comentarii

cantareti celebri de rok


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Areale, ma dezamagesti - de M a o la: 18/09/2009 17:51:16
(la: EXAMENUL)
fiind un asiduu cititor SF, te pot acuza de plagiat ieftin. Povestirea e un rezumat de elev slab al unei povestiri celebre al carei autor imi scapa. Pot sa-ti spun si una din problemele pe care le-a avut respectivul la examen, de probabilistica. " Ce probabilitate exista ca o bagheta din sticla sa se sparga in trei bucati care sa formeze un triunghi dupa ce a fost lasata sa cada pe o suprafata plana de la inaltimea de 1 m?" citatul este din memoria de acum vreo douazeci de ani. Almanahul Anticipatia, daca nu ma-nsel.
Omul a luat examenul, pana atunci lucrase in cloaca...
Imblanzirea harfei: Poveste taoista - de Tot Areal la: 23/09/2009 10:27:52
(la: POVESTIRI CU TALC(V))
Demult, in valea Lungmen [Cheile Dragonului, in Honan] crestea un arbore de paulownia, adevarat rege al padurii. Coroana lui se inalta pana la stele, iar radacinile ii erau adanc infipte in pamant, incolacite in jurul dragonului de argint, locuitor al taramurilor subterane. Se zice ca un vrajitor de seama a facut din lemnul acestui copac o harfa, a carei indaratnicie nu putea fi supusa decat cel mai mare dintre muzicieni.
Multa vreme harfa s-a aflat la curtea imparatului Chinei, dar toti cei care au incercat s-o faca sa cante au esuat. Oricat s-ar fi straduit, de pe corzile ei nu iesea decat note ascutite de dispret, care nu aduceau nici pe departe cu melodia pe care ei incercau s-o cante. Harfa era in asteptarea adevaratului ei stapan.
In cele din urma, a venit si Peiwoh, printul cantaretilor la harfa. Cu o mana blanda a mangaiat instrumentul, asa cum ai mangaia un cal naravas si i-a atins usor corzile. A inceput atunci sa cante despre natura si anotimpuri, despre munti si ape curgatoare si a trezit la viata amintirile arborelui de paulownia! Vantul caldut de primavara s-a jucat din nou printre crengile lui; apele involburate, dansand la vale, s-au inveselit la vederea florilor imbobocite; s-au auzit din nou vocile miilor de insecte bucurandu-se de venirea verii, ropotul placut al ploii, cantecul cucului. Din departare a parut sa auda si glasul amenintator al unui tigru - ecoul vaii i-a raspuns; acum a venit toamna - in noaptea tacuta, luna, ascutita ca un tais de sabie, stralucea deasupra ierbii acoperite de bruma. In fine, a venit si iarna - uneori, stoluri de lebede albe se invarteau printre fulgi, alteori grindina se abatea cu bucurie patimasa asupra cremgilor.
Apoi, Peiwoh a schimbat nota si a cantat despre iubire. Varfurile copacilor s-au leganat in vant, ca un tanar indragostit cazut pe ganduri. In inaltimi, un nor alb si stralucitor a traversat cerul - marturie a trecerii lui, pe pamant s-au intins umbre lungi, negre ca disperarea. Peiwoh a schimbat din nou tema, cantand de data asta despre razboi, despre zanganitul sabiilor si tropotul cailor. De pe corzile harfei s-a inaltat ecoul furtunilor din Lungmen, al fulgerului-dragon, al avalanselor rostogolindu-se ca tunetul printre munti.
Extaziat, monarhul l-a intrebat pe Peiwoh care este secretul sau. "Sire, a raspuns el, ceilalti au esuat pentru ca au vrut sa cante despre ei insisi. Eu am lasat harfa sa-si aleaga singura melodia si n-am stiut pana unde e harfa si de unde incepe Peiwoh."

