comentarii

capitala Belgiei


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Sunt pentru pedeapsa capitala - de chitina35 la: 18/10/2003 00:33:20
(la: "Sa nu ucizi!")
Da, Alice, sunt pentru reintroducerea pedepsei cu moartea. Ea trebuie aplicata cu unele limite totusi. Se pot face abuzuri, se pot elimina oamenii incomozi si ostili fata de guvernul din perioada respectiva. Dar pentru nenorocitii care ucid cu cruzime , care violeaza si supun la perversiuni copii nevinovati si batrani as reintroduce si maine pedeapsa capitala.
Exact! Auzi din toate partile: " sa nu ucizi"sau" drepturile omului". Stau si ma intreb: victima unui omor sau al unui viol nu avea si ea drepturi? Daca victima se apara si din intamplare isi ucide atacatorul este condamanta pentru omor. Se dau, binenteles circumstante atenunte dar tot pentru omor il condamna.
Nu este aiurea?
Adica intara asta trebuie sa te lasi violat,batjocorit sau chiar ucis ca are statul dupa aceea grija de criminal. Da, il inchide pe 20 de ani intr-o inchisoare care se modernizeaza tot timpul, are unde locui, are ce manca ( si sunt sigura ca multi mananca mai bine decat acasa), are ziare( in libertate ar fi dat banii pe ele) si alte avantaje pe care nu le-ar fi avut in libertate.
Iar victima ramane cu traumatisme toata viata.Dar ce-i pasa tarii de victima?
in imposibilitatea pedepsei capitale.. - de Coralie la: 28/10/2003 02:55:07
(la: Pedeapsa capitala sau inchisoare pe viata?)
daca nu este posibila pedeapsa capitala, violorii i-as castra, dar inainte de toate nu i-as ellibera nici o data!
#2352 (raspuns la: #2349) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pedeapsa capitala si justitia - de ninel la: 28/10/2003 15:06:06
(la: Pedeapsa capitala sau inchisoare pe viata?)
Teoretic vorbind, pedeapsa capitala se merita din plin pentru cazurile pe care JCC le enumera, dar practic, sistemul de justitie nu este capabil sa distinga intotdeauna intre vinovati si nevinovati. Exemple concrete: in SUA, au fost pusi in libertate 100 de nevinovati condamnati la moarte intre 1976-2002 (http://www.aclu.org/DeathPenalty/DeathPenalty.cfm?ID=9959&c=67). Sunt multe alte cazuri in care oameni nevinovati au fost executati sau isi asteapta executia. De multe ori politia a fortat confesii false prin tortura fizica sau psihica, in alte cazuri procurorul a ascuns evidenta exoneranta, de multe ori jurii albe a condamnat acuzati negri din ura rasiala, de multe ori juriile au condamnat pur si simplu orbiti de bestialitatea crimei si nu datorita evidentei puternice impotriva acuzatului, etc.

Cineva a zis ca atat timp cat peste 50% din condamnati sunt cu adevarat vinovati, totul este in regula. Sper ca a fost o gluma proasta, sau o incercare esuata de a ne impresiona cu perspectiva sa mioapa si bicolora, si ca nu crede ca pedeapsa cu moartea nu este altceva decat o aruncare de zar menita sa ne faca pe noi sa ne simtim mai bine ca am gasit si pedepsit pe cineva (chiar daca nu suntem foarte siguri si este foarte posibil ca nevinovati sa plateasca cu viata greselile altora). Nu imi fac iluzii ca ar trebui sa fim absoluti siguri incat nici macar un nevinovat sa nu fie executat pe nedrept, dar pana si 10% pedepse capitale gresite, mie mi se pare barbaric.

Deci, ce as face eu daca nu-s absolut sigur ca cineva a comis crima, dar as avea o certitudine foarte mare despre vinovatia lor? I-as pune la zdup pentru ani grei si i-as munci sarguincios in asa fel incat sa-si plateasca costurile inchisorii cu varf si indesat.

Un alt caz celebru de pedeapsa capitala e impuscatu' si e un caz perfect ce ilustreaza o alta problema cu executiile. Sunt sigur ca a meritat pedeapsa cu moartea, dar felul in care a fost judecat si impuscat in graba aduce mai mult a kabuki decat a justitie. Eu l-as fi judecat pe indelete, condamnat la ani de tortura si tras pe roata la Jilava, timp in care l-as fi facut sa-i toarne pe toti acomplicii lui mafioti. Cat despre trupele de soc ce incercau sa-l salveze, va reiesi pana la urma ca nu au fost decat un divertisment plantat de Securitate pentru a justifica executarea imediata a celor doi inainte ca ei sa divulge prea multe lucruri neplacute despre pucistii FDSN-isti daca ar fi fost judecati public.

Cat despre cei ce scapa cu viata (pedeapsa capitala este suprimata) sau chiar bazma curata, desi vinovatia lor este evidenta (ex. cazul OJ Simpson care si-a cumparat nevinovatia cu milioane de dolari), eu i-as omora cu mana mea daca as fi parintele sau copilul victimei.
Josif C. Drãgan - de SB_one la: 20/12/2003 13:31:05
(la: Romani in strainatate)
Josif C. Drãgan:

Este cel mai bogat român, dar spune cã nu a stat niciodatã sã îsi numere banii. S-a stabilit încã din tinerete în Italia, a fost considerat, mult timp, apatrid, dar spune cã, în sufletul lui, nu a pãrãsit niciodatã România. Într-un interviu „Verde-n fatã” cu Marius Tucã, Josif Constantin Drãgan a explicat de ce se stie atât de putin despre el în tara natalã si cine ar fi, în opinia sa, „vinovatii”.

