comentarii

caracterizarea mamei


Bacul e aproape: cum stai la mate? Testeaza-te online!
Teste cu rezolvari complete, cursuri cu teorie si exemple explicate
www.prepa.ro
Cremele secretele ale mamei - de Mi7haela la: 27/01/2005 12:13:45
(la: De ale doamnelor si nu numai!)
Mya,
Daca cremele secrete ale mamei tale se prepara complicat, mai bine lasa, n-o mai supara, ca eu sint cam delasatoare si n-o sa-mi iasa.
De exemplu imi propun la fiecare inceput de vara ca in anul ala sa profit de toate, de la cirese, pina la struguri, cu rosii, cu castraveti, cu prune, cu de toate si in fiecare zi sa ma mizgalesc cu ceva pe fata ca sa fur din culoarea lor, din lumina lor, din tineretea lor...Dar daca o fac de doua ori pe sezon e mult. Vine sfirsitul toamnei si constat ca iar "nu m-am tinut"! Poate vara asta...
"Ideea inchinarii mamei cu co - de Cassandra la: 30/07/2005 14:29:47
(la: Vizite-n astral si din tainele egoului)
"Ideea inchinarii mamei cu copilul s-a infiltrat si in crestinism prin secolul 4."

Mai corect poate ar fi ca paganii care aveau foarte bine inradacinata in minte imaginea mamei si a copilului in momentul in care crestinismul incepea sa se infiltreze, nu au facut decit sa schimbe numele personajelor adorate din picturile si statuile existente cu acelea de Maria si Isus.

Atentie insa, multi crestini evita sa compare si sa caute influente pagine in religia crestina. De exemplu ei vor sa creada ca imaginea mamei si a copilului este doar o imagine universala de reprezentare a maternitatii si ca nu exista nici o legatura intre religiile pagine (Semiramis si Tammuz) si crestinism (Maria si Isus). Dupa parerea mea influentele sint evidente. Interesant este si faptul ca unele sarbatori actuale isi au originea in sarbatori pagine de exemplu Craciunul isi are originea intr-o sarbatoare care are o vechime de aprox. 4000 de ani (sarbatoarea lui Mithra care avea Soarele ca simbol) si care pe parcursul timpului si-a modificat semnificatia. Cum spunea Sf. Augustin:

“mentinem aceasta sarbatoare sfinta nu ca sa sarbatorim ca paganii Nasterea Soarelui, ci pentru a sarbatori nasterea Sa (Isus) care a facut aceasta zi Sfinta...”
#62479 (raspuns la: #61350) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Baba este arhetipul mamei vit - de Yuki la: 04/01/2006 11:16:37
(la: Lupta generatiilor.....la o alta categorie)
Baba este arhetipul mamei vitrege, sterpe, care nu poate accepta trecerea timpului si pierderea puterii.
stultus - de Cassandra la: 03/06/2006 18:24:33
(la: Cui ii place filosofia?)
Plecand de la Kant (impartirea oamenilor in fiinte rationale si persoane)

Adica fiintele rationale nu sint persoane? Mi se pare ca l-ai bagat gresit aici pe Kant, daca tot vroiai sa te legi de un filozof, puteai sa-l pui pe Platon.

Kant spunea ca adevarata natura a oamenilor este ratiunea si ca rationalitatea trebuie privita ca un scop, un obiectiv final de dorit in sine si nu ca un mijloc de a atinge alte scopuri irationale. Societatile umane nu pot fi comunitati de animale inteligente ci trebuie sa se caracterizeze printr-un nivel de civilizatie in care omul este liber si stapin pe tendintele naturale. Numai ratiunea si libertatea fata de natura a omului “iluminat” sint compatibile cu demnitatea umana.

Intr-o societate civilizata care se conduce dupa principii laice si care apreciaza demnitatea umana e normal sa existe mijloace de a evita suferinta inutila. Genetica este suficient de bine pusa la punct pentru a oferi un diagnostic precoce al bolilor genetice grave si de a permite printr-o decizie rationala proprie intreruperea timpurie a cursului unei astfel de sarcini si cu aceasta a unui imens chin in care sint implicati atit parintii cit mai ales cel afectat.