Aceasta poveste ilustreaza perfect misterul aprecierii artei. Orice capodopera este o simfonie, ale carei corzi sunt simtirile noastre. Peiwoh reprezinta adevarata arta, iar noi suntem harfa din Lungmen. Corzile secrete ale fiintei noastre sunt trezite de atingerea magica a frumosului si vibreaza ca raspuns la chemarea lui. Suflet cu suflet comunica; auzim ceea ce nu este rostit, vedem ceea ce nu ni se arata in fata ochilor. Maestrul cheama la viata note despre care noi insine nu stiam ca exista. Amintiri de mult uitate reinvie, cu noi intelesuri. Sperante inabusite de temeri, dorinte la care nu indraznim nici sa ne gandim, toate ies glorioase la lumina. Mintea noastra este panza pe care artistul pune culoare; nuantele pe care le foloseste sunt, nici mai mult nici mai putin, decat propriile noastre simtiri, clarobscurul picturii se naste din lumina bucuriei si umbra tristetilor noastre. Asa cum noi existam gratie operei de arta, opera de arta exista si ea gratie noua...

Sursa: Cartea ceaiului / Okaura KAKUZO, Bucuresti: Nemira, 2008, pp. 83-86.,/u>
#484449 (raspuns la: #483014) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de amari la: 26/09/2009 22:07:56
(la: Leonard Cohen)
Muzica nu are nevoie de traduceri mai ales in cazul acestui minunat cantaret pe care-l simti mai mult decat il asculti auzindu-i prestatia.Si-n concertul din Romania a fost magnific.
O aiureala.... - de monte_oro la: 29/09/2009 14:16:01
(la: Arestarea lui Roman Polanski)
...cam suspecta pentru elvetieni...Pai, Polanski are si casa in Elvetia, de ani de zile... nu s-a ascuns de ei. Cam ciudat ce se intampla cu batranii neutri... vezi si povestea cu secretul bancar. Povestea aia... din 78... cazuse cumva... in legenda personala a omului Polanski... fosta victima declarand de multa vreme... ca l-a iertat. Atata zel pentru cazul asta... imi pare...scremut...ori motivat de alte culise. Sigur ca era de condamnat... dar... de ce nu ai fost in stare sa-l prinzi de atunci... il lasi sa devina o celebritate mondiala... si apoi ti-aduci aminte ca a facut ceva rau...acum peste 30 de ani? Nehhh... imi pute...
maan - de Guinevere la: 06/10/2009 19:46:34
(la: quirkology)
'a trai intr-o lume mai mica' mi-o sunat de-odata pozitiv

Celebrul experiment al lui Milgram arata ca e nevoie de numai sase persoane pentru a lega intre ele persoane complet straine (era dat un voluntar initial si o persoana-tinta).Pornind de la experimentul lui Milgram, tipul a vrut sa vada cat de repede poate fi transmis un pachet intre doua grupuri de voluntari, unul format din persoane care se credeau "ghinioniste" si altul din "norocosi". Fiecare a primit un pachet care trebuia trimis peroanei-tinta (Katie) apeland numai la persoane pe care le cunoastea in mod direct. Ideea a fost ca cei norocosi considera ca au o gramada de sanse de a se intalni cu cineva care-i poate ajuta si/ sau care au efecte considerabile asupra vietii lor. Se ciocnesc intamplator de cineva la un party, descopera ca au pe cineva in comun, si din conexiunile de genul asta ajung sa se casatoreasca sau sa intre in business-uri de succes. Sau cand au nevoie de ceva, par sa stie intotdeauna pe cineva care le poate rezolva problema. In contrast, persoanele care se considera ghinioniste, rareori reporteaza astfel de experiente.
Ipoteza a fost ca "norocosii" reporteaza o multime de "small-word experiences" pentru ca de fapt cunosc o gramada de lume si astfel isi fac singuri norocul, fara sa realizeze, construind si locuind intr-o lume speciala. Asta imi aminteste de celebra maxima a lui Samuel Goldwyn, care spune ca "cu cat muncesc mai mult, cu atat ma simt mai norocos".
Rezultatul experimentului a fost ca lumea devine din ce in ce mai mica (in loc de sase persoane care sa lege persoana-tinta de voluntari, au fost necesare numai patru), apoi persoanele norocoase intradevar au cunoscut mult mai multi potentiali recipienti si au avut mult mai mult succes in indeplinirea taskului. Replica cea mai des folosita a "ghinionistilor" a fost ca nu s-au putut gandi la nicio persoana pe care ar putea-o apela pe numele mic (un cunoscut direct) care i-ar putea ajuta sa transmita pachetul.

