caraaterizarea personajului principal din povestirea cântec fara nume De Mihail Cibotaru lupul

Calin tine de mîna mireasa care are parul lung de fericire.
Ea lupta sa puna mîna pe dragostea flacaului.
Poetul îsi asteapta iubita ca împreuna sa cutremure o barca.

Ion Creanga s-a nascut între anii 1887-1889.

Este vorba de peripetiile lui Robinson Crusoe dupa ce pleaca din Troia.

Arhimede a fost grec de neam si a murit asa de barbari de fascisti hitleristi. Asta cînd el studia în palatul sau din Grecia. Si cum el studia a intrat un soldat si a zis "damio". Si a zîs Arhimede ca nu es. Asa a zîs hitleristu nu esi si a bagat baioneta în el. Dar multe principi de fizica a ramas de la Arhimede printre care principiul lui Arhimede.

Nechifor Lipan a avut fericita ocazie de a nu se mai întoarce acasa fiind jefuit de niste oameni invidiosi.

În romanul "Rascoala" personajul principal este poporul si marea masa a taranilor.

Dimitrie Cantemir a avut un rol însemnat în viata sa.

Ion sufera ca nu are pamînt dar o lipsa e ca macar în carte Rebreanu îl putea împroprietari.

Capitala SUA este Casa Alba.

În China traieste foarte multa lume care manînca o abundenta de orez, se încheie la gît si-a inventat guma de la capatul creionului.

Sahara se afla asezata pe un nisip uscat, lipsa apei avînd în zona o prezenta statornica.

În padurile Amazoniei traieste o jungla fioroasa.

Capitala Olandei este jumatate la Haga, jumatate la Amsterdam.

Toate rascoalele au cerut pamînt care era tinut sub talpa de boieri.

Optica se ocupa cu studiul ochelarilor.

Romanii i-au batut crunt pe cartilaginezii din Cartagina. (hahaha)

Lebada moare de cîte ori cînta.

Animalele salbatice traiesc în padurea zoologica.

În dogmatism, gîndirea devine rigida, casanta.

Punctul este o linie redusa la minimum.

În caz de accident nu trebuie sa fugi de la locul faptei fiindca victima, daca nu e lovita fatal, poate retine numarul masinii.

Al. Vlahuta a cules de pe drumuri multe peisaje pe care le-a descris cu un penel meserias.

Cosbuc ne spune liric ca boierii sa nu mai loveasca în cei dezbracati si goi, mai bine sa le dea pamînt arabil.

În multe poezii O. Goga a scos în evidenta natura si treieratul pe caldura.

Calinescu ne-a lasat o carte foarte groasa, în care arata cum s-a înfiintat literatura româna si ce scriitori au lucrat la origini.

Lucian Blaga povesteste în versuri ca pe vremea sa era atît de liniste ca daca mergeai pe apa nu te scufundai iar în pomi se auzea cum cresteau sicrie.

Marin Preda a avut viata ca o prada, de aceea a compus "Delirul". Scriitorii care se consuma mult, mor.

Antarctica este un continent alb din cauza zapezilor care nu se mai topesc odata.

Creierul este un organ oarecum indispensabil capului. :)))))))

Rascoala de la Bobîlna a început pe un deal si s-a terminat în 1438.

Razboiul de 100 de ani a durat putin mai mult.

Zaharia Stancu a scris un roman descult. A fost si sef de birou la scriitori.

Ion Barbu a scris si o poezie din încrengatura molustelor: "Dupa melci".

Ghita o omoara pe Ana cu propria lui mîna, bagîndu-i ghiara pîna-n gît.

În capitolul romanului "Mortii poruncesc celor vii" ce spun mortii aia trebuie sa faci, ca de nu...

Si Stroe Orheianu cînd îl vazu pe Tudor Soimaru zise în gînd: Pe unde o scot, vere?!

Cînd armata începu sa traga cu tunul în tarani, acestia se privira unii pe altii si zisera: E pericol, domnule! asta parca e din Caragiale... :)))

Rascoala începu spre seara si taranii îsi aprinsera lanternele ca sa vada drumul spre ciocoi.

Cu cît ne apropiem de izbucnirea rascoalei, cu atît taranii stau mai mult în cîrciuma, ca sa faca în ciuda boierului.

Si cînd Petre Petre o vazu pe Nadina dezbracata îl gîdila în talpi.

Faptul ca gaina babei Ioana îsi gasi obstescul sfîrsit sub rotile masinii boierului, declansa rascoala.

Taranii loveau în boier cu ce aveau ei: cu una, cu alta...

Lui Ion, Florica nu-i apartinea în întregime, fiindca ceva din ea era si a lui George Buluc. :)))))) sure!

Sublocotenentul Rosu avea un singur ficat si ala gaurit în trei parti de un singur glonte. ricosheul, deh...

Sergentul Ionescu era un om bun dar avea pingelele de la cizme rupte de intrau gloantele prin ele!

Descoperirea Americii s-a produs într-un moment de neatentie a pazei de coasta.

Nilul este un fluviu ramas de pe vremea faraonilor.

Unul numit Don Quijote, a inventat o instalatie eoliana care producea vînt.

La sesizarea lui Hamlet, un control inopinat a constatat ca e ceva putred în Danemarca.

Sîngele soldatilor curgea dar el punea degetul pe gaura unde intrase glontul si sîngele nu mai curgea.

Soldatul Ionescu avea o misiune importanta: belea ochii la avioane.

Înclestarea era mare. Aviatia germana facea des atacuri infanteristice.

La Otopeni erau numai gropi si avioanele le ocoleau si tunarii trageau dupa ele în zig-zag.

Si tunarul ochi bine si lovi avionul cu teava tunului.

Dupa ce lupta mult timp, soldatului îi cazura creierii într-o gamela.

Contemporanii lui Eminescu l-au urmarit ca sa-i ghiceasca filozofia si ca sa-i caute nod în papura.

Din lumea satului tîsnesc figuri memorabile ca: pupaza, ciresul si altele care au completat actiunea operei.

Liviu Rebreanu are un mare talent de scriitor de la 300 de pagini în sus.

Si bietul Eminescu, scîrbit de bisnita societatii sale si ca Veronica Micle îi facea fite, intra într-o etapa noua pe care mi-e rusine s-o spun.

Tudor Soimarul era apt de lupta, cu vizita medicala facuta.

Dragu-mi era satul meu si pomul unde lega mama porcul!!! - citat din "Amintirile" lui Creanga.

Caragiale a scris nuvela "În vreme de razboi" fara a depune un mare efort fizic.

Eminescu este un mare clasic, pentru ca se studiaza între peretii claselor.