Iti pui probleme etice dar la fel de valabila este intrebarea "este moral sa se permita aceasta suferinta?" Sau "cine are autoritate sa nege mamei sa ia decizia justa in legatura cu ea si cu viitorul sau copil?" Decizia apartine parintilor care pot accepta sau nu ceea ce medicul este obligat sa informeze (dar nu si sa emita judecati personale). Sint si cei care refuza, in general respectind vointa divina, dar acesti indivizi nu sint consecventi credintei lor, pentru ca daca asa ar fi, nu ar trebui sa recurga la stiinta medicinei si la medici nici pentru a mentine in mod ne-natural (si impotriva dorintei divine) in viata copilul bolnav. Ar trebui sa lase totul in “mina” lui Dzeu. Dar ca intotdeauna, credinciosii care iubesc mult societatea medievala refuza sa si traiasca in ea...


#125947 (raspuns la: #125894) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pai vezi, mai Yuki … - de Anima la: 17/07/2006 18:12:53
(la: Cine fura azi un BAC...)
… ca ne putem intelege ca oamenii?! Eu nu cred totusi ca asta ai urmarit (nu vad de ce …), dar “oare de ce nu ma mir”-ul ala m-a facut sa ma simt tare prost (inclusiv la propriu …)! Oi fi vrut tu sa pari sarcastica, dar ai reusit chiar mai mult …
Acum, in privinta “gimnaziului” ai perfecta dreptate! Am “scapat-o”! Ma refeream desigur la ciclul liceal nu la cel gimnazial! In privinta virgulelor, ai din nou dreptate! Hai sa te completez eu. Textul e nu doar greu de parcurs, dar si usor prolix. Recunosc ca ma cam las imbatat de cuvinte de multe ori, si mai scap ca vaca-n trifoi, uit sa ma mai opresc! In privinta “ce”-ului versus “care”-ului, nu stiu unde ai gasit tu asa ceva! N-am mai recitit textul cu atentie dar asa, in fuga, n-am gasit o asemenea greseala, care si pe mine ma deranjeaza de cate ori o intalnesc la altii, si pe care de regula caut sa o evit! Dar probabil sa ai dreptate si-n privinta asta. Deci, dupa cum vezi pana aici ti-am dat dreptate. In caz ca simteai nevoia …
Acum, fie vorba intre noi, ti-am promis ca o sa-ti citesc textele cu atentie. M-am straduit, si am facut-o. Raman la parerea initiala, ca sunt exemplare! Dar crede-ma, fara nici o rea intentie, si fara sa ma stradui, am gasit o gramada de greseli comparabile cu cele ale mele, care altfel nu m-as fi gandit nici o clipa sa le pun decat pe seama grabei, si pe care eu le-am trecut cu vederea …
Acum, chestia cu descoperirea importantei cunostintelor generale prea tarziu in viata. Ori eu par a avea o varsta foarte inaintata, ori tu ai fost un copil cu adevarat precoce, ceea ce e foarte posibil! “Revelatia” despre care vorbim eu am avut-o in preajma varstei de 20 de ani, odata cu intrarea in mediul universitar. Chiar si intr-un mediu de intelectuali “tehnici” unde, (uimeste-te!), se gaseste loc si de-asa ceva! De ce nu consider eu ca mi s-ar fi intamplat lucrul asta mai devreme? Am spus-o deja, in prea multe cuvinte! Mediul in care m-am format in cei 4 ani de liceu m-au constrans in acea perioada sa fac performanta doar in domeniul strict al celor doua materii, matematica si fizica, admiterea in facultate in perioada aceea fiind perceputa ca o chestiune de viata si de moarte. Sau cel putin asa am fost noi “antrenati” sa o percepem! Vorbesc deci de cei 4 ani , in care (credeam ca m-am facut inteles cu prisosinta!) sustin si eu cu tarie ca se pun bazele culturii generale. Proces care daca nu este parcurs in aceasta perioada optima pentru asa ceva, cu greu va mai putea fi recuperat ulterior. Asta nu inseamna ca, mai ales sub imboldurile mamei mele, cadru didactic, n-am trecut si eu printr-o serie de lecturi obligatorii mai putine insa de cat mi-as fi dorit chiar si atunci. Asta nu inseamna ca, chiar in conditiile in care muzica de valoare era atunci obiect de contrabanda, iar spectacolele de teatru sau de cinema insemnau, in orasul meu, cel mult 1-2 premiere de bagat in seama pe an, nu eram si eu la curent cu toate acestea! A realiza insa realmente importanta Culturii a fost la mine un act mai degraba de revelatie, si mai putin de constructie, survenit la varsta cand indeobste astfel de “revelatii” au loc in procesul de maturizare a celor mai multi. Inteleg ca in cazul tau lucrurile s-au petrecut altfel, si precoce cum te-am mai caracterizat odata, ai inteles aceste lucruri la o varsta cand unul ca mine de exemplu, nu le percepea ca realitati! Nu pot decat sa te consider harazita de soarta, si sa te-ndemn inca o data sa te bucuri de acest lucru.
In privinta opiniei mele legate de subiectul articolului ce ne gazduieste “ciondaneala”, inteleg ca ori e atat de demna de a fi neglijata, ori atat de prost expusa, incat mult mai demne a fi comentate erau erorile mele de exprimare. Pai ca sa incerc sa fiu mai concis (rareori imi iese!), problema eu o vedeam intr-un mod absolut idealist (ma caracterizeaza!). Cred in continuare ca ar fi just sa se faca o evidentiere elogioasa a celor care sunt capabili ca in 4 ani de studii sa invete in primul rand pentru a-si pune bazele unei culturi generale fara aplicabilitate practica imediata, adica a invata din dragoste de cunoastere, de cei care se grabesc sa incheie aceeasi 4 ani pentru a avea baza legala de la care sa poata porni o cariera profesionala, de orice fel si oricat de onorabila!
Cred in justetea decelarii in acest mod a celor ce-si merita titlul onorant de “Bacalaureat”, adica cei ca tine probabil, de cei ce l-au obtinut in mod formal, adica cei ... ca mine!
#133732 (raspuns la: #133293) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Colegii mamei ce statut au? - de Kon Stantin la: 30/08/2006 19:29:52
(la: Licheaua si musca)
Departe de mine gândul de a lua apărarea doamnei Muscă. Sunt prea tânăr pentru a pune la îndoială capacitatea şi dreptul domnului Liiceanu de a se revolta într-o astfel de situaţie. Nu este pentru prima oară când o face dar, de această dată, în mintea mea bolnăviciosă a răsărit o întrebare: nu cumva Hoţul strigă Hoţii? Mulţi vor spune că sunt naiv, poate că aşa şi este, dar până acum nimeni nu a cerut şi nu a făcut public dosarul de „urmărit de către Securitate” al domnului Liiceanu.

Dar dosarul de dizident al domnului Dinescu unde este? Este fost deţinut politic; nu este puţin prea energic domnul Ticu Dumitrescu la cei 80 de ani (mulţi şi sănătoşi înainte) după temniţa grea din închisorile comuniste? Dinescu, Ticu Dumitrescu, Cazimir Ionescu şi alţii se adună la o cafea şi decid astăzi: X nu a colaborat cu Securitatea. Supăraţi probabil că X nu a fost recunoscător astăzi dupăamiază, CNSAS-ul se va răzgândi mâine şi va face public raportul de colaborare al lui X cu Securitatea. Dosarele membrilor CNSAS le-a verificat cineva?

În 1975, pe nepusă masă (oricum mama nu ştia), un frate al tatălui meu s-a hotărât să se înscrie la şcoala de ofiţeri de securitate (sau cum i-o fi spunând). Toţi colegii mamei, începând de la directorul Centrului de Calcul şi terminând cu femeia de serviciu, au fost invitaţi la BDS (Birou Documente Secrete) pentru a explica tovarăşilor ofiţeri de la Securitate ce hram poartă tovarăşa ... ... . Ultima care a aflat că are un cumnat ce va deveni ofiţer Secu a fost mama. Paisprezece ani mai târziu, aceeaşi tovarăşă neştiutoare îşi exprimă dorinţa de a pleca într-o excursie peste hotare. Toţi colegii sunt invitaţi la BDS să explice care sunt lucrările tovarăşei şi dacă nu există riscul ca aceasta să divulge secrete de stat intrând în contact cu persoane străine (mari secrete, pe hardughiile numite Felix şi Independent, în limbaj Fortran sau Cobol, tovarăşa lista salariile muncitorilor, sau alte fişiere legate de producţia unei intreprinderi de stat ce exporta 99% din produsele sale în URSS).

Dacă cineva mi-ar spune astăzi că părinţii mei sunt foşti colaboratori ai securităţii, nu aş avea prea multe argumente să-l combat, dar aş pune totuşi o întrebare: Colegii mamei ce statut au? Acestea sunt doar două situaţii concrete în care ei au oferit Securităţii informaţii despre mama. (într-o discuţie recentă cu mama am aflat că cel puţin odată la trei luni fiecare angajat al Centrului trecea pe la BDS). Unii veţi spune că nu i-au pricinuit mamei nici un rău, aşa cum nici mama nu a pricinuit vreunui coleg vreun rău, deci nu au făcut poliţie politică, nu pot fi acuzaţi de colaborare cu Secu. Dar Mona Muscă a pricinuit cuiva vreun rău prin notele date decanului său?

Această isterie a dosarelor este doar un joc politic. Sacrificăm unu – doi de la vârf, dintre cei care au vorbit neîntrebaţi, ameţim un pic poporul cu câteva dosare bine cosmetizate, mai zgândărim niţel societatea civilă prin câteva voci aşa-zis reprezentative şi neutre (gen Liiceanu, Patapievici, Pipidi) şi noi ne vedem de ale noastre (un Rafo, un Daewoo) că vorba aia mai e de unde fura, important e să nu afle mârlanu’.

Poate sunt naiv, dar acest "circ" al dosarelor este doar o furtună într-un pahar cu apă de ochii închişi ai Occidentului, care are nevoie de noi şi care se bucură că stăm ca proştii cu mâna întinsă, în loc să profităm de bogăţiile noastre.
"Lucruri de-ale Mamei" - de maria de las maravillas la: 05/07/2008 19:50:06
(la: POVESTIRI CU TALC( II))
O scurta istorieta povesteste ca Sf. Petru, foarte preocupat cand a observat prezenta catorva suflete ce nu-si aducea aminte sa le fi lasat sa treaca in cer, s-a pus sa cerceteze pana cand afla locul pe unde intrau.
S-a dus atunci la Iisus si i-a spus:
- Doamne, vazand ca sunt aici cateva suflete carora nu-mi amintesc sa le fi deschis poarta pentru a intra sa se bucure de eterna fericire, am facut cateva investigatii si am aflat o spartura prin care intra. As vrea sa vezi.
Accepta Isus sa-l insoteasca si vazu ca din acel loc cobora catre pamant un imens Brau (Rozariu), pe unde constant urcau multe suflete. Alarmat ii spuse Sf.Petru:
- Cred Doamne ca ar trebui sa inchidem acesta intrare de ..
- Nu, nu, raspunse Iisus, lasa-l asa, ... astea sunt lucruri de ale Mamei...

Recompensa pentru povestioara cu omuletii de lemn care mi-a placut mult
Lucruri de-ale Mamei - de Areal la: 19/07/2008 16:07:03
(la: POVESTIRI CU TALC (III))
O scurta istorieta povesteste ca Sf. Petru, foarte preocupat cand a observat prezenta catorva suflete ce nu-si aducea aminte sa le fi lasat sa treaca in cer, s-a pus sa cerceteze pana cand afla locul pe unde intrau.
S-a dus atunci la Iisus si i-a spus:
- Doamne, vazand ca sunt aici cateva suflete carora nu-mi amintesc sa le fi deschis poarta pentru a intra sa se bucure de eterna fericire, am facut cateva investigatii si am aflat o spartura prin care intra. As vrea sa vezi.
Accepta Isus sa-l insoteasca si vazu ca din acel loc cobora catre pamant un imens Brau (Rozariu), pe unde constant urcau multe suflete. Alarmat ii spuse Sf.Petru:
- Cred Doamne ca ar trebui sa inchidem acesta intrare de ..
- Nu, nu, raspunse Iisus, lasa-l asa, ... astea sunt lucruri de ale Mamei...
Scrisori de la Teddy - de Areal la: 04/03/2009 10:05:35
(la: POVESTIRI CU TALC (IV))
În timp ce se afla în faţa copiilor din clasa a 5-a, Doamna Thompson, în prima zi de scoală, le-a spus un neadevăr. Ca majoritatea profesorilor, le-a spus elevilor săi că îi iubeşte pe toţi la fel de mult.
Totuşi, acest lucru nu era posibil, deoarece în primul rând, cufundat în banca sa, era băieţelul numit Teddy Stallard.
Doamna Thompson îl urmărise pe Teddy în anul precedent şi observase că acesta nu se juca cu ceilalţi copii, hainele sale erau neîngrijite şi era murdar mai tot timpul.
Şi Teddy putea fi nesuferit. Se ajunsese până acolo încât Doamnei Thompson îi făcea plăcere să scrie pe lucrările acestuia, cu un creion gros şi roşu, un X mare şi îngroşat, şi să-i dea nota 4.
La şcoal la care preda doamna Thompson, trebuia să revizuiască toate caracterizările elevilor, iar pe Teddy îl lăsase intenţionat la urmă. Totuşi, când a deschis dosarul acestuia, a rămas surprinsă să vadă că profesoara din primul an scrisese "Teddy e un copil isteţ, îşi face temele cu grijă, este manierat şi este o plăcere să fii in prajma lui".
Profesoara din clasa a 2-a scrisese "Teddy este un elev excelent, apreciat de colegii săi, dar este tulburat de faptul că mama sa suferă de o boală incurabilă, iar viaţa de acasă trebuie sa fie foarte grea"
Profesoara din clasa a 3-a scrisese "Moartea mamei sale îl afectase foarte mult. Se străduieşte foarte mult, dar pe tatal său nu-l prea interesează, iar climatul de acasă îl va afecta în curând, dacă nu se va schimba ceva"
Profesoara dintr-a 4-a a scris "Teddy este retras şi nu mai este interesat de şcoală. Nu are mulţi prieteni şi uneori adoarme în timpul orei"
De-acum, doamna Thompson inţelesese problema şi i-a fost ruşine de ce făcuse. S-a simţit şi mai prost când elevii ei i-au adus cadouri de Crăciun, legate cu panglici frumoase şi împachetate în hârtie strălucitoare. Mai puţin Teddy.
Cadoul acestuia era împachetat cu hârtie obişnuită, de culoare maro. Doamnei Thompson i-a fost greu să îl deschidă în faţa celorlalţi. Unii dintre elevi au început să râdă când a descoperit o braţară căreia îi lipseau unele pietre şi o sticluţă de parfum pe trei sferturi goală. Ea i-a certat când a observat că brăţara era draguţă şi parfumul mirosea frumos. Teddy Stallard a rămas după ore în acea zi doar pentru a-i spune "Doamna Thompson, astăzi miroşi exact ca şi mama".
După ce copiii au plecat, a plâns timp de aproape o oră. În acea zi, a încetat să mai predea citirea, scrierea şi aritmetica şi a început să-i înveţe pe elevi.
Doamna Thompson i-a acordat o atenţie deosebită lui Teddy. Pe masură ce lucra cu el, mintea sa a început să-şi revină. Cu cât îl încuraja mai des, cu atât acesta reacţiona mai bine. Până la sfarşitul anului, Teddy ajunsese cel mai isteţ elev din clasă şi, în ciuda promisiunii că-i va iubi pe toţi la fel, Teddy a devenit alintatul său.
Un an mai târziu, a găsit o scrisoare de la Teddy în care-i spunea că e cea mai bună profesoară pe care o avusese vreodată.
Au mai trecut încă şase ani până a mai primit un semn de la Teddy. Apoi, el i-a scris că terminase liceul al treilea din clasă, şi că ea rămăsese cea mai bună profesoară pe care o avusese.
Patru ani mai târziu, a mai primit o scrisoare în care-i spunea că va termina în curând şi facultatea cu cele mai bune rezultate. Înca o dată o asigura pe doamna Thompson că fusese cea mai bună profesoară.
Apoi au mai trecut încă patru ani şi a mai venit o scrisoare, cu acelaşi mesaj, dar numele expeditorului era schimbat: Dr. Theodore Stallard.
Apoi o nouă scrisoare în care o anunţa că se va căsători.
Îi spunea că tatăl său a murit cu câţiva ani în urmă şi o întreba dacă ar vrea să participe la nuntă şi să stea în locul în care stă, de obicei, mama mirelui. Bineînteles că a acceptat. Şi a purtat brăţara căreia îi lipseau unele pietre şi a folosit acelaşi parfum pe care îl primise de mult de la Teddy.
S-au îmbratişat, iar Teddy i-a şoptit la ureche "Mulţumesc pentru că ai crezut în mine. Mulţumesc pentru că m-ai făcut să mă simt important şi mi-ai arătat că pot însemna ceva."
Doamna Thompson i-a şoptit cu lacrimi în ochi "Teddy, ai înţeles greşit. Tu eşti cel care m-a învăţat că pot schimba ceva. Nu am ştiut cum să predau elevilor până te-am întâlnit pe tine."
MORALA:
Nu poţi niciodată să ştii cum poţi influenţa viaţa altora prin ceea ce faci sau prin ceea ce nu faci. Ţine seama de acest lucru în aventura ta prin viaţă şi încearcă să schimbi ceva în viaţa celorlalţi (şi ar fi ideal dacă ar fi în bine).
Si nu uita!
Nimeni nu are dreptul să privească o altă persoană de sus, decât în momentul în care se apleacă şi-i întinde o mână pentru a-l ajuta să se ridice!

