comentarii

care-i menirea vietii omului


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
dinisor - de carapiscum la: 15/09/2004 06:37:59
(la: Ateu convins!)
Nu vreau sa ma arat sentimental sau sa dau dovada de un umanitarism fortat, insa stiu perfect/inteleg prin ce treci. Si cred ca intuiesc destul de bine cam cum decurge relatia voastra, de vreme ce eu insumi am trecut prin ceva asemanator in relatia mea cu propriul tata. Sper sa nu te superi daca am sa vin aici cu exemple din experienta proprie.

Spre deosebire de mama mea, care provine dintr-o familie ce a frecventat biserica (ortodoxa) si care tinea cu strasnicie pravilele crestine strabune, tatal meu provine dintr-o familie care a fost exact contrariul primei: oameni simpli si needucati, invatati doar cu munca rudimentara a campului si intotdeauna cu grija vietii de maine, nu numai ca n-au inteles niciodata rostul bisericii si implicit al lui Dumnezeu in viata lor, dar au si dus un fel de campanie sustinuta impotriva oricaror idei despre divinitate luand in ras cam orice legat de aceasta. Prin urmare tatal meu a fost fidel intocmai celor invatate in copilarie si mai tarziu in tinerete, impunand in mod tacit aceeasi nepasare fata de cele sfinte inclusiv mamei mele- nu trebuie uitat insa ca in perioada despre care vorbesc acum sentimentul anti-religios era la moda, comunismul ateu ducand lupta impotriva bisericii pana la limitele imposibilului.

Au trecut anii, repede ca furtuna, ani din care nu-mi pot aminti decat necazuri, greutati, neajunsuri, piedici, injuraturi, blesteme, vaiete, simtamantul neputintei si al robiei sufletesti impuse cu forta...si o singura "Inviere" la care am fost impreuna cu mama mea dupa multi ani de lipsa totala. Am ajuns la varsta intrebarilor mai mult decat la cea a raspunsurilor si, printr-un concurs de imprejurari care avea sa-mi schimbe mai tarziu intreaga viata, am pasit pt. prima data pe drumul spre biserica, singur si neindrumat de nimeni. Care a fost "bobarnacul"? Incerc sa spun pe scurt: o profesoara de limba romana si franceza, care ne preda limba straina la liceul in care am intrat, infruntand obiceiul prin care majoritatea profesorilor la cursuri denigrau biserica si ne invatau sistemul de gandire evolutionist stiintifico-fantastic, ne-a propus la una din ore (celor care eram interesati) sa mergem la una din bisericile ortodoxe ale orasului, loc in care se intalneau de ceva vreme cateva sute de copii si tineri. Asa ca eu cu inca vreo trei colegi de clasa am mers intr-o sambata seara la acea intalnire si dupa vecernie am ramas sa ascultam predica. Aceasta a fost pt. mine prima intalnire reala cu Dumnezeu, prima dintr-un lung sir ce avea sa urmeze. Ca o paranteza, pt. ca acesta este un aspect important, din ceilalti colegi ai mei unul mi-a devenit cumatru (am amintit despre el intr-un alt loc in cafenea), altul s-a lasat de "sportul" asta devenind sergent in politie (sa-l vezi cum umbla ca un cocos pintenat...), si ultimul a devenit un critic si un aspru judecator al faptelor crestinilor pe motiv ca viata ii fusese pusa la incercare de niste greutati ce-l lovisera (dupa ce dusese stilul de viata hollywoodian). Despre ultimul pot spune ca de cate ori ma intalneam cu el, de tot atatea ori se plangea de viata lui, vorbea cu un fel de constiinta a propriului martiraj social, si-i ataca pe preoti (chiar si pe Dumnezeu) fiindca nu-l scapa de necazuri. Nici eu insumi n-am scapat acestor atacuri virulente. Orice i-as fi spus considera din start ca fiind venit din partea unuia "habotnic". Ori asta ma durea f. tare fiindca, f. sincer trebuie sa spun asta, daca as fi fost bine situat i-as fi dat in fiecare zi cate un peste sa manance, n-as fi incercat numai sa-l invat sa pescuiasca. Insa si eu insumi se intampla sa n-am nici macar coada uscata a unui peste pt. mine insumi. Culmea e ca lui i se parea ca eu o duc regeste fata de el. I se parea, fiindca in realitate nici nu beam ca el, nici nu mergeam la "curve" (cum se lauda el), nici nu cheltuiam pe prostii putinii bani de care dispuneam.

Sa revin insa la tatal meu. Putini si dintre prietenii sau cunoscutii mei apropiati stiu faptul ca inca de la inceputul crearii acestui lant acasa-biserica-acasa am intampinat din partea propriului tata o opozitie extrema, opozitie ce s-a soldat nu in putine randuri cu bataile de rigoare suferite pt. ca i-am incalcat porunca de a nu mai merge la biserica. Imi amintesc acum ca si cum ar fi aievea, seara in care intors de la vecernia de sambata impreuna cu sora mea (pe care nici nu mai stiu cum am facut-o sa vina cu mine) am fost luati pe sus inca de la usa. Si in timp ce el se rafuia cu sora-mea, eu am zbughit-o pe usa afara, descult si dezbracat ca un cersetor de rand (norocul meu ca era vara), m-am ascuns printre blocuri o vreme ca sa vad ce mai urmeaza, apoi m-am suit intr-un troleibuz si m-am oprit in fata usii surorii lui care statea in partea opusa a orasului. Povestea e lunga, nu vreau sa o mai continui aici.

