caraghioasa

O sa vi se para poate caraghios, dar melodia mea favorita de citeva zile incoace e o veche melodie a lui Daminescu numita "Intr-o singura zi..."
Imi vin imi minte doar citeva versuri: "Intr-o singura zi poti fi si print si cersetor..."
Mie mi s-a aplicat atit de bine...
In aceeasi zi gazda mi-a dat aviz ca vrea sa plec din casa pe motiv de "necompatibilitate", dupa aproape 1 an de zile deplatit chirie corect, etc, (parca am fi fost casatoriti), in aceeasi zi mi-am gasit un loc de 10 ori mai bun decit cel pe care l-am avut si mai ieftin, in aceeasi zi mi s-a zis ca trebuie sa platesc o gramada de bani pt. lucruri pe care niciodata nu le-am avut, dar ..."asa spune legea" si in aceeasi zi am primit cecurile cu banii pt. un vechi premiu...
Ce ti-e viata...! Un val pe care surfam cu totii, totul e ca atunci cind valul e mare, chiar daca ne uda, sa...ajungem cu bine la mal!
Daca cineva stie versurile cintecului amintit, i-as fi recunoscator sa mi le ofere!
Multumiri anticipate!

Iaca budistii si hindu nu sunt monoteisti, desi il recunosc pe Agraham si pe Iisus si, chiar, se roaga la ei. Asa ca musulmanii si crestinii de azi ar fi putut f. bine sa nu fie monoteisti. Daca crestinii de azi nu ar fi fost monoteisti, pt. evrei era mai bine. Nu-i destul ca le-am dat o religie, ne si mai bat la cap pe cestia deicidului, astazi, 80 de generatii mai tarziu.
Caraghios sau trist?





se poate vorbi de metisaj intre parinti de origine diferita, in masura in care exista nationalitati. muzulmani si crestini n-ar fi existat daca abraham nu ar fi fost numit profetul lui dumnezeu. egiptienii se rezumau la zeii naturii.

Profit de faptul ca ai spus ca putem discuta despre orice. Iata ce anume ma preucupa pe mine: legaturile superficiale dintre oameni. Si cand spun asta merg pana la legaturile dintre persoanele aceleiasi familii. Probabil ca par caraghioasa punanad astfel de probleme, dar de atatea ori mi s-a intamplat sa vreau sa vorbesc cu cineva, si desi nu locuiesc pe varful muntelui, sa nu fie nimeni langa mine.
Apoi se intampla sa te casatoresti si realizezi ca suferi din nou de singuratate, de data asta de singuratatea in doi. Asa se face ca singurul refugiu iti sunt cartile care ti-au fost aproape intotdeauna, dar tu cu oamenii nu mai comunici de multa vreme, te izolezi treptat si devii un fel de ciudatenie pentru cei din jurul tau, care iti reproseaza ca te-ai "schimbat".
Cam acestia cred eu ca ar fi foarte pe scurt pasii spre singuratate.
Ma intreb daca nu cumva si Livia din "Un incident de Craciun", nu a simtit aceleasi lucruri, doar ca ea nu a mai ajuns la "singuratatea in doi".
Pe tine, Radu, sigur nu te-am facut sa zambesti, dar sper ca nici pe cei ce vor citi.
Scuze pentru faptul ca astazi nu am reusit sa-mi fac un nume de utilizator, dar voi fi Falfabeta, ca sa nu fiu chiar un anonim.

Am sesizat demult o usoara indulgenta a unora dintre cei care au plecat fata de noi, cei ramasi. Daniel Racovitan, in comentariul lui, are trei paragrafe de circumstante atenuante si pe toate trei le incheie cu “nu sunt de condamnat”. In unul dintre ele vorbeste de comoditate - “e mai simplu sa stai la mamica acasa si sa mananci cartofi prajiti cu salata” decat sa-ti iei inima-n dinti si sa pleci. E drept si asta.

Personal, nu ma deranjeaza cei care ma judeca, gandind ca a ramane in Romania e o greseala fundamentala. Eu cred doar ca e o optiune strict personala care nu ar trebui judecata - la fel ca si aceea de a pleca. Fara indoiala ca in multe cazuri, la cei care raman e vorba de comoditate, de frica, de fel si fel de inertii. De asemenea, fara nici o indoiala, a pleca e fara discutie un act de curaj - as zice unul temerar, chiar. Intotdeauna i-am admirat pe cei care si-au gasit loc intr-o lume straina cu degetul pe harta si cu dictionarul in mana, invatand umiliti, la 30 de ani, cum se umbla cu cardul sau cum se trage apa la WC, strangand din dinti si castigand, cu truda multa, respectul celor din jur.

Eu n-am ramas, cum zice Radu Herjeu despre unii romani, pentru ca m-ar interesa mai mult “binele societatii decat de numarul masinilor pe care si-l pot permite”. Or fi si unii care raman din patriotism, desi ma indoiesc - patriotismul lor are probabil fel de fel de reprezentari concrete. Ar fi, in ce ma priveste, o ipocrizie sa-i dau cu “binele societatii” si mi se pare, de altfel, ca schema care opune binele societatii (adica o chestie profund morala si inaltatoare, vezi bine) materialismului si consumerismului (plec sa traiesc mai bine, ma doare undeva de patrie) e cel putin la fel de artificiala si de nenuantata ca si cea care-i opune pe toti cei care pleaca (curajosii) tuturor celor care raman (lasii si nevrednicii).

M-am saturat si eu de toate mizeriile pe care Romania ni le serveste, de la gunoiul de pe strada pana la functionarii publici nesimtiti, de politica asta infecta, de multe altele - dar nu pentru binele societatii am ramas, asta e sigur.