▪ Marius Tucã: Vã amintiti cum ati fãcut primul milion de dolari?
Josif Constantin Drãgan: Nu-mi amintesc pentru cã nu l-am numãrat, nu am stat sã numãr banii, ci am vrut sã stiu cã se realizeazã, ca o confirmare a succesului, a împlinirii datoriei muncii în societatea din care fac parte.
▪ Sunt corecte aprecierile si evaluãrile publicate?
Tot timpul s-a vorbit de bani, pentru mine nu a fost important sã am bani si sã-i folosesc pentru scopuri personale; am avut o viatã normalã si aspiratiile mele în acest domeniu au fost pe mãsurã. Bani, bani, bani, nu se vorbeste decât de bani.
Aprecierile au fost fãcute pe anumite criterii si ca atare si rezultatele au o valabilitate relativã pentru cã sunt din puncte de vedere diferite. Se vorbeste de bogãtia cuiva, într-o tarã, într-un moment în care problema de bazã este sãrãcia, o tarã unde oamenii sunt la limitã, dacã nu sub limita existentei, ajungând sã fim sãraci într-o tarã bogatã.
Despre afaceri
▪ Ce credeti cã face diferenta dintre dumneavoastrã si urmãtorii clasati în topul celor mai bogati români?
În primul rând, cred cã putem vorbi aici despre întinderea europeanã si nu numai a Grupului Multinational Drãgan, apoi despre soliditatea lui clãditã în aproape 60 de ani de existentã, care cred cã-i dau o dimensiune aparte în peisajul economic actual.
▪ Cu câti dintre românii din top 10 vã cunoasteti personal?
Îi cunosc personal doar pe câtiva dintre ei, pentru cã dezvoltarea Grupului Multinational Drãgan m-a tinut mult timp departe de tarã.
▪ Vã gânditi sã vã implicati în privatizarea companiilor de gaze din România?
Nu, pentru cã în privatizare s-a ajuns la o deformare a valorilor. Continuarea privatizãrii cu insistentã este o diminuare a propriilor capacitãti, fiind o declaratie de incapacitate. În 1996 am preluat de la stat o societate Petrom pe care-am dezvoltat-o si unde am devenit actionarul principal.
▪ Cum apreciati estimarea cã stocurile de gaze din tarã se vor epuiza pânã în 2005?
În aceastã perspectivã, dezvoltarea sectorului GPL (principalul obiectiv de activitate al grupului Butan Gas) devine o prioritate în România. Acest tip de „energie mobilã” este rezultatul unor resurse care nu se epuizeazã la fel de usor, constituind o alternativã viabilã si în viitor.
▪ Ati fost nevoit sã dati vreodatã spagã în România?
Eu nici nu cunosc cuvântul „spagã”, a trebuit sã întreb ce e spaga? Mi s-au cerut mici atentii, în diferite ocazii, pentru a mi se face anumite comisioane. Este o metodã total dezagreabilã si descalificantã, nu am apelat la ea si nici nu am încurajat, în tot ceea ce am fãcut, acest mijloc de a obtine avantaje de pozitie sau diverse facilitãti. Tot ceea ce am obtinut, de-a lungul vietii, este exclusiv rodul dedicãrii, intuitiei, pasiunii si muncii mele. Spun acestea rãspicat, cu toate cã, deseori, inexplicabil, am întâmpinat piedici în concretizarea unor initiative economice sau culturale, de altfel benefice pentru societatea româneascã.
▪Domeniile dumneavoastrã de afaceri sunt foarte variate. Cum se explicã diversitatea lor?
Am fost si sunt interesat de cât mai multe si diferite domenii. Am o imaginatie efervescentã si dorinta de a acoperi suprafete întinse de activitate. Omul este produsul societãtii si are o datorie fatã de ea: sã munceascã. Munca este o obligatie.
Asa am importat si exportat tesãturi si fibre din Italia în România pentru pânzele de avion din care se realizau aripile avioanelor la IAR Sibiu. Am gândit afaceri cu banalele, dar utilele mãturi. Am fãcut marketing în pietele de desfacere din Elvetia, Belgia si Anglia fãcând comert cu produse alimentare, am afaceri imobiliare... O afacere nu se naste decât dintr-o mare cunoastere a pietei si din dorinta de activitate.
Despre cartierul Josif C-tin Drãgan
▪ E adevãrat cã detineti o stradã în Italia?
Da, existã la Venetia o stradã care se numeste Calea Draga, unde de altfel si locuim, stradã care existã cu acest nume de prin 1600. E o purã întâmplare....
Dar în Grecia existã o localitate lângã Teba, Dragania, onoare pe care statul grec mi-a conferit-o pentru cã aici am creat prima zonã industrialã din Grecia.
▪ Domnule profesor, haideti sã revenim putin. Spuneti-mi si mie cum ati plecat din România.
Am plecat cu trenul... si cu bursa de studii pentru un an – de 6.000 de lire – oferitã de Guvernul italian, prin Institutul Italian de Culturã. Cu acesti bani îmi plãteam locuinta, întretinerea si câteodatã mici aventuri de tinerete. Îmi amintesc cã am cunoscut o cântãreatã la Biserica Greco-Catolicã de la Roma si îmi permiteam sã o invit câteodatã la cinematograf. Îmi completam bugetul cu 100 de lire lunar, tinând contabilitatea domnului Rossi, vânzãtor de alimente.
▪ Care este povestea cartierului Josif Constantin Drãgan din Lugoj?
Povestea cartierului ce-mi poartã numele, în Lugoj, este una extrem de simplã. Am primit o solicitare din partea municipalitãtii si a locuitorilor acelui cartier – unde se aflã, pozitionat si sediul Butan Gas International – de a contribui, financiar, la eliminarea datoriilor pe care oamenii din aceastã zonã a Lugojului le aveau cãtre regiile locale, respectiv întretinere, gaze si altele. La vremea când a fost fãcutã solicitarea, adicã anul 2000, suma pe care am alocat-o era destul de importantã. Astfel, am ajutat comunitatea respectivã si, drept recompensã, acestia au hotãrât ca acest cartier al Lugojului sã poarte numele meu. De altminteri, mai este o piatã, chiar în centrul orasului, pe care am reamenajat-o integral, contribuind cu aproape 200.000 de dolari, si care îmi poartã numele. Alãturi se aflã si Catedrala Greco-Catolicã „Coborârea Sfântului Spirit”, la repictarea cãreia am contribuit. Nu mai putin o creatie a mea, la care tin cu deosebire, este Universitatea Europeanã Drãgan, la Lugoj si Brasov, cetate a spiritului si mintii românesti, de talie europeanã si, de curând, acreditatã.
Clãdirea Universitãtii din Lugoj este opera unui arhitect din Timisoara, Radoslov, proiect care a fost premiat la Venetia si care a pãstrat multe dintre doleantele si indicatiile mele de a îmbina vechiul cu modernul, de a continua ideea de cetate medievalã, viitoare Cetate a Stiintei.
Despre politicã
▪ Care politician din România v-ar convinge sã îl votati?
Nu am fost niciodatã implicat în viata politicã. Acest lucru nu a fãcut si nu face parte dintre preocupãrile mele. Cred însã cã unul dintre politicienii cãruia i-as acorda, fãrã ezitare, votul meu ar fi unul care ar sesiza rolul pe care România l-ar putea ocupa, prin ceea ce reprezintã ca potential, în rândul natiunilor lumii.
▪ Ce simpatii politice aveti?
Nu am simpatii politice care sã mã determine sã apreciez, mai mult sau mai putin, un oarecare partid sau om politic. Am încercat, în toate contactele si relatiile avute cu politicienii români sau strãini, sã pun mai presus de toate interesele tãrii mele, fie ele economice sau de altã naturã. Asta apreciez la orice om politic sau formatiune de guvernãmânt.
▪ Ce credeti despre alianta PNL-PD?
Nu-mi exprim nici o opinie.
Despre investitiile în presa din România
▪ Cât de implicat sunteti în presa din România?
Implicat nu este cuvântul cel mai potrivit. Am fondat o serie de publicatii în România, si mã refer la cotidianul „Natiunea”, „Renasterea Bãnãteanã” din Timisoara, sãptãmânalul „Redesteptarea” din Lugoj, „Buletinul European”. De asemenea, am investit în televiziune si radio, având propriile posturi la Lugoj, anume Europa Nova. Editãm, la Bucuresti, în cadrul tipografiei „Fed Print”, diverse publicatii cu caracter cultural, ziare, reviste, carte si multe altele. O implicare de naturã pãrtinitoare, politicã sau de altã naturã, nu am avut si nu avem. Dar am considerat cã presa poate constitui, pentru spiritul românesc, letargic acum, un vehicul valabil prin care sã poatã deveni din nou treaz. De asemenea, aceste initiative legate de presã au potentat toate actiunile Fundatiei Europene Drãgan, contribuind la rãspândirea culturii si a românismului în tarã si în Europa. În plus, am contribuit si la configurarea postului de radio Vocea Basarabiei, din Moldova, pentru a da posibilitatea românilor de acolo sã se exprime alãturi de semenii lor din tara româneascã. Si, sincer, nu a fost usor sã se concretizeze acest lucru.
▪ Fundatia Europeanã Drãgan a editat „Istoria Literaturii Române” a lui Cãlinescu. Cum ajungea aceastã carte în România?
Neexistând în România de foarte multã vreme „Istoria Literaturii Române” a lui George Cãlinescu, aceastã fiind deja epuizatã, dar necesarã pentru cunoasterea mai de aproape a literaturii române, am considerat necesarã reeditarea sa în limba românã si în limba englezã. Aceastã carte am trimis-o în 135 de exemplare tuturor autoritãtilor, începând cu presedintele Ceausescu, iar apoi, profitând de organizarea unui Congres Cultural la Bucuresti, cu posibilitatea de a introduce orice publicatie, având autorizatia organizatorilor, am introdus 5.000 de exemplare nelegate, pentru a fi distribuite si folosite în scoli.
▪ Cum de unele dintre cãrtile dumneavoastrã ajungeau sã fie editate în România?
Diverse edituri, de exemplu Cartea Româneascã, primeau autorizatiile necesare de la sectia culturalã în raporturile cu strãinãtatea si astfel ajungeau sã fie editate în România cãrtile mele.
Despre pasiunea pentru istorie
▪ De unde pasiunea dumneavoastrã pentru istorie?
Nevoia proprie de a cunoaste ca român istoria neamului în care m-am nãscut, a Tãrii Românesti si a altora din Europa si din întreaga lume. Aceastã pasiune pentru cunoasterea istoriei era stimulatã de stabilirea mea în Italia, pe care o consider a doua patrie, si de faptul cã, 30 de ani dupã plecarea din România, nu am putut sã revin în tarã din cauza unui decret dat de Ana Pauker, în care se prevedea pierderea cetãteniei românilor care nu se întorceau în tarã în termen de 60 de zile. Am fost considerat mult timp apatrid.
▪ Ce credeti despre scandalul Holocaustului, declansat în urmã cu câteva luni la noi?
Cred cã este vorba despre lipsa de cunoastere a prim-ministrului nostru, care a adoptat atitudinea Asociatiei evreilor de a fi despãgubiti si care au transformat ideea de Holocaust într-o întreprindere de realizãri de beneficii condamnatã de însusi profesorul universitar Normal Finkelstein în lucrarea sa „The Holocaust Industry”, lucrare tradusã în multe tãri din lume. Nu a fost Holocaust în România.
▪ În opinia dumneavoastrã, ce înseamnã sã fii bun român?
Sã fii bun român înseamnã împlinirea datoriei de a-ti iubi propria tarã, sã-ti cinstesti neamul cu credintã, oriunde te-ai afla, si de a-ti îndeplini îndatorirea de a munci.
Despre maresalul Antonescu
▪ Se spune cã aveti un cult pentru maresalul Antonescu. De unde vi se trage aceastã admiratie?
Cum am mai spus, maresalul Antonescu este o figurã marcantã a istoriei, este eroul si martirul neamului românesc. În împrejurãri dramatice pentru tarã, a avut o comportare exemplarã, a fost animat de un înalt patriotism si spirit de sacrificiu. A purtat un rãzboi just de întregire a frontierelor, impus de vecini agresivi, si de apãrare a evreilor din România si din tãrile vecine, ocupate de nazisti, falsificându-le chiar cu pasapoarte plecarea, de la Constanta cãtre Palestina. Simt o profundã durere la nerecunoasterea acestor merite ale sale, ca si atunci când a fost acuzat, condamnat si ucis cu acceptul fostului rege Mihai. Pãcat cã, repet, din oportunism politic sau pentru obtinerea de avantaje pasagere, denigrãm un ROMÂN, fãcându-l dusman al tãrii.
▪ De ce românii stiu atât de putine lucruri despre „personajul” Josif C-tin Drãgan? V-ati ascuns vreodatã de presã?
Îmi doresc ca oamenii sã stie cât mai multe despre realizãrile mele, nu despre mine, dar nu refuz niciodatã sã mã fac cunoscut. Tot ceea ce am fãcut pentru tara mea, inclusiv lobby-ul fãcut pentru afirmarea valorilor sale în Europa si în lume, de exemplu statuia lui Antonescu, tipãrirea „Istoriei Literaturii Române” a lui Cãlinescu, Fundatia Europeanã Drãgan, Butan Gas-ul, Capul lui Decebal de la Orsova, cea mai mare sculpturã a lumii, înainte de statuile celor patru presedinti ai Americii de la Muntele Rushmore chiar, actele mele de mecenat, de caritate, de bunãvointã fatã de societatea româneascã au fost, în general, trecute cu vederea de mass-media româneascã sau au fost minimizate ca importantã.
▪ Cam câte interviuri acordati într-un an?
Destul de putine.
Despre familie
▪ Cât de des îsi vede familia cel mai bogat român?
Nouã ani, sotia mea a stat alãturi de mine zi de zi. Pãstrãm traditia si ideea de familie prin prezenta celor trei copii: Stefan Constantin de 4 ani si gemenii Alexandru Eugen si Tudor Sebastian de 2 ani, pentru care, de exemplu, masa de prânz este sfântã. Tot timpul suntem împreunã, îmi desfãsor viata alãturi de ei si sunt parte nelipsitã din viata mea, suport activ al acesteia.
Despre patriotism
▪ În anul 2003 al Europei mai existã patriotism?
Trebuie sã existe. E un sentiment firesc si o datorie de onoare, un sentiment care, din fericire, va exista chiar dacã, în timp, frontierele vor dispãrea.
▪ Cum ati caracteriza, în câteva cuvinte, profilul românului si cum ati caracteriza, în câteva cuvinte, România actualã?
Este împovãrat de greutãti si totusi optimist si încrezãtor într-un viitor mai bun. România zilelor noastre este încã marcatã de frisoanele tranzitiei. Este însã foarte atasatã idealurilor europene, pe care si le poate apropia prin integrarea în UE, proces care în nici un caz nu trebuie ratat.
▪ Ce-ati putea sã comentati legat de Revolutia din 1989?
În anul 1989 consider cã nu a avut loc o revolutie, ci o loviturã de stat pentru înlãturarea presedintelui Ceausescu si a regimului comunist, cu consecintele de rigoare. Istoria va demonstra ceea ce nu mai e de demonstrat: adevÃrul.
▪ Care este opinia dumneavoastrã legat de fenomenul globalizãrii?
Globalizarea a devenit fireascã.
▪ Ce v-a determinat si care au fost conditiile plecãrii din România?
Bursa de studii care mi-a oferit posibilitatea de a mã realiza cu succes.
▪ Ati reusit sã impuneti cultura româneascã prin ceea ce ati fãcut în Italia?
Cu prisosintã. Aceasta a fost una dintre principalele mele preocupãri. Am creat Fundatia Europeanã Drãgan, reprezentatã în marile capitale europene, am editat încã din anii ’50 „Buletinul European”, care apare si în zilele noastre, am înfiintat Editura Nagard, Universitatea Golden Age, Centrul European de Cercetãri Istorice de la Venetia si multe altele. Am fost considerat promotorul Europei Unite de astãzi.
▪ Cum ati încadra în istoria României miscarea legionarã?
O miscare politicã fireascã pentru epoca respectivã, de apãrare a intereselor nationale.
▪ Vã veti întoarce vreodatã definitiv în România?
Vã pot spune cã nu am pãrãsit niciodatã România, nici mãcar în perioada când am fost plecat din tarã. Am purtat-o mereu în suflet, cu atât mai mult acum, când mare parte a timpului meu se desfãsoarã în tarã, pot spune cã sunt, am fost, definitiv acasã. Pãmântul natal te atrage sã te întorci acolo unde ai fost zãmislit.
▪ Nu vã temeti cã fiii dumneavoastrã ar putea fi, la un moment dat, „striviti” de povara averii dumneavoastrã?
Povara aceasta se va împãrti si va deveni, probabil, „suportabilã”. Ideea bogãtiei nu o suport, e ceva extravagant si nu trebuie folositã ca atare de viitoarele generatii. Atât timp cât eu am o viatã normalã si copiii mei vor urma acelasi model: o mãsurã în toate.