In orice caz, vazand el in timp ca nu mai vreau sa-l ascult si ca ii voi incalca hotararea de a nu mai merge la biserica, n-a avut incotro si pana la urma nu facea decat sa ma certe, dar nu ma mai oprea. Cu toate acestea, in sufletul meu n-am fost si nu sunt linistit nici in ziua de azi. Poate te intrebi de ce. Fiindca simt in sinea mea acea mustrare de constiinta pt. faptul ca n-am reusit sa-l fac sa inteleaga ceea ce intelesesem eu referitor la Dumnezeu. Nimic de zis, "biruinta" asupra sistemului lui de gandire si logica s-a petrecut atunci cand in sfarsit a inceput sa-si mai faca seara cate o cruce (dupa ce toata ziua pomenise numai de sfinti si de cruci si de dumnezei) si a culminat cu spovedirea lui- probabil prima si ultima. Spun ultima pt. ca nici acum nu crede in asa ceva. Asadar continui sa simt o frustrare adanca in ce priveste persoana tatalui meu, pe care totusi nu-l condamn pt. ce a facut, dar simt aceasta frustrare cu atat mai tare cu cat relatia dintre noi s-a deteriorat mult ducand la o ruptura sufleteasca. Intrebarile ce mi le pun tot timpul: AM FACUT TOT CE SE PUTEA PT. EL? Sunt eu mai putin vinovat fata de el? Nu cumva, undeva, candva, in loc sa-i deschid o portita eu i-am trantit-o in nas?

In fine, anii trec la fel de repede, viata merge inainte indiferent ca vrem sau nu noi. Ce am invatat pana acum la sanul bisericii mama e ca: nimic nu e intamplator in viata asta, totul are o ordine si o disciplina interioara sau exterioara; nimeni nu-ti scrie in frunte destinul (cum gresit se afirma: "ce ti-e scris, in frunte ti-e pus"- poate doar momentul mortii, in nici un caz felul cum mori); fara Dumnezeu suntem suferinzi chiar de am fi cei mai sanatosi oameni (fizic vorbind) si cei mai saraci chiar de am avea milioanele de dolari la tescherea; un om fara constiinta sufletului spiritual n-are cum sa inteleaga existenta unei fiinte spirituale mai presus de fire si de intelegere; un om fara constiinta pacatului nu poate avea un echilibru interior care sa-l faca sa interactioneze pozitiv cu cei din jur; un om care nu-ti accepta explicatiile poate fi usor strabatut de fiorul sfant atunci cand nu o minune, ci un cutremur ii va zgudui viata; cine hraneste spiritual pe cineva, chiar daca "mancarea" asta va fi mult timp aruncata la gunoi de cel/cea caruia ii este destinata, trebuie mai intai sa se inarmeze cu multa rabdare si sa faca asta din dragoste, nu numai din convingerea ca acesta e un lucru bun; cine daruieste aceasta dragoste crestina nu trebuie sa se astepte la multumiri si sa stie ca mai devreme sau mai tarziu samanta pe care o arunca poate sa dea rod- nadejdea poate sa dea rod bun, deznadejdea niciodata. Sunt multe lucrurile pe care le-am invatat, dar totusi atat de putine in comparatie cu cat de adanc este sacul plin cu aceasta invatatura... Si totusi, chiar de n-as sti nimic din stiinta lumii sau a bisericii, in sinea mea exista acel "ceva" fiintial care isi cere legatura cu eternul, cu viata vesnica. Pt. ca, in ultima instanta, a trai doar cu gandul ca viata dureaza doar pe pamant si dincolo suntem desfiintati este optiunea acelora care nu stiu sa iubeasca cu adevarat. Iubirea este nemuritoare, trece dincolo de mormant, e vie si lucratoare ca picatura de apa ce loveste stanca de granit. Asadar pe unii ca acestia trebuie mai intai sa-i invatam sa iubeasca, abia dupa aceea sa le vorbim despre dogmatica crestina.

Si un ultim aspect: impietrirea inimii nu este semnul ateismului din om, ci al lipsei lui Dumnezeu din viata acestuia. Poti fi un "slab" crestin, fara o viata dusa pe principiile evanghelice, dar asta nu inseamna sa fii ateu. Dar poti fi un bun teoretician modern care cunoaste numele si miscarea tuturor stelelor si prin aceasta ti se pare ca Dumnezeu este desfiintat nemaiaflandu-si rostul intre conceptiile tale- asta te poate face sa lupti impotriva Lui. Asadar ateu inseamna sa fii/te pui impotriva Lui. Pt. unul ca acesta exista alternativa "Saul pe drumul Damascului". Si, apropo, menirea vietii tale nu e sa-i mantuiesti pe altii, ci pe tine insati. Fa aceasta si celelalte se vor adauga de la sine.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
Omul este activ sexual 365 de - de Cassandra la: 16/05/2005 16:39:37
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Omul este activ sexual 365 de zile pe an, si este la fel de gresit sa privim sexualitatea umana ca avind scopul unic cel al perpetuarii speciei, cum este gresit sa privim sexul ca un simplu act a carui finalitate este obtinerea de placere senzoriala imediata. Cine gindeste asa, nu vrea sa inteleaga natura umana dupa parerea mea. Sexul trebuie privit ca o parte importanta a vietii omului, o forma de exprimare a emotiilor si sentimentelor, a stimei de sine, de a ne bucura de viata si de propria existenta si de a fi fericiti. Si bineinteles este o forma de exprimare a iubirii. Din toate cele de mai sus, sexul este moral iar acceptarea propriei sexualitati in spiritul naturii fiecaruia, este o decizie morala.