E greu de spus de ce am ramas, totusi, in cateva cuvinte. Meseria mea e legata de limba romana, de exemplu. Am parinti aici. Am prieteni care-mi umplu viata si fara de care nu mi-ar fi asa bine. Am si prieteni care au plecat si-mi tot scriu mail-uri: unii sunt multumiti si fericiti si-si adora patriile adoptive, altii scriu mesaje sentimentale, de dor si jale, vorbind de-o Romanie idilica, cu oameni vrednici si prietenosi, nu ca occidentalii imputiti care n-au suflet, bla, bla. De obicei, acestia din urma vin in vacanta la neamuri si pleaca inapoi impuscati - si-au luat doza de Romanie, le ajunge macar un an, dupa care incep din nou sa lacrimeze. Dintre prietenii care-au plecat, unii s-au intors. Am de exemplu un prieten care a stat in Statele Unite 3 ani, a muncit cu acte in regula in publicitate, castiga 3000 de dolari net “pentru inceput”, si s-a intors, cu tot cu nevasta. Poate pleca oricand inapoi, dar ezita. Inca nu l-am intrebat de ce, - mi se pare ca am inteles, oarecum.

Nu stiu de ce nu plec, de fapt. Cred ca pentru ca nu-mi doresc asta. Unii isi doresc, au curaj si pleaca. Unii isi doresc, dar n-au curaj, nu-s calificati, etc. si raman. Si mai sunt o categorie, din care cred ca fac si eu parte, care sunt instruiti, s-ar descurca, dar nu-si doresc - si astia raman. Inca mai am, de exemplu, viza de Statele Unite pe pasaport - expira in 2008. N-am obligatii, copii etc., nu ma sperie chiar asa greutatile, foame am facut - n-ar fi nimic nou - despre Romania n-am o parere prea buna, si totusi nu plec. Nu e vorba nici de comoditate, nici de lasitate. Nici de resemnare mioritica - una dintre putinele si jalnicele noastre contributii la spiritualitatea omenirii. Bani de-un avion si de trait o vreme as gasi - vand casa si o iau de la capat, la urma-urmei.

Nu cred, de fapt, ca-mi doresc sa traiesc in alta parte - nu trebuie sa intelegeti insa ca mor de dragul Romaniei, nici pe departe. Mi-a placut pe unde-am fost - si in Europa, si in America. M-am simtit bine. Fac parte dintre cei care n-au fost socati la revenirea in Romania - probabil pentru ca n-am uitat nici o clipa cum e, de fapt, tara asta - cat de insuportabila si de nedigerabila poate fi, de cele mai multe ori. Ce caraghiosi putem fi, cateodata! Ce stupizi si ridicoli sunt reporterii care prind cate-un strain venit cu cine stie ce treaba si-l intreaba repejor: “Ce parere aveti de Romania?“. Ce complex specific romanesc, de om trait in fundul unui catun, care vede vreun trecator pe bicicleta si-l intreaba fuga-fuga ce parere are de satul lui! Ii place? Si daca ii place, ce anume ii place? Si din toate lucrurile care-i plac, ce anume ii place cel mai mult si mai mult? Nu-i asa ca oamenii sunt ospitalieri? Ca branza e buna? Ca cerul e albastru? Ca padurile, raurile, dealurile, florile si toate bunatatile din jur sunt nemaipomenit de frumoase, ca nicaieri in lume?

Ei, si cu toate astea stau aici, in tara asta necajita, proasta si ticaloasa, care e ca un sat din care cei rasariti pleaca sa invete carte la oras si nu se mai intorc niciodata. Sau se intorc cu pantofi de lac si costum bine croit si privesc cu duiosie casa parinteasca, intrebandu-se de ce oare acum li se pare asa de mititica si inghesuita.

E oare de condamnat? Daca voi credeti ca e, atunci condamnati-ma. Nu-i nici o suparare. E optiunea mea si, asa inexplicabila cum va poate parea, mi-o asum. Poate o sa mi-o schimb - nici asta nu-i exclus, catusi de putin. As vrea sa-mi doresc si eu, asa cum v-ati dorit voi, sa plecati - mi-ar fi mai simplu sau, oricum, mai limpede.

Daca mi-ar sta in putere, i-as pune intrebarea cu plecatul lui Andrei Plesu, de exemplu. Eu nu plec pentru ca nu mi-e clar pe ce lume traiesc. Altii ca nu stiu sa faca nimic folositor. Altii ca se tem de esec, ca au parinti bolnavi, ca n-au putere s-o ia de la capat. Dar de ce nu pleaca unul ca Andrei Plesu? L-ar primi, fara nici o indoiala, orice universitate occidentala. Vorbeste limbi straine de-i da pe spate pe nativi. Are de toate: e destept, instruit, are farmec, har, tot ce-i trebuie.

Noi suntem niste oameni obisnuiti, cu micile noastre meschinarii si neputinte. Dar desteptii nostri, ei de ce nu pleaca? De ce stau si inghit porcarii, intr-o cultura marginala, si-si consuma nervii urmarind la TV panaramele agramate care le fac legi si lor, putinii romani care-ar face senzatie prin Europa?

Nu stiu de unde ai inteles asta. La mine, realizarea financiara este unul dintre cele mai putin importante lucruri. Eu vorbeam despre altceva. Cum contribui la interesul national ? De exemplu, editand de 5 ani singura revista de cultura generala care se distribuie gratuit in mii de licee din tara. De exemplu, organizand un centru de tineret in care cei cu venituri mici pot urma cursuri gratuite de informatica, limbi straine, matematica, pot avea acce sgratuit la Internet. De exemplu, organizand cel mai mare festival-concurs de arte pentru liceeni din Romania - LicArt. De exemplu, sustinand sute de ore de dirigentie in multe licee din tara si incercand sa spun tinerilor ce inseamna responsabilitatea, constiinta, corectitudinea, cultura, prietenia. De exemplu, luand tineri din casele de copii si invatandu-i ce inseamna jurnalismul. Si as putea sa-ti mai dau multe exemple. Dar nu stiu de ce am senzatia ca, oricum, nu ar avea nici o importanta pentru tine.
Poate sunt utopice idealurile mele. Dar sa stii ca umanitatea datoreaza cel mai mult idealistilor utopici.
Da, stiu care este salariul mediu pe economie. Si stiu si multe alte lucruri pe care multi nu le stiu. Dupa 10 ani de televiziune, ar fi si caraghios sa nu le stiu. Dar mai stiu ca de toate astea se fac vinovati oamenii. Cei care au guvernat si cei care i-au trimis sa guverneze. Nu tara.