Josif Constantin Drãgan
DATE PERSONALE:
Data si locul nasterii: 20 iunie 1917, Lugoj
STUDII:
1938: licentiat al Facultãtii de Drept, Universitatea din Bucuresti
- licentiat în Stiinte Economice si Politice, Universitatea din Roma
- doctor în Drept, Universitatea din Roma
AFACERI:
1941: se orienteazã spre domeniul petrolier, exportând petrol din România cãtre Italia
1948: formeazã societatea Butan Gas SA, care se ocupã cu îmbutelierea si distribuirea gazului
ALTE TITLURI:
1966-1976: Presedinte al
Federatiei Internationale de Marketing
1973: Membru al Camerei de Comert italo-române
Doctor Honoris Causa al Universitãtilor din Craiova si Timisoara
Cetãtean de onoare al oraselor Lugoj si Cluj-Napoca si al comunei Spãtaru (judetul Buzãu)
IMPLICARE ÎN ÎNVÃTÃMÂNTUL ROMÂNESC:
1967: Ia fiintã, în Italia, Fundatia Europeanã Drãgan
1990: Înfiinteazã, la Bucuresti, „Drãgan European Business School”
1991: Pune bazele, la Lugoj, Universitãtii Europene Drãgan
VOLUME PUBLICATE:
1985: The World Mission of the International Marketing Federation
1987-1989: Geoclimate and History
1995: Bazele Cognitive ale Cercetãrilor de Marketing (în colaborare cu prof. M.C. Demetrescu)
1976: Istoria milenarã a tracilor
1985: Imperiul milenar al Daciei
1996: Istoria românilor
1996: Adevãrata istorie a românilor