Deci tipul experimente de genul asta face, iar trucurile alea de care zici mi se par misto fiindca-ti demonstreaza direct cat de atent esti si care-ti este potentialul de a-ti controla sansele. Ca ai o idee e una, ca cineva te loveste cu o evidenta, e alta. Cel putin la mine, s-a simtit total diferit.

insa dat fiind ca daca voi fi vreodata-n stare sa surprind cat mai multe, tot nu voi fi capabila - macar dat fiind concomitenta lor - sa le-aleg pe cele mai importante, pe-alea care mi-ar putea influenta pozitiv starea, viitorul.
nu vad, de-un paregzamplu, cum m-ar putea face sa castig la loto sau sa bifez la un chestionar, cea mai buna varianta din trei


tipul are o teorie si despre decision making, dar nu intru in ea decat daca vrei, ca-mi ia o groaza de timp.
un exemplu care-mi vine in minte sunt cercetarile anterioare care arata ce nasol e sa ai un nume neobisnuit, si cum asta poate influenta deciziile celor din jur. Se pare ca profii tind sa acorde note mai mari elevilor cu nume placute, ca elevii de colegiu cu nume ciudate tind sa fie izolati social, si ca oamenii care au conotatii negative in nume ("scurtu", "chelu") sufera de inferioritate. Sau cum mass-media poate influenta decizia sinucigasilor de a-si pune capat vietii sau nu, prin stimulii potential negativi la care ii expune (subiecte despre divort, saracie, etc).
Ce vreau sa spun este ca sunt o gramada de factori care-ti influenteaza decizia aia de a bifa chestionarul, dincolo de cunostintele si experienta de viata, pornind de la modul in care-i pusa intrebarea, tipul de cuvinte folosite, si pana la emisiunea tv urmarita cu o seara inainte. ca stim asta e una, ca cineva demonstreaza asta mi se pare fascinant.

ar fi altceva daca mi-ar demonstra ca mintea unui om obisnuit poate fi antrenata sa se concentreze intens asupra unui lucru, pastrandu-si nealterata atentia distributiva.
nu, nu in conditii de laborator


ar fi intradevar super, ca idee. sunt curioasa insa de ce te-ai gandit tocmai la asta, care-s implicatiile care te intereseaza la experimentul asta.
dar mie tot mi se pare interesant si ce a obtinut Wiseman asta.
#487905 (raspuns la: #487557) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Guine - de andre_ la: 06/10/2009 20:01:03
(la: quirkology)
Celebrul experiment al lui Milgram arata ca e nevoie de numai sase persoane pentru a lega intre ele persoane complet straine.

Banuiesc ca te referi la 'six degrees of separation'. Din cate am citit eu Milgram nu a vorbit de numarul 6 si chiar sunt sustinatori ca asta ar fi un mit urban. Cel care a popularizat ideea de 6 persoane de legatura ar fi Gaure prin piesa si mai tarziu filmul cu acelasi nume.

PS. daca totul e ok ma voi muta intr-o casa cu multi copaci ce fac ghinde si deci multe veverite! :)
#487913 (raspuns la: #487905) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Fiecare cu argumentele lui. In functie de experienta de viata, inteligenta, pregatire etc. Nu exista niste motive general valabile pentru a nega sau afirma existenta lui Dumnezeu. Pana la urma, faptul de a-l accepta sau nu, e o chestiune de credinta.