Trebuia sa ma astept sa folosesti niste informatii "publice" ca sa ma ataci. Dar macar daca ai fi facut-o cu iscusinta. Diferenta dintre mine si un nationalist demagog este ca pot sa-mi iubesc tara si, totusi, sa nu-mi placa muzica lui Enescu (in afara Rapsodiei). Si nu-mi place nici Pheonix. Si, la fel, nu trebuie neaparat sa-mi placa filmele romanesti. Cu toate astea, imi plac unele filme de arta ale lui Sergiu Nicolaescu. Filmele alese de mine contin un mesaj pe care eu cred ca trebuie sa-l transmit tinerilor. Din fericire, asemenea tehnici de manipulare nu prea merg cu mine. Mi se pare caraghios sa incerci sa demonstrezi ca nu-mi iubesc tara pentru ca nu-mi place cine stie ce formatie.
Am citit Cel mai iubit dintre pamanteni in prima editie, chiar daca eram la liceu. O aveam deja in casa atunci cand am auzit de el. Oricum, altul era sensul cuvintelor mele dar, evident, ai preferat sa-l ocolesti.
Daca tu-ti doresti "prieteni" de barbecue, e, desigur, alegerea ta. Eu inteleg prin prieteni mai mult decat cineva cu care impartasesti mirosul de carne prajita.
Cat priveste influenta politica... Sigur, e usor de acceptat ca un partid hegemonist ca PSD ar face tot posibilul (prin santaj si presiuni) sa racoleze oameni de afaceri din provincie (cand are ditamai baronii multimiliardari) si l-ar "menaja" pe cel care tine in maini mijlocul de informare si influentare a opiniei publice. Dar cum singur spuneai, e vorba de niste oameni de la tine din zona. Asta nu-i identifica nici cu guvernul si cu atat mai putin cu Romania.
Iar incerci mijloace de manipulare care nu merg cu mine. N-am scris nicaieri ca ii dispretuiesc pe americani. Asa ca nu-mi inventa afirmatii. Mie mi se pare ca natiunea americana este alienata la nivelul relatiilor interumane. Si, din punctul meu de vedere, o natiune nu poate fi mare doar pentru ca a ajuns prima pe luna sau pentru ca transforma orice oligofren in star. Asta nu-i impiedica pe marii lor regizori (cei mai multi imigranti) sa realizeze filme cu mare incarcatura umana. Si nici pe mine sa-mi placa filmele lor si sa ma-ntreb de ce sunt asa cum sunt, la nivel de mase, cand pot scoate de profundul unora dintre ei asemenea filme.
Ca sa nu incerci iar, nu vorbesc de toti americanii ci de marea lor majoritate. Iar ca cetatean al planetei pot sa-mi manifest opozitia la pretentia SUA de a comanda totul pe planeta in conditiile in care, in afara de arme, n-au prea daruit multe umanitatii. Si nu vom avea niciodata o Europa puternica atat timp cat ei santajeaza prin vasalul lor insular tari europene pentru a le opune altora. Dar, desigur, altfel vezi tu politica monidala de acolo de unde nu se da ora exacta si altfel o vad eu dupa 10 ani de jurnalism.
Eu zic s-o lasam aici. N-am facut decat sa raspund la intrebarea pusa in aceasta conferinta. N-am acuzat pe nimeni de nimic si n-am incercat sa ma dau mare sacrificat pentru patrie. Nu stiu (adica stiu) de ce asemenea discutii nasc tot felul de reactii exagerate. Curios ca numai din partea celor care au reusit sa plece sau cei care ar fi vrut dar n-au putut. N-am intrat pe acest forum ca sa-mi rastalmaceasca nimeni cuvintele (din motive mai mult sau mai putin evidente).
Imi iubesc tara si mi se pare deja prea mult sa trebuiasca sa cer scuze sau sa ma rusinez pentru asta pentru ca, nu-i asa, aia buni si destepti o acuza de toate relele din lume, inclusiv de decizia lor de a o parasi.

Medicul meu de familie are a doua specializare homeopatia. De 14 ani de zile de cand il stiu, aproape toti membrii familiei mele au trecut de la neincrederea in "varianta homeopata" la siguranta eficientei acestor bilute. Am avut timp sa vad picioarele bunicii mele vindecandu-se de varice ulceroase, dupa ani de zile de incercari alopate si suferinte teribile (ajunsese sa nu mai poata purta ciorapi, caci se lipeau de rani), sa vad cum cineva care nu putea urca doua etaje din cauza unui astm bronsic capatat in copilarie, alearga acum fara probleme de respiratie, cum poate fi supravegheata o boala cardiaca fara medicamentele obisnuite, cum te poti reface mult mai usor dupa o nastere si exemplele pot continua. Pot spune ca nu e absolut deloc o abureala. E drept ca am vazut si oameni care se asteptau ca acest gen de tratament sa ii faca bine de pe azi pe maine, la propriu vorbind, care luau in ras minimele indicatii de regim pe care le primeau, sau chiar si modul in care de desfasura consultatia. Dar fiecare intrebare pe care o pune medicul homeopat, chiar daca noua, profanilor, ni se pare caraghioasa, lui ii da un indiciu.