În versurile: "Ce-ti pasa tie chip de lut / Dac-oi fi eu sau altul?" poetul ne vorbeste despre aspectul fiintei cu care Luceafarul este în gagicareala si ea îi spune ca nu stie daca va fi al ei sau va fi altul.

Romanul "Rascoala" este conceput de Liviu Rebreanu sferic, pentru ca începe si se termina cu imaginea burtii lui Rogojinaru, care seamana cu o sfera.

La Humulesti Ozana curgea limpede fara prea mari framîntari sociale si politice.

Mos Danila îsi facu rugaciunea catre Dumnezeu dupa ce muri.

Stefan cel Mare a avut o sotie cuminte care sta în palat si îl astepta sa vina de la lupte ca sa puna masa.

În acest text se analizeaza trasaturile vitelor de la plug, caci aceste obiecte - boul si vaca - sînt cele mai valoroase ale taranului.

Ion pleca spre casa Anei Baciu cu gîndul la figuri mari ce se fac numai noaptea. :)))))))

Nichita Stanescu a stiut el de ce a pus virgulele si punctele acelea în poezie si nu ma bag eu în ce a facut el. ...io ii dadeam 10 astuia...

Pe lînga aceasta poezie Nichita Stanescu a mai scris si un ou si o sfera.

Legile nescrise ale satului sînt respectate cu strictete de Vitoria, Gheorghita si cîinele lor.

Metoda folosita de Ion pentru a pune mîna pe pamîntul Anei este însarcinarea.

Versul "de la strabunii mei pîna la tine" explica distanta în km, care exista între poet si rudele sale ce traiau undeva la tara.

Danila Prepeleac era tovaras de copilarie cu Ion Creanga si cu el pleca iarna la sanius.

Eminescu a publicat frumoasa poezie "Pe lînga plopii Slavitesti".

La începutul fiecarei poezii eminesciene sta plantat cîte un tei mai gros sau mai subtire în functie de cîte strofe are poezia.

Si eroul, ca sa nu fie gasit, se ascunse într-o pititoare.

Cînd eroul muri împuscat de nemti pe cîmp, simti miros de marar si de patrunjel.

El mergea pe bicicleta cu picioarele goale, bagate în portbagaj.

Ioana îi zise eroului sa-i bage aparatul în priza.

Cînd veni fata, baiatul îi mîngîie pisoiul.

Soldatii îi urmareau pe nemti si, cum îi vedeau ca se urca în avioane, sareau calare pe tunuri si îi urmareau pe tot aeroportul.

Patima s-a pus pe capul oamenilor ca curca pe curcan.

Personajele principale din povestirea "O ora din august" sînt: ofiterul Rosu si avioanele nemtesti.

Pe aeroportul Otopeni se luptau nemtii cu americanii, iar românii trageau, cu succes, cînd în unii, cînd în altii.

Gala Galaction se mai numea si Grigore Pisulescu!!!

Agripina nu avea decît doi copii, pentru ca al treilea, Paunas, nu mai conteaza, pentru ca tot îl manînca vulturii.

Pe Tudor Soimaru, dorul pentru Magda Orheianu îl tragea jos de pe cal, mai-mai sa pice!

Orheianu sta drept pe cal, de parca avea un bat înfipt undeva.

Magda îl iubea pe Tudor Soimaru fara sa stie ca acesta nu stia limbi straine.

În "Amintiri" apare copilaria fericita a puiului de taran Crenguta Ionel.

Privind atent plugul vede ca e de fier si privind si mai atent taranul, Arghezi, ca un poet bun ce este, vede ca e de bronz.

Liviu Rebreanu are placerea de a ne aduce la cunostinta, în operele sale, iubirea de pamînt a taranului.

Semnele de punctuatie explica ca limba româna de aceea a aparut, ca sa aiba virgule si puncte.

Tu nu stii sa înoti, pentru ca nu ai vrut sa înveti carte.

Creanga a scris povesti ca: "Cocosul babei", "Gaina lenesa", "Punguta cu bani marunti", "Lupul si capra".

Vlaicu-Voda era un functionar model care avea un randament deosebit ca domn.

Sinonimul cuvîntului "pace" este "hai la razboi"!

În drama "Apus de soare" Stefan cel Mare era asa de batrîn, încît picioarele nu-l mai tineau, dar el mergea înainte cu inima.

Ceahlaul este situat sus pe munte.
Mos Danila sta pe vine sa prinda vulturii de pene.

Locul povestii mele este un oras mare si frumos din Romania. Personajul principal este patronul unei firme, detine peste 80, poate 90% din actiuni. Cásátorit, copii, bani multi de tot. Firma merge foarte bine, íncá de la ínfiintare, produse la export, locuri de munca poate 40-50, salarii decente la nivel "pot trái omeneste din el". Sora mea, cu diploma, angajatá cu concurs. Máritatá, un copil, multumitá de viata ei. Cotact cu seful cel mare, zilnic. Se cunosc deja de ani, poate trei-patru. Íntre timp tot doi metrii distantá.
Íntr-o joi i se pune sefului pata: o chemá pe sora mea ín birou, si-i spune: Am sampania ín masiná, unde mergem sá o bem? Sora mea: Stiti dom' director, eu femeie máritatá, sotul are grijá de mine, multumesc, nici sampania nu-mi place...
Vineri ne íntílnim, sotul ei, ea, noi, eu cu sotul, párintii, discutám problema pe toate fetele. Vai draga mea, poate ai ínteles gresit, sá astepti, sá vezi, etc...
Luni de dimineatá, o cheamá iar:
- Te-ai mai gíndit?
Sora mea:
- N-a fost la ce.
Seful:
- Preaviz douá sáptámíni, predai lucrárile la colega de birou.
Cum s-a terminat?!