Cu toate argumentele rationale (cateva sunt chiar celebre: cosmologic, ontologic, teleologic etc) nu se poate afirma in mod onest ca, numai pe cale noetica, se poate ajunge la postularea sigura a unui Dumnezeu, mai ales a Unuia personal de catre toti oamenii. Daca un argument este convingator pentru x el este absolut neconvingator pentru y. Nici un argument pro sau contra nu este absolut.

Cosmogonia stiintifica contemporanta cu tentativele ei de a explica cele 4 forte nucleare (tari, slabe, gravitatia si electromagnetismul) incearca sa ofere o viziune unitara asupra materiei, asupra originii si evolutiei ei. Gasesc fascinante aceste incercari.

Se pare ca universul ca sistem are nevoie de imprimarea unui flux energetic extern. Legea a 3-a a termodinamicii precum si faptul ca Walther Nernst (informatie la mana a doua)afirma ca un univers vesnic se poate imagina doar la temperatura de 0 absolut cand miscarea ingheata, ne-ar demonstra necestiatea imprimarii unui flux energetic exterior sistemului. Unii se grabesc sa arate prin asta necesitatea unui Creator. Altii raman pe pozitii sceptice.

Desigur ca discutia se poate lungi la nesfarsit. Ideea de baza este: Nimeni nu stie ca Dumnezeu exista, nimeni nu stie ca El nu exista. Unii cred ca El exista si li se pare ca au dovezi in timp ce altii cred ca El nu exista tocmai in lipsa dovezilor.

Atat timp cat omul devine; ateul poate sa devina credincios precum si credinciosul ateu. Daca am exclude asta am nega posibilitatea liberului arbitru.

Eu personal ma consider crestin desi sunt departe de a fi un crestin bun. Am incercat totusi sa dau la o parte ideile mele "certe" care nu au valoare decat pentru mine, pentru ca se fundamenteaza tocmai pe experienta mea de viata, pe puterea mea de intelegere, pe modul in care am primit educatie de un anume tip.

Certitudinea absoluta in relatiile dintre oameni nu exista. Exista doar increderea si speranta. De ce am cauta asadar certitudine in relatia cu Dumnezeu? El nu mai este urma unei sulite in coasta pe care orice Toma sa o atinga cu degetul. Imi cer scuze de multele vorbe.

*posibile greseli de scriere sau exprimare.

*** - de lafemme la: 07/10/2009 19:51:45
(la: Crede şi nu cerceta ! – de dragul unui subsol)
Atunci mă uit în jur şi bag de seamă că nici maimuţa şi nici frunza nu-şi pun vreo problemă teologică.

vrei cumva sa insinuezi ca poti comunica fie cu maimutele, fie cu frunzele? draga mea, daca e asa, nu mai pierde vremea pe la noi. talentul tau iti poate aduce bani si celebritate.
bright - de tuxedo la: 09/10/2009 15:38:59
(la: Herta Muller - Nobel 2009 pentru Literatură)
si presa tot din romani e facuta. si detzinatorii trusturilor de presa -romani. si ziaristii/reporterii- romani. Nu sunt toti la fel si evident nici toti cei nascuti in romania nu sunt la fel. nu am generalizat.
dar o tara se face vazuta 9la propriu) prin mijloacele de comunicare pe care le foloseste. prin 100 canale tv sau de radio. aia iese in eter. aia e perceput. oamenii in genere au tendinta sa se uite la stiri si involuntar sa-si asume ceea ce aud/vad. cand nu stiu care cetatean roman de etnie maghiara a facut nu stiu ce, nu se facea referire la el ca fiind roman ci maghiar. cat despre autoritati...Sa ne amintim ce impresie generala exista in italia despre romani din cauza presei italiene (ma refer la toata presa sau la toti italienii? evident, nu). adica genul acesta de perceptie este una absolut nedreapta.

dar, intr-o forma sau alta, lucrurile de care ii acuzam noi pe italieni acum ceva vreme sunt facute de catre noi, ca...popor in mod constant.