Este evident faptul ca atractia pentru persoane de acelasi sex nu este o decizie proprie, nimeni nu alege sa fie homosexual de bunavoie. Ca urmare pentru un homosexual decizia de a accepta propria sexualitate in concordanta cu natura sa, este o decizie morala. Toti avem dreptul sa ne bucuram de viata si sa ne manifestam emotiile si sentimentele, in fond sa fim fericiti, atita timp cit nu facem rau nimanui in jurul nostru. Este mult mai imorala impunerea relatiilor heterosexuale acelor indivizi care sint atrasi de persoane de acelasi sex, ceea ce se practica si se practica inca cu consecinte nefaste.

V-ati gindit vreodata care este esenta normelor morale? Este aceea de a putea exista si convietui ca specie, in armonie sociala. Orice este considerat imoral – minciuna, crima, furtul etc. trebuie evitat pentru ca pune in pericol convietuirea si existenta societatii umane. Este insa moral sa fii fericit atita timp cit fericirea personala nu se obtine in detrimentul fericirii celor din jur. Cine intelege aceste principii si nu urmeaza doar normele morale pentru ca asa sint dictate de oricine le-ar putea dicta, intelege necesitatea flexibilitatii si relativitatea normelor morale sociale. Unii inteleg , altii au nevoie ca moralitatea sa le fie impusa prin frica pedepsei divine. Rien 2 Loin ascunde familiei sale realitatea cu privire la propria sexualitate (ceea ce poate fi privit ca imoral) dar o face cred cu buna intentie de a mentine si proteja relatiile cu familia sa, de a le proteja fericirea ceea ce schimba aspectul problemei.Fiecare ne cunoastem familia si luam deciziile pe care le consideram potrivite. Este o realitate ca multi homosexuali au fost respinsi si declarati "decedati" de propria familie din momentul in care au considerat moral sa le impartaseasca "secretul". Profit de ocazie sa salut interventia ta, Rien 2 Loin si sa-ti spun ca o consider binevenita. Eu cred ca cei care nu trecem prin ceea ce treci tu, nu putem intelege decit partial situatia. Si iti doresc sa fii fericit si impacat cu tine insuti.

Homosexualitatea poate fi imorala in aceleasi situatii in care heterosexualitatea poate fi imorala, dar homosexualitatea per se nu are nimic imoral, este doar o alta forma de convietuire.

scurta istorie - de Cassandra la: 28/08/2005 13:54:20
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
Scriam inainte o lista cu reprezentantii de seama ai ID-ului. Phillip Johnson este considerat parintele acestei miscari care nu s-a nascut in mintea unui om de stiinta si nici ca rezultat al unei cercetari stiintifice. Mai degraba ID (care in realitate reprezinta renasterea vechiului “argument from design” deja demontat de filozofii secolelor trecute) este rezultatul unei minti in criza declansata de un proces de divort. Johnson, un profesor de drept, a inceput sa-si caute sensul vietii in credinta crestina, semnificatie pe care o pierduse in urma dezintegrarii propriei familii. Dupa ce citeste doua carti despre evolutie, isi da seama ca menirea vietii lui era sa introduca in stiinta si cultura argumentul creatiei. In scurt timp un grup de indivizi care se autodefineau ca “profesori sau oameni de stiinta”, “crestini”, se alatura scopului lui Johnson in miscarea cunoscuta azi ca ID si avind “The wedge” drept strategie. Remarcabil este faptul ca nici unul din acestia nu detine nici un titlu in domeniul biologiei evolutiei si nici nu a publicat articole sau critici impotriva evolutiei in reviste stiintifice importante.
Dupa parerea multora, tactica ID-istilor este cea mai lipsita de onestitate dintre toate strategiile folosite de creationistii “stiintifici”. Si acum biologii seriosi din toata lume sint “alarmati” de faptul ca Bush s-a transformat in noul supporter al ID-ului.
Daca aveti dubii in privinta naturii mintii inteligente autoare a complexitatii din univers, incercati sa-i spuneti unui ID-ist: de acord complexitatea este rezultatul creatiei inteligente sa spunem a ... extraterestrilor, a duhului din lampa lui Aladin, sau de ce nu... a diavolului. Ce credeti ca vor raspunde? Ceva imi spune ca (daca nu o iau la fuga) vor aduce imediat vorba despre Dzeul crestin... ;)
Este adevarat (cel putin in parte) - de ninel la: 20/10/2003 12:29:05
(la: matrix)
Daca te gandesti bine, multi oameni au setat autopilotul cu mult timp in urma, deci intr-un fel pentru ei majoritatea vietii este ca un vis a la Matrix. Autosugestia este un alt mod de trai intr-o lume inchisa asemenea unui vis. Influenta mediului, in special a religiei si a mass-mediei asupra vietii omului de rand este inca un exemplu de putere deseori nevazuta sau subestimata ce influenteaza zi de zi miliarde de oameni. Faptul ca multi supraestimeaza ideea de "free will" si subestimeaza rolul influentelor externe (sau innascute) demonstreaza ca intr-un fel oamenii traiesc intr-o matrice putin controlata de ei insisi.

Matrice impusa de religie: multi se nasc incatusati intr-o matrice sufocanta forjata dinaintea nasterii lor (ex. "untouchables" in India).

Matrice impusa de mass-media (in colaborare cu activisti de partid republicani): improscarea cu noroi a unor personalitati politice ce cauzeaza discreditarea acestora si a apropiatilor lor pentru infractiuni inexistente sau minore (ex. Bill Clinton pe tema Monica Lewinsky, si implicit Hillary Clinton si Al Gore).

Pentru o analiza mai aprofundata a filozofiei sugerate de filmul Matrix, vezi eseurile de mai jos (in engleza), dintre care recomand in special pe ultimul care contine si o scurta introducere a gnosticismului (in contrast puternic cu sorele lui vitrege si foarte populare, crestinatatile catolice, ortodoxe si protestante):

http://www.onwardoverland.com/matrix/philosophy.html
Pt. Paianjen - de Hypatia la: 25/05/2004 10:35:11
(la: Singuratatea a devenit o boala rusinoasa?)
Scuze de intarziere!
Cred ca e adevarat ce-ai spus, dar trebuie sa clarificam lucrurile:
1. Cei care iubesc timpul petrecut cu ei, nu numesc pe acesta- singuratate, nu se plang de acest lucru, ci il percep ca pe starea lor de a fi.
2. Cand doi oameni decid sa fie impreuna, ei isi proiecteaza viitorul impreuna. Ei pot decide daca vor avea sau nu copii. Si acest lucru e normal, atata vreme cat ceea ce decid amandoi, sa ramana perfect valabil. Dar daca unul din cei doi se razgandeste, celalalt se va simti singur.
3. Dupa cum singur/neglijat/parasit se simte sotul, dupa ce sotia lehuza se ocupa aproape exclusiv doar de noul nascut. Cred ca e o chestie de maturitate feminina sa reuseasca o femeie tanara sa rezolve din prima aceasta problema, dar mai ales tine de calitatea relatiilor cu sotul ei.
4.Doi soti, care au decis impreuna sa nu aiba copii, pot fi foarte fericiti.Sunt foarte de acord. Dar, ca femeie ce am trecut de jumatatea vietii, stiu prin ce incercari , prin ce trairi personale trece o femeie. Caci, mai devreme sau mai tarziu, maternitatea bate la usa sufletului fiecarei femei si atunci trebuie sa stii sa-i faci fata chiar si cand esti singura sau calugarita sau cu sotul tau, caruia i-ai promis ca nu vei avea copii.... Si acest lucru e foarte greu, presupune o multime de lucruri. Daca ai nenorocul sa fii singura sau sa te simti singura, intram pe terenul patologicului si-i dam dreptate lui Daniel:"singuratatea e o boala".
5. Dar, in amurgul vietii, omul isi consuma drama proprie. De ce nu ne spun batranii daca singuratatea e boala sau nu?
De ce nu-i intrebam pe cei parasiti?
De ce nu-i intrebam pe cei care au pierdut pe cei dragi?
Caci singuratatea e cea mai cumplita suferinta si DOAR necazul te aduce in pat cu singuratatea....
Parerea mea...
Hypatia
#15836 (raspuns la: #15402) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Anonimule, n-am putut sa ma a - de Berkana la: 01/08/2004 22:15:25
(la: SUFLETUL OMULUI - Ce-i aia?...)
Anonimule, n-am putut sa ma abtin sa nu te invit la o conversatie. Mai intai as vrea sa te intreb daca in afara de Biblie ai mai studiat si alte carti legate de istorie si religie. De exemplu cate ceva despre sumerieni, mesopotamieni...civilizatiile precrestine... E drept ca Biblia este best-seller si ca pentru unii este cartea care da raspuns la orice intrebare, dar numai aparent. Biblia initiala era diferita de ceea ce s-a prezentat dupa modificari si traduceri asa cum le-a convenit papilor si clericilor. Asupra vietii omului Iisus nu exista dovezi istorice. Tot ce se stie despre el s-a povestit in Biblie si a fost impus ca adevar universal de catre iudeo-crestinism. Majoritatea cititorilor cartii inteleg povestile de o maniera naiva si asa cum le-a explicat popa. Ca sursa istorica care a folosit texte sumeriene si egiptene, Biblia este o carte codificata.
Tot cu promisiunea unui Reich de 1000 de ani le-a spalat si Hitler creierele unora. Iata ca a trecut si anul 2000 si n-a venit Mesia. Si nu va veni niciodata, poate doar ca mesager extraterestru cu o nava spatiala sa apara intr-un viitor. De multe ori am vrut sa-mi explice si mie un credincios cum il vede pe Mesia si cum va veni el si cand. Ai putea sa ma lamuresti, anonimule? Dar trebuie sa recunoastem ca anumite povesti din Biblie sunt necesare pentru unii. Omul cand se gandeste ca dupa moarte se va intalni in cer cu cei dragi suporta mai usor ideea mortii. Sau atunci cand trebuie sa-i explici unui copil ca i-a murit bunicul ii spui ca a mers in cer si ca de-acolo il va vedea. Sunt minciuni necesare. Cat despre supunere si umilinta, judecata de apoi, inchinaciune si ca Iisus a murit pentru oameni sunt povesti pentru naivi, ca sa nu zic ignoranti si creduli. Nemurirea sufletului? S-a scris mult despre asta... Madame Blavatski era convinsa ca sufletul e nemuritor si se reincarneaza. Omul are nevoie sa creada ca sufletul este nemuritor, este o speranta in plus. Personal nu ma intereseaza daca sufletul e nemuritor sau nu, si nici ce este dupa moarte. Ca unii pot si vor sa creada si sunt fericiti cu asta? Foarte bine. Dar nu au voie sa-i judece si condamne pe cei care nu cred, nu au voie sa se considere detinatorii adevarului. Fanatismul religios este un pericol si in Biblie nu se gasesc toate raspunsurile. Cel care studiaza o singura carte, fie Biblia, fie Coranul, fie Talmudul, fie Capitalul, nu poate da lectii celorlalti.
#18758 (raspuns la: #18748) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
normalitate, abstinenta - de Cassandra la: 08/05/2005 22:50:36
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Comportament normal in general este acela care nu se abate in mod semnificativ de la medie. Ca urmare, anormal este comportamentul care nu urmeaza tendinta generala, media populatiei. Tinind seama de faptul ca in medie comportamentul sexual uman este cel heterosexual, se poate spune ca comportamentul homosexual este “anormal”, se abate de la norma.

Anormal, mai ales cind este vorba de comportamentul sexual, este folosit insa de multe ori cu semnificatia negativa de pervers, bolnav, etc. Este bine stiut ca mult timp in societatea dominata de religiile monoteiste, homosexualitatea a fost considerata (si mai este inca) o boala mintala. Profesionali in domeniul psihiatriei si psihologiei, tratau homosexualitatea ca boala, de multe ori aplicand tratamente pline de cruzime, si ce este mai important in majoritatea cazurilor fara un rezultat stabil in timp. Doar exemplul terapiei de aversiune bazata printre altele pe inducerea reflexului de voma la vederea imaginilor de nuduri masculine (pentru homosexualii masculini), ne da o imagine despre absurditatea metodelor folosite. Aceasta a facut ca in 1973 Asociatia Americana de Psihiatrie sa inceteze sa includa homosexualitatea in lista de patologii mintale, moment in care incepe sa fie considearata o “conditie” nu o “alteratie emotionala”.

Cu toate astea, dezbaterea cu privire la cauzele si felul in care se poate preveni homosexualitatea, continua si in ziua de azi. Discutiile deobicei scot in evidenta complexitatea problemei si existenta a doua puncte principale de vedere – unul care sustine ca homosexualitatea are o baza biologica, altul care sustine rolul social si ambiental in aparitia acestui comportament. Freed de exemplu considera homosexualitatea in aceeasi categorie cu alcoolismul, prostitutia, crima si nebunia. El credea ca lipsa educatiei bazate pe morala crestina este cauza principala a homosexualiatii. Cei care apara atitudinea conservatoare rezista pe pozitia lor si nu accepta ca desi nu s-a descoperit cauza finala a homosexualitatii, rezultatele stiintifice inclina balanta din ce in ce mai mult spre a acorda homosexualtiatii o etiologie multifactoriala cu importanta baza biologica.

In ceea ce priveste atitudinea fata de homosexuali, moralitatea religioasa impune ideea ca homosexualitatea se poate evita, trata sau se poate rezolva prin abstinenta. Totusi aceste pareri nu tin seama de multitudinea de studii relationate cu comportamentul sexual uman, si cu realitatea ca acest comportament e greu de limitat prin norme morale impuse. Sexul este foarte important in viata oamenilor, este motorul vietii, omul are la fel de mult nevoie de afectiune cit de sex. Si desi exista indivizi dezinteresati de sex, abstinenta fiind o alta forma de comportament sexual, multi considera ca sexul este important si greu de eliminat. Sublimarea sexului este cred posibila numai in conditii determinate, si nu este o abilitate generala a speciei umane.

Un alt aspect important este ipocrizia care domina opiniile in legatura cu comportamentul sexual, si care este evidenta in societatile in care conducta sexuala impusa duce la existenta unor nivele ingrijoratoare de abuz sexual de minori. S-a demonstrat ca acolo unde religia impune castitatea premaritala, se practica tehnici sexuale alternative cu scopul de a prezerva virginitatea; si ca abstinenta nu este calea eficienta de a limita propagarea VIH in tarile africane. (Abstinence only programmes do not change sexual behaviour, Texas study shows.Tanne JH.BMJ, feb 2005; Abstinence, abstinence-only, faith-based, and the psychology of stigma. James JS, AIDS Treat News. 2004 Jun)

“The problem is the increasingly unmistakable efforts from a minority of religious conservatives to sabotage and destroy existing AIDS organizations, and replace them with programs intended to control the epidemic almost exclusively by stopping people from having sex. This problem should be addressed before right-wing politicians transfer funding and control of Federal and other AIDS programs from those who have cared for people with AIDS for the last 20 years to those who have not.”

Misticism - de Cassandra la: 12/11/2005 21:46:26
(la: Ce credeti despre yoga)
Misticismul, fie acesta religios sau nu, implica filozofia si practica prin care se atinge experienta uniunii cu realitatea absoluta, acea cauza finala a tuturor lucrurilor sau principiu unificator al vietii. In yoga acest principiu se poate numi Brahman, in Crestinism se numeste Dzeu. Ceea ce este comun, este calea sistematica de a obtine aceasta uniune, pe care ambele sisteme o considera ca stare de fericire pura sau de bine absolut. Uniunea este facilitata de purificarea starii constiente, prin renuntare la orice stimul din lumea reala, dorinta, amintire, necesitate etc – este asa numita “golire a mintii”. Chiar cuvintul “yoga” asa cum l-a folosit Patanjali se refera la o stare a mintii libera de ginduri si simtaminte, o golire a mintii la urma urmei.

In crestinism ca si in yoga calea se “munceste”, dobindirea acesteri stari se obtine in ambele sisteme printr-un proces progresiv de meditatie si control de vointa. Un proces in care omul se desprinde din ce in ce mai mult de realitatea fizica. Lumea, stimulii, dorintele, nevoile fiziologice sint piedici pe parcursul drumului pe care omul trebuie sa le invinga. Contemplarea pasiva este numai in unele cazuri un “dar” de la Dzeu. Acest fapt este bine ilustrat de scrierile misticilor medievali dintre care pe unii i-am amintit deja. O carte de hotar este si “Norul necunoasterii” scrisa de un mistic medieval englez.

Privite in ansamblu asemanarile sint evidente dupa mine ceea ce este normal, prima dovada a traditiei mistice in forma literara cunoscuta in istorie (Upanishadele) provine din India, iar influentele orientale asupra misticii occidentale nu pot fi negate. Dar evident exista particularitati si diferente. In Crestinism uniunea cu Dzeu nu este desavirsita in timpul vietii omului, pentru ca se spune ca acesta nu este suficient de puternic ca sa reziste experientei depline de Dzeu. Dar si indienii afirma in mod similar ca o anumita cantitate de samadhi poate fi fatala pentru corpul uman care o experimenteaza.

Eu nu stiu citi mistici crestini exista in prezent, cert este ca nici acestia nici revelatiile lor nu au fost prea bine primiti pe parcursul istoriei.
Din cite stiu comunitatile crestine prezente din India au adoptat multe elemente din filozofia si practicile indiene, asa cum s-a inimplat si la inceputurile Crestinismului.


________________________________________________________
"We are not to introduce divine revelations into science, nor scientific opinions into religion." Isaac Newton.
Mandria si prejudecata - de TeodoraPA la: 16/01/2006 17:12:04
(la: Mândrie si prejudecata)
Nu stiu daca in dictionar apar ca si sinonime sau nu, dar eu fac diferenta intre MANDRIE si DEMNITATE. Mi le-am categorisit eu bine si imi zic ca e bine sa aiba omul demnitatea lui, sa nu se lase calcat in picioare, dar atunci cand pragul asta de a nu te lasa e depasit intervine mandria. Ce e rau la mandria asta pe care toti o avem si trebuie sa ne-o temperam e ca atunci cand e prea mandru omule greu invatabil. Adica cred ca pe tot parcursul vietii omul trebuie sa fie constient ca mai are de invatat, ca poate sa-si imbunatateasca conditia, ca trebuie sa asculte, sa primeasca sfaturi, sa se autoslefuiasca. Atunci cand cineva e prea mandru e foarte greu sa se schimbe, sa isi doreasca mai mult de la si pentru sine.

Cred ca tocmai am emis o prejudecata de-a mea.
Voi mai reveni...
revin... - de hgrancea la: 18/08/2006 22:23:38
(la: Intrebari pentru atei)
De cind ma stiu am cautat sa inteleg lumea si oamenii din jurul meu, rostul vietii omului ca individ si ca specie. Am cautat raspunsuri in carti de filosofie... nu m-au multimit, am citit tot ce am putut despre religii, conceptiile erau interesante dar atit de diferit interpretate si aplicate si mai ales folosite...
Am gasit pina la urma si carti care m-au marcat in mod deosebit si despre care am mai scris pe aici... Lazarev, Demetrescu etc.

As putea sa fiu deacord ca viata a aparut spontan in anumite condictii
daca s-ar reusi asta in laborator ... expermintele sovietice cu coacervatele nu m-au convins, nici ca e nevoie de multe milioane de ani nu mi se pare decit o scuza penibila.
(ce sa fac pt mine ateismul are un iz puternic de materialism dialectic si accent rusesc ... am avut un soc cind dupa revolutie am descoprit materialismul ... capitalist sau liberal)

Citeam undeva ca pe cutiile craniene ale oamenilor ce traiau in pesteri s-au gasit amprente ale lobilor cerebrali inclusiv cei ai scrisului desi scrisul nu aparuse la acea vreme ...

revin :)
--------------------
Horia Grancea
hgrancea@yahoo.com
hgrancea - de jeniffer la: 20/08/2006 15:49:56
(la: Intrebari pentru atei)
am cautat sa inteleg lumea si oamenii din jurul meu, rostul vietii omului ca individ si ca specie. In afara filozofiilor existentiale despre societate si individ, poti afla despre ce esti din stiinte si cunoasterea personala, dar fara interpretari de ordinul presupunerilor. Sensul clar face sa intelegem. Omul a inceput cu desenul pe nisip, a continuat cu cel pe pietre si, in timp, a dezvoltat domeniul scrierii si artelor, nu are nimic de supranatural. Trecerea de la primat la omul de astazi s-a facut in foarte mult timp, milioane de ani, aceasta varianta nu poate fi contestata, caci cea reala, studiata de toti si mult mai acceptabila decit fantome care ar pluti in univers. Rostul fiecaruia este cel cunoscut, sa traiesti fericit si sa-ti indeplinesti dorintele, participind, daca posibil, la evolutia societatii, cea a primatelor din timp, dar dezvoltata.
#140370 (raspuns la: #140041) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pentru irisz - de casandra_radu la: 24/08/2006 07:37:07
(la: Cum e sa fii "cealalta"?)
Sa inteleg ca tu ai realizat?
Daca viata se rezuma la satisfacerea dorintelor, atunci e cam saraca.
Oricum aprecierile erau facute in anume context - acela al vietii omului "obisnuit", care vrea multe, nazuieste spre multe dar mereu ii lipseste ceva.
Pe de alta parte cati oameni cauta cu adevarat, cati oameni isi asuma ceea isi doresc cel mai mult de la viata? Cati oare ajung sa aiba profesia pe care si-o doresc, iubirea pe care si-o doresc sau...viata pe care si-o doresc?! Sesisez multa nemultumire in jur - nu ma refer la acest forum, ci la acei oameni pe care ii vad zi de zi, pe strada.
Paradoxal, multi se opresc din cautare si se complac, se multumesc cu ceea ce au. Cand vine vorba sa riste, sa faca eforturi, sa schimbe ceva, sau pur si simplu sa isi urmeze inima - dau inapoi. Cum sa imi explic altfel nemultumirea sau nefericirea lor?
#141078 (raspuns la: #141027) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Budism - religii monoteiste - de Cassandra la: 01/10/2006 15:54:11
(la: Budism, forme de meditatie)
Budismul este in primul rind filozofie si psihologie, un mod de viata prin care fiecare individ este responsabil de felul in care accepta si controleaza suferinta inerenta vietii. Omul poate gasi calea eliberarii de suferinta prin forte proprii si ratiune.

Budismul cuprinde norme morale si tehnici de “transformare”, de dizolvare a EU-lui prin care omul sufera o evolutie spirituala pozitiva prin decizie proprie si nu dominat de frica sau de dorinte egoiste. Budismul nu se bazeaza pe credinta intr-o entitate suprema care guverneaza universul si care poate fi “mituita” prin rugaciunile si implorarile pentru a obtine favoruri personale. Insasi ideea unui Dzeu exprima egoismul si nevoia omului de a-si asigura o viata eterna in schimbul unui comportament moral.

Scrierile budiste reprezinta o colectie mult mai vasta si mai explicita de invataturi morale (multe din ele le regasim printre cele tranmise de Isus), in comparatie cu cele din Vechiul si Noul Testament.

Fara a nega existenta zeilor, isi rezerva scepticismul fata de omnipotenta acestora. Budismul nu denigreaza celelalte credinte si este compatibil cu acestea. Un crestin poate practica budismul fara sa renunte la credinta sa.

In Budism nu este nevoie de intreaga ierarhie bisericeasca existenta in Crestinism. Calugarul budist nu predica ci ii invata pe ceilalti calea eliberarii de suferinta, compasiunea si iubirea pentru ceilalti.

Budistii au trait mii de ani in pace si armonie iar budismul s-a extins in mod pasnic datorita valorii lui intrinsece si nu prin prozelitism. Asta este dovada cea mai buna ca omul poate duce o viata morala si in absenta credintei oarbe in zei.



I know a man
who photographed the view he saw
from the window of the room where he made love
and not the face of the woman he loved there.


#148953 (raspuns la: #147892) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Fara indoiala se poate vorbi - de Stella la: 13/01/2007 10:49:17
(la: Decebalus - Erou sau strateg inconstient ?)
Fara indoiala se poate vorbi de o cultura dacica. Daca se vorbeste pina si de o cultura yanomami care e tribul cel mai primitiv de pe planeta pierdut undeva prin jungla Amazonului ! Dacii aveau o cultura elevata in comparatie cu triburile barbare din jur dar nu se compara cu cea greco-romana. Cred ca aveau nivelul suficient de cultura astfel incit sa fie posibila romanizarea lor. E interesant ca Moesia desi ocupata de romani nu a fost niciodata complet romanizata, triburile respective erau probabil prea primitive (cu alte cuvinte romanii nici in cosmaruri nu s-ar fi atins de femeile lor, glumesc desigur).
In privinta originalitatii, am dubii – se vad clar influentele altor popoare, a grecilor de exemplu. Vorbeau o limba proprie, se spune chiar ca Ovidiu a scris in exil citeva poeme in limba lor, dar din nefericire nu s-au pastrat. Acum, de ce oare nu s-au pastrat documente scrise in limba daca? Iata teoria mea: cred ca dacii practicau ciupercografia. Istorici medievali printre care si Cassius Dio atit de pomenit aici, sustin ca dacii i-au trimis lui Traian in anul 102 o scrisoare scrisa pe o ciuperca mare. Daca un asemenea document important s-a scris pe o ciuperca, e clar ca era un obicei dac si iata de ce nu ne-au ajuns nici un fel de scrieri. In pofida orgoliului care-i caracteriza, dacii nu s-au gindit si la orgoliul romanilor din ziua de azi asa ca nu le-a dat prin cap ca trebuiau sa scrie pe suporturi mai rezistente.

E oare important daca dacii erau hoti sau nu, daca erau civilizati sau nu? Eu cred ca nu prea conteaza, e mai importanta evolutia istorica, unde am ajuns azi si ce viitor ne pregatim. Macedonii erau o forta incredibila si uite la ce au ajuns, la fel s-a intimplat cu majoritatea imperiilor. Mi-e mai rusine de ce sintem azi decit de stramosii nostri care printre altele nu sint numai daco-getii sau romanii.