Nu am pãrãsit niciodatã România, nici mãcar când am fost plecat din tarã.
Nu am stat niciodatã sã numãr banii.
În privatizare s-a ajuns la o deformare a valorilor.
Am fãcut afaceri cu mãturi.
La Venetia locuim pe Calea Dragan.
Evreii au transformat ideea de Holocaust într-o întreprindere de realizãri si beneficii.
Am fost considerat promotorul Europei Unite de azi.
Am o viatã normalã si o mãsurã în toate.

Note:


#7014 (raspuns la: #6999) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
12 milioane de romani traiesc in afara granitelor tarii - de anita47 la: 27/12/2003 02:28:12
(la: imaginea romanilor peste granite)
Adevarati soldati ai lobby-ului romanesc, romanii de aiurea
sunt marginalizati sistematic de politicienii de la Bucuresti
=============================================================

Despre romanii de aiurea, romanii din tara nu stiu prea multe lucruri, iar aceasta lacuna nu este altceva decat o consecinta a politicii paguboase dusa de Romania ultimilor 50 de ani. De la incheierea celui de-al doilea razboi mondial in tara nu numai ca a fost interzis sa vorbesti de Basarabia sau Nordul Bucovinei, dar si despre cei plecati prin cele strainataturi. Revolutia din decembrie 1989 ar fi fost indreptatita sa readuca lucrurile in starea lor fireasca, insa, asa cum au decurs lucrurile in Romania post-revolutionara, aceasta revenire nu a avut loc. Primul organism guvernamental insarcinat cu gestionarea relatiilor cu romanii de pretutindeni, si vorbim aici de circa 13 milioane, a fost Consiliul pentru Romanii de pretutindeni - birou ce nu si-a propus foarte multe. In februarie 1998, la conducerea nou-infiintatului subsecretariat de stat pentru romanii de pretutindeni a fost numit Mugur Vasiliu. In pofida evidentei ca la nivel national, guvernamental, problema romanilor din intreaga lume nu reprezinta nici cel mai mic interes, subsecretariatul a inceput sa lucreze de-adevarat. Mugur Vasiliu si-a asumat sarcina de a restabili relatiile cu toti romanii, indiferent de locul in care s-ar afla ei sau de convingerile lor politice, intelegand ca Romania are si obligatia morala de a-si tine conationalii aproape, de a-i cointeresa in viata patriei-mama. Primul pas a fost elaborarea unui proiect prin care subsecretariatul sa devina departament de stat - un statut egal cu cel al minoritatilor din Romania - insa, deocamdata, demersul sau nu a beneficiat de interesul guvernului roman. Dupa zece luni de gestionare a subsecretariatului iata ca Mugur Vasiliu ofera politicienilor romani un document de capatai care trebuie sa fie cunoscut de factorii de decizie din Romania: Memoriu "Intru apararea romanilor de pretutindeni" cu privire la starea de fapt si de drept a legaturilor statului roman cu persoane si comunitati romanesti din lume. Din pura precautie, la sfarsitul cartii se gaseste un capitol in care sunt prezentate organismele similare din alte state. Si din acest punct de vedere Romania se pacaleste singura. Avand milioane de conationali in afara hotarelor, ea nu stie sa comunice cu acestia chiar cand plange ca este marginalizata, ca Occidentul ii intoarce spatele. Prima mana de ajutor ar putea veni de la ei, romanii de pretutindeni, insa pentru ca acest lucru sa se poata petrece firesc, Romania trebuie sa intinda si ea mana. O relatie in doua sensuri.

Italia

Diaspora romaneasca din Italia numara in prezent, dupa unele estimari, circa 25.000 de persoane, caracterizandu-se prin structuri destul de eterogene. In ultimii 20 de ani s-au constituit comunitati romane in zonele oraselor Roma, Milano, Torino, Bari, Verona, Florenta, cu precadere in jurul bisericilor ortodoxe romanesti. In Italia functioneaza mai multe asociatii culturale, centre de studii, fundatii cu caracter romanesc, dintre care unele editeaza si publicatii in limba romana.

Franta

Primii emigranti romani la Paris au fost intelectualii atrasi de ideile Revolutiei franceze din 1789. In 1939, romanii din Paris s-au organizat intr-o Societate Romaneasca, avand biblioteca proprie, constituindu-se colonia romana. In contextul istorico-politic interbelic si in perioada imediat urmatoare celui de-al doilea razboi mondial, numarul emigrantilor romani din Franta a sporit semnificativ. In prezent, diaspora romana din Franta numara aproximativ 60.000 de persoane. Caracteristica principala a emigratiei romane din Franta o constituie faptul ca majoritatea acesteia, mai veche sau mai noua, are o pozitie pozitiva fata de patria de origine. O parte importanta a intelectualitatii de origine romana a fost si este unanim apreciata in viata culturala franceza. Emigratia romana din Franta este concentrata in marea ei majoritate la Paris si in unele orase, intre care Marsilia, Bordeaux, Montpellier, Metz, Grenoble, Saint Nazaire, Narbonne, Avignon, Valance, etc.

Germania

Emigratia din Germania s-a constituit in valuri succesive, indeosebi dupa 1940. Se estimeaza ca numarul sasilor si al svabilor din Romania este de circa 550.000 de persoane, iar cel al azilantilor proveniti din Romania de circa 150.000. Avand in vedere particularitatile emigratiei romanesti din Germania, Biserica Ortodoxa Romana, ca singura forma institutionala acceptabila, ar putea juca un anumit rol, prin Mitropolia Ortodoxa pentru Germania si Europa Centrala si prin parohiile sale din Hamburg, Munchen, Offenbach, Salzgitter, Baden-Baden si Nurenberg, in cultivarea traditiilor romanesti si pastrarea identitatii lingvistice si religioase.

Austria

Comunitatea romana din Austria numara peste 23.000 de persoane, organizati initial in doua asociatii. In prezent, aceste asociatii si-au pierdut rolul si nu mai au capacitatea de a polariza activitatea comunitatii romane. Un liant al comunitatii il constituie Comunitatea Ortodoxa si Parohia Romana din Viena, precum si cea din Salzburg.

Elvetia

Numarul romanilor stabiliti in Elvetia se ridica la cateva mii, fiind concentrati in jurul celor doua mari orase Geneva si Lausanne, precum si in Elvetia germana sau in Ticino. Etnicii romani din Elvetia au constituit comunitatea romana care grupeaza aproximativ 10% din umarul acestora. Din 1991 la Geneva functioneaza biserica "Sfantul Ioan Botezatorul", la care serviciul religios este oficiat de un preot roman. Tot la Geneva functioneaza bisericile ortodoxe "Invierea Domnului" si "Nasterea Maicii Domnului", iar la Lausanne, biserica "Sfantul Gheorghe".

Spania

In Spania traiesc aproximativ 2.500 de romani in zone ca Madrid, Barcelona, Bilbao, avand o puternica parohie in capitala tarii, scoli si sectii in limba romana la Madrid si Salamanca. Au fost create unele asociatii romanesti, cum sunt "Comunitatea romanilor din Spania", cu sediul la Barcelona, "Fundatia culturala romana", la Madrid.

Belgia

Se apreciaza ca diaspora romana din Belgia numara, inainte de 1990, circa 700 de persoane. Imigranti romani mai vechi sau mai noi, in general cu un nivel de pregatire universitara, s-au integrat in mod firesc in societatea belgiana, fara a ocupa, insa, pozitii importante in plan politic sau economic. Din 1990 s-au mai stabilit in Belgia circa 2.500 de cetateni romani, din care 2.400 au cerut azil politic. Din punct de vedere juridic, o parte insemnata a acestora a renuntat la cetatenia romana.

SUA

Statisticile oficiale nord-americane au inregistrat pentru prima data in 1881, 11 emigranti din teritoriile romanesti. In prezent, se estimeaza ca in SUA traiesc peste un milion de americani de origine romana. Cea mai mare concentrare a originarilor din Romania se afla in orasele din nord-estul SUA - in statele Ohio, Indiana, Michigan, Ilinois, Pennsylvania si la New York.
Comunitatea romana din Statele Unite reprezinta, dupa standardele americane, un grup etnic de marime mijlocie. Conform recensamintelor, aproape 400.000 de cetateni americani se declara de origine romana, plasand comunitatea romana pe locul al 20-lea ca marime in randul celor 71 de grupuri etnice de origine europeana recunoscute oficial.
Ca o nota generala, adevarata viata a comunitatilor romanesti se desfasoara cu preponderenta in jurul bisericilor, unde se manifesta autoritatea morala si spirituala a preotului.Sunt remarcabile eforturile unor comunitati care, pe masura ce se incheaga si se constituie in noi parohii romanesti, se mobilizeaza pentru construirea unei biserici, sau eforturile comunitatilor mai vechi care, la un moment dat, simt nevoia construirii unei noi biserici. Nu lipsesc nici aici, insa, disensiunile si sciziunile. Nu e lipsita de relevanta, din acest punct de vedere, existenta in SUA a doua episcopate ortodoxe romanesti.

Fosta URSS

Potrivit recensamantului din 1989, in fosta uniune romanii erau raspanditi aproape in toate republicile unionale, dupa cum urmeaza : Rusia - 172.671, Republica Kazaha - 33.098, Republica Uzbeca - 5.593, Republica Bielorusa - 4.964, Republica Lituaniana - 3.223, Republica Gruzina - 2.842, Republica Turkmena - 2.466, Republica Azerbaidjana - 1.415, Republica Kirghiza - 1.875, Republica Letona - 1.215, Republica Tadjica - 859, Republica Armeana - 525.
Din surse neoficiale, rezulta ca numarul romanilor din fosta URSS este mult mai mare, aproape dublu fata de cel din statisticile oficiale.

Canada

Primii emigranti romani si-au facut aparitia in Canada intre 1882 si 1918. Al doilea val poate fi considerat cel de dupa primul razboi mondial, pana in 1929, nefiind foarte consistent. Al treilea val este consemnat la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, iar al patrulea poate fi apreciat ca fiind in perioada anilor 1970 si 1980. Conform statisticilor, in 1986 erau inregistrati peste 60.000 de romani-canadieni. Dupa 1990, circa 3.000 de romani s-au stabilit anual in Canada (tara care incurajeaza multiculturalismul etnic/emigratia).
In prezent, in Canada traiesc aproximativ 100.000 de romani si originari din Romania. Cei mai multi se afla in Ontario, Quebec, Alberta, Montreal, Vancouver, Edmonton si Hamilton.

Australia

In Australia se afla, in prezent aproximativ 50.000 de persoane originare din Romania, cifra care include, in afara de romani si etnici maghiari, greci, evrei, germani, sarbi, croati proveniti din tara noastra. De la inceputul aparitiei fenomenului de imigrare, dupa constituirea statului federal, autoritatile nu i-au definit pe nou-venitii drept "minoritari", ci "grupuri etnice". Ignorand ca fiecare dintre aceste etnii au adus in Australia traditiile proprii poporului din care provine, autoritatile au incercat, initial, sa practice o politica dura, de asimilare fortata a noilor veniti - care nu a dat rezultatele scontate.

Argentina

In Argentina sunt stabilite circa 10.000 de persoane de origine romana, majoritatea fiind concentrati in Buenos-Aires, iar in grupuri mai mici in Mendoza, La Plata, Cordoba si Rosario. Emigratia romana se poate imparti in doua categorii: emigratia economica (stabilita inaintea primului razboi mondial si in perioada interbelica) si emigratia politica (venita la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial).

Brazilia

Primele concentrari de romani au aparut in perioada interbelica, in zonele Rio de Janeiro si Sao Paulo, alcatuind emigratia economica. Incepand cu 1960, in Brazilia s-au stabilit, prin casatorie, reintregiri de familie etc., un numar relativ mare de persoane, in special tineri cu pregatire superioara in diverse domenii.

Columbia

In Columbia traiesc circa 40 de persoane de origine romana.

Mexic

Emigratia romana din Mexic este alcatuita din circa 50 de familii, majoritatea locuind in capitala. 80% dintre acestia sunt etnici evrei, unguri si germani plecati din Romania.

Peru

Diaspora romana din Peru s-a constituit prin emigrari, dintre care majoritatea au avut loc pana in 1970, sau prin casatorii mixte. In 1987, in Peru traiau aproximativ 100 de romani.

Venezuela

Diaspora romana de aici este formata din 10.000-12.000 de persoane, prezente in cercurile financiare si comerciale ale statului.



Cifre exotice

Turcia

In Turcia traiesc mai multi romani decat cei 800 atestati statistic. Adica 30.000.

Africa de Sud

Manati de mirajul prosperitatii, circa 3.000 de originari romani au emigrat aici.

Israel

Din datele oficiale reiese ca in Israel ar trai 450.000 de evrei originari din Romania.

Suedia

In Suedia traiesc circa 13.000 de originari din Romania, in cea mai mare parte de origine romana.

Danemarca

In Danemarca traiesc aproximativ 2.000 de romani, fata de 800 in Norvegia si alte cateva sute in Finlanda.

Marea Britanie

Circa 1.500-2.000 de romani s-au stabilit in Marea Britanie, concentrati in special la Londra, Birmingham si Nottingham.

Luxemburg

Aproximativ 300 de romani traiesc in Marele Ducat de Luxemburg.

Statele maghrebiene

Pentru aceste state, cifrele releva prezenta a 1.400 de persoane originare din Romania.

Maroc

In Maroc sunt astazi circa 150 de originari romani, iar in alte state arabe 2.000.



Romanii din jurul Romaniei

Comunitatea ortodoxa a romanilor din Ungaria, foarte puternica la sfarsitul secolului trecut, avea biserica proprie in Budapesta. Prin asimilare si schimbarea raportului intre etnii, actualmente, Biserica Ortodoxa a Romanilor a fost transformata in Biserica Ortodoxa maghiara. Maghiarii explica fenomenul prin sintagma "asimilare naturala". Problema restituirii patrimoniului comunitar si ecleziastic al minoritatii romane din Ungaria cade sub incidenta legii privind retrocedarea sau despagubirile cuvenite pentru bunurile confiscate de regimul comunist ungar. In schimb, patrimoniul imobiliar si mobiliar nu face obiectul cadrului legislativ deoarece acesta nu apartine in totalitate Bisericii Ortodoxe a romanilor din Ungaria sau minoritatilor romanesti din aceasta tara. Numai o mica parte revine comunitatii romanilor.
In sensul repunerii in discutie la nivel interguvernamentul a intregului patrimoniu al Fundatiei Gojdu, subsecretarul de stat Vasiliu a initiat cuprinderea acestei probleme atat in protocol, cat si in propunerile comitetului de specialitate pentru colaborare in problemele minoritatilor. Romanii din Ungaria nu pot accede in Parlament. Desi legal a fost prevazut dreptul minoritatilor de a folosi numele traditionale care sa fie inregistrate ca atare in actele de identitate, autoritatile ungare practica sistematic inscrierea numelor romanilor cu grafie maghiara in absolut toate documentele de identitate. Singurele nume scrise pana de curand in limba romana erau cele de pe crucile din cimitire.

Grecia

Procesul de constituire a diasporei romane din Grecia a inceput in contextul istorico-politic din perioada imediat urmatoare celui de-al doilea razboi mondial. Acesteia i s-a adaugat ulterior o emigratie formata in marea ei majoritate din persoane care s-au stabilit in Grecia ca urmare a casatoriilor mixte si intregirilor de familie. Se apreciaza ca diaspora romana numara 2.500 de persoane. Tot in Grecia se afla si cea mai importanta comunitate de aromani, denumiti "cutovlahi" sau "vlahofoni". Diferite surse estimeaza ca in prezent in Grecia traiesc intre 700.000 si 1.200.000 de cetateni de origine aromana. Potrivit prevederilor constitutionale, in Grecia nu sunt, insa, recunoscute minoritatile nationale. Astfel, aromanii sunt considerati greci romanizati, iar autoritatile manifesta o ostilitate fatisa fata de orice manifestare a apartenentei acestora la romanism.

Iugoslavia

Documentele iugoslave post-belice referitoare la componenta etnica a federatiei fac distinctie intre romani si vlahi, autoritatile de la Belgrad folosind prima denumire pentru locuitorii de origine romana din Banatul Iugoslav (Voivodina), iar cea de-a doua pentru cei care locuiesc in restul teritoriului si, mai ales, in Serbia de rasarit (Valea Timocului). Potrivit rezultatelor ultimului recensamant, din martie 1991, in Iugoslavia traiesc 38.832 de romani, aproape 2% din populatia Voivodinei, si 17.000 de vlahi, cifra mult inferioara numarului real al apartenentilor etniei romane din tara vecina. Potrivit reprezentantilor autorizati ai minoritatii romane de aici, numai pe Valea Timocului exista cel putin 600.000-700.000 de romani/vlahi. Situatia in cadrul comunitatii romano/vlahe din Serbia de rasarit, de pe Valea Timocului, ramane in continuare dificila, acestia nefiind recunoscuti ca minoritate nationala si, implicit, nebeneficiind de drepturile si libertatile aferente. Pornind de la ideea ca poate fi minoritate doar comunitatea etnica ce are o tara de origine, romanii/vlahii sunt considerati un grup etnic de origine necunoscuta.

Bulgaria

Porivit primului recensamant realizat in 1905, in Bulgaria fusesera recunoscuti aproximativ 80.000 de romani, cifra care apare si in statisticile din 1910. Dupa fixarea frontierelor, in 1920, recensamanturile arata ca in Bulgaria traiesc 57.312 romani de limba daco-romana si 1794 de limba macedo-romana. In 1926, statul bulgar recunostea prezenta a 83.746 de romani.
Desi in documentele datand din anul 1965 (ulterior nu s-au mai publicat date oficiale), in Bulgaria traiau 6.000 de romani, unii istorici si specialisti bulgari apreciaza ca, in prezent, pe teritoriul bulgar traiesc aproximativ 125.000-150.000 de romani, concentrati in partea de nord. Minoritatea romana este astfel a doua minoritate ca importanta si numar din Bulgaria, dupa cea turca.
Intrucat Constitutia bulgara nu recunoaste existenta minoritatilor etnice, nu exista structuri oficiale specializate care sa aiba in preocupare sprijinirea si monitorizarea activitatilor desfasurate de aceste grupuri.

Ucraina

Dupa semnarea si ratificarea Tratatului bilateral romano-ucrainean, la nivel local nu au fost materializate masuri si actiuni concrete care sa duca la indeplinirea prevederilor acestuia referitoare la comunitatile romanesti din Ucraina. Prin intermediul mass-media si in contactele directe la diverse intruniri cu reprezentantii localitatilor cu pondere romaneasca, autoritatile ucrainene acrediteaza ideea ca, in virtutea Constitutiei Ucrainei, statul a acordat in permanenta o atentie deosebita respectarii tuturor drepturilor comunitatilor romanesti, tratament care nu aplica etnicilor ucraineni din Romania, acuzand deschis statul roman de neadaptare la conceptiile moderne ale politicii fata de minoritati. In mod cert, in Ucraina exista si se manifesta activ cercuri antiromanesti care, incurajate sau sprijinite de autoritati, pun in practica politica de revigorare a sentimentului nationalist-extremist, caracterizat prin intoleranta etnica si anihilare a constiintei nationale a celorlalte comunitati. Este cert faptul ca, speculand anumite animozitati interne, autoritatile ucrainene controleaza activitatea unora dintre aceste societati prin elementele infiltrate in conducerea lor, organizand in acelasi timp, actiuni de discreditare a liderilor romani cunoscuti cu pozitii nationale si unioniste. Conform ultimului recensamant, din 1989, in Ucraina locuiesc 459.000 de romani, a treia comunitate numerica dupa ucraineni si rusi, impartiti in mod arbitrar de autoritati in 324.000 "moldoveni" si 135.000 romani.

Macedonia

Populatia aromana de pe teritoriul actual al Fostei Republici Iugoslave Macedonia, cunoscuta mai mult sub numele de vlahi, insumeaza intre 150.000-180.000 persoane, traind in grupuri compacte in Bitolia, Ohrid, Prilep precum si pe Valea Vardarului. Potrivit datelor oficiale, in Macedonia traiesc doar 7.764 de vlahi (aromani). Majoritatea aromanilor din Macedonia se considera un popor inrudit cu poporul roman, dar cu trasaturi proprii in ceea ce priveste evolutia, limba si cultura sa. In ultimii doi ani, conducerea de la Skopje, constienta de importanta elementului aromanesc in viata politica si social-economica a inceput sa manifeste intelegere fata de solicitarile liderilor aromani. Incepand cu anul scolar 1995-1995, aromanilor li s-a permis organizarea de cursuri facultative in limba materna la scolile cu populatie vlaha.

Republica Moldova

In Basarabia traiesc 2.794.749 de moldoveni/romani reprezentand 64,5% din populatie. Urmeaza ucrainenii, rusii, gagauzii, bulgarii, evreii, tiganii, bielorusii etc. Minoritatea ucraineana, cea mai numeroasa, este concentrata indeosebi in raioanele de sud ale Republicii, respectiv la Basarabasca, Ciadir-Lunga, Comrat, Taraclia si Vulcanesti. Comunitatea rusilor este dominanta in zonele urbane, in Chisinau, Balti, Tighina si Tiraspol.

Albania

Ramura sudica a poporului roman, despartita de trunchiul principal, aflat pe teritoriul Daciei istorice, prin interpunerea populatiilor migratoare slave este cunoscuta, in general, sub numele de aromani. Aromanii au alcatuit in Albania comunitati compacte, grupate in jurul principalului centru de civilizatie aromaneasca din Balcani, Moscopole, in apropiere de orasul albanez de astazi Korcea. La inceputul secolului al XVIII-lea, in Moscopole erau inregistrati 50.000 de locuitori si peste 12.000 de case, 14 bresle de mestesugari, o tipografie, o biblioteca, o academie, o casa a saracilor, un orfelinat, 24 de biserici si zeci de alte edificii. In anii 1760-1790 orasul a fost ars de Ali Pasa din Ianina si de trupele albaneze, determinand emigrarea populatiei. Moscopole mai numara astazi 1.000 de locuitori. Trebuie mentionat ca aromanii din Albania au fost supusi unui tratament brutal de deznationalizare in perioada comunista. Totusi, la 13 martie 1913, Guvernul Romaniei a sprijinit printr-un "Pro-memoria" trimis Foreign Office-ului, crearea unui stat albanez independent care avea sa cuprinda cat mai multe teritorii locuite de aromani. Autoritatile de azi de la Tirana nu au raspuns solicitarilor aromanilor pentru sprijinirea renasterii lor lingvistice, culturale si spirituale si, in general, nu agreeaza un tratament diferentiat pentru populatia aromana.
(moldova.go.ro)





Capitala mondiala a kitsch-ului - de Florin Firimita la: 29/12/2003 00:30:13
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")
Nu, Las Vegas-ul nu e capitala mondiala a kitsch-ului, doar poate cel mai reprezentativ exemplu aici, in Statele Unite. Cred ca este amploarea "falsitatii" orasului, care amesteca piramide egiptene cu Turnul Eiffel si "bucati" din Venetia, prostitutia si crima amestecata cu Mickey Mouse, etc. Kitsch-ul nu are o capitala propriu-zisa. Se intinde atit cit il lasam sa se intinda.
#7353 (raspuns la: #7351) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pedeapsa capitala - de (anonim) la: 10/02/2004 09:03:00
(la: Pedeapsa capitala sau inchisoare pe viata?)
Daca as fi condamnat nevinovat pt ceva oribil comis de altul (Doamne fereste!) cred ca as prefera de o mie de ori pedeapsa capitala in locul inchisorii pe viata. Puteti sa va imaginati ce ar insemna sa fii inchis pt tot restul vietii intr-o cusca mizera cu tot felul de animale, fara ca macar a avea speranta ca intr-o zi vei fi liber din nou? Nu sunt o fire sinucigasa dar cred ca in cazul acela as face o exceptie...

In cazul in care persoana respectiva ar fi vinovata pt crima comisa, deasemenea cred ca pedeapsa capitala ar fi solutia de aplicat. De ce? Pt ca acel criminal se va simti ca la el acasa in inchisoare, se va simti intre prieteni, deci pt el inchisoarea pe viata nu cred ca ar fi o pedeapsa prea mare, mai mult casa si masa gratis pt tot restul vietii.

O singura diferenta: in cazul in care as fi sigur ca individul e vinovat (prins in flagrant, crima recunoscuta, etc) as aplica si un pic de tortura nazista inainte de pedeapsa cu moartea.

Sunt convins ca multi ma vor contrazice, unii din convingere, altii doar de forma, dar asta e parerea mea sincera. Stiti cati criminali, imediat ce sunt pusi in libertate comit o noua crima numai ca sa se intoarca inapoi "acasa"? Sau cati dintre ei comit crima chiar inainte de a iesi din inchisoare?

Pedeapsa capitala.. e prea sc - de Horia D la: 16/10/2004 07:10:51
(la: Pedeapsa capitala sau inchisoare pe viata?)
Pedeapsa capitala.. e prea scump sa tii un criminal in viata pana la sfarsitul zilelor lui, si cu cat e executat mai repede, cu atat mai repede pot cei afectati de actiunile lui sa-si vada in continuare de viata

The things that come to those who wait are what's left behind by those
who got there first.
asa o fi la capitala, pentru - de Horia D la: 07/02/2005 23:28:15
(la: Trancaneala Aristocrata)
asa o fi la capitala, pentru ca la mine la tara, daca mergi sa bei un gin
& tonic, atunci spui ca ai baut gin & tonic:))
cat despre ameteala, eu tot timpul sunt ametit:)))
#35603 (raspuns la: #35602) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru cei care locuiesc in Belgia - de (anonim) la: 05/03/2005 18:23:34
(la: Mai ieftin pentru voi cei din diaspora si nu numai)
un site interesant daca locuiti in Belgia: www.directbellen.be
nu ai nevoie de computer, suni la un numar de telefon in Belgia si apoi formezi numarul de telefon din România
si e mult mai ieftin decit tariful Belgacom...
Sistemul judiciar si pedeapsa capitala - de ampop la: 11/03/2005 08:14:03
(la: "Sa nu ucizi!")
Ma intreb care dintre romani ar vota pentru pedeapsa capitala in circumstantele actuale. Eu n-as vota in nici o imprejurare, tinand seama si de starea prezenta justitiei romane. Oare cum ar fi sa te simti in mainile unui sistem care are putere si asupra vietii tale? cu procurori si judecatori de tipul celor din actualul CSM (Consiliul Superior al Magistraturii)... Cand te gandesti ca erori judiciare mai apar si in sistemele mai putin macinate de coruptie si imbecilitate politico- ideologica-securistica romaneasca (de exemplu in administrarea si valorificarea unor probe stiintifice cum ar fi amprenta genetica, care a permis dovedirea nevinovatiei unor indivizi condamnati pe vremea cand inca nu se descoperise DNA typing prin PCR- polynucleotide chain reaction si care stateau asteptandu-si injectia letala).
Nu pedepsei capitale! Atat ne-ar mai trebui ca sa tinem toata viata capul pe butucul cleptocratiei comuniste!
Mario
Artista foto Ioana Huiduc in Olanda si Belgia - de Dinu Lazar la: 13/04/2005 07:07:38
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Ioana Huiduc este una dintre cele mai tinere si mai promitatoare
artiste romane ale acestui moment. Prin fotografia ei a atras deja
atentia asupra ei de cativa ani. Subiectele sale se gasesc in
Bucuresti, dar si adanc in provincie, in lumea muzicii pop si intr'
o abordare aproape abstracta a eroticului. Este autoare a catorva
filme de scurt-metraj si a unor opere ce tin de arta grafica. Ioana
Huiduc nu are cu toate acestea in momentul de fata mai mult de 22 de
ani.

Ioana Huiduc va lua parte in Belgia - cu opere de arta fotografica -
la o 'saptamana romana' ce se va desfasura sub semnul a 125 de ani
de legaturi diplomatice intre Belgia si Romania. In perioada 18-24
aprilie Radio-Televiziunea Flamanda (VRT) va acorda o atentie
speciala aspectelor culturale [ce tin de aceasta 'saptamana
romana']. Ioana Huiduc va fi prezenta la Bruxelles intre 19 si 21
aprilie.

In Olanda va deschide pe 29 aprilie o expozitie la 'Extra Vierge' in
Rotterdam. Vernisajul va avea loc incepand cu ora 19.30.

Bucuria deschiderii expozitiei va fi marita de cateva suprize
culturale.

Extra Vierge este un spatiu relaxant si datator de inspiratie situat
pe Rotterdamse Mathenesserlaan 169. Mai multe despre Extra Vierge si
despre fondatoarea Susanne Brakkee se poate gasi la adresa
http://www.dolcevino.nl/holland/newshol.html

Din biografia Ioanei Huiduc (Bucuresti, 6 ianuarie 1983):

Anul trecut a ilustrat o culegere de eseuri cu titlul 'About
love'/'Despre dragoste', publicata de editura Liternet. IN 2003 a
avut o expozitie personala sub numele 'Friendship' in cadrul
programului 'Fight against drugs, racism, and violence'. In 2002 a
fost gazduita, intre altele, de catre Teatrul Odeon - Bucuresti si a
expus in timpul Festivalului National Ion Luca Caragiale. A avut de
asemenea o expozitie personala in Constanta. Primele sale fotografii
au aparut 'editate' in 2001 in cadrul The International Visual Arts
Fair (TIAV) dupa ce obtinuse premiul intai in cadrul unui concurs al AFPR.

Aceasta vizita a fost facuta posibila prin grija IRSCA Gifted
Education (www.supradotati.ro), Atlassib (www.atlassib.ro) si a dnei
Zoe Daniela Cochia (organizator si membru in conducerea
organizatiei 'Letterenhuis' Rotterdam - www.letterenhuis.nl).
#43251 (raspuns la: #43189) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Revista Capital de saptamana - de Daniel Racovitan la: 16/06/2005 11:51:57
(la: Romania in Uniune ( Europeana sau alta ))
"Revista Capital de saptamana trecuta. Este un analist de zice acolo, previzioneaza ca dupa aderarea Romaniei si a Bulgariei se vor inchide usile Uniunii."