Romanii (nu fiecare in parte, dar o buna parte ) au tendinta sa ignore uscaturile si sa le renege dar sa o ia inainte la asumarea unor oameni deosebiti pe care i-au ignorat pana sa devina celebri in afara. romanii sunt si buni si rai. nu trebuie sa vedem doar o parte a lor, aia care ne convine
#489046 (raspuns la: #489038) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
daniel - de Knulp_2 la: 09/10/2009 18:27:08
(la: Herta Muller - Nobel 2009 pentru Literatură)
e ca in cazul celebritatilor. Eu, cel putin, nu as fi deloc mandru pentru ca am trecut pe langa Gunter Grass pe strada si m-a intrebat cat e ceasul. Ar fi poate o experienta interesanta, dar nu e prilej de mandrie pentru ca celebritatea sau meritul nu se transfera asupra mea prin aer.
#489073 (raspuns la: #489072) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
adina - de lafemme la: 14/10/2009 17:59:06
(la: invatamantul, incotro?)
intr-o vreme mi-am promis ca monitorizez de cate ori aud celebra fraza - "asa te invata la scoala" de cate ori se gaseste vreunul mai tinerel sa injure in public.

mai nou, din lipsa de timp si interes, oamenii mari se asteapta ca educatia copiilor sa fie facuta exclusiv de catre scoala. orice "defect" al acesteia este pus pe seama sistemului. rolul parintelui deveninid nul.

si da, ai dreptate, parintii, in marea majoritate, nu respecta acest sistem. imprima copiilor indeea ca ai de la catedra sunt niste boi.

ma intreb si eu ... cum se asteapta ca boii astia sa realizeze ce ei n-au reusit. adica sa le educe progeniturile? si ... in plus ... cum de au incredere ca ei sa realizeze asa ceva, cand doar, sunt niste boi?
#491006 (raspuns la: #490995) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Alex - de gabriela_o la: 14/10/2009 20:41:47
(la: Cata influenta are prejudecata asupra perceptiei?)
Cred ca depinde de cat de puternice iti sunt convimgerile. Daca iti place ceva, nu mai conteaza cine e autorul. Daca te autoconvingi ca-ti place pentru ca vezi ca place si altora sau pentru ca e vorba de o opera celebra, atunci conteaza.
Hm, despre copii, parinti...Nu cred ca n-as mai iubi la fel daca as afla ca nu sunt naturali. Dar iar depinde de ce importanta da fiecare "glasului sangelui".
gabriela_o - de Alexandros la: 14/10/2009 23:09:32
(la: Cata influenta are prejudecata asupra perceptiei?)
Daca iti place ceva, nu mai conteaza cine e autorul.
Asa ar fi logic sau natural dar la formarea gusturilor pentru frumos contribuie si autorii deci vrand nevrand suntem tributari lor autorilor.

Daca te autoconvingi ca-ti place pentru ca vezi ca place si altora sau pentru ca e vorba de o opera celebra, atunci conteaza.
Asta e incultura, snobism sau prost gust.

Hm, despre copii, parinti...Nu cred ca n-as mai iubi la fel daca as afla ca nu sunt naturali. Dar iar depinde de ce importanta da fiecare "glasului sangelui".
Daca nu ti-ai schimba atitudinea in cazul acesta e o dovada de interior frumos :)
#491234 (raspuns la: #491138) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de amari la: 17/10/2009 10:33:04
(la: UNESCO, Paris, communiqué de presse)
Desi nu ma dau in vant dupa doine,se pare ca ele-s mai apreciate in strainatate chiar mai mult decat in tara.Initiativa Ministerului este de laudat si sper sa fi gasit mai multe zone ale doinei decat cele cuprinse in acest film caci si Banatul isi are doinele lui(nu numai Carasul).Acel concurs "Floarea din gradina"era nu numai o rampa de lansare ci un motiv de culegere a cantului si portului popular romanesc.Din pacate folclorul a intrat intr-un con de umbara si incepe sa-si piarda marii cantareti si culegatori.Da,doina este cantecul specific romanesc si nu trebuie lasata sa dispara si sa se piarda.
Bucu - de Baby Mititelu la: 17/10/2009 17:51:26
(la: Conferinta lui Bucu)
Esti un artist renumit si castigi multi bani. Ce faci cu banii? Dar cu celebritatea?
*** - de maan la: 20/10/2009 11:16:03
(la: I se spune Doctorul anti-şpagă)
Preţul plătit
Mircea Bârsan este bucureştean, acolo şi-a început cariera. A lucrat la Spitalul Fundeni cu celebrul Ioan D. Popa. A avut şansa unei cariere de succes în Capitală. Când s-a înfiinţat Institutul Inimii la Cluj, a acceptat să vină în provincie şi să pună umărul la ce se clădea aici. Familia nu l-a urmat. Nu şi-a văzut copiii crescând. Nu le-a fost alături. A trăit pentru bolnavii săi, alături de ei. După 40 de ani de viaţă dedicată inimii, este un om singur. I-a rămas doar un prieten, câinele Merlin.


nu el a platit.:)
*** - de Daniel Racovitan la: 21/10/2009 15:34:54
(la: V!OL)
e misto scris

"Era un bar acolo, Manhattan îi spuneam noi fiindcă avea un perete acoperit cu celebrii zgîrie-nori newyorkezi"

bai sa nu-mi zici ca era in holul facultatii de Hidro din Tei...
Honey - de Cri Cri la: 21/10/2009 19:38:17
(la: ...)
multzam fain
nici eu nu-s fana Celine, dar mi-a trimis-o cineva si mi-a placut, pe langa ca am gasit-o potrivita la ce-mi trebuia mie
daca ma gandesc, in materie de muzica nici nu cred ca ma pot declara fan pt un gen/formatie/cantaret; imi place mai de peste tot cate ceva
#493217 (raspuns la: #493100) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
aaaa - de adina.petre la: 28/10/2009 22:27:48
(la: Mesaj)
da! si zaraza zice bine!

am observat ca oamenii au tendinta sa apeleze la replici prefabricate (versuri, replici celebre din filme, citate din carti, etc) atunci cand vor sa-si exprime sentimentele si nu stiu cum sa o faca. un soi de nici cal, nici magar, suficient de deep cat sa atinga daca are ce, dar imprumutata, astfel incat daca rezultatul nu este cel scontat, sa fie mereu scuza "era doar un vers dintr-o melodie" :)

Bravo zaraza, nu m-as fi gandit! :)
#494762 (raspuns la: #494760) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Secretul...casatoriei...?!!!!? - de Tot Areal la: 02/11/2009 14:41:41
(la: Spatiu pentru tavalit de ras)
Secretul unei casnicii durabile
Un cuplu celebra 50 de ani de casnicie. Armonia si linistea din familia lor erau celebre in tot oraselul, asa ca un reporter se hotaraste sa realizeze un interviu.
-Cum se face ca de 50 de ani nu v-a vazut nimeni certandu-va sau macar ridicand tonul unul la altul?
-Secretul este la inceputul casniciei, in luna de miere.
Ne-am hotarat sa o petrecem la o cabana superba pe creasta muntilor si am inchiriat doi magarusi pentru a ajunge acolo impreuna cu bagajele noastre. La un moment dat, magarusul sotiei mele s-a impiedicat si au cazut. Sotia mea, desi se lovise, i-a spus animalului pe un ton calm "Prima data". Magarul s-a ridicat si am continuat drumul.
Dupa un timp, s-a impiedicat din nou.
Sotia mea i-a spus, cu aceeasi voce egala "A doua oara".
Ne-am continuat calatoria, magarul s-a impiedicat a treia oara. Atunci sotia mea a scos un revolver si a impuscat magarul in cap. Am facut criza de isterie.
I-am spus ca e nebuna sa procedeze asa de crud cu bietul animal, ca trebuie sa consulte un psihiatru.
Sotia mea s-a intors catre mine, m-a privit in ochi si mi-a spus calm "Prima data".
A fost prima si ultima data cand ne-am certat.
#495744 (raspuns la: #495729) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...