Erau douá pe toatá ramura, cu efort, dar cea care rámínea eventual fácea fatá. Dupá o sáptámíná, colega de birou, ísi cere transferul, lásínd mascá pe patron. Sora mea este chematá din nou, i se spune cá poate sá rámíná, dacá preia toatá munca.
Urmeazá frecusuri, sicane, propuneri, timp de un an de zile. Ín acest timp, sora mea, lunar a dat concurs la tot felul de firme, ca sá poatá pleca. Probleme au fost numai financiare, fiindcá multá vreme nicáieri nu i-au putut oferi salariul pe care íl primea acolo. De un an de zile i-a reusit sá plece, toatá lumea e very happy, mai putin patronul, care a cam rámas fárá replicá. A spus el atunci cátre sora mea: "Ai sá vii plíngínd ínapoi!"...N-a fost sá fie cum ar fi vrut el...
...
Cred cá nimeni nu a generalizat, cá toti bárbatii ar fi la fel. Cred cá nu depinde de femeie dacá se íntímplá asa ceva, nu este vorba de a nu stii sá-ti impui respectul. Cred cá nu poate da un ráspuns corect la íntrebare acel sau acea cineva care nu a tráit oroarea acestor situatii, cínd esti ín dependentá de un loc de muncá, eventual ai si copil de crescut.
Dupá párerea mea nu se pot defel confunda cele douá cazuri, prima cínd vine un "santierist" si fluierá cínd treci pe língá el, asta eventual este situatia cínd poti sá-ti impui respectul, iar a doua este situatia, cínd un sef, un patron, indiferent dacá e bárbat sau femeie, te umileste si te hártuieste si te aduce ín situatii imposibile...
Nu pot decít sá vá spun párerea mea. Nu e o concluzie, nu e o generalizare. Bine-nteles povestea mea e ín trei(?) rínduri, dar a durat mult prea mult ca sá nu lase urme chiar si ín sufletul meu, care am fost doar spectator... Má bucur pentru fetele care scapá din asa íncercári. Cáci pot fi si care nu scapá, nu-i asa?..Dar despre ele nici filme nu se fac...

ACADEMIA CATAVENCU a publicat, miercuri, 25.02.2004, informatii inedite despre "treimea" Roberts-Dick-Gaetan si un scenariu potrivit caruia candidatul romano-american este un pion impotriva lui Theodor Stolojan, prentru a determina un tur doi intre Adrian Nastase si C.V. Tudor. O femeie ar obtine voturi de la electoratul feminin si de la naivii prooccidentali din tabara Stolojan. Ca naivi prooccidentali nu se prea gasesc in tabara lui Nastase. O campanie profesionista o poate aduce pe candidata respectiva la un 7 procente, ceea ce poate stabili, in clasamentul final, locul trei pentru Stolojan. Despre personajul principal aflam ca ar avea o avere de 500 de milioane de dolari, ca si-a pus antena de satelit la negru ca sa nu plateasca foarte mult si ca anuntata suma de campanie, 15 milioane de dolari, fie nu este a ei, fie este, caz in care spera sa-i deconteze ulterior. Dick Morris nu este nici el ceea ce pare, adica un superconsulant vanat de orice politician care si-ar dori sa ajunga presedinte. In acest moment, „marele strateg” american este intr-o scadere de credibilitate la Washington. Dar, inainte de declin, a apucat, in 2000, sa livreze Romaniei un scenariu de succes, finala Iliescu-Vadim. In ceea ce-l piveste pe Victor Getan, aici lucrurile sunt mult mai limpezi, desi este vazut la Washington ca un personaj tulbure. In urma unui mic test de inteligenta medie, se pot trage niste concluzii cu privire la legatura dintre Gaetan si fosta Securitate. De mentionat ca, in momentul emigrarii in SUA, Gaetan se numea Andronescu si ca si-a schimbat numele in urma unui proces. Dupa Revolutie, s-a impritenit cu Dumitru Mazilu, a incercat sa intre sub pielea lui Corneliu Coposu, a trecut, meteoric, prin tabara „vatrasilor”, fiind prieten cu senatorul PUNR Adrian Motiu si facand lobby in SUA pentru Gheorghe Funar, a luptat impotriva ambasadorului Alfred Moses, asa cum astazi lupta impotriva lui Michael Guest.

Tradatorul lui Clinton cauta clienti romani
Dick Morris e la fel ca vedetele de la Cerbul de Aur, vin la noi dupa ce si-au trait traiul si si-au risipit malaiul, cand mai ciupesc un ban cu bruma de glorie care le-a mai ramas. In acest moment „marele strateg“ american este intr-o scadere de credibilitate la Washington. Aparitia volumului de memorii semnat de Hillary Clinton i-a mai tras lui Dick Morris un bobarnac, fota Prima Doamna neavand cuvinte magulitoare pentru fostul prieten al sotului ei. Realizarea cea mai mare a lui Dick Morris este contributia la victoria lui Bill Clinton in fata lui Bush senior. Partea nasoala si ruptura dintre Bill si Dick a intervenit in urma unui scandal de presa care a aratat ca Morris avea legatura cu o prostituata, Sherry Rowlands careia, ca sa se dea mare, ii povestea discutiile cu Clinton si chiar o lasa sa asculte conversatiile secrete. Discursurile pregatite pentru Hillary Clinton ajunsesera sa fie citite in premiera de aceasta Sherry. Cand s-a aflat toata tarasenia, Bill Clinton i-a intors definitiv spatele, iar Dick Morris a inceput sa critice administratia pe care a servit-o sa ajunga la putere. Deh, tarie de caracter. Incepand cu acest scandal, credibilitatea lui Dick Morris a scazut si el si-a cautat de lucru pe afara, prin alte tari, profitand doar de o parte din CV-ul sau, adica de realizarile de pana la scandalul cu prostituata. In preajma alegerilor din 2000, Dick Morris a fost consultat, prin Victor Gaetan, de Virgil Magureanu in legatura cu candidatura ridicola la Presedintie a lui Marian Munteanu. I-a spus ca nu are nici o sansa si, prin urmare, nu au mai batut palma. Dar americanul a mai avut contacte de taina si cu alte forte politice. Chiar a furnizat un scenariu de succes: finala Iliescu -Vadim. Beneficiile din aceasta finala au fost clare: Ion Iliescu a devenit salvatorul natiunii si toata lumea buna, speriata de perspectiva castigului lui Vadim s-a dus sa-l voteze!

Alt actor, aceeasi piesa cu final patriotic
Daca un scenariu a mers o data, de ce nu ar merge si a doua oara, cu o distributie usor schimbata? Adica de ce nu s-ar duce lumea sa-l voteze pe Nastase ca sa scape tara de perspectiva lui Vadim? Cum s-ar putea realiza acest scenariu de turul doi? Prin „redistribuirea“ voturilor din primul tur, prin prezenta unui candidat care sa ciupeasca semnificativ de la Stolojan, astfel incat el sa ajunga pe locul trei, in vreme ce Nastase si Vadim se califica pentru finala. Bun scenariu! Dar cine ar putea sa ia voturi numai de la Stolojan si nu si de la Nastase? De pilda o femeie din SUA, care ar putea promite marea cu sarea. Ca oricum nu ajunge presedinte si nu trebuie sa-si tina promisiunile! O femeie ar obtine voturi de la electoratul feminin si de la naivii pro-occidentali din tabara Stolojan. Ca naivi pro-occidentali nu se prea gasesc in tabara lui Nastase. Asta ca sa va servim, in acelasi pret, si putina analiza politica! O campanie profesionista o poate aduce pe candidata respectiva la un 7 procente, ceea ce poate stabili, in clasamentul final, locul trei pentru Stolojan. Femeia din SUA a fost deja identificata in persoana doamnei Lia Roberts despre care vom vorbi in ultima parte a articolului. Pentru ca pana atunci va prezentam un alt personaj cheie al acestei afaceri, o mai veche cunostinta a revistei noastre, Victor Gaetan.

Mic test de inteligenta medie
1. Securitatea a trimis multi oameni afara, inainte de ’89, pentru diverse actiuni, cu diverse acoperiri. Una dintre cele mai bune acoperiri pentru un „infiltrat“ este, trebuie sa o recunoastem, o Galerie de Arta. E un loc public, poate veni oricine, poate servi de „casuta postala“ si, de asemenea, de „casierie“. Tranzactiile cu tablouri pot ascunde foarte bine fluxuri de bani. Ce mai, o Galerie de Arta e o excelenta casa conspirativa. Victor Gaetan are o galerie de Arta in Washington, Galeria Alex, undeva intr-o zona buna. Pentru concluzia corecta veti obtine cinci puncte!

2. Visul de aur al oricarei agentii de spionaj (chiar si al spionajului romanesc) este sa plaseze un pion in miezul clasei politice din tara tinta si, astfel, sa aiba acces la diversele informatii pe care nu le-ar putea obtine in alt mod. Sau chiar sa poata influenta, intr-o oarecare masura, decizia politica din tara respectiva. Sa reusesti sa determini casatoria unui agent de-al tau cu fiica unui om politic american este un vis! Victor Gaetan este casatorit cu Eleanor Kennelly, fiica fostei membre a Congresului SUA, Barbara Kennelly. Si aici aveti ocazia sa castigati cinci puncte daca ajungeti la concluzia corecta!

Gaetan isi face oare numai datoria?
Cu punctele in buzunar, mergem mai departe. In mediul romanesc din Washington Gaetan este cunoscut drept un tip tulbure, fost lobbyst iliescian imediat dupa Revolutie, luptator, aproape la propriu, impotriva dizidentilor si inainte, si dupa. Dar gata pentru orice fel de misiuni in patria muma. De mentionat ca, in momentul emigrarii in SUA Gaetan se numea Andronescu. Si-a schimbat numele in urma unui proces. „Baietii“ stiu de ce.Unul dintre oamenii de care s-a atasat Gaetan dupa ’89 a fost Dumitru Mazilu. Nu stim daca a fost o relatie personala sau una, sa zicem, institutionala! Dar a incercat sa intre si pe sub pielea lui Corneliu Coposu, reusind sa pacaleasca niste oameni. De altfel, exista niste scrisori ale Seniorului in care acesta afirma clar ca Victor Gaetan este un mincinos si ca tot ce a declarat in numele sau sunt pure inventii. Le putem aduce la proces! Apoi, Gaetan a trecut, meteoric si prin tabara „vatrasilor“, fiind prieten cu senatorul PUNR Adrian Motiu si facand lobby in SUA pentru Gheorghe Funar. Dar luptand si impotriva ambasadorului Alfred Moses, daca va mai aduceti aminte. Asa cum, in zilele noastre, Dick Morris a pornit o campanie impotriva lui Michael Guest. Nu stim pe ce cale au ajuns sa se imprieteneasca Gaetan cu Morris, dar cartea ultimului, aparuta recent la editura ziarului Ziua, a fost prefatata de primul.

Gerontofilia salveaza Romania?
Ei, acesti doi oameni sunt temelia campaniei electorale a doamnei Lia Roberts care a anuntat ca va arunca in lupta 15 milioane de dolari. Deci, cu atat ar cumpara ea voturile romanilor. Oare e vorba de o simpla inabilitate prin aparitia in discutie a sumei sau e vorba de o miscare intentionata, ca sa ameteasca adversarii? Sfatuita, probabil, de sefii de campanie, Lia Roberts a si spus ca vor veni atacuri din partea PSD. Aceste randuri nu sunt un atac PSD! Sunt doar un efort de a intelege mai bine resorturile acestei candidaturi. Odata iesita in arena publica, doamna Lia Roberts trebuie sa spuna despre ea absolut tot. Cum a facut banii, ce drum a parcurs pana aici, tot, absolut tot. Si, mai ales, daca inainte de ’89 a activat in vreo organizatie a exilului sau a fost pur si simplu „adormita“? Nu trebuie sa-i mai spunem noi uzantele, doar traieste in SUA, acolo unde transparenta in campanii e maxima! Sigur, e explicabila prima casatorie cu un cetatean american, voia sa plece din tara si sa calatoreasca. Nu conta ca domnul Arnold este un om mult mai in varsta decat ea, dragostea nu cunoaste obstacole. Ramasa vaduva, doamna Lia, inca tanara si nelinistita, s-a orientat tot spre un om in varsta. Joseph Grier Roberts, veteran din al doilea razboi mondial a fost cel de-al doilea sot care a lasat-o, pentru a doua oara vaduva. Si mostenitoare. Joseph avea 87 de ani anul trecut, cand a murit, pe 7 aprilie, intr-un spital din Las Vegas. De la cei doi soti, Lia mosteneste multi bani. Potrivit reporterilor speciali care au publicat un amplu reportaj de la fata locului, ar fi vorba de 500 de milioane! De dolari.

Ne va da sau nu ne va da doamna din NEVADA?
Poate va amintiti, imediat dupa victoria lui George W. Bush a aparut numele Liei Roberts ca ambasador sigur al SUA in Bucuresti. Pentru a obtine acest post Lia a facut o serie de eforturi, i-a determinat pe oamenii politici din Nevada sa o sustina.

Dar Administratia SUA a preferat un excelent diplomat de cariera. Poate de aceea il ataca, acum, Dick Morris pe Guest? Intra in contractul de campanie? Doamna Lia nu s-a resemnat si, pentru ca a reusit sa adune un milion de dolari fonduri pentru campania republicanilor, a fost aleasa presedinta organizatiei din Nevada. Adica omul care da telefoane si aduna cotizatii. De altfel colegii de partid stiu de mai multe luni ca Lia va candida la Presedintia Romaniei. Doar noua ni s-a dat impresia ca decizia a fost luata recent dupa sondaje de opinie si chibzuinte electorale.

Da, trebuie sa stim tot despre doamna Lia. Doamna Lia este zgarcita. Cand ai 500 de milioane de dolari ai cel putin un sofer si o masina potrivita cu averea. Doamna Lia conduce un Mercedes model mai vechi si locuieste intr-un cartier obisnuit, intr-o casa fara personal de serviciu. Ba, mai mult, dupa cum sustine un roman intors din Nevada, si antena parabolica si-ar fi montat-o la negru! Bine, putem zice, e o femeie care nu si-a pierdut capul cu atatia bani. Ar fi laudabil. Dar doamna Lia chiar este zgarcita! A initiat o bursa in amintirea tatalui sau care a fost defavorizat in cariera din cauza plecarii fiicei in SUA. Asta se obisnuieste, sunt zeci de societati americane si sute de oameni bogati care fac donatii si dau burse studentilor. Doamna Lia a initiat o bursa pentru un student din Romania (bursa a avut doua editii). Bursa, pe un an, este in valoare de cinci sute de dolari. Nu pe luna, pe an! Asta, scuzati-ne, nu e bursa, e un mic bacsis cu care nu te mai si lauzi!

Intrebare de zece puncte
Si, cu toata zgarcenia ei, Lia Roberts anunta ca arunca in lupta 15 milioane de dolari. In acest caz exista doua posibilitati: ori banii nu sunt ai ei, ori spera sa-i scoata ulterior. Daca nu sunt banii ei, atunci ne gandim unde duc firele urzite de Victor Gaetan. Daca, insa, sunt ai ei si ar vrea sa-i recupereze, atunci chiar e nasol. Din salariul prezidential, in nici un caz nu va putea sa puna atatea milioane de dolari la loc. Atunci. Din ce? Si cine raspunde la intrebarea asta obtine inca zece puncte. Faceti totalul. Cat aveti? Douazeci de puncte? E clar, nu sunteti votant de-al Liei Roberts!
Articolul este preluat din Academia Catavencu

Asa simtea si personajul principal din "Mortii varstnici sa cedeze locul mortilor tineri" din volumul "Ridicole iubiri" de Milan Kundera. Ar trebui sa citesti respectiva povestire. Nu stiu daca asta ajuta cu ceva, dar s-ar putea sa iti placa Milan Kundera. Eu il iubesc sincer.

ics se prezinta foarte bine in scris; are un limbaj cursiv, parca e un rau care curge cat se poate de natural. stilul e unul modern, as zice chiar peste literatura momentului, inca inchegat, fara sa produca pierderi de substanta in incercarea de a fi modern, contemporan si frumos. ramane vaga si nedefinita relatia dintre personajul principal si Vladut, un personaj prezent prin ochii lui ics, presupun. o calitate definitorie a textului este acuta senzatie ca autorul traieste de fapt povestea, producand astfel egalizarea ics=personaj principal anonim. Nu cred insa ca mesajul transmis este frica de schimbare, caci in definitiv asta este tema textului. Dimpotriva, as spune ca se vrea o anumita dispozitie spre schimbare, in orice... chiar si in vise...

Hei...sa trec direct la subiect...:P nu ma simt in masura sa dua sfaturi totusi vreau sa o fac...:) Batran nu te simti numai atunci cand ai par alb si nu`ti mai poti satisface nevasta...ci atunci cand te simti inutil (parerea mea)...Si nu cred ca lucrul acesta se rezolva cu o calatorie in Tibet. "Batranetea" ta a declasnsat si teama de moarte si gandul la ce vei face dupa ce vei trece in nefiinta (daca pot sa`i zic asa) si gandul ca fericirea si nemurirea s`ar gasi in Tibet poate proveni si din multele povesti pe care le`ai citit in care personajul principal trebuie sa faca un mare efort si sa sacrifice multe lucruri pt a capata nemurirea (si nu numai)
"Vreau sa meditez la pace ,la nemurire,la infinitate , sa ma autoobserv."
Cred ca se poate face asta si fara a merge in Tibet sa invarti roti de rugaciune...sa legi pamblici cu rugaciuni in varful muntelui si sa contribui cu banii tai la placarea idolilor muti cu aur si diamante...Cauta langa tine...pacea...nemurirea...si infinitatea...O vei gasi unde nici nu te astepti...:)

Mi s-ar parea grozav. Era cindva pe badorgod o poza absolut neagra, in care fiecare vedea ce voia; si daca o rafistolai la histograma iesea un peisaj; asa ceva ar fi interesant.
Interesante ar fi si numai citeva cuvinte, o fraza, ceva.
Un site de Internet numit "I Love Books" a declansat o mica furtuna in presa printr-un fel de concurs ad-hoc destinat vizitatorilor; anume, cei care viziteaza site-ul au inventat un joc simplu, care a ajuns intre timp in paginile unor ziare respectate ca "The Independent", "The Daily Telegraph" sau "London Evening Standard". Jocul are o singura regula: se ia o carte - oricare - si se cere sa se rezume in cel mult 25 de cuvinte.
Joaca de-a rezumatul a prins neasteptat de bine: pina acum sint listate aproape 400 de carti, iar "rezumatele" variaza in ton, de la "haios" la "devastator". Iata citeva dintre ele:
"Trei surori" de Anton Pavlovici Cehov (care totusi e o piesa de teatru, nu o carte...): "Trei surori din Rusia se hotarasc sa plece la Moscova. Nu se mai duc."
"Biblia": "Capitol introductiv bun. Personajul principal intra in scena pe la jumatate, dar moare devreme. Niste porunci de bun-simt (nitel
invechite, totusi). Sfirsit cutremurator. Cam prea deschisa la interpretari."
Cartea Apocalipsei (Evanghelia dupa Ioan): "Sfirsit"
"Mindrie si prejudecata" de Jane Austen: "O femeie cu principii inalte care nu e asa de superficiala ca sa cedeze banilor si farmecului fizic, il alege tot pe tipul misto si sexos."
"In cautarea timpului pierdut" de Marcel Proust: "Tipul se trezeste, maninca o prajitura, se gindeste la fel de fel de chestii si se face scriitor."
"Ferma animalelor" de George Orwell: "Zoofilia si politica sint totuna.Undeva pe la mijloc se intimpla ceva nasol." O alta varianta: "Toate
revolutiile isi devoreaza copiii, mai ales pe aia care au gust de pui."
"Ulise" de James Joyce: "Leopold Bloom se plimba, si-o freaca, bea,palavrageste, se cearta, citeste, casca gura si se intilneste cu
tolomacul de Stephen Dedalus pe saispe iunie 'noua sute patru."
"Marele Gatsby" de F. Scott Fitzgerald: "Aceasta este o poveste despre efectele banilor. Nu sint buni."
"Tess d'Urberville" de Thomas Hardy: "O gagica misto de la tara se incurca cu un derbedeu de pe acolo. Taica-su e nervos. E prea vesel? Bine, mai pun un bebelus mort si o crima. Stonehenge. Spinzuratoare."
"Odiseea": "Un tip se chinuieste 10 ani sa se intoarca de la un razboi dus pentru o gagica, la nevasta-sa. Aceasta e neobisnuit de intelegatoare."
"Infernul" de Dante: "Coborim. Parter - pagini, filozofi, oameni fara noroc.
Subsol - niste declasati. Sub-subsol - niste ticalosi ordinari.
Sub-sub-subsol - niste ticalosi de cea mai joasa speta.
Ultimul nivel -toata lumea jos! Liftul de acolo urca."
"Asteptindu-l pe Godot" de Samuel Beckett: "Nu se intimpla nimic. Chiar de doua ori."
"Cold Mountain" de Charles Frazier: "Tipul merge pe jos 750 de kilometri pentru o tavaleala in fin cu gagica lui."
"Razboiul lumilor" de H.G. Wells: "Martienii ne bat de ne suna apa-n cap, dar racesc si mor."
Toata literatura realist-socialista sovietica: "Un baiat intilneste un tractor. Baiatul si tractorul se indragostesc. Baiatul si tractorul
traiesc fericiti pina la adinci batrineti."
In final, un rezumat "clasic" al genului, apartinindu-i lui Woody Allen,despre "Razboi si pace": "E despre Rusia."
Si, ca bonus, replica prietenei unuia dintre vizitatorii site-ului, intrebata ce parere a avut despre filmul "The Passion of the Christ":
"E supermisto! Ar trebui sa scoata si o carte."
As adauga un rezumat la albumul discutat: "Un artist destept poate dovedi oricind ca lumea e o adunatura de fraieri"

Exemplul pe care l-ai dat este bun, insa situatia nu era atat de simpla pe cat s-a inteles....
Pe atunci, nu era vorba ca fugeam pentru ca nu-l doream, ba din contra, insa suferinta pe care mi-o provoca, ma determina sa-l evit. Nu pot sa cred ca exista cineva pe lumea asta, vorbim acum de oameni normali, sanatosi din punct de vedere mintal, care sa stea alaturi de o persoana ce-i provoaca discomfort sentimental, psihic.
Dar, hai sa-ti dau si eu un exemplu din acelasi cadru abordat de tine:
...cand eram copil ma plictiseam foarte repede de jucariile mele; primeam azi o jucarie de care eram extrem de incantata, indragostita, iar dupa o perioada o aruncam intr-un colt, plictisita fiind de ea. Ea continua sa fie jucaria mea, chiar daca nu o mai bagam in seama, era acolo prin casa pe undeva.....Dar pana intr-o zi cand, printre musafirii veniti la parintii mei era si un copil care gasea jucaria, aruncata in colt...ehe...si ce furie ma apuca daca vedeam ca vrea sa se joace cu ea, cu ce drept ca e Doar a mea si fac ce vreau cu ea.........

Intelegi, cam asta este exemplul potrivit pentru aceasta poveste in care acum nu mai sunt copiii personajele principale ci noi oamenii "maturi"...de genul "nu te las sa traiesti dar nici sa mori"........"te vreau nu te vreau, tu trebuie sa stai tot timpul la cheremul meu"...

Ti-am raspuns la comentariu folosind in mare parte verbe la trecut, referindu-ma la povestea celor doi, caci de cand am publicat textul si pana la comentariul tau, situatia s-a schimbat....

El a ales un drum ce nu coincide cu al meu.....si iata-ne acum, amandoi pe banca, ne vorbim prea putin, caci nu avem ce sa ne impartasim.....ceea ce ne mai leaga este locatia serviciului si ......poate amintirile pe care oricum evitam sa le trezim, ba mai mult preferam sa le savuram fiecare in cochilia sa, ca nu cumva sa ne dam de banuit ca mai exista sentimente de o parte sau de cealalta.......

in calitate de gazda.
cand eram mai mic citisem 'odisea capitanului blood', o poveste cu pirati (nu mi tin minte autorul, e si un film cu erol flynn de prin 35) in care personajul principal era medic devenit pirat. apoi cateva din romanele lui a.j. cronin in care eroii erau medici.
nu m-am facut medic...
apoi l-am admirat mult pe che guevarra. privind in perspectiva, e poate ultimul din eroii idealisti care a luptat pentru binele tuturor ( si el medic, a fost #2 dupa fidel castro, a parasit functia de ministru a sanatatii cu vila si masina si a plecat in america de sud sa continue revolutia. ). simt 'un gol' de cate ori ascult cantecul 'commandante'.

daca ar fi sa-mi aleg un model din lumea politica, ma opresc la daniel cohen bendit , cel care la 23 de ani a condus revoltele studentesti din '68. un tip extrem de simpatic, spontan, putin impertinent, nonconformist. a reusit sa organizeze cea mai mare greva generala din istoria frantei (de pana atunci) peste capul celor 2 mari organizatii sindicale (era si este inca un dusman al comunismului). a stiut sa acapareza media (radioul si televiziunea). revolta s-a terminat cu schimbari social politice majore in europa de vest - mai ales in franta si germania (de gaulle si-a dat demisia dupa un an - daniel promisese ca o sa-l dea jos si s-a tinut de cuvant...). dupa ce revolta s-a terminat a intrat in politica 'main stream': a fost ajutor de primar si responsabil cu mediul inconjurator in frankfurt, astazi e membru in parlamentul european.
cateva amnunte picante:
- in timpul revoltelei din franta desi au fost implicati milioane de cetateni si zeci de mii de politisti, n-a fost nici macar un singur mort
- de gaulle era in romania in vizita la ceausescu si si-a prelungit vizita cu cateva zile ca sa nu se creada ca i-e frica...

1."In drum spre barbatul ei, ea(vitoria lipan) insistase si la nunta si mai insistase si la bataie."
2."Vitoria era o sotie iubitoare si o buna gospodareasa, deoarece ea avea grija de gospodarie cand sotul ei era plecat la alte muieri."
3."Ea stie ca sotul ei se duce cu alte femei, dar totdeauna s-a intors la ea pentru ca o iubeste."
4."Mihail Sadoveanu vede in Vitoria o femeie tare pentru copiii ei. Era si mama si tata deoarece Nechifor era mai mult plecat, in timpul liber mergea pe la petreceri si pe alte femei."
5."Zoe Trahanache e un personaj principal in aceasta poveste. Ea incercand sa il ajute pe barbatul ei sa castige alegerile trimite o scrisoare unui alt parlamentar. Trimite scrisoarea prin politaiul de familie, el o perde si ea o gaseste, iar el in piata unde era o invalmaseala perde iar scrisoarea dar nu o mai gaseste"
6."Colectivizarea - pamantul taranilor era organizat in ceapeuri. Bunicii mei au lucrat la ceapa."
7."Bucuresti este situat la Sud cu o populatie destul de mare, are o clima destul de buna, deoarece este zona de campie nu de munte si cu un relief destul de bun deoarece la Campie este zona cea mai buna de cultivat cereale."
8."Al doilea oras ales de mine peste 100 mii de locuitori este chiar orasul meu natal, Romanul. Acest oras este situat in albia raurilor Siret si Moldova. Orasul nostru are aspect cultural si comercial"
...si pt a incheia va prezint urmatoarea perla:"Punctul pe "i" a fost pus de o absolventa mai "indrazneata" care a scris urmatoarea "epistola": "Domnule profesor n-am invatat pentru Capacitate, dar sper sa-l trec si pe asta..."
ma opresc aici pt ca si eu am fost eleva si sigur ca din cand in cand am mai strecurat vreo perla in lucrari.

Primul lucru care mi-a venit in minte citind acest subiect a fost superbul roman al lui Liviu Rebreanu "Adam si Eva", care contine sapte povesti de dragoste bazate pe metempsihoza, plasate in timpuri diferite si in care personajul principal este intr-o perpetua cautare a sufletului pereche.
Eu cred ca exista un suflet pereche, dar scopul vietii nu trebuie dedicat acestei cautari, care se poate transforma in obsesie, ci recunoasterii lui in clipa in care l-am intalnit.

"Voi l-ati intalnit? Daca da, il aveti alaturi? Daca nu, de ce l-ati lasat sa plece?"
Daca nu l-am intalnit, de ce l-am lasat sa plece ? Hmmm.... grea intrebare.... :-)

Iluzoria
"The future is already here; it's just unevenly distributed"

Salut!
Coelho nu mi se pare nici mie "un scriitor grozav". Dar cartea Alchimistul mi se pare o... (nu stiu cum sa o definesc)... o "surprindere a realitatii". Citind aceasta carte, "m-am cam regasit" in gandurile si framantarile personajului principal, asa cum eram eu acum vreo 15 ani in urma. Am zis "m-am cam regasit" din cauza ca altfel se pune problema in cazul meu, traind in Romania anilor 1990-2000. ne-avand o turma de oi :-) si nici "bani de buzunar". Dupa terminarea facultatii m-am intors in "linistilui si micutzul orasel de provincie" alaturi de familia mea. Casa, servici, mancare ca la mama acasa :-)..... dar ceva ma "manca pe undeva" :-) si am plecat. Toti mi-au spus ca sunt un fraier, ca las un "confort de confort" si plec cu "traista-n bat".... dar am plecat.... intr-un oras mai mare sa-mi incerc norocu'...
Au trecut vreo 10 ani de atunci, nu-mi pare rau pentru ceea ce am facut atunci. Chiar unii colegi (care atunci ma puneau in rand cu fraierii) recunosc ca "si-au irosit viatza" si regreta ca au stat "la caldurica" cand erau tineri "si in putere" dar acuma e prea tarziu.
Ca si ciobanasu' din Miorita s-au resemnat cu situatia lor.
Din cele traite de mine, din cele citite la Coelho si alti autori, eu cred in "Legenda personala". Cred ca fiecare avem un destin, o soarta..... ceva care, daca o indeplinim, ne face sa ne simtim bine in pielea noastra.
Cred ca acel sentiment de "nemultumire de sine" vine de undeva din subconstientul nostru tocmai ca un ghid.... care sa ne faca atenti ca nu "mergem conform destinului nostru".
Oare povestea cu ursitoarele din popor, care "imprima" un oarecare destin la nastere, e pura imaginatie?

rast

Glissando- un film care impleteste realitatea cu inchipuirea (gliseaza intre vis si realitate), o poveste a anilor 30, a unui cartofor inrait (Stefan Iordache), intr-o lume de cosmar totalitarist (de-asta a si fost cenzurat) reprezentata de o cladire - ospiciu- tratament- tripou, unde dusul seamana cu camerele de gazare, cu chipuri ofilite care aduc a zombi, inexpresive si tampe. Personajul principal traieste in aceasta lume dar si intr-o realitate datatoare de speranta evadarii. Lucru imposibil, desi in spitalul- ospiciu- tripou exista iluzia libertatii, o libertate indrumata, insa, care va da tot in fundatura.
Dupa ce determina sinuciderea celui cu care isi joaca la carti ultima speranta si rateaza sansa de a-si trai viata in real se sinucide. Daneliuc (regizorul) lasa in suspans momentul sinuciderii, spectatorul nerealizand daca aceasta este in vis sau in realitate.

Nu exista nici o voce din off. Este vocea Medeei facand recapitulare. Daca reiese ca autorul nareaza, inseamna ca sunt o gratioasa conopida si imi asum acest lucru.
In alta ordine de idei, nu consider am exagerat cu drama Medeei. Ratiunea gestului ei ocupa ½ din 9 pagini (si scriitura nu-i gata), deci proportia este rezonabila. Daca as fi trecut prin episodul asta fugitiv, cu certitudine s-ar fi gasit cineva care sa comenteze ca ignor personajul principal ceea ce-i de neiertat. Consider ca as fi fost superficiala construind o poveste in jurul unui personaj care trece printr-o criza fara a numi clar factorii care au generat-o/agravat-o.
Inainte sa vad comentariul lui Sancho cu ‘important este insa cum gestionezi banalitatea asta...:)’ ma gandeam sa-ti dau exact aceeasi replica. Nu pretind ca am reusit sa gestionez banalitatea, iar chiar de as face-o m-as minti singura, important este ce spun cititorii nu eu.

gasesc ca drama asta e destul de banala si nu justifica cele 3 parti anterioare.

penalizeaz-o cu sageata rosie ;)

evident. obiectiv vorbind, poate nu exista drama mai mare ca sinuciderea. insa felul cum textul asta o istoriseste, nu ma zguduie in nici un fel: medeea avea cancer, nu vroia sa ajunga un cadavru viu in ochii celor dragi (cum i se intamplase tatalui ei), asa ca s-a aruncat in fata masinii.

Nimeni si nimic din textul asta nu sugereaza ca ea ar vrea sa se sinucida, nu stiu cum ai ajuns la concluzia ca ea ar urmari / face asta. Medeea nu se sinucide.

care mai e rostul atator personaje, daca tot vocea autorului ne explica actiunea?

‘Vocea autorului’ (care, repet, a fost gandita ca vocea Medeei) nu explica deloc actiunea. Stau si ma intreb daca nu cumva ai citit altceva si apoi ai comentat la mine :))). Vocea asta din off, cum zici tu, explica drama copilariei sale/familiei sale. Nu inteleg cum te-ai gandit tu ca celelalte personaje ar putea vorbi pertinent si subiectiv despre suferinta ei… Zau nu inteleg.


P.S. Si un argument palpabil impotriva variantei cu sinucidere. ce sens are ca x, sinucigas in devenire, sa se ingrijoreze in ce priveste supravietuirea: "o sa si cerseasca probabil, dar nu acum. "

inceputul mi-a placut,era promintator, insa dialogul celor doi nu mi se pare deloc convingator. Si apoi, povestea nu curge, ci trece in salturi (capresti) de la o epoca la alta. Personajul principal este sters si modul asta de a nara, succint si bazandu-se mult prea mult pe sugestie si pe apel la memoria colectiva, nu mi se pare ca l-ar ajuta prea mult.
Iar fraza din final, cu intentia de a da textului valoare de pamflet, mi se pare straina discursului epic. Un fel de invelitoare din staniol...
sorry...
dar poti scrie mai bine de-atat.

Ideea păcătoşeniei dumnezeieşti e cam fals pusă. Hai să gândim obiectiv şi detaşat. Biblia, care e o poveste fantastică, poate fi privită ca atare şi fără să acuzi un personaj principal al poveştii de ceea ce a făcut sau n-a făcut.
Normele etice, legile morale, nu erau date la vremea izgonirii din rai. Bun, atunci tocmai de aceea, nu numai Adam era nevinovat, ci şi Dumnezeu poţi spune că era nevinovat, din moment ce în contextul poveştii nu erau la vremea aceea legi care să-l învinuiască.
Totuşi Biblia vorbeşte despre o poruncă. Aşa cum noi, ca taţi conştienţi, interzicem copiilor mici să treacă singuri strada şi-i pedepsim cumva dacă nu ascultă, aşa a făcut şi "personajul" Dumnezeu în povestea vechilor profeţi evrei. A făcut-o, după cum spune povestea, ca să-l ferească pe Adam de pericole pe care nu era în stare să le înţeleagă la momentul dat. Şi nu cred că se pune problema la un copil mic să priceapă legile morale. El trebuie să-şi asculte părinţii, chiar dacă nu înţelege de ce. Cine are copii ştie lucrurile astea.
Deci este exagerat să acuzi pe cineva de păcat, aşa cum fac "teenagerii" rebeli ce-şi acuză părinţii că i-au pedepsit când erau mici. E o atitudine de frondă nefundamentată.


Iar despre ce a lăsat scris Iisus, putem discuta mult şi bine, la infinit. Ceea ce e important, este că a vrut să dea un exemplu personal şi i s-a părut, probabil, mai important acest lucru decât să stea să scrie şi să nu facă mare lucru.

Evreii vehiculează idei esenţiale, nu cuvinte goale. Poate de aceea au atîţia descoperitori rămaşi în istoria culturii universale. Cuvintele se pot goli de sens, iar anumite cuvinte ce aparţin unei culturi, pot fi sterile pentru oamenii altei culturi.
Uite de ce, eu unul, nu vreau să mă-ncurc în limbajul arhaic al bibliei, ci vreau să înţeleg ideile ce stau la baza ei. Şi descopăr că sunt nişte idei atât de profunde, cum puţini filosofi din toate civilizaţiile omenirii au fost în stare să gândească.

DACA Dumnezeu este omnipotent, omniscient, unic, etern- in afara dualitatilor, cum puteti sustine ca raul face parte din natura-I Divina?

ori hais, ori cha cha cha!

raul , binele, dualitatea si limitarile, apartin creaturilor ce isi duc existenta in lumea limitata a fenomenalului.

si mai cred ca noi oamenii suntem atat de incapabili sa intelegem adevarata natura a Creatorului nostru, incat a trebuit sa Il limitam si sa il facem 'personaj' principal ( cu barba si toiag-ce limitare de bibilica!)
intr-o povestire de-a dreptul ridicola, ce sfideaza insasi ratiunea- cu care am fost inzestrati, spre buna folosire, chiar de EL.

adica, incapabili fiind sa ne ridicam la rangul divin, L-am tarat pe El la rangul nostru uman, limitandu-L astfel in imaginatia noastra nevolnica.

cati oameni pe lumea asta, atatea variante de dumnezeire gasesti.
cate religii, culturi, cai spirituale, toate diferite, toate sustinand ca ele SUnt calea, adevaraul, ca numai prin ele...etc!

toate cu varianta lor de Dumnezeu,de judecata si sfarsit de lume dar mai ales, toate cu fanatismul si Ingamfarea 'cunoasterii' adevarului ultim .

probabil si altii au avut nelamuriri,dar au avut in acelasi timp bunul simt de a-mi citi 'polologhiile' si de a-mi pune intrebari suplimentare.si asta nu inseamna ca au cazut in fund...

in leg cu frumusetea,da ,m-am dat mare acum...eu ma consider doar draguta,contrar faptului ca toata viata am auzit de foarte frumoasa...

am prieteni putini si buni...

nu stiu ce numesti tu spoiala,dar vrei sa-mi spui de ce ai nevoie sa vezi o fata asa cum iti doresti tu si nu asa cum este ea?

despre mine am vorbit mereu si despre episodul acela a carui personaj principal am fost.ai nevoie de alte informatii,de ce nu intrebi pur si simplu?nu stii sa porti o conversatie civilizata?

sa cred ca ma cunosti si te irita ce spun vis-a-vis de poveste?

am recitit textul.daca e sa-l iau in serios, atunci cred ca se intrezareste o poveste trista, plina de singuratate si dezamagire, in care personajul principal descopera dragostea pt El ca o ultima sansa.o realitate impusa din care evadeaza prin dragostea fata de Tatal, in cazul asta El fiind o speranta.

nu vreau sa-mi imaginez ce poate insemna ca face aur si pietre pretioase...de fapt am o imaginatie bogata in dimineata asta.am cafeaua in fata si m-am gandit s-o beau aici :)

Mie mi-a placut Fram Ursul Polar de Cezar Petrescu,cind eram micuta si am inceput sa citesc,povestile toate cu zine cu feti-frumosi,Fratii Grimm,Anderssen,mai tirziu Ciresarii m-au fascinat personaj principal Dan.
Toate cartile politiste mai ales Rodica Osog Brasoveanu.
Am descoperit cele patru romane ale lui Drumes Invitatia la vals mi-a placut cel mai mult Mihaela Petrican mi-a ramas in suflet.
Cella Serghi,Ileana Vulpescu, cu Pinza de paianjen,Arta conversatiei(am vazut si piesa de teatru cu Dorina Lazar si Adriana Tandafir in rolul Mariei,atit de profund a jucat ca mi-au dat lacrimile si eram rimelata deci a fost cumplit)Moartea lebedei de Grecea.
Si multe altele care mi-au marcat viata si copilaria....