Roma i-a atacat pe daci din motive politice, economice si din orgoliu ranit – acordul cu Domitian era o rusine pentru un imperiu care nu ierta nici o invingere. Se pare totusi ca dacii nu au fost un inamic usor de invins, Traian s-a pregatit cu atentie pentru a se razboi cu ei, printre altele recurgind la inginerie. Decebal isi pregatise bine armata cu soldati antrenati chiar de romani dupa tactica romana, si folosea “masini romane de razboi”. Dar mai ales, dacii credeau in nemurire si erau cei mai fericiti cind plecau la razboi. Cel mai “rau” lucru care li se putea intimpla era sa atinga eternitatea alaturi de iubitul lor Zamolxe.

Cred ca lectia principala este: mereu exista si vor exista imperii puternice care domina dupa bunul plac restul lumii. Asta-i legea vietii omului pe pamint se pare. Atunci cind un imperiu se prabuseste , altul se ridica si preia puterea. Nu putem decit sa speram ca puterea sa ramina mereu in miinile celor mai putin “rai”.
raia - de Intruder la: 15/05/2007 12:02:36
(la: Eu...)
Poate menirea vietii,este "sa te cauti pe tine insuti".A trai cu adevarat este acea doza de adrenalina care ti se ofera de fiecare data cand descoperi o latura necunoscuta a propriei persoane.


daca asta e menirea vietii, cand mai ai timp sa descoperi cate ceva, pe cate cineva...?
cand mi-am descoperit cate o "latura necunoscuta" nu m-am incarcat cu adrenalina, inca n-am ajuns la revelatia c-as avea veleitati de criminal in serie...:P
pentru adrenalina, ma dau pe partie cu parapanta sau cobor scarile cu parasuta!
incearca si tu, e misto! :)))
Sunt - de PROUDFRECKLED la: 20/07/2008 15:34:34
(la: Eşti)
sunt
hibrida alcatuire
in carne-cu harul
inchipuirii

menirea vietii spirituale, sa impletesc in armonie mintea cu trupul?
-Mereu descumpanit?
-Nu! Ce noima ar avea? Suntem diferiti! Ne completam.

mi-a placut mult!
VIITOR - de Areal la: 01/03/2009 10:54:47
(la: DICTIONAR DE CUGETARI)
Viitorul este ca un vas cu doua toarte: increderea si ingrijorarea. Depinde de noi de care toarta il apucam

Cel mai bun lucru despre viitor este ca ne vine in portii de cate o zi.

Ma intereseaza viitorul pentru ca acolo imi voi petrece tot restul vietii.

Omul care se teme de trecut are de ce sa se teama si de viitor.

Daca nu ne pasa de viitor, nici viitorului nu-i va pasa de noi.

Oricat s-ar teme de viitor, omul vrea sa ajunga sa-l si vada.

S-ar putea sa nu stim ce ascunde viitorul, dar stim Cine il pregateste.

Nu te teme de viitor, Dumnezeu este deja acolo.

Ingrijorarile de azi sunt "dobanda" pe care o platim pentru necazurile de maine.

#411881 (raspuns la: #411750) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
In termeni... - de monte_oro la: 03/01/2011 10:45:04
(la: Curiozitate)
de-o viata, atitudinea fata de o problema poate fi schimbatoare...in functie de multe circumstante... Sigur ca daca atitudinea aia ramane aceeasi...in orice moment, la orice prag al vietii... atunci se poate vorbi de o regula...a vietii omului ala... dar cred ca uneori... oamenii isi schimba atitudinile. Repet, uneori... unii... In bine sau in rau... de socotim eliberarea "binele" si acceptarea jugului "raul"... Apoi, mai depinde si de momentu in care judeci atitudinea acelui om... Ca din ianuarie pana in septemebrie, ala pare ca isi accepta jugu, dar din octombrie...cand isi manifesta eliberarea pe care o cocea de fapt si-nainte... pare un om in stare de eliberari.
#589840 (raspuns la: #589834) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Eu cred ca menirea omului (ca - de mya la: 07/09/2006 19:53:37
(la: Omul, mamifer monogam ?)
Eu cred ca menirea omului (ca e femeie sau barbat, nu conteaza) e sa devina din ce in ce mai spiritual. Sa se detaseze in timp de simturi si sa se indrepte catre Dumnezeu. Asta pentru cei credinciosi ca pentru ceilalti...nu stiu cum e. Asa ar fi ideal, acuma...noi, facem ce putem dar macar sa incercam, nu? :).

Chestia cu sexul mult si des si cu cat mai multi parteneri duce la promiscuitate si plictis. Cine nu poate sa se controleze e un om dominat de simturi si deci un om slab.
#143976 (raspuns la: #143905) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Existentialism - de ninel la: 12/11/2003 13:31:31
(la: Traim vremuri apocaliptice?)
Parerea mea este ca moravurile nu s-au schimbat de loc, ci doar au fost dezlantuite din incatusarea religiilor, in mare parte datorita avansarii cunoasterii (in special in vest). Mediatizarea dezlantuirii moravurilor are efect multiplicativ asupra imaginii pe care o avem despre fenomen. Cauza acestei schimbari este natura umana, ce constituie baza moravurilor, natura care este aceeasi de zeci de mii de ani. Doar stavilele au erodat, dar efectul a fost previzibil.

Oamenii inca se omoara intre ei si de cele mai multe ori are mai mult de a face cu trasaturi umane preistorice decat cu moravurