comentarii

carapace


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
intrebare: ce este o carapace - de Honey in the Sunshine la: 30/10/2005 12:53:40
(la: joc)
intrebare: ce este o carapace?
raspuns: o armura romantica

intrebare: ce este un ideal?
_____________________________________________________
Communication is not just words, communication is architecture
#82892 (raspuns la: #82891) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
lui Florin si atit - de Little Eagle la: 15/03/2004 11:03:05
(la: Despre mediul inconjurator,natura,animale.)
Hello Florin si atit,

Ai dreptate,in meseria mea de advertising trebuie sa fac compromisuri deoarece produsele la care fac ilustratii pt. reclamele TV nu au nimic in comun cu a fi vegetarian sau cu pastrarea mediului inconjurator,dar pe de alta parte cu banii ce-i cistig pot mentine mereu lupta pt. salvarea naturii.

Nu am nimic impotriva oricui care maninca carne,e alegerea lui-ei ceea ce ma deranjeaza uneori este faptul ca EI se leaga de vegetarieni si ne critica felul de viata.Fiecare cu gusturile lui si a fi judecat ca sint vegetarian este impropriu.Poti sa maninci un porc intreg sau o vaca NU am sa -ti fac propaganda ca e rau pt. tine,pt. inima sau colesterol,asta doctorul va descoperi mai devreme sau mai tirziu ca vei suferi.E alegerea ta.

NU fac din lupta mea ori suportul meu la diverse cauze legate de natura sau animale acte filantropice,ajut pt. ca sint convins ca distrugem natura,in fapt am reusit s-o aducem intr-un mare stadiu de disparitie si cindva in viitor ne va pare rau si va fi prea tirziu sa refacem ce am distrus fara a ne gindi la consecinte.

USA este o tara imensa,de cind traiesc aici de 23 ani am observat cum an de an s-a schimbat clima si cum e o poluare tot mai mare,asta afecteaza mult mediul,nu stiu cum e in Great Britain dar aici NU mai stii cind e primavara sau iarna!Azi e frumos si soare,de 1-2 sapt. e asa,cam vint dar la meteo la radio si TV s-a spus ca miine,poimiine va...ninge cel putin 6-12 cm!!!La mijloc de Martie cind in calendar curind va fi prima zi de...primavara!
Toate astea nu-s intimplatoare,nu natura s-a schimbat ci omul a schimbat-o.
Savanti preconizeaza ca in 50 ani toata zona de Est a USA inclusiv Florida unde e cald mereu,va fi o zona rece si ca tara se va raci toata treptat,in schimb Europa va trece prin calduri insuportabile.Generatiile viitoare vor trai astea,oricit de mult noi am lupta sa schimbam constiinta omului!NU lupt pt. mine ci pt. cei ce vor veni dupa mine!!!

Da ,cere timp zilnic cu organizatiile.Primim emailuri zilnic cu cereri de ajutor de la multe si pt. unele doar cer sa luam actiune prin scris direct prin inernet scrisori adresate lui BUsh,diversi senatori si congressmen.
Alte org. ne trimit scrisori cu donatii,si doar punem cecuri si la expediem postal

Odata demult cind era Clinton presedinte,ne-a scris personal sa ne multumeasca pt. eforturile noastre!Asa ceva n-o sa vedem de la Bush!

In fine inchei aici,am o intrebare:cam cu 2 sapt. in urma ti-am scris doua texte ca raspuns la intrebarile tale legate de Ozzy cel adevarat,oare le-ai primit sau oare au fost publicate?

Azi dim.cu sotia am vazut in gradina un erete mare(red tail hawk)care a prins un starling(o pasare din UK)si erau tipete multe,alte pasari tipau,iar el o avea in gheare si o lovea cu ciocul.Iti spun sincer ca amindoi am plins,dar ce puteam face?Natura e cruda uneori si la fel si eretele trebuie sa traiasca,mai ales ca aici e o specie protejata de lege fiind pe cale de disparitie.
A zburat cu ea in gheare.Apoi nu am mai vazut nici o pasare in curte,ele stiau ce s-a intimplat!Asta e a doua oara cind vad asa ceva in gradina.
Nu avea sens sa-l speriem caci pasarea era deja pe duca.
Avem in curte o masa lunga de picnic si punem seminte pt. pasari,mai ales dim. sint cu zecile,tinte sigure pt. ereti.
Odata am vazut unul stind pe masa,eram la geam si de la 3-4m,ce-i drept e si f. frumos,altadata a zburat deasupra mea cam la 1m distanta de m-a si speriat.Sint vreo 5-6 si ii vezi pe cer deasupra lacului cu stufaris ce-i in spatele gradinii.Altadata m-am trezit in curte cu o testoasa matura(mascul)care aici se numeste ca specie "snapping turtle",pt. ca are un cioc puternic si daca te-a muscat de deget poti sa spui adio la deget,il vezi pe jos!
Era la usa din fata de la intrare.L-am luat de carapace,era si f. greu,m-a zgiriat cu ghearele(f. puternice),si tinut la distanta bratelor intinse,se zbatea si intorcea capul sa ma muste si totodata scotea un suierat pe gura deschisa usor portocalie,am observat ca gura ii era ca o placa osoasa si ascutita!
L-am dus la lac si lasat acolo in stufaris,se pierduse si el deh,uneori ies in cautare de femele si se pierd.

In fine acum chiar ca inchei aici.Pe alta data,
LOVE&PEACE,
Ozzy
#12083 (raspuns la: #12034) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
identitatea ? - de desdemona la: 26/08/2004 16:14:18
(la: Mai avem identitate cei plecati din tara?)
Eu cred ca identitatea unui om trebuie sa transcenda apartenenta la o tara. Perceptia noastra umana e in general limitata (de experienta traita si de capacitatea de intelegere) la o familie, un colectiv, o regiune, o natiune sau o rasa. Fiind scosi din 'multimea' cu care ne-am obisnuit devenim constienti de un 'mai mare' care exista si in acelasi timp simtim ca ne pierdem identitatea anterioara. Crestem din vechea 'carapace' spre alta mai mare. Devenim un pic mai universali. Dar aceasta crestere se face cu suferinta pentru ego-ul nostru si conditionarile ce le avem. Si trebuie sa dorim sa crestem si sa asimilam. Oamenii reactioneaza diferit, unii schimba 'carapacea' de 'roman' pe cea de 'canadian' sau 'danez' sau 'francez', negand orice merit al culturii si societatii lor anterioare. Altii refuza sa se amestece si sa asimileze noutatile - nostalgici a ceea ce-au pierdut - ar vrea sa pastreze vechea 'carapace' dar ea nu mai corespunde nici la ce sunt ei si nici la mediu. Cei mai norocosi sunt cei ce au curaj si energie sa 'ia taurul de coarne' si sa creasca in constiinta, participand la noua viata, invatand si in acelasi timp recunoscand atat partile bune cat si cele slabe alt ambelor medii. Cand ajungi sa te simti la fel de mult acasa in noul mediu si in cel vechi, poti spune c-ai castigat 'meciul'. Pentru ca de fapt cu totii suntem cetateni ai lumii intregi, pur si simplu oameni. Si cei ce au trait in mai multe medii sunt -ceva mai mult decat altii- 'ei insisi'.
Cand ai senzatia lipsei de identitate, trebuie sa cauti sa intelegi mai bine cine esti tu insuti, ca entitate sub soare. Identitatea e un lucru profund, mai profund decat nationalitatea, religia sau rasa.
O solutie (pentru mine) este natura. Ma duc intr-un loc unde ea ma inconjoara. Privesc pamantul, cerul, copacii, apa, ascult vantul. Pamantul este unul singur, el nu cunoaste granite. Padurea creste la fel, vantul sufla la fel, ploaia cade la fel! Chiar si oceanul, care desparte insule si continente, nu e el oare cel care le uneste ? Stai pe malul marii, asculti valurile. Aceeasi apa care iti incanta urechile spala alte si alte maluri unde zeci si sute de mii de oameni traiesc, pescuiesc, navigheaza. Oceanul ne uneste.
Alta solutie este istoria. Migratii au fost si inainte. De exemplu, celtii in Europa. Oare nu au trecut ei si prin Romania inainte de-a se stabili 'la capatul pamantului' in Bretagne sau in Marea Britanie ? Unii din ei oare nu au ramas si pe drumul parcurs ? Si stramosii lui Badea Vasile vecinul de care mi-i dor oare nu-s verisori cu stramosii lui Mr Fougasse vecinul de acuma al meu pe care abia de-l salut? De atata timp s-au amestecat natiile pe-aici prin Europa ca nu mai stii cine cu cine e var de-al 17-lea !
Convingerea mea ferma e ca noi trebuie sa ne deschidem ochii inima si mintea si sa crestem in perceptie si intelegere, pana cand viziunea noastra va include lumea intreaga. Timpul granitelor a trecut, e vremea integrarii. Trebuie sa comunicam, sa invatam unii de la altii, sa stim sa respectam si sa impartim ceea ce avem in comun.
No, c-am zis-o !