Nico [15:21] :
mi-a placut comentariul :
Bravo domnule Banica
de-aia te iubesc eu k esti baiat destept
Ratza ta
MariaCristina [15:21] :
asta nu-i al meu
Nico [15:22] :
banuiesc, caci nu seamana, dar e savuros
MariaCristina [15:24] :
miroase a mitica si a caragiale
MariaCristina [15:25] :
de fapt cred ca nici nu s-a straduit sa evite similitudinea
Nico [15:27] :
imi place "ratza ta"... e super simpatic ca un tip sa o numeasca pe amica lui "ratza mea" : e caraghios, plin de tandrete, de caldura, e senzual, e foarte simpatic
Nico [15:27] :
gasesc ca e superb
MariaCristina [15:28] :
un fost al meu incepuse sa ma strige "Tzushca" si nu pricepeam de unde pana unde, plus ca imi suna usor sub-urban
MariaCristina [15:29] :
pana cand am aflat cine era Tzushca: cu ceva timp in urma adusese el acasa un pui de gaina luat din piata, il facuse pet-ul lui, pana cand puiul a crescut, s-a facut gaina si o scotea ma-sa la pascut in spatele blocului cu o ata legata de picior
O chema Tzushca
Nico [15:29] :
e suburban si nu are aceeasi savoare
Nico [15:29] :
chicken
MariaCristina [15:29] :
nu, dar mi-a apelat zona respectiva de memorie
Nico [15:30] :
nu-i acelasi lucru
Nico [15:30] :
corect
Nico [15:30] :
dar "ratza mea" e mai degraba intelectual
Nico [15:30] :
vad greu un idiot numindu-si amica asa si ea sa aprecieze si sa se identifice
MariaCristina [15:30] :
ratzushca, fie ea chiar si cea urata, are ceva de alint pufos si duios
Nico [15:31] :
sau, ea a scris la misto - si asta e o posibilitate
MariaCristina [15:31] :
pe cand gaina... iaca'sa!
Nico [15:31] :
nu... ce e bine e ca nu e un diminutiv
Nico [15:31] :
ratza e bine, ratzusca e kitsch
Nico [15:31] :
am fost foarte tare la estetica in facultate
Nico [15:32] :
cred ca ar trebui sa postam comentariile noastre despre "ratza ta"
MariaCristina [15:32] :
ratzusca imi sugereaza o eterna Tantza in gara la Lehliu, asteptand eternul Costel
Nico [15:32] :
cred ca asa ar trebui sa facem
Nico [15:32] :
corect.. exact = e kitsch
Nico [15:32] :
in timp ce ratza e bine
MariaCristina [15:32] :
fa copy/paste si da-l
Nico [15:32] :
ok

Daniel, te pretuiesc pentru aceasta intrebare dar!
Dar, omul meu drag, deja am plonjat in inima arhipelagului tau digital aducand cu mine bufnilismele meduzaleeeeeeeeee! Sa vorbim despre titluri? Oare nu e caraghios? Hai sa discutam despre sfarsitul temporalitatii liniare si circulare! hai sa discutam despre Noua Filozofieeeeeeeeee! Nu ma trata ca pe un biet scriitoras! Sunt un spirit meduzal si meduzistic pornit in cautarea Ultimului Sens! Tu nu-l cauti? Am spus o multime de lucruri fantasmagorice de cand am intrat aici si tu ma intrebe de niste biete titluri? Hei, sa navigam!
Ti-e frica de furtunile oceanice? Dar de vartejurile semanticeeeeeeeee?
Te pretuiesc!
Te pretuiesc, Daniel!

Dupa cite observ, comentariile tale (gabi) sunt indreptate catre ceea ce creeaza o religie( din cauza oamenilor) si nu catre ceea ce este o religie.Si aici ma refer la pocaiti.Pocaitii sunt toti cei care sunt in afara ortodoxismului si al catolicismului insa sunt si ei impartiti in tot felul de curente.Spre exemplu baptistii nu accepta ca adevarata ideologia iehovista ori mormona.Oamenii din cadrul acestor organizatii religioase sunt opera unor invataturi preluate,asa cum sustine orice lider bisericesc crestin ,din Biblie.Insa de la invatatura si pina la ceea ce creeaza acesta in om e cale lunga.Lipsa unei minti patrunzatoare,a educatiei si a cunostintelor face ca in unele locuri sa apara neconcordante intre ceea ce trebuie sa fie si ceea ce este.Ar fi absurd sa il acopar cu sudalme pe profesorul de filosofie al fiului meu pentru ca acesta a devenit un ingrat in urma unui citat rostit in clasa,la lectia despre adevar, din Nietzche.De ce mi-ar repugna orice vedere a unui om care spune ca este pocait?"Pentru ca am vazut ce fac ei?".Asta e aroganta si ignoranta.In general oamenii au aceasta meteahna ,de a desacraliza orice este suprem,deosebit,frumos(o fac si pocaitii din plin).Sa nu imi spui ca nu esti impresionat de caracterul lui Isus.Uita-te la toate ideologiile politice si vezi ce au ajuns in practica,in Romania si in alta parte.De ce nu s-ar intampla asta si in religie?Dupa cum spuneai, in toate religiile a aparut umanul ,acea dezvelire a zeitatii,a dumnezeirii.Egocentrismul se manifesta cu putere dar nu poti nega idealul din fiecare religie.Iar in crestinism intalnesti suprematia unei stari pe care trebuie sa o atingi,o stare de supraom.
Sa fi crestin inseamna sa accepti nu fericirea asa cum spun multi ci demnitatea.A fi crestin inseamna sa te arunci pe tine si sa creezi un alt om,un om lipsit de mediocritate,un om original,puternic si independent de omenesc.Este greu de aceea zarim tot felul de caraghiosi care ,frecventind si propovaduind o organizatie religioasa ce are ca conceptie ceva corect din punct de vedere teologic si nu numai,se indeparteaza de la aceste idei si incep sa se desfasoare pe ei insisi.

