloria la: 30/05/2005 09:55:44
(la: Ati facut vreodata sex oral ?)
sexul oral in cuplu este o normalitate atat timp cat ambii parteneri doresc acest lucru.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...