Desdemonovici
Articol in tema - de mya la: 02/09/2004 13:45:51
(la: Automobile si soferi)
Stiu ca nu "se face" sa ocup spatiul cafenelei cu articole lungi...numai ca in cazul asta eu zic ca merita! Daca nu a meritat, imi cer scuze!

"Interesantul suflet al domnului Balanescu (de Mircea Cartarescu)


Acum cateva zile. Sunt in plin trafic, pe Grivitei, pe undeva, la o
ora de varf. Cum sunt sofer incepator, merg cu mare grija, cu ochii-n patru,
mereu temator sa nu fac greseli sau sa-i incurc pe ceilalti.
Cu toate astea, sunt claxonat destul de des din spate si, ocazional,
mi se mai si striga cate ceva, cuvinte pe care prefer sa nu le inteleg. De
data asta observ destul de tarziu un semafor si franez cam scurt. Din spate,
un claxonat prelung si furios. Ma uit: o dubita alba si, mai ingrijorator,
un sofer care coboara si vine spre mine cu un fel de manivela in mana.
Drace, nu era de gluma! A venit la geamul meu (prudent inchis) si a-nceput
sa urle, agitand ranga metalica. Ce era la gura lui! Se pare ca din cauza
mea ii cazuse marfa pe jos. La toate "baga-mi-as" si "facea-ti-as"-urile
lui, nestiind ce sa raspund, strangeam din umeri si aratam spre lamaia
lipita de parbriz. Semaforul se schimbase, dar soferul a continuat sa traga
de portiera mea, doar-doar s-o deschide, si sa-mi urle, rosu de furie,
injuraturi extrem de inventive. Un cor de claxoane le impiedicau insa sa-mi
ajunga la urechi. Imi trage un sut mai mult simbolic in portiera (ce sa ies,
tipul era de doua ori cat mine.) si se cara, in fine, agitand de data asta
manivela la cei din spate.

Ajung cu bine acasa, ma sucesc, ma-nvartesc si, seara, ies cu cel
mic pe umeri in parcul unde-l plimb de obicei, la Izvor, la umbra giganticei
Case a Poporului. Mergem la solar, il proptesc in poponet pe nisip langa
alti puradei ca el, ii pun galetusa in fata si ma asez pe banca din
apropiere, langa un alt tatic care striga de zor la baietelul lui: "Rares,
da-i si fetitei lopatica, nu fi, tata, egoist, ca nu-i frumos. Uite, a venit
si baietelul. Joaca-te si cu el, tata.". Apoi se-ntoarce spre mine: "E cam
nervos zilele astea, ii dau maselutele de sus. toata noaptea l-am leganat.".
Eu dau sa raspund, dar inghit in sec, caci brusc am o revelatie cat se poate
de neplacuta: taticul model e chiar soferul care era sa ma faca praf cu
cateva ore in urma! Incerc sa plec discret, dar (era inevitabil) omul ma
recunoaste si el: "Nu erai dumneata pe Grivitei, azi-dimineata.?". Ca in
bancuri, ma gandeam daca sa zic da sau sa neg cu incapatanare, cand tipul
continua pe cel mai familiar si mai destins ton, ca si cand s-ar fi-ntalnit
cu un fost coleg de liceu: "Ca sa vezi ce mica-i lumea! Dom'le, ma bucur.
Da-mi voie: Balanescu. Stau aici, langa benzinarie.". Dam mana si continuam
sa vorbim despre cei mici si despre cate altele, de parca nu ar fi fost gata
sa ma omoare azi-dimineata. Dupa vreo jumatate de ora, timp in care
forfecasem trei sferturi din campionatul nostru de fotbal, indraznesc sa-l
intreb daca mai e suparat ca i-a cazut marfa pe jos din cauza mea.
"Da-o-ncolo, dom'le", imi zice zambind, "una-i una si alta-i alta. Tre' sa
fii dur, dom'le, in curva asta de viata, altfel te calca toti in picioare.
Acasa, crede-ma ca nu pot sa omor o musca, dar cand sunt la slujba, la
volan, nu iert nimic. He-he-he, ai avut noroc ca ai masina smechera, care nu
se deschide usor. Pe cati n-am scos eu din carapace si i-am batut de s-au c.
pe ei!" Ca ilustrare, imi povesteste cateva cazuri de spitalizare cu maini
si picioare in ghips, cu dinti imprastiati, cu falci mutate din loc.

Se-nserase. Peste Casa Poporului iesise o luna spectrala. Ne luam
plozii si ne-ndreptam, impreuna, spre iesirea parcului. Ne despartim in
dreptul benzinariei. Acum imi dau seama cat de voinic e domnul Balanescu, ce
pantec de bere falstaffian are. "Hai, Rares, fa-i pa-pa lui Gabita. Pa-pa,
Gabita, pa-pa." Imi strange apoi mana cu afabilitate: cele bune, dom
profesor. daca am nevoie de ceva. stie mecanici buni, care nu te jupoaie.

N-am sa cred niciodata in mitocani si in toape absolute, in oameni
sortiti sa fie ticalosi, pesti, degenerati, tradatori, dupa cum nu cred nici
in eroi nepatati, in sfinti si-n vestale. Cu totii suntem amestecuri de bine
si rau, atat de diverse si de uimitoare, incat uneori cred ca, dintre toate
meseriile din lume, a moralistului e cea mai grea. Totusi, rar mi-a fost dat
sa vad o asemenea combinatie de cumsecadenie si de impulsuri scelerate cum
suporta interesantul suflet al domnului Balanescu."

sis, - de dinisor la: 16/09/2004 10:24:45
(la: sentimente!)
citii primul comentariu. nu am mers mai departe cu a citii ce ti-a raspuns DESTIN pana nu iti raspund la acesta.

da, animalele au instinct de supravietuire. dar nu e asa ca il avem si noi? sa fie asta o alta forma de sentiment? autoapararea poate fi un sentiment? sau e doar un instinct? care e diferenta intre instinct si sentiment? (si ma repet: voi cei ce traitii cu dictionarele in buzunar, nu explicatia de acolo ma intereseaza, ci gandurile semenilor mei despre asta)

vezi tu sis, scrii tu la un moment dat ca cei ce au avut multe expriente neplacute isi controleaza usor sentimentele deoarece sufletele lor nu mai au energia necesara care favorizeaza sentimente spontane. eu am inteles ce ai vrut sa zici, si ca una care am trecut prin foc, apa, furtuna si cutremur (figuri de stil!) in viata mea, iti spun ca sentimentele spontane inca se mai nasc. sufletul imi este intr-adevar obosit, intr-o oarecare masura, dar nu capituleaza. se intampla asa ca atunci cand ajung la o stare profunda de oboseala emotionala si sufleteasca, ma retrag intr-un fel de colivie imaginara, carapace daca vrei, o tacere totala. nimeni nu aude nimic de la mine. bateriile sunt puse la incarcat. retraiesc evenimentele in gand pentru a le intelege menire. incet incet insa, energia atinge din nou punctul optim de funtionare si atunci reapar! un fel de pasarea phoenix? poate... un fel de ursulet in hibernare? nu stiu... ideea e ca sentimentele spontane inca le posed si crede-ma ca multe "nebunii" s-au intamplat din cauza lor.

"mai mult, cei care au curajul sa le arate lumii sunt oameni puternici care vor trai o viata lunga si implinita fiindca traindu-ti sentimentele din plin (si ma refer la intreaga paleta de sentimente, de la o extrema la alta) iti da acel plus de adrenalina si energie necesara pasului urmator." - spui tu sis, spre sfarsitul comentariului tau. vezi? suntem amandoua de acord ca despre acel gen de energie discutam! caci sentimentele sunt energie: si la propriu si la figurat! energie sub forma de caldura cand le simti, energie sub forma de "viteza in actiune" ca urmare a lor.

si apoi, ai mare dreptate, se poate discuta pe acest subiect pe timp indelungat...ceea ce inseamna ca voi reveni dupa ce am citit mai departe comentariile tale si a le lui DESTIN.


_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
#22470 (raspuns la: #22443) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
anisia, asa-i ! - de desdemona la: 21/10/2004 15:31:14
(la: Prietenia si prietenii)
Cred fara nici o greutate ca in societatea bucuresteana pot fi multi oameni interesati si ca 'legaturile' sunt foarte importante. Si (desi nu te cunosc) cred ca ai dreptate cand spui ca e de vina neincrederea in oameni. De multe ori problemele cuiva pornesc chiar din el insusi. Nu sunt de profesie psiholog, dar am o inclinatie naturala spre descoperirea felului cum 'functioneaza' fiintele umane. Am luat lectii de psihologie (poate ai sa razi!) chiar din cartile lui Agatha Christie. Si dintre oamenii ce i-am cunoscut, unii mi-au dezvaluit noi aspecte, inainte necunoscute. De exemplu, stiu ca sursa agresivitatii este in teama. Si ... referitor la ceea ce spui tu, am o analogie in cineva apropiat mie. Un barbat care nu are decat cativa prieteni, si pe alti oameni ii tine la distanta. El nu are incredere in oameni decat dupa teste repetate asupra lor, si dupa mult timp, interpretand drept agresiuni chiar manifestari de simpatie. Simte ca nu ii e usor sa se deschida. Si care e cauza ? Cand era mic, era foarte sensibil si vulnerabil, si devenise obiectul tachinarii altor copii. Copiii sunt cruzi din instinct (si fara s-o stie) atunci cand parintii le permit sa-si dezvolte ego-ul. Si el s-a inchis intr-o carapace, traind in lumea lui. Putini sunt cei ce au strabatut carapacea.
Daca tu intr-adevar gandesti ca altii s-ar putea sa rada de tine pe ascuns, exista un punct slab in tine. Nu ai incredere in tine. (Si de fapt ce importanta au ei ? Sa râda, asta nu schimba nimic, tu ai la fel de multe calitati, fie ca altii le recunosc sau nu).
Oamenii simt instinctiv multe lucruri pe care noi nu le spunem. De exemplu, un om e foarte iubitor, dar sever in afara. Toti se vor aduna in jurul lui. Sau invers, un om e mereu nemultumit, chiar daca tace, altii se vor feri de el, nevoind sa se molipseasca de aceasta atitudine. Un om care are incredere in el, altii se aduna in jurul lui, pentru ca le da curaj. Si asa mai departe. Eu am fost intotdeauna o persoana foarte populara intre colegi (si superiori) si asta mai ales fiindca eram plina de energie si foarte pozitiva. Aveam impresia ca nimic nu e imposibil. Si niciodata n-am fost in stare sa descopar daca cineva incerca 'sa ma sape' sau sa ma vorbeasca de rau. Dar pot sa zic ca am avut si un 'inger pazitor' foarte harnic. (Am avut noroc in toate).
In concluzie, ca sa nu ma lungesc ca o guma de mestecat, cred ca totul e o problema de atitudine. Depinde cum te uiti la lucruri, cu ce atitudine iei in mana viata. (mi se pare ca sun deja ca o sedinta de psihanaliza: ).
Desdemonita
#25794 (raspuns la: #25786) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nu mai vrem sa intelegem - de (anonim) la: 22/10/2004 16:16:17
(la: Prietenia si prietenii)
mi au placut mult gandurile voastre, pe undeva ma regaseam si eu ... de exemplu chiar azi cand va scriu aici m-am gandit la modul cum ar trebui sa dai piept cu aceasta viata, si m am gandit ca nu prea conteaza cat de bun, destept, sau orice calitai native crezi sau cred altii ca ai, ci ca totul tine de atitudine, acesta e singurul lucru care conteaza, poti fi un luptator sau un om care nu crede ca are prea multe de spus, este tot alegerea noastra, nimeni nu o va putea face in locul nostru, realitatea este in alb si negru, daca nu este un lucru este celalalt, Din pacate noi oamenii traim o drama a relatiilor noastre tot mai superficiale si tot mai mult inchistate in carapacele egoismului ce ne cuprinde in tot ceea ce facem, si de aceea nu vom fi niciodata niciodata fericiti...ce pacat ca putini oamenii vad acest lucru... din pacate am ajuns atat de limitati in convingerile noastre ca am uitAT sa ne mai deschidem inima...ne este tot mai frica. Nu cred ca are rost sa ti faci prieteni cu niste oameni care nu ai aproape nimic in comun, omul de calitate va recunoaste mai repede pe cel asemeni lui, si desi acestia sunt putini, s a intamplat aici pe acest forum, eu cred ca amandoua si tu si desdemona sunteti pe aceeasi lungime de unda. Nu cred ca un om poate avea incredere in sine atata timp cat urmareste sa descopere ce gandesc ceilalti despre el, eu am fost si inca mai sunt in situatia ta anisia, tot asa imi fac greu prieteni, dar a inceput din ce in ce mai mult sa nu mi mai pese de ce zic altii despre mine atata timp cat nu am ce invata de la ei si am ajuns la concluzia ca mai bine sa vad eu cine sunt decat sa ii fac pe altii sa creada ceea ce cred eu ca sunt.
sunt de acord cu relatiile care se construiesc numai in functie de interese, dar ma intreb cati dintre acesti oameni au o prietenie adevarata cu cineva, din cate am observat eu...cu nimeni, asa ca desi cateodata ma intreb sau mi as dori sa am cu cine vorbi tot timpul despre orice, cand ma asez la masa lor constat ca nu am despre ce vobi, decat despre "vreme, etc..."
#25958 (raspuns la: #25942) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
speranta unui dialog intre generatii - de andrei p la: 26/10/2004 11:29:42
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Mesajul Dvs ne da speranta ca poate exista un dialog intre generatii, ca fotografia romaneasca mai are o sansa."

bre Guru Dinu,
Sunteti prea bun Maestre. La Tromboane, desigur. Dar vad ca sunteti cam macabru luni. Si nu vorbeam despre Epave esuate.

Despre generatii, tocmai ma gandeam. Intamplator, m-am intalnit cu cativa fotografi.
D.D este in faza marilor descoperiri. Cerceteaza cliseele pe care nu le-a marit nici-odata. Mi-a aratat cateva zeci, multe remarcabile, iar unul Absolut Senzational, sigur in primele lui 5.
Desi Dvs. aveti enorm de multe poze Foarte Bune, ma tem ca nu aveti Nimic care sa reziste alaturi. Desigur pe gustul D.D si A.P. Nu pe gustul atat de fin, al cumparatorilor cu teshchereaua plina.

Ieri am dat nas in nas cu D-na Spitzer, inca tanara la 87. Se plangea ca picioarele ii stau mai putin bine decat capul, inca lucid. M-a invitat la o cafea. Depana amintiri despre “Baloane de Sapun” – despre acei ce fac multa valva, desi cam gaunosi la substanta.

Pentru ca veni vorba, mi-am dus duminica consoarta la targul etniilor de la MTR. Lume multa, personaje interesante, artizanat, mestesugari, mancare de origini diverse, unele feluri chiar delicioase.
Si poze de facut.
Stateam de vorba cu 3 mesteri romi. Unul dintre ei avea mustata enorma si bretele cu paftale din argint. Apare marele Parvu, cu 80-200.
Si tzac, tzac, tzac, tzac, tzac, din acelasi loc. Tare baiatu'.

Intr-adevar tare. Din unghiul inteligent, cu soarele drept in fata la ora 13, caldararul stand se profila peste un agregat maretz de climatizare, cu tevile lucitoare in toate directiile.

Unde nu e cap, e caz de conflicte intre generatii – trecute, prezente si viitoare. Si nici nu stiti ce bine ma inteleg cu cei sub 20 de ani, nu doar cu Batranele Carapace Inacrite.


#26243 (raspuns la: #26141) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
The coward threatens when he is safe. - de giocondel la: 12/11/2004 05:54:05
(la: Cum si in ce fel definiti lasitatea?)
"Lasul se sperie si renunta, eroul se sperie si merge inainte".Cred ca Euripide a spus asta, 400 de ani I.C.

PROBABIL insa ca lasitatea depinde foarte mult si de context.Si,cu siguranta, toti oamenii sunt atat lasi cat si eroi, numai ca unii manifesta cea dintai calitate mai des decat pe cealalta...iarasi depinde de context.De asemenea uneori este nevoie de mare curaj sa fii las...Pentru mine, cei mai mari lasi dintre noi, sunt aceia ce se lasa paralizati de teama de a nu esua si renunta la a actiona, a lua decizii, a-si schimba vietile din frica de esec.Si prefera sa vegeteze, intr-o stare de semi-somnambulism si adormire, decat sa faca ceva, altceva decat ceea ce deja fac.Pentru ca le e teama de necunoscut.Mai bine la caldurica, sub carapacea iluzorie a multumirii de sine,decat afara, in aerul liber, supus vanturilor reci ale infinitelor posibilitati si optiuni.De aceea un las, moare de mii de ori inainte de muri cu adevarat, asa cum a zis cineva, unul, numai stiu cine...Pentru
ca nu indrazneste sa se cunoasca pe sine si sa constientizeze starea in care se afla dar mai ales sa schimbe ceva.Pentru ca schimbarea insemna miscare, iar miscarea incertitudine.Poate sa fie bine dar poa' sa fie rau...si decat sa fie Rau mai bine sa nu fie Bine..Frica ,bat-o vina, frica...

Life shrinks or expands in proportion to one's courage-anais nin-
hypatia - de anisia la: 26/11/2004 16:54:27
(la: SUNTEM NOI O COMUNITATE?)
eu sunt o fire mai retrasa de felul meu, si chiar m-am mirat ca mi-ai trimis pe mesageria privata acel "chestionar buclucas". din bun simt si doar de aceea ti-am raspuns. vadit si voit evaziv. si sper ca ai inteles asta!

citinda acest nou subiect cu comentariile aferente, am hotarat sa ies din carapacea mea si sa te intreb: tu ai cerut permisiunea cuiva de a ne lua pe post de cobai, inainte de a te apuca de faimosul tau proiect de studiu? din respect pentru noi ca semeni, consider ca ar fi trebuit sa incepi toata aceasta actiune socilogica sau proiect pentru masterat prin a posta un subiect simplu la modul : "DRAGII MEI COLEGI DE CAFENEA, urmeaza sa imi dau masteratul in sociologie si m-am gandit sa folosesc acest site ca obiect de studiu. e ok pentru d-voastra sa va solicit parerile prin a posta diverse subiecte in urmatoarele luni, subiecte ce ma vor ajuta in lucrarea mea?" ...Ei bine, in functie de raspunsurile la subiectul respectiv ai fi stiut cum poti proceda mai departe. E ca si cum ai fi batut la usa inainte sa dai valma peste om. Intelegi ce vreau sa spun?

Personal ma indigna genul de persoane ce cu tot dinadinsul vrea sa intre in sfera privata a comeseanului. Multi au afirmat pe acest site ca vin in vizita mai mult pentru a se destinde. Pentru unii destinderea consta in a participa la subiecte de trancaneala, pentru altii la cele de politica, economie. Important este sensul cuvantului destindere. Adica o mica pauza de la viata de zi cu zi, si participare la discutii ce te ajuta sa te deconectezi pentru o scurta perioada de timp. Lasa-i deci pe bietii oameni sa se destinda, deci...si-i nu-i mai obosii atat cu chestionare si alte bazaconii. Maine-poimaine vii si ne ceri si declaratie de avere, te pomenesti?

Inchei prin a da exemplu cateva vorbe de-ale tale, ce se gasesc intr-un comentariu mai jos in pagina :"de asemenea, cred ca cei mai multi dintre barbati, din diaspora sau de acasa, sunt originari din Transilvania. si asta trebuie demonstrat, desi nu-i usor... " si sa te intreb: DE CE TREBUIE ASTA DEMONSTRAT??? cui îi ajuta? cine e interesat?
Colega noastra Hypatia - de Mary la: 30/11/2004 13:25:17
(la: SUNTEM NOI O COMUNITATE?)
Buna ziua tuturor. :)....Simt nevoia sa incep altfel pentru ca de citeva zile nu sint acasa si totusi am avut nerabdarea sa intru la Cafenea de la un Internet public....
Am citit cele citeva mesaje si trebuie sa spun ca ma bucur ca Anisia a iesit din carapace (frumos comentariul #30009, felicitari pentru simtul de observatie!) si ca sint de acord cu cele observate si de Gabi.
Am si eu cite ceva de spus/adaugat/subliniat.

Hypatia, cum spui tu in mesajul adresat lui Sanjuro daca nu ma insel saptamina trecuta, oamenii au simpatii si mai putin simpatii, dar aceasta tendinta umana de a ne apropia sau departa unii de altii in functie de motive subiective etc, o promoti si afisezi chiar si tu, DIN PLIN.....
Te citez:'' In Cafenea ,....o frecventez mai bine de un an, ii cunosc pe unii membrii, cu unii sint amica, am si contre, ca asa-i viata''....
Dar NU aceasta este explicatia mesajului lui Sanjuro care a declansat cele citeva comentarii.
Pur si simplu ce spune Sanjuro este adevarat, sint multi care gindesc ca el, numai ca nu toti au avut curajul sa ti-o spuna asa direct.Unii poate nu vor sa te supere si isi tin inca pentru ei parerile!!....Dar tu ar trebui de fapt sa apreciezi mai mult pe cineva care iti spune adevarul in fata chiar daca nu iti place ce iti spune, decit cineva care iti umple chestionarul de minciuni. Ca unul din putinele lucruri de care poti fi sigura intr-o comunitate virtuala este ca nu poti fi sigura de nimic...Deci nu poti avea incredere ca fiind 100% autentice, informatiile primite.
Eu cred ca tu trebuia sa respecti dorinta fiecaruia de a lua sau NU parte la aceste chestionar, imediat ce ai observat o ezitare....
Este aproape copilaros cum te duci pe alte subiecte pentru a-ti exprima nemultumirea apropos de cei care cum spui tu nu te inteleg (se pare, pe destul de multe subiecte: religie, conflict, suflet....)
Merg mai departe sa spun, nu mi se pare o atitudine profesionala cind aflindu-te printre cei de care te consideri mai bine inteleasa,faci aluzii(de obicei rafinate)la potentiale IQ, la pregatirea pe care o are sau nu unul, altul...Iar daca tu nu iti pastrezi acea profesionalitate OBIECTIVA fata de toti, cum te astepti ca tu, la rindul tau sa fi luata in serios de toti, in aceeasi masura?
Tema ta preferata se pare ca este Conflictul. Vorbesti depsre Conflict dar pe mine una nu m-ai convins ca tu ai resusit sa te mentii prea marginal fata de el.
Ne-ai spus ca esti profesoara, te credem, dar cel mai mult stii de ce ?Te credem pentru felul cum vorbesti cu noi. De sus si cu siguranta ca trebuie sa ai tot timpul dreptate. Tot timpul dai impresia ca trebuie sa ne explici ceva, ca noi trebuie sa intelegem ceva, ca nu sintem la nivelul tau de a intelege lucruri altfel simple pentru tine.....Vorbesti de conflict. Dar ti-ai marturisit vreodata cit de usor cazi tu in conflict cu toti cei care nu sint de parerea ta ?
Sigur ca nu esti singura cu aceasta slabiciune, fiecare dintre noi o are mai devreme sau mai tirziu, mai palida sau mai puternica....Dar intrebarea este, de ce sa acceptam pe cineva cu aceleasi inclinatii/slabiciuni sa vina si sa ne ''invete'' despre coexistenta in viata virtuala???
Vezi tu , noi sintem aici nu pentru a ne judeca sau etala, sintem aici ca oameni pur si simplu.Sintem aici ca Oameni , nu doctoranzi, nu studenti, si nici profesori, nici oameni de afaceri. Venim aici sa ne relaxam, sa ne destindem intelectual. spiritual, sa ne amuzam uneori, sa mai aflam cite ceva, sa ne dam o parere,sa mai invatam cite ceva. Apropo de relaxare si destindere, nu am gasit unde Sanjuro sa fi folosit cuvintul ''distractie'' dar si daca l-ar fi folosit, comentariile lui sint cel mai bun exemplu la ce inseamna pentru el ''distractie'' la Cafenea...
Si eu vin aici de mai bine de un an, dar nu mi-a trecut vreodata prin cap sa intreb pe cineva ce si unde a studiat , lucreaza etc. Am preferat sa cunosc pe fiecare din raspunsurile date, din ce au de spus. Si crede-ma, asta este o mai buna metoda de a cunoaste oameneii, observindu-i, ascultindu-i, deci in timp.
Nu te poti astepta la un rezultat corect al cercetarii tale daca te rezumi sa judeci oamenii dupa bunavointa de a-ti da raspunsuri la citeva intrebari, mai ales cind nu poti avea garantia ca raspunsurile sint adevarate....Sa nu mai vorbesc si de micul procent care au vrut sa participe.Nu vad cum te poate ajuta sa iti formezi o opinie obiectiva despre sute de membrii, daca tot ce vei cunoaste vor fi cel mult zece rapsunsuri. Deci nici obiectiv , nici adevarat nu are cum sa fie chestionarul tau...
Stii care este cea mai mare calitate apreciata de noi la Cafenea? Ca ne putem inscrie anonimi. Nu trebuie sa aratam nimic, sa spunem nimic ce ar putea dovedi cine si ce sintem. Ne place aceasta discretie si cred ca asta caracterizeaza pe fiecare aici. Si sint convinsa ca si pe tine, tot asta te-a atras sa vii la Cafenea.
Da, sintem o comunitate, chiar una inteligenta, in care ne straduim fiecare sa ne respectam unii pe altii.
Acesta este de fapt un merit dublu. Al nostru, pe de o parte, si Daniel pe de alta parte. El este acela care fara multa vorbarie, dar EXEMPLU personal de discretie, obiectivitate, prestanta, a reusit sa se faca respectat de toti si sa ne faca tacit pe toti, sa il respectam si acceptam ca moderator/mediator. El a reusit acest lucru pentru ca de la inceput ne-a tratat pe fiecare in mod egal, nu a aratat ca ar simpatiza mai mult pe unul sau altul.
Cam acesta este si motivul pentru care Sanjuro a spus ca situatia ar fi fost alta daca ar fi fost initializata de Daniel. Calitatea lui de napartinitor.

Citez acest comentar al tau:
''Sanjuro sa fie acelasi tip care propune subiecte interesante despre carti s.a. cu cel care se incapatineaza atita sa ma contreze?''

wow !!!! Exact ca la scoala primara . Cine are curajul sa o contrazica pe doamna invatatoare??...
Ce inteleg eu din afirmatia ta este ca tu nu crezi in stare sa propuna un subiect interesant, cineva care nu este de parerea ta !!
Si daca tot sintem la psihologie sociala, tot ce inteleg eu din aceste cuvinte ''cel care se incapatineaza sa ma contreze'' este aroganta si agresivitate verbala, iar aceste ''calitati'' nu impun nici respect nici cooperare....

Well, ar mai fi multe de spus, dar sint sigura ca imi vei mai da si alte ocazii..........
Ai remarcat undeva ca spun, alaturi de OzZY, lucruri interesante. ....:))::...

As fi fericita sa gasesti si aici cite ceva interesant pentru tine, studiul tau etc......
Daca nu, este absolut OK.....


we all have a role to play
Hypatia, - de anisia la: 02/12/2004 18:01:20
(la: SUNTEM NOI O COMUNITATE?)
Perseverenta dumitale a inceput sa capete iz de cicaleala. Sincer, chiar e asa de grea limba romana ca sa intelegi mesajul scris de atatia dintre noi? Nu suntem la scoala! Si d-ta nu esti dna profesoara! Iar noi nu suntem elevii! Lasa-ne in nemernicia noastra fara sa ne tot chestionezi si descosi atata. Lasa-ne sa ne simtim bine cafenea discutand vrute si nevrute unii cu altii.
Ai inceput cu subiectul cu conflictul, la care nu m-am bagat ca sa nu iti dau apa la moara. Acum cu comunitatea. Chiar e asa de greu de inteles ca aceasta cafenea este un loc unde mic si mare, emigrat sau nu, gras sau slab, masterat sau licean...toti vin sa scrie vorbe, sa citeasca pareri , sa se destinda, sa comunice. Ceea ce faci dumneata numai comunicare nu este. Este interogatoriu cu o alta fatza. Renunta, te rog, la chestionare si studii. Daca tot esti invatatoare precum pretinzi, de ce nu iti faci studiile pe elevii dumitale? Ca ei sunt vii si se lasa si dirijati de dna profesoara :))

Sincer, ti-am spus mai intai diplomatic si respectuos acum cateva zile cand m-ai scos din carapace. Apoi am tacut cu speranta ca ai inteles. Acum insa m-am vazut nevoita sa iti scriu direct: lasa chestionatul si hai sa bem o cafea de vorba. Daca poti !! Daca nu...chestioneaza in alta parte!

Si acestea fiind spuse, sper ca putem sa dam drumul la gramofon, sa ascultam o romanta, sa ne serveasca gazda cu o cafea la nisip si sa ne propuna un subiect de vorba. Cum ar fi...Ce faceti voi de Mos Nicolae?
cristall - de anisia la: 06/12/2004 23:38:23
(la: Ma citesc in altii)
uneori ne e teama sa punem in cuvinte ceea ce simtim, ceea ce gandim. pentru ca odata rostite, cuvintele isi au taria lor. tinute in taina insa, pot fi ignorate din cand in cand.

ca te regasesti in vorbele altora, nu e rau. e ca si cum te-ai uita intr-o oglinda imprumutata. pana nu demult stateam cuminte in carapacea mea si urmaream lumea in care ma simteam straina. cineva m-a invatat sa spun lucrurilor pe nume. sa pun sentimente, trairi si vise in cuvinte. taria lor mi-a infiorat sufletul pentru inceput. apoi am inceput sa ma obisnuiesc. sa caut cat mai mult si cat mai profund sa potrivesc cuvintele in jurul trairilor mele. e sublim. nu mai imi e teama. ma simt libera. nu mai sunt nevoita sa stau in carapacea mea. nici sa ma ascund in spatele celor cinci degete de la mana dreapta.

acum citesc cuvintele altora si le inteleg trairile. cateodata o regasesc pe vechea "eu" in ele si zambesc. cat de mult timp am pierdut, imi spun!
carapiscum - de desdemona la: 11/01/2005 13:50:05
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Vad ca treci prin momente foarte grele, si as vrea sa-ti spun si eu o vorba, pentru ca nu pot ramane indiferenta. Nu vreau sa-ti arat compasiune prin care sa iti adancesti si mai mult regretele. Dar in momente dificile vezi lucrurile mai clar, sunt momente de dezvoltare personala. Ca un crustaceu care creste in cele cateva zile de dupa ce a iesit din carapace, cat timp e vulnerabil, inainte de-a-si creste o noua carapace.
Cred eu ca in primul rand trebuie sa te vezi pe tine insuti, asa cum esti, fara iluzii, fara sa inchizi ochii dar in acelasi timp cu respect si afectiune catre tine insuti. Daca de necaz si din sentimente de vinovatie ai sa te calci singur in picioare, asta nu va folosi nici tie nici sotiei tale. Trebuie sa accepti ca ai gresit (esti doar un om, deci mai si gresesti) si in acelasi timp sa ai curajul sa inveti lectia si sa iti continui viata, fiind mai atent la tine insuti. Daca te lasi prada regretelor, vinovatiei si suferintei, iti va fi imposibil sa continui asa cum ar trebui. Un om care se lasa in voia deznadejdii devine un fel de 'gaura neagra' emotionala care absoarbe energia tuturor fara a da nimic inapoi. Nu poti iubi asa cum trebuie cand suferi. Stiu din experienta ca faptul de-a se simti nenorocit e in sine o placere ascunsa a egoului, nu e cinstit fata de sine insusi si fata de ceilalti. Trebuie sa gasesti energia de-a fi puternic, de-a intelege si accepta, de-a respecta libertatea celorlalti (chiar de-a pleca din viata ta). Despartirea de cei dragi e inevitabila in viata, daca nu altfel atunci prin moarte. Singuri venim si singuri plecam. Sa incercam ca atunci cand nu suntem singuri sa daruim celorlalti momente de iubire si viata pe care si le vor aminti mereu cu drag. Dovada cea mai mare a iubirii si respectului e capacitatea de-a-l lasa liber pe celalalt, liber sa aleaga daca sta sau pleaca. Asa poti arata ca iti pasa de el, si ca spre binele lui poti chiar sa iti calci pe inima ca sa ii respecti decizia. De fapt, cineva care te iubeste, ar vrea mai mult sa te vada ca treci peste propria slabiciune si inveti de la viata, iti va fi mai folositor.
Te rog scuza-ma daca te-am ranit cu judecata mea rapida si cuvintele fara ocol. Mult succes in ce te asteapta!

Desdemona
#33143 (raspuns la: #33118) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mic sfat pt carapisicum - de nasi la: 12/01/2005 07:33:08
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
un sfat, daca ma ingadui carapisicum. uita de flori si de cerut iertare sau inca o sansa. nu de alta, dar nu tine figura si de altfel ai vazut si tu asta pe propria piele cum spuneai. cind o femeie a adunat "in gusha" ani de zile de nemultumire conjugala, resentimentele aferente, etc, etc - sa-i vina cel care i-a gresit sa-si ceara iertare si pe deasupra si "cu flori".... stii ce se intimpla? vede rosu in fata ochilor mai ceva ca taurul turbat, chiar daca se stapineste si nu-si da pe fata adevarata furie. furie fata de gestul in sine.

din cite imi pot eu permite sa spun, ca femeie, chestia cu florile este un cliseu si atit. un barbat care a gresit cumva femeii sale, nu i-a gresit din cauza ca nu i-a adus flori cind a trebuit si acum repara greseala... aducind flori. daca a suparat-o sau a ranit-o, in mod sigur a facut-o printr-o vorba aruncata si apoi interpretata aiurea, sau un gest la fel, gresit interpretat (in afara cazului in care respectivul calca in strachini prin ograda vecinului...atunci nu mai e problema de interpretare).

vezi tu carapiscum, nu numai femeile au "hibe", le au si barbatii pe ale lor. aidoma femeilor, si barbatii sufera de deficiente de comunicare. cum iti spuneam mai devreme, femeile nu prea se pricep in a-si comunica dorintele asa-zis "egoiste". dar nici barbatii nu sunt prea indeminatici cind e vorba de impartasirea emotiilor. in special acele emotii care sunt un tabu pt barbati (ingrijorarea, FRICA DE ESEC, teama de a nu fi apreciat/iubit - respectiv gelozia).

daca barbatul vine acasa obosit de la serviciu, este ingrozitor de stresat pt ca trebuie sa predea o lucrare in 2 zile si inca nu i-a gasit solutia, pe deasupra l-a mai si enervat careva, in plus peste citeva saptamini mai e ziua nevestii, a vreunei rude apropiate, sau trebuie sa mearga in concediu si bani nu prea sunt chiar asa de multi.... in aceasta stare de spirit ce face el cind ajunge acasa? TACE, ESTE RETRAS. se retrage in carapacea lui si isi rumega problemele in gind, incercind (si reusind de cele mai multe ori) sa gaseask cai de rezolvare.

dar cu ce pret? pt o femeie, actul in sine de a-si impartasi problemele cu prietenii(le) nu inseamna numai descarcarea sufletului de atitea emotii si eventual gasirea unei solutii; in egala masura este si O DOVADA de incredere si afectiune fata de prietenul(a) caruia i se destainuieste. si aceasta dovada este foarte pretioasa pt o femeie. imagineaza-ti tu cum s-o fi simtind femeia cind ii vine barbatul acasa, il vede ca e "intors pe dos", ea isi arata ingrijorarea si afectiunea asa cum stie, il tot piseaza si-l intreaba ce-i cu el, ce-l supara, vrea sa vorbeasca, dar el nu si nu. si in plus se mai si enerveaza pe ea ca cica il "cicaleste".

(avind in vedere cum este educat barbatul de mic copil, ceva in genul plinsul e mai mult pt femei nu pt barbati, ei sunt puternici, ele slabe, ei trebuie sa isi stapineasca emotiile, ei trebuie sa fie "provideri" pt familie, pt ei este o rusine sa esueze, si orice esec e un capat de tara... bineinteles ca incercarea femeii de a-l face sa vorbeasca despre problemele lui e perceputa ca un fel de a "ii fi fortata mina" sa recunoasca in fata ei ca nu e chiar asa de puternic si imun la probleme. si in momentul in care se intimpla acest lucru orice barbat simte mai putina iubire pt femeia lui... in timp, fara intelegerea acestui lucru, resentimentele sunt inevitabile si devin combustibil pt certuri viitoare, nascute din "nervii" barbatului)

si ca sa revin la femeie. cind barbatul refuza sa ii impartaseasca problemele lui, se vede respinsa. ea isi ofera ajutorul, sprijinul, suportul moral si afectiunea, asa cum stie s-o faca (dorind comunicarea). si de vreme ce ajutorul ei este respins, ea insasi se simte respinsa. si inca un lucru, nu uita, cum ti-am spus ma devreme, asta e o dovada de incredere (cind vine vorba de femei si prietenia intre ele). barbatul, refuzindu-i ajutorul, nu numai ca o face sa se simta respinsa, dar mai mult, NEDEMNA DE INCREDEREA LUI.... si uite-asa, un raspuns scurt "nu, n-am chef, las-ama-n pace" sau pur si simplu tacerea devine o adevarata poveste de citeva pagini atunci cind e tradusa in "limbajul femeii".

bineinteles, cel mai simplu este sa i se explice femeii aceste lucruri si cind barbatul e "cu fundu-n sus" din diferite motive, efectiv sa-i spuna sotiei ca o iubeste si supararea lui n-are nimic a face cu ea, dar ca EL ARE NEVOIE de putin spatiu, un timp sa reflecteze, si s-o asigure ca atunci cind se va simti in stare sa comunice, el singur va incepe conversatia (ah! si sa nu uite sa se tina de cuvint, ca stii cum e cu femeile si curiozitatea). daca te uiti putin in urma la casnicia ta, oare cite probleme ai fi putut rezolva sau chiar evita, daca ai fi stiut sa-i spui sotiei "draga mea, abia am asteptat sa vin acasa si sa te vad. ca asa o zi oribila am avut astazi la serviciu de nici nu-mi arde de nimica. lasa-ma citeva ceasuri sa-mi limpezesc mintea si iti povestesc mai incolo, ok?" - crede-ma ca orice femeie ar intelege lucrul asta si IN PLUS nu s-ar mai simti respinsa sau neapreciata sau neiubita asa cum se intimpla de multe ori...
si lucrurile astea ramin nespuse, din pacate, de multe ori intr-o relatie, se acumuleaza si se strica shandramaua.
nu vreau sa torn sare pe rana avind in vedere ca "medicamentul" vine oarecum dupa moartea pacientului, dar poate ca vreodata in viata, informatia asta despre sufletul si mintea femeii iti va fi de vreun folos.
si cine stie, poate chiar cu sotia pe care acum crezi ca ai pierdut-o definitiv.
dar daca ai vreo sansa de a fi primit din nou in viata ei, sansa asta nu este nici un cimp intreg de flori, nici un cadou cit de sclipitor si cit de scump, nici o jertfa de-a ta, nici implorarile, nici daca iti ceri iertare de 1000 de ori pe zi si mergi in genunchi in urma ei. nimic, ABSOLUT NIMIC din toate astea nu alina sentimentele ranite ale unei femei.

si aici iti dau eu sfatul meu (este doar un sfat si faci cum crezi): SENTIMENTELE i-au fost ranite, ACELEASI SENTIMENTE trebuie sa-i fie alinate. cumva in genul ochi pt ochi. (daca i-a fost amputat piciorul cuiva, nu te apuci s-i plombezi cariile din gura, ca nu asta-l doare. ii faci o proteza sau ii dai o cirja, logic, nu?) adica femeii nu i-a fost ranit portofelul, nici dulapul de haine ca sa-i faci cadouri, nu i-au fost ranite mirosul aerului din camera sau paleta coloristica ori vreun aranjament artistic ca sa-i vii cu flori. si s-avem pardon, n-ai calcat-o pe picior la dans ca sa-i ceri iertare. NU. sentimentele i le-ai ranit, sentimentele trebuie sa "i le repari".
imi dau seama ca nu prea stii cum. si nici n-ai sa stii pina n-ai sa vorbesti cu ea. DAR, atentie mare, trebuie intii de toate sa te gindesti bine de tot in retrospectiva si sa iti dai seama, sa constientizezi macar citeva dintre greselile pe care le-ai facut. fie si 2-3 situatii acolo, tot e un inceput. atunci cind iti vei da singur seama de ele si vei intelege cum s-ar fi simtit sotia ta, ABIA ATUNCI sa te duci la ea si sa-i vorbesti. dar sub nici o forma sa nu-i vorbesti de iertare. NU. femeia nu vrea sa trebuiasca (sau sa i se ceara) sa ierte, cum nu vrea nici sa fie ranita. ceea ce vrea, sau accepta o femeie in acest gen de situatii nu este cererea de scuze (ca nu degeaba o fi ranchiuna o stare emotionala intilnita cel mai des la femei, he!he!). repet: NU!
ceea ce vrea insa o femeie (vezi tu, folosesc "a vrea, a dori" desi poate ea nu-ti va spune niciodata) este sa-i fie VALIDATE SENTIMENTELE.
trebuie sa recunosti in fata ei nu numai CA ai gresit, dar mai ales CUM. ea are nevoie sa vada ca tu stii, constientizezi CUM anume ai ranit-o, vrea sa vada ca macar o data ITI DAI SEAMA cum ai facut-o sa se simta in situatia x si y. fie si numai 2-3 situatii de acest gen, pe care sa le constientizezi, al caror impact asupra emotiilor ei il intelegi acum, este un bun inceput. tot ceea ce trebuie sa faci apoi aste sa insisti cu intrebarile, sa-ti spuna ea care alte situatii au mai fost si cum s-a simtit sau ce-a simtit la vremea respectiva. aici nu trebuie sa te lasi batut, trebuie sa insisti, sai ii ceri ajutorul sa te faca sa intelegi ce-a simtit, sa-ti spuna ea in continuare... si cind va incepe sa vorbeasca, nu uita s-o ASCULTI.
prin a "asculta" vreau sa spun:
1. n-o intrerupe SUB NICI O FORMA pt a-ti lua apararea sau a te justifica in vreun fel - n-ai face decit sa-i invalidezi din nou sentimentele si te-ai ostenit de pomana.
2. intrerupe-o DE FIECARE DATA cind ceva din spusele ei ti se pare cit de cit vag sau neclar. (ii spui, "stai putin ca nu inteleg, au cind am zis chestie asta, tu ai simtit ca ... sau ca...) - este ceea ce se numeste "probing questions". asta ii va arata ei ca tu nu doar o auzi (adica ai putea reproduce eventual ca papagalul tot ce a spus ea) ci, mai ales, ca o ASCULTI - te intereseaza ceea ce iti spune si procesezi informatiile pe care ti le da.
3. probabil va fi nevoie de multe discutii de acest gen si se va intinde pelteaua peste o bucata buna de vreme (asta daca vei avea suficient tact incit sa o poti atrage in discutie, to begin with!). nu uita, de fiecare data la sfirsitul discutiei sa ii arati ca ai inteles ceea ce a spus, ca ai inteles care au fost sentimentele ei si de ce. SI: exprima-ti clar regretul pt ceea ce s-a intimplat, pt faptul ca n-ai stiut s-o intelegi la vremea respectiva, si pt faptul ca ti-a trebuit atit de mult timp s-o intrebi. asta e singura cenusa in cap pe care ea o va accepta. regretul fata de fapte (care implicit inseamna constientizarea lor, si validarea sentimeltelor ei). daca vei incepe sa miorlai a iertare vei taia singur maioneza. poti s-o imbratisezi, poti sa oftezi, sa versi o lacrima ca si cum te-ar durea ceea ce-ti spune la fel cum a durut-o pe ea la vremea respectiva, dar nu poti sa ii CERI sa te ierte.
o femeie care a suferit in casnicie atita vreme, daca ajunge la stadiul de a dori ruptura (are ceva de-a face cu instinctul de conservare) in mod sigur simte ca a dat destul si s-a saturat sa tot dea. si a i se cere orice (fie chiar si iertare) pune capac. ea vrea (in aceasta stare de spirit in care probabil se afla) sa dea numai daca asa are ea chef, nu mai accepta sa i se ceara nimic (nici macar in genunghi) si vrea sa i se dea si ei - in acest caz, validarea sentimentelor, intelegerea emotiilor prin care a trecut.
si mai incolo, cind va considera ea ca a primit destula satisfactie (ca aia la dueluri), daca va fi posibil va veti relua viata impreuna, daca va hotari sa nu, atunci cel putin nu-ti va purta ura si resentimente.

cum spuneam, este doar un sfat.
vor veni si banii - de giocondel la: 19/01/2005 07:22:59
(la: 35 mil de parai)
totul se intampla la timpul potrivit...stiu ca vor veni si banii, nu neaparat ca vor veni ei la mine ci ca ma voi duce eu la ei daca e nevoie...

ong-urile din romania incearca sa ajute, sa faca ceva pentru orfani insa pana la dumnezeu te mananca sfintii..sunt multi oameni dedicati, cu daruire si dragoste sincera si pura pentru semenii lor dar sunt si multi hoti si prefacuti care folosesc fondurile si granturile in alte scopuri...si ong-urile in loc sa se sprijine reciproc, se invidiaza si se mananca unii pe altii, ca parca nu cu totii ar avea acelasi scor: de a servi pe cei din jur, de a ajuta, de a alina, de a imbunatatii radical viata celor in nevoie...pe urma raspunsul societatii este anemic, pentru ca mai toti romanii sunt inchisi in propriile lor carapace pline de probleme dar si de prejudecati ...apoi politicienilor li se rupe in paishpe(scuze de expresie) de individ si drepturile lui si daca, pana la urma, cineva face ceva..pt orfani sau oricine altcineva,, abordeaza gresit intreaga problema din prea mult zel sau scolarizare tampita..cu ceva exceptii, sunt si oameni extraordinari care obtin rezultate demne de invidiat..

vedeti??a inceput sa mi se infierbinte sangele in vine pentru ca mi-am amintit de ce sunt aici..uneori mai pierd focalizarea dar e asa de reconfortant sa intalnesti un om total necunoscut care sa aiba o idee similara cu a ta, o dorinta asemanatoare...este un semn ca se merita sa visezi ,s a speri si sa muncesti cu indarjire pentru a-ti atinge visele.

numai bine !



"Knowledge is a  single point, but the ignorant have multiplied it."
-The Seven Valleys -
#33759 (raspuns la: #33754) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
De ce este definită singurătatea, ca fiind o boală ruşinoas - de copilul la: 09/02/2005 17:43:27
(la: Singuratatea a devenit o boala rusinoasa?)
Întradevăr singurătatea este ffff.grea, dar dotându-te cu răbdare şi ffff.mult curaj, reuşeşti, nu în totalitate să treci peste momentele, care definesc singurătatea. Sunt o persoană care are ca "prietenă ffff.bună, chiar pe faimoasa-singurătate ". Sunt clipe în viaţa fiecăruia când simţim ca "această boală ruşinoasă" să fie prezentă.De ce să nu recunosc, că sunt momente în care urăsc singurătatea şi mă "acopăr cu avalanşa de întrebări". La întrebările pe care le tot pun nu întotdeauna găsesc răspunsul scontat. ""Când avalanşa de probleme şi singurătatea se împritenesc şi încearcă să mă şicaneze, lacrimile mă privesc nedumerite şi îmi şoptesc cu teamă"""""""veşnicele mele"""""" întrebări, la care încerc uneori să răspund , de ce vrei să te închizi în carapacea singurăţii???, de ce vrei să contactezi această boală cronică????, pentru care """ o medicaţie corespunzătoare"""" fără un aliat, numit "suflet", nu poate da roade "". Aşa zboară clipele din viaţa noastră şi ne trezim dintr-o dată "bătrâni şi obosiţi".
O nebunie a fiecaruia,o nebunie frumoasa... - de pemi la: 20/03/2005 14:46:35
(la: Romantic = practic ?)
Da,o nebunie frumoasa,un dor nebun de ceva sublim,ceva care sa ne scoata uneori din carapace,sa ne faca sa mai simtim parfumul copacilor infloriti...
Ma intreb uneori ,pot fi numita romantica ?Erau zile,chiar luni cand creierul functiona rece, ca o zbatere continua pentru atingerea unui tel,apoi imi dadeam seama ca ultima oara cand am privit in jur era zapada si dintr-o data copacii aveau fructe...cum?Direct fructe?Inseamna ca am pierdut florile de cais?Si ma trezeam ca dintr-un vis,cu un dor nebun,de frumos,de poieni inflorite,de susurul izvoarelor,de munti,de muzica si gesturi tandre.Acesta e romantism ?Sunt doar vise?
Si buna ziua si multumiri ca mi-ati permis sa-mi hranesc putin sufletul citindu-va !
#40057 (raspuns la: #39837) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
de ce confundam si identificam pe Dumnezeu si religia sa exclusiv cu crestinismul?

daca iesim un pic din carapacele noastre traditionaliste si nationaliste
observam ca exista si alt fel de oameni cu alt gen de temple de rugaciune, in afara bisericii: musulmani, budisti, hindu isti...dumnezeu nu se reduce la biserica ortodox crestina a romanilor, care de fapt este o ramura rebela a crestinismului, peste care papa si-a aruncat anatema...

revenind la subiect..absolut ca fiecare mare religie a avut contributia ei la dezvoltarea umanitatii si a nivelului de constiinta a omului. religia devine defavorabila omului atunci cand omul si egoul si setea sa de putere isi pun amprenta...si atunci este reimprospatata, adica un nou mesager divin se manifesta..sibineinteles ca ceilalti il resping...

"To merit the madness of love, man must abound in sanity"
-The Seven Valleys-

putin mai concis.. - de dudi la: 04/04/2005 20:23:27
(la: Februarie Mort)
"Oferind ambrozie fără carapace."
Tudore, eu nu prea gasesc nicicum sensul "carapacelor" de aici in contentul versului tau. Nu inteleg ce ai intuit acolo nici macar daca acele carapace ar fi vrut sa fie o metafora.
Iar in:
"Printre picăturile de re - efemer
EA reprezenta puţinul de viaţă,
Conjuncţia mov dintre lună şi cer,
Puterea privirii directe în faţă." imi place mult metafora "Conjuncţia mov " cu exceptia ideii ca movul ales este o culoare semi-rece care sugereaza tristetea. Eu as fi gasit mult mai potrivit pentru intentia ideii "conjunctia foc".
"Dumnezeule mare, şi astăzi mai port
În memorie-Xtazul dăruirii cele."
Ce-a fost aici, sincer, pare doar stangacie de exprimare. Cred ca ar trebui sa mai lucrezi la unele hibe din text.
Iarasi:
"Am vrut să primesc galopul de cai,
Promisiunea mov că nu mă minţise."
Repet ca movul este o culaore reprezentativa varstei a III-a, mai mult rece dacat calda provenind din combinatia dintre albastru si rosu, fiind si fostul doliu al reginei Maria. Ori ca metafora pentru gajul acela de iubire nu este tocmai sugestiva culaorea mov. De ce nu "promisiunea roz" ?
Fii atent si cum folosesti punctuatia:
"Nu există vise măreţe reale...
Puritatea e departe de noi.
Mergi prin viaţă, uşor şi agale...
Norocul te minte că vine convoi."
Corect:
"Nu există vise măreţe reale...
Puritatea e departe de noi.
Mergi prin viaţă uşor şi agale.
Norocul te minte, că vine convoi."
Si cam atat, Tudore.
Iar daca totusi ai incerca sa fii putin mai concis, cred ca poemul ar reusi sa atraga atentia.
Toate bune!



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...