Sa nu crezi ca in cadrul acestor grupari nu intalnesti si oameni deosebiti.Medici,economisti,literati ...Nici nu stii pe unde sunt...poate un actor pe care l-ai admirat face parte din o organizatie care iti provoaca dezgust.De ce imaginea unei entitati ar trebui sa fie influentata mai mult de latura negativa?


M-a facut sa rad tipa care ,uitandu-si prohabul verbal deschis,a inceput sa povesteasca din amintirile copilariei.Chiar crezi ca aia aveau vreo legatura cu neoprotestantismul real?Erau niste bufoni,asta erau.Niste profitori.Pe timpul lui Ceausescu nici nu iti dadeai seama care e crestin autentic(pocait) pentru ca toti vroiau sa zboare catre America...si credeau ca asa va fi mai lesne...Sunt o gramada de exemple negative dar daca ar fi sa le dam si pe cele din alte religii am fi uimiti sa vedem ca procentul celor "rai" este mult mai mare la altii...Si apoi cum poate spune ca pocaiala e pentru prostime...eu cred ca discutam aici nu de o anumita organizatie religioasa ci de chiar crestinism in esenta lui.Stie Zenyatta ce este crestinismul?Sau nu se uita decat la oameni si la televizor?

Probabil lipsa de informatie ne face sa credem ca neoprotestantismul e gresit.

"Unirea din 1918 n-a fost aşa cum o prezintă unii istorici români un act de entuziasm general, ci unul de convenienţă. În disperare de cauză Republica Democratică Moldovenească a făcut apel la trupele române care au ocupat Basarabia în ianuarie 1918, contracarând bandele bolşevice care care terorizau provincia. Să nu uităm că votul din Sfatul Ţării de la 27 martie/9 aprilie 1918 s-a făcut în condiţiile în care armata română înconjurase clădirea."

Pana acum stiam doar varianta cu entuziasmul general si credeam ca prin 1918 totul era bine si frumos, iar atitudinea de azi e rezultatul deznationalizarii practicate de sovietici.

Dar ce ar fi vrut basarabenii atunci in 1918? Sa ramana stat independent? Cred ca suntem prea putini, numeric vorbind, ca sa putem supravietui ca popor in micute state independente.

Eu sunt din Ardeal si pot spune ca nici in familie, nici in cercul meu de cunostinte n-am gasit pe cineva care sa aiba o parere buna sau macar nici o parere despre cei din sud, despre conducerea de la Bucuresti. Cuvinte ca "regateni", "mitici" au o incarcatura oarecum peiorativa. Nu vreau sa detaliez, ca nu discutam acuma problema iubirii si tolerantei interjudetene. Dupa parerea mea chiar daca Transilvania era in 1918 mai bogata ca restul tarii, perioada comunista si anii de dupa revolutie au nivelat mizeria in toata tara si aerele noastre de superioritate de acuma imi par caraghioase.

In fine, cu toata simpatia unanima pentru "sudisti", nici unul din romanii de-aici nu se gandeste ca ar fi etnic diferiti de ei sau ca Ardealul s-ar descurca mai bine ca stat independent.

Muresh
Care sa fie problema ?
1. Se spune , intr-adevar , "conform afirmatiei facutA anterior"
si nu "conform afirmatiei facutE anterior" ("facutE" se potriveste cu "conform afirmatiilor facutE anterior") . Nu stiu , dar n-am nici o problema "pe chestia asta" . Vorbesc natural , fara sa fiu nevoit sa ma outocontrolez gindindu-ma tot timpul la legile gramaticale .
2. "Sunt" si "sint" :
In primele clase primare si , dealtfel , prin romaneasca vorbita acasa , fusesem instruit a spune si scrie "sunt" . Mai tarziu s-a schimbat macazul si ni s-a spus ca trebuiese trecut la "sint" . Motivul nu-l stiu . Sa fie nevoia de a fi asemanatori cu rusii , sau cu latinii ?
Adica , de ce n-am incerca sa fim noi insine si sa vedem ce se intampla .
Au mai fost si alte schimbari : de exemplu "intr'o" a devenit "intr-o" --s-a eliminat apostroful . Schimbarea a fost motivata de nevoia de simplificare a ortografiei , in special in folosul stradaniilor de a micsora numarul analfabetilor . Am salutat aceasta schimbare desi de atunci simt c-am pierdut din autenticitatea limbii .
3. Ma folosesc de "se datoreste" si nu de expresia "se datoreaza" (prea e caraghios) , "cafeina" si nu "cofeina" , , s.a.m.d .
(Apropo , cum trebuieste spus :
"Doi oi moi " sau "doua oua moua" ?) .
4. Termeni in englezese au intrat in limba noastra . De exemplu chiar la "Cafenea" sintem indrumati sa "afiseaza ultimele mesaje din sit" (mare atentie , "sit" nu "shit") . Probabil ca e in regula . Procesul de globalizare impune . Chestia e ca limba noastra , fiind o limba fonetica , ajungem la contradictii . Sit e si "sit (down)" , etc .

Am plecat din Romania acum 10 ani...nu stiam sigur de ce am plecat, pur si simplu ....eram tinara si voiam sa incerc, am plecat in Canada cu sotul meu, fost...emigrare total legala..am trait in Timisoara si am avut o viata perfecta, fara nici un fel de piedici financiare, ai mei s-au descurcat destul de bine, nu am simtit niciodata "saracia", dar am vazut-o.. Obisnuiam sa cred ca e bine acolo unde sint, am ajuns in Canada, la 20 de ani, casnicia "prematura' nu a mers, m-am trezit singura intr-o tara necunoscuta cu oamni necunoscuti cu un serviciu de vinzatoare la o farmacie ..de abia imi plateam chiria, nu mi-a fost usor, normal ca am fost prea mindra sau prea lipsita de bani sa ma inorc in Romania...au trecut primii 8 ani, am mers la scoala, am lucrat, am reusit! Am cunoscut un om bun si mi-am facut o familie..desi poate ca pare patetic dar de abia atunci am putut sa vizitez Roamnia, nu din cauza ca nu am vrut, dar pur si smplu nu mi-am permis, da, NU mi-am permis! Dar ,am fost, in Timisoara..am plins, nu, nu de bucurie, mi s-a facut pielea ca de gisca, mi-a venit sa urlu, nu mi-a venit sa cred ca acolo am crescut! Nici acum nu-mi vine sa cred, sint convinsa ca s-a schimbat, sint convinsa ca arata mult mai bine in copilaria mea si ca nu a fost doar un vis... si daca e, il voi pastra, nu va suparti pe mine, iubesc tara mea, asa cum am lasat-o, asa cum am stiut-o, ma intreb si acum unde a disparut??
Acum sint 10 ani de cind am plecat de acolo, m-am mutat in state, mi-e dor de Canada, haha! Ce caraghios!?
Citedata cind ploua, ..mirosul imi aminteste de Leontin Salajan, acum Tache Inescu, imi aminteste de mirosul de praf ud, de copilaria mea, de ce am crezut ca e fericire, de camera mea si de patul meu tare umput cu iarba de mare ca era bun pentru spate, asa zicea tata fie iertat.. de ce am plecat din Romania, tot nu stiu, dar stiu ca nu vreu sa fiu acolo acum, nu vreau sa mai vad sau sa mai aud.... sincer, am murit acum doi ani, inima mea a stat in loc cind am vazut-o pe fosta mea vecina la alimentara din colt, cerind " o jumatate de felie de parizer"...... si..mi-a venit sa urlu cind am vazut orfani din "Romania" la televizor ...in a aceeasi emisiune cu cei din Etiopia.. Nu mi-e rusine si sint mindra ca sint Romin, dar o parte din mine a murit cu acea tara.. Dumnezeul sa ne ajute!

A te marita cu un barbat divortat este o datorie ecologica. Intr-o lume
in care sunt mai multe femei decat barbati, barbatii trebuie neaparat
folositi de mai multe ori.

Cand se uita le meciuri, barbatii isi inchipuie ca, daca se
concentreaza, isi ajuta echipa favorita.

Daca vrei sa-ti acorde atentie, nu te atasa de un barbat inaintea unor
meciuri de campionat european sau mondial.

Barbatilor le plac telefoanele cu multe butoane. Acest tip de telefon ii
face sa se simta importanti.

Barbatilor le place sa fie ei primii care citesc ziarul de dimineata.

Toti barbatii arata caraghiosi in sandale, cu sosete negre.

Dupa modul in care un barbat se uita in oglinda poti sa deduci daca mai
tine si la altceva decat la el.

Nu incerca sa inveti un barbat, in public, sa faca sau sa spuna ceva.
Sfaturile trebuie date acasa. In public, el trebuie sa stie tot.

Barbatii care incep sa cheleasca, poarta sapca.

Barbatilor le plac ceasurile cu agenda, alarma, muzicuta etc.

Toti barbatii detesta a li se spuna "Trebuie sa vorbim despre noi".
Aceste cinci cuvinte ii baga in toti dracii.

Barbatii au un mod ciudat de a fi sensibili.

Barbatii sunt destul de curajosi sa mearga la razboi, dar nu atat de
curajosi incat sa accepte sa faca o injectie.

Barbatii nu au celulita.

Femeile iau toaletele altor femei mult mai in serios decat o fac
barbatii. N-o sa auzi niciodata un barbat la o petrecere zicand: "O,
Dumnezeule, mai e cineva imbracat in costum gri!"

Daca un barbat gateste pentru tine mai multe decat un fel de mancare,
précis are intentii serioase.

Cand trei sau mai multi barbati se intalnesc, vorbesc despre sport.
(Cand trei sau mai multe femei se intalnesc, vorbesc despre barbati.)

Asociatia de idei la o femeie se face asa:"Sunt indragostita. Apropo,
trebuie sa-mi cumpar sutien." Un barbat spune: "A castigat echipa mea.
Apropo, trebuie sa duc masina la service."

Nu te ingrijora daca un barbat spune "Te sun eu" si nu suna. Poti sa fii
sigura ca n-a uitat, nu ti-a pierdut numarul, n-a murit. Pur si simplu
n-a vrut sa te sune

Barbatilor nu le place sa piarda.

Barbatii care pot manca tot ce vor si nu se ingrasa ar trebui sa manance
doar cand nu sunt femei de fata.

E o problema daca vrei sa scapi de un barbat fara sa-l ranesti. Expresii
ca "iesi afara" sau "nu vreau sa te mai vad" nu fac decat sa te oblige
sa-i dai explicatii ca sa scapi de el. Incearca sa-i spui "Te iubesc,
vreau sa ma marit cu tine, vreau sa avem copii". Va pleca fara sa ceara
explicatii.

Barbatii accepta complimentele mult mai usor decat femeile. De exemplu:
"Costica, arati foarte bine azi".
Costica: "Multumesc".
Invers: "Maria, arati foarte bine."
Maria: "Da? Probabil din cauza luminii."

Barbatii care asculta muzica clasica nu prea scuipa.

Barbatii sunt mai siguri pe ei pentru ca, inca din copilarie, se vad
niste eroi legendari. Femeile sunt mai putin sigure pe ele pentru ca
toata viata vor sa fie ca o papusa Barbie.

Cand o femeie incearca o rochie care ii este stramta, se gandeste ca s-a
ingrasat. Cand un barbat incearca niste haine care sunt stramte, se
gandeste ca au intrat la apa.

Andropauza este mult mai distractiva decat menopauza. La momentul M
femeia se ingrasa si se deprima, pe cand barbatii incep sa agate fete
tinere si sa cheltuiasca.

Barbatii uita tot. Femeile isi amintesc tot.

Muresh
Dovada respectului fata de proprietatea privata e una din conditiile primirii Romaniei in UE .
Dar pana in 2007 mai e .
Avem , poate , certitudinea ca nu trebuie sa ne grabim a restituii imobilele furate de comunisti de la particulari . Poate ca pana la urma Consiliul UE - ului va uita de conditia asta .
1. Nimeni nu ne va uita sau ierta nimic .
2. Pe plan practic , imediat : Nerestituirea imobilelor sau oferirea unor sume derizorii , sunt o piedica de netrecut in calea investitorilor potentiali din strainatate .

Ne furam noua insine cusma . Daca n-ar fi trist , ar fi caraghios .

Muresh
Care sa fie problema ?
1. Se spune , intr-adevar , "conform afirmatiei facutA anterior"
si nu "conform afirmatiei facutE anterior" ("facutE" se potriveste cu "conform afirmatiilor facutE anterior") . Nu stiu , dar n-am nici o problema "pe chestia asta" . Vorbesc natural , fara sa fiu nevoit sa ma outocontrolez gindindu-ma tot timpul la legile gramaticale .

corect este intradevar "conform afirmatiei facutã anterior (ce afirmatie? aia "facutã") Mai frumos este cu "anterior" care, ar trebui sa fie "afirmatie anterioarã" dar care printr-un necunoscut mecanism de hiper-correctie involuntara este folosit ca "afirmatiei anterioare":-)Desigur ca acest exemplu nu a pornit de la "afirmatia facuta anterior" unde anterior este folosit corect ci numai de la observatia despre cum se foloseste cuvantul "anterior" in anumite contexturi cand acest cuvant joaca rolul de adjectiv si trebuie acordat cu substantivul ce'l insoteste.
2. "Sunt" si "sint" :
In primele clase primare si , dealtfel , prin romaneasca vorbita acasa , fusesem instruit a spune si scrie "sunt" . Mai tarziu s-a schimbat macazul si ni s-a spus ca trebuiese trecut la "sint" . Motivul nu-l stiu . Sa fie nevoia de a fi asemanatori cu rusii , sau cu latinii ?

hai sa tinem politica departe de lingvistica. Forma româneasca este "sânt" cu "â" ; ca acest sunet este redat grafic prin "â", sau "î", asta nu este numai o chestiune minora de "gust" al celor ce decid. Aparent numai "a" si "e" devin "â" in limba româna si nu si "i". Din punctul meu de vedere, justificat ar fi deci scrierea cu "a" ->"sânt"

Adica , de ce n-am incerca sa fim noi insine si sa vedem ce se intampla .
Au mai fost si alte schimbari : de exemplu "intr'o" a devenit "intr-o" --s-a eliminat apostroful . Schimbarea a fost motivata de nevoia de simplificare a ortografiei , in special in folosul stradaniilor de a micsora numarul analfabetilor . Am salutat aceasta schimbare desi de atunci simt c-am pierdut din autenticitatea limbii .

o schimbare minora dar totusi apostroful joaca rolul sau si cratima rolul ei.

3. Ma folosesc de "se datoreste" si nu de expresia "se datoreaza" (prea e caraghios) , "cafeina" si nu "cofeina" , , s.a.m.d .
(Apropo , cum trebuieste spus :
"Doi oi moi " sau "doua oua moua" ?) .

Doua oua moi; Neutrul este caracterizat prin sg = terminatie masculina, pl= terminatie feminina. Asa invataram la shcoala. Pentru cazul in discutie, discrepanta vine de la cuvantul "ou" care are forma de plural in "ã" si de toate numeralale care sint compuse cu "2" care cer si ele acordarea lor la substantivul langa care sint. Deci:
-doua oua moi (moi pentru ca-i pluralul lui moale unde vedem ca transformarea li > i via li > l'i ( prezent inca in Aromâna ) > i
(doua, dozecisidoua,treizecisidoua -douajdoua, treijdoua etc:-)


4. Termeni in englezese au intrat in limba noastra . De exemplu chiar la "Cafenea" sintem indrumati sa "afiseaza ultimele mesaje din sit" (mare atentie , "sit" nu "shit") . Probabil ca e in regula . Procesul de globalizare impune . Chestia e ca limba noastra , fiind o limba fonetica , ajungem la contradictii . Sit e si "sit (down)" , etc .


"sit" nu este prezent nici in DEX 1998; neologisme care intra in limba in mare parte cu circulatie redusã in ciuda incercarilor (snobiste?) de a le impune. Un utilizator normal foloseste mai mereu " am vazut pe o pagina de web" in loc de "pe un sit de web".
De fapt este foarte interesant aceste gen neutru in lb. româna care cere o terminatie feminia aiurea. De ce spun "aiurea"? Pentru ca inca nu stiu de o explicatie acceptabila a pluralului românesc in "-uri".
Nu se explica prin Latina si nici prin slava si este un sufix care a jucat un rol de sufix "colectiv" in IndoEuropeana; acest sufix aparent vine din substrat unde avem si formele sale de feminin singular "-urã" si masculin singular "-ure"; pentru unele cuvinte intalnim o reducere a sufixului masculin "-ure" in "-ur" ( veizure/viezur, strugure/strugur, mugure/mugur) iar pentru unele cuvinte intalnim aceasi forma de -ure/urã numai pentru feminin ( buturã/buture).
Un sufix foarte, foarte interesant dat fiind ca multe cuvinte Latine fac plural in "-uri"; asta ar arata o "adaptare" a cuvintelor din Latina la "modul de a vorbi" al unei anumite populatii. Dar ma opresc aici pentru ca urmarirea unei astfel de idei ar ridica un mare semn de intrebare asupra sintagmei "cuvinte mostenite din Latina" si ar arata ca de fapt nu sint cuvinte mostenite ci "imprumutate". Iar sa sustii ca limba româna a imprumutat cuvinte din Latina si nu ca a mostenit, ar insemna sa negi ca limba româna ar fi o limba NeoLatina precum "surorile" ei. Or, asa cea, este pentru multa lume intelectuala au ba asemanator unei crime a la les majeste:-))

Alex

Cred ca este vorba de un razboi al culturilor. Sincer vorbind, sint putini oameni care se entuziasmeaza ascultandu-l pe Bethoween, poate ceva mai multi ascultandu-l pe Verdi si poate mai multi care asculta pe Ravel. Dar acest gen de muzica nu este o muzica care place "nativ" ci ea incepe sa placa dupa ce incepi sa o intelegi, dupa ce ai primit o bruma de educatie muzicala de acest gen.
Nativ, omului ii plac tocmai aceste manele simple care sint mai mult sau mai putin similare cu strigaturile care se faceau si acum 200-500 de ani la horile din sat, cu aceleasi subintelesuri de natura sexuala ca si acum. Desigur, limbajul fiind mai moderat ( apud sarba lui Cãcuricã cu versurile: alba esti, frumoasa esti, de ce neica nu iubesti, esti alba ca laptili sa mi te intorci cu spatili, etc.etc.etc)

In fond hai sa lasam snobismul la o parte si fatarnicia tot asa. Sint melodii vesele cu texte simple, uneori caraghioase, uneori prea vulgare, dar sint melodii care au un ritm vioi si care "prind", sint usor de prins si fredonat si au priza la public. Vreti sa impuscati publicul ? Vreti sa faceti campanie "educationala"? Qui bono? E un curent care v-a trece cum au trecut si celelate genuri muzicale care erau in anii 70-80 cand peste tot se canta "portofele portofele", "cenushareasa", "azi e zi de vorbitor" s a m d.
Un Verdi sau un Porumbescu or sa ramana, aceste manele or sa se duca.

Alex

Desi sint extrem de ispitita sa dezvalui cine se ascunde sub LMC, doresc pentru moment sa-mi mentin anonimitatea pe acest sit. Citiva ani in urma mi-am facut un website, care la ora actuala se poate viziona, nu a fost update-uit de cind l-am publicat, si nici nu este nu stiu cit de profesionist facut. Am incercat si noi, adica eu cu sotul meu, sa vedem cum se face un website, si ce am facut atunci poate astazi este chiar caraghios. Dar pentru ca esti asa de curios am sa intru pe website-ul tau si am sa incerc sa-ti trimit un email cu link-ul website-ului meu.

LMC scrisã:
Spune-ai:

>________________
>un embrion nu poate trai singur sau cu ajutorul altcuiva in afara de >fiinta in interiorul caruia se dezvolta. Prin aceasta, aceasta >fiinta are controlul asupra acestui embrion , control voit sau >nevoit.
>________________
>
>Atunci hai sa te intreb, daca un copil nou nascut nu este ingrijit, >hranit, imbracat, TRAIESTE???? Viata lui nu tot de mama depinde?

Un copil nascut traieste si fara mamã, viata sa nedepinzand neaparat de mama ci tocmai de aceste criterii pe care le enumerati: ingrijire, hrana, etc. Aceste criterii pot fi indeplinite de orice alta persoana , nu neaparat mama din care a fost format din momentul in care copilul a fost nascut_.

Ori, tocmai aici este diferenta de care vorbeam. Cand numai mama poate asigura existenta fãtului, numai ea are dreptul de a decide. Din exemplul care-l dadeam:
fãtul nu este nascut, mama se sinucide, rezultat: fãtul moare si el fiind incapabil sa supravietuiasca in afara corpului mamei
copilul este nascut, mama se sinucide, rezultat: copilul poate trai
si fara mama daca o tertsa persoana se ocupa de el.
Ca atare, prin aceste doua stari de fapt diferite, mama are odata 100% control si alta data nu mai are acest control pe care l-a coordonat natura.

De fapt ce mai tura vura pentru o idee absurda? Mama este cea care decide. Datoria noastra este de a o ajuta sa ia cea mai buna decizie si atat. Ma indoiesc insa ca daca cineva a ramas insarcinata in urma unei siluiri o sa fie si bucuroasa de sarcina care urmeaza. In fond ca oameni ne alegem in genere partenerul cu care sa facem copii si nu acceptam ca acest lucru sa fie prin forta.

Aducand problema in cazul extrem punem punctul pe i in felul urmator pentru a-i da plasticitate. Punct de plecare e tocmai discutia noastra:
-un embrion este o posibila viata ca atare e o crima sa-l elimini
Reducand stagiul de dezvoltare al "posibilei vieti" avem:
-un spermatozoid este o posibila viata ca atare e o crima sa-l elimini
-un ovul este o posibila viata, ca atare e o crima sa-l elimini.

Indicatii care se autoimpun:
-interziceti avortul
-interziceti masturbarea
-interzicezi menstruatia


Concluzia logica ar fi ca atat timp cat o masa biologica nu respira pe cont propriu, nu este capabila de a trai, nu este ceea ce se numeste "lucru implinit". Formele sau stadiile pe care le are aceasta masa biologica pana cand e capabila sa "traiasca" sint aici ne-relevante ci sint numai norme etice. Ne pare normal sa interzici avortul, dar apare caraghios sa interzici masturbarea pentru ca mor spermatozoizii si este absurd sa impiedici menstruatia pentru ca se elimina ovulul nefecundat.

Mai e cazul dsa mai continui? Io zâc ca nu-i.

Cu stima,

AlexM