#413120 (raspuns la: #410697) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
madlena cu dileme - elogiu mamei vitrege - de thebrightside la: 13/08/2009 09:50:38
(la: partealuminoasa.wordpress.com)

ici

#470780 (raspuns la: #470604) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
frica de evolutie - de ferdinand89 la: 17/09/2003 15:38:55
(la: Ce e este un blog?)
Probabil nu sunt singurul parinte care , luni 15.09.2003, a dus de manuta un copilas speriat, emotionat, catre ceea ce se cheama scoala zilelor noastre.
sunt pe deplin de acord ca nu se moare din asta, insa nici nu pot sa neg ca ma doare sufletul sa-mi stiu copilasul departe de aripa mea ocrotitoare timp de 4 ore. De fapt incepe sa se metamorfozeze si probabil ca acest lucru ne sperie mai tare. Se dezlipesc, incet, incet de noi, iar noi vrem sa mai prelungim cu o clipa nevoia lor de "fusta mamei". Am afirmat in mai multe randuri si cu cat trece mai mult timp imi dau dreptate ca cea mai grea meserie este cea de parinte...
Comment, comment!....Ma g - de papadie67 la: 26/09/2003 03:07:15
(la: Farmecul vietii de zi cu zi)
Comment, comment!....

Ma gudur cu inversunare catre D-Voastra, care mi-ati caracterizat epistola drept nu prea idioata!
Apreciez, dar nu ma las manjit de-orgoliul gadilat! Rezist. Cu greu.

"Chiar sa nu conteze banii in viata noastra?", ma-ntreaba tanara Monika. Imi zvarlu pletele din ochi, inshfac o bere, ca nu-i mai vin, ma concentrez un pic si-ncep.
Sa-mi rasucesc o tigare. Tutun danez, luat pe Internet si fara taxe, la borcan. Bun. Ieftin; de patru ori mai ieftin. Si bun. De doua ori mai bun decat Marlboro.
Tot ce-i nevoie sa inveti este s-o rasucesti cu propriile manute.
Un pas mic pt mine, desi imens pentru-omenire.
Invatand s-o rasucesc cu propriile-mi degetele, nevoia mea de bani a scazut cu 400% in privinta cheltuielilor pt tabac, sau iarba dracului, cum i se mai spune, pe buna dreptate.
In egala masura, nevoia mea de-a pupa-n c ur vreo jigodie de sef tampit a scazut, la randul ei. Un pic, nu de tot. Inca.
Still working on this.
Mai multe amanunte, Monika, despre cum sa traim fericiti nepasandu-ne de faptul c-avem prea multi bani nemunciti...in viitor, de chiar vrei sa afli.

Pan'atunci, numai bine si multi pupici dulci, mai ales dupa ce ne vom fi trimis reciproc pozele, de-nceput. Nu?
Carpe Diem, putain de bordel de m-de, vorbind pe ieuropeneste, c'as' zic asa!

#468 (raspuns la: #464) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Zile proaste.. - de papadie67 la: 30/09/2003 01:27:34
(la: Viata gay romaneasca)
..-avem cu to(n)tii.

Oarecum atins de grija-ti parinteasca pentru mine ( apropos...ai copii?), ma-ntorc - chiar si cu spatele - ca sa reiterez ce-am zis, si ca din nou sa zic ceeea ce-am zis mai deunazi, si-apoi de voi gasi fasole, multa, in ea s-o las, de tot si pt totdeauna:

-am un baiat
-de poponari mi-e mila, si-i tolerez ( e treaba lor), atata timp cat nu devin activi in a trezi-n baiatul meu un OBICEI pe care-l dezaprob.
-nu-mi pasa cum, de ce si cand au capatat ei acest obicei. Nu sunt Atlas, nu pot purta pe umeri problemele intregii omeniri. Cu greu, cu ale mele ma confrunt.
- nu stiu daca al meu baiat, adolescent in care alchimia sexuala-i doar o plastelina moale, va sti sa spuna astazi "da" sau "nu"...depinde de-unde vine, cred..
-nu stiu daca eu asi fi incercat vre-un drog (alcool, tutun, etc) la varsta lui de azi, dar cred ca da, dac-un prieten bun mi l-ar fi oferit. Probabil c-asi fi incercat orice, daca venea de la cineva in care-aveam incredere, atunci. Iar astazi presupun ca i-asi fi injurat pe cei ce m-au lasat sa-ncerc, atunci.
Cine are argumente impotriva afirmatiei ca:
nu te nasti homosexual, ci esti influentat in a deveni asa ceva, sa-si etaleze, totusi, argumentele, raspunzandu-mi, de ex. la comentariile de mult postate...ori daca nu, pai batem apa-n piua.

Bottom-line:
1. consider ca nu-i bine sa fii homosexual. De-aceea, copiii mei nu mi-ar placea sa fie homosexuali. ok?
2. consider ca dac-ai devenit asa ceva, nu esti decat o victima. Imi pare rau, be happy...whatever!...just stay away!
3. te tolerez, daca ma tolerezi. Nu intru-n viata ta, dar stai departe de a mea si de-a lor mei.
4. daca nu stai departe, consider c-am dreptate sa-mi apar ideile. Incearca sa-mi atingi baiatul in "acel sens" si-am sa-ti iau gatul. Punct. Atinge-i pe-altii ce-s ca tine...e ok! Pe unde vreti, dar eu sa nu va vad, eu si copiii mei. Nu-n locuri publice. Sunt publice, deci publicu' decide, nu? Democratie? Un Referendum!
5. superbe metafore, moralizatoare si stangace copii dupa nis'caiva sugative uitate de EU pe la Bucale', valabile azi, pagane si stupide ieri si poate maine, "treziri" recente (si in fasha moarte) la VIATA!
Chiar si pt. ei, da' bune la export cu sila.
Sa fim seriosi si sa-ncercam distinctia sa o facem intre Intolerante.
Avem si noi din ele ( Oh, si cate!), dar sunt deosebite intre ele, ca urmari pe termen lung! Caci una-i sa incurci culorile, si-alta gaurile. Si iarasi una-i sa-ncurci interesul de moment si alta-i ce-i poti spune mamei despre viata ta, pe patul ei de moarte...Nu?
6. stiu sa tolerez, desi n-ai zice, poate! Toleranta...o'ntreaga philosophie, bre...ma rog...passons, dar totusi, Toleranta: imens de necesar subiect. Aparte, cred.

Ci una peste alta, nu e prea greu cu un Dogmatic, ci-mi facu' placere! Chiar si cu unul ce, desi nu se explica, la ale altora-ntrebari evita/uita sa raspunda, pe cand acuza papadii ca n-au raspuns. La ce-ntrebari, legate de Subiect?

Sa dai in Papadie, e usor, da' tre' sa stii intai sa fii dibaci cu Vantu'!
Cu scuze pentru-asa de zero-unu rupere de nori, din partea-mi.
#548 (raspuns la: #531) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Transexualii - de (anonim) la: 30/09/2003 14:16:12
(la: Man or woman?)
Problema lor este ca unii in cazul barbatilor au gene feminine in ei care supra compenseaza standardul normal .Invers la femeile care vor sa devina barbati.
De aici vine dorinta unora din ambele sexe de a-si schimba destinul planuit genetic gresit (dupa parerea mea de fapt o anomalie) de mama natura.Nu consider asta o razvratire impotriva mamei Naturi ci mai degraba o eliberare din lanturile ei.
De fapt transexualitatea nu cred ca mai este o problema astazi, cind medicina mondiala este asa de avansata.
Nu cred ca se razvratesc impo - de ratusca la: 01/10/2003 03:40:02
(la: Man or woman?)
Nu cred ca se razvratesc impotriva Mamei Naturi, dimpotriva isi accepta natura. Exista si persoane, care pe fondul unor afectiuni psihice, ar dori sa-si schimbe natura...
ar trebui sa intrebam un transexual...
Viata ...moarte - de (anonim) la: 08/10/2003 09:20:08
(la: Singuratatea a devenit o boala rusinoasa?)
La nivel de individ fiecare ne traim propria drama...dar dupa ce jelim unii mai mult altii mai putin, nu ne resemnam cu aminitirile si ne lasam soarta sa ne decida viitorul ci dimpotriva mergem mai departe cu amintirile frumoase-n gind....viata nu se opreste la resemnare ca-n balada ce ne-a caracterizat mereu prin proverbul "capetele plecate...", care credeam noi ca sabia nu le taie....
Cel putin am incercat ...:)
#908 (raspuns la: #903) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
A existat holocaust in Romania - de (anonim) la: 10/10/2003 07:29:52
(la: A existat holocaust in Romania?)
Da, din pacate, a existat in Romania holocaust, iar cei care l-au facut au fost romanii. Bunicul si fratele mamei sunt inmormantati la Podul Iloaiei, in groapa comuna a celor ucisi in "vagoanele" din holocaustul din Iasi. Un alt frate al mamei, care a fost aruncat ca "mort" din vagoane, si-a revenit in urma unei lovituri de cizma in cap si a participat la saparea gropilor comune. Cele povestite de el la intoarcerea acasa sunt lucruri cutremuratoare, facute de romani unor oameni vinovati de-a fii evrei. Am o fotocopie a documentului prin care reies cele descrise mai sus, document care a stat la baza pensiei de urmas a bunicii, pana in anul 1969 cand a trecut in lumea dreptilor, pensie de 113 lei.
Pacat ca lucrurile au decurs asa ...
Ok - de papadie67 la: 14/10/2003 00:12:02
(la: Sinead O'Connor: "Sean-Nos Nua")
muzica, poate Prince...insa cuvintele sunt adresate mamei ei.
Am fost nitzel surprins...
#1202 (raspuns la: #1200) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Raspuns: - de chitina35 la: 17/10/2003 10:33:03
(la: Pestele de la coada se impute, sau "bovina si Constitutia")
Normal ca o lege organica se schimba mai usor decat o constitutie. Vezi, nu aici am vrut sa ajung ci la faptul ca domnii nostri guvernanti au zapacit lumea de cap cu faptul ca noua Constitutie nu te mai obliga la armata. Eu am vrut sa subliniez ca nimic din ceea ce spun ei nu este adevarat. ARAMATA SE VA FACE PANA LA ADOPTAREA UNEI LEGI CARE SA SPECIFICE CLAR ACEST LUCRU; adica faptul ca armata nu este obligatorie. Asta am vrut sa spun.
Dupa mine, armata este buna pentru baieti pentru ies din puful de acasa si de langa fusta mamei. Dar nu armata romana. Copilul meu nu v-a face armata in Romania si de stiu ca mituiesc toti generalii. Aceasta este bataie de joc, nu armata. Din pacate copiii nostri nu vor scapa de armata prea curand. Degeaba isi fac vise. Legea privind obligativitatea armatei se va da mult mai tarziu. Anul viitor este an electoral. Se vor da legi sociale: ajutoare, scaderi de impozit, mariri de alocatii, pensii etc. Nu au ei timp de armata si de copiii nostri.
#1551 (raspuns la: #1511) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
In mare sint de acord cu ce s - de (anonim) la: 17/10/2003 10:52:06
(la: Pestele de la coada se impute, sau "bovina si Constitutia")
In mare sint de acord cu ce spui.

Din pacate, ma nedumereste exprimarea ta (pe care am auzit-o de mai multe ori de la mai multi):
"Dupa mine, armata este buna pentru baieti pentru ies din puful de acasa si de langa fusta mamei."

De ce e buna pentru baieti si nu ar fi buna pentru fete?!
Sau, lejer diferit, daca nu e buna pentru fete, de ce ar fi buna pentru baieti?
Iar daca admitem ca este buna la ceva, la ce este buna totusi? Nu prea inteleg...
#1553 (raspuns la: #1551) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Bacul e aproape: cum stai la mate? Testeaza-te online!
Teste cu rezolvari complete, cursuri cu teorie si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...