S-a umplut lumea de analisti, care mai decare mai experti. Da' de aderarea Croatiei n-a auzit stimabilul? Intre noi fie vorba, e mai dezvoltata economic decat Romania, in occident are o imagine infinit mai buna, si singurul lucru care o retine este clarificarea responsabilitatilor in razboaiele iugoslave. Sunt mai mult dedecat convins ca daca Romania intra in UE, atunci Croatia va intra la sigur.

___________________________________________________________________
fereste-ma Doamne de mainstream.
#55125 (raspuns la: #54681) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pedeapsa capitala - de casyana la: 07/10/2005 17:55:04
(la: Pedeapsa capitala sau inchisoare pe viata?)
...daca as fii ajuns cu un post mare in justitie ,si daca as fii pusa in fata unui caz in care as stii 100% ca,cel/cea pe care il/o am in fata este vinovat/a de:viol,crima(de toate tipurile) etc,as aplica pedeapsa capitala.insa prietenii tai au avut dreptate cand ti-au "scos ochii" cu "erorile justitiei".sunt o multime de persoane care au fost condamnate la pedeapsa capitala care,ulterior,s-au dovedit a fi nevinovati.in cel mai rau caz daca nu ar fii pedeapsa capuitala,m-as multumii cu:inchisoare pe viata pt cei care comit crime si toate cele mai sus amintite.
stiam ca Belgia - de Intruder la: 19/09/2007 12:02:13
(la: o capitala de vanzare!?!?!)
e o tara, nu o capitala...asta referitor la titlu!
stie careva cu cat s-a vandut Lehliu???
Intrus - de thebrightside la: 19/09/2007 12:06:55
(la: o capitala de vanzare!?!?!)
Nimic nu stii, Belgia e capitala Ioropei, mai draga! :D
Si mai vrei sa fii Mister... tz tz tz!
#235359 (raspuns la: #235357) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
fantomas - de latu la: 19/09/2007 15:01:32 Modificat la: 19/09/2007 15:02:17
(la: o capitala de vanzare!?!?!)
...si cam la ce suma ar ajunge in urma unei licitatii?
Cred ca daca s-ar pune capitala europei (inteleg ca aia e belgia) la licitat, ar costa cam trei bucuresti si ceva maruntzisch (3-4 Lehliu). Dar cum un oras ca Bucurestiul nu exista decat odata pe pamant, nu vad cum s-ar putea desfashura licitatia in cauza. Este probabil motivul pentru care PSD-ul inca nu si-a facut cont la ebay (daca n-are)...
*** - de picky la: 15/05/2009 06:50:55 Modificat la: 15/05/2009 07:08:03
(la: as vrea sa traduc o carte)
- Contacteaza atasatul cultural de la ambasada Olandei la Bucuresti.
- Cere sprijinul Ministerului culturii din Olanda.
- Intreaba la Institutul cultural olandez. Teoretic ar trebui sa-si aiba sediul in capitala Olandei.
- Din pacate ICR-ul n-are centru in Olanda.
- Daca traduci pe unu' care nu-i mort de cel putin saptezeci de ani, trebuie si bani de copyright.
- Cu publicatul e mai complicat. Cel mai bine-i sa obtii sprijin financiar de la olandezi pentru promovarea culturii lor in Romania. Se practica. Editurile agreaza aceasta varianta, olandezii participand la cheltuieli.

- ICR-ul are filiala la Bruxelles, pentru Belgia. Acolo s-ar putea sa obtii informatii, pentru partea valona a literaturii olandeze.
- Literatra olandeza nu-i chiar necunoscuta-n Romania.
- De la ICR poti obtine sprijin pentru traducerea-n flamanda a autorilor romani, sunt si finantari pentru asta!!! Ceea ce ar fi mai misto, zic eu.
- Editurile romanesti platesc prost traducerile. Cam 2-3 euro pagina.
- Traducerea, vorbesc de una buna, nu e o simpla traducere. Asta in cazul literaturii. In fapt e o transpunere in limba cealalta, ceea ce presupune o excelenta cunoastere a ambelor limbi. altfel sensurile se pierd si-i pacat.
- Exista asociatii ale traducatorilor. Functioneaza insa sub forma de... sistem inchis. Dar nu te descuraja, poate fi strapuns.
- Alegeti autorul pe care vrei sa-l traduci, apoi contacteaza agentul sau literar.


Atat, c-am obosit.

maza - de proletaru la: 18/05/2009 11:23:31 Modificat la: 18/05/2009 11:27:06
(la: delincventa juvenila)
conditiile civilizate se refera strict la confort si nu la educatie. o parte ajung in inchisori din mai multe motive. am sa desfac firul in patru:
1. ei provin din familii cu astfel de probleme, cu un sistem de valori de proasta calitate, cu modele care includ minciuna, furtul, prostitutia, etc.
2. sunt intr-un mediu care nu le ofera multe alternative la "a te descurca" care echivaleaza cu a talhari, a jefui, a fura, a vagabonda. implicit relationeaza cu cei asemanatori lor pentru a supravietui. traiesc intr-un microclimat social in care exista ierarhii. aceste ierarhii se constituie pe principii simple: trebuie sa ai bunuri materiale pentru a avea o pozitie privilegiata sau trebuie sa ai prestigiu ca descurcaret. ambele variante duc in zona a "face rost". cum banii de buzunar sunt putini, cum restul bunurilor sunt limitate si date cu portia in mod egal, "a fura" e la ordinea zilei. " a nu te prinde" aduce capital simbolic.
3. debuteaza cu mici minciuni, furturi marunte si nepedepsite.
4. in centrele de plasament disciplina nu poate fi impusa ca intr-o familie normala. fac ce vor si cand vor fara ca cineva sa poata face ceva eficient impotriva lor. au numai drepturi si nici o obligatie.
5. personalul care lucreaza in astfel de institutii e prost calificat si de joasa calitate umana. exista si exceptii dar foarte rare.

in conditiile astea, ce efect ar mai fi de asteptat.
cu ani in urma am facut niste proiecte comune cu institutii asemanatoare din Irlanda si Belgia. din punct de vedere eductiv dezastrul e la fel de mare. diferenta e ca ei au alte mijloace de constrangere si institutii mult mai severe, proceduri mult mai clare si usor de aplicat. de ex. daca un adolescent se apuca sa distruga, el era transferat instantaneu intr-un centru de reeducare (unde ducea o viata ca un detinut). la noi nu exista asa ceva iar transferul intr-un alt centru nu schimba cu nimic lucrurile si dureaza cate o juma de an.
eu am iesit dezamagit si distrus din sistemul asta cu un sentiment puternic de lehamite si neputinta de a schimba ceva.
pe de alta parte, copiii aceia ies cu niste suflete schilodite din centre si nu mai ai ce sa le faci.
societatea si sistemele nu au solutii pentru a rezolva problema. sunt extraordinar de multi copii iar managementul e jalnic. uita-te cine conduce un asemenea sistem si ti-e clar ce se petrece. madama care e acum la carma, e cantareata si abia de putina vreme si-a dat bac-ul. ca sa nu mai spun faptul ca al ei copil adoptat a aflat de la tv ca era adoptat. ce solutii sa de-a astia? in invatamant e aceeasi jale numai ca acolo parintii mai compenseaza lipsurile, cand pot.
#440438 (raspuns la: #440426) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
bre proletar invingator de capital - de philo la: 10/04/2010 16:13:28
(la: Yeshua)
Nu-mi permit sa jignesc un proletar invingator de capital.
#535317 (raspuns la: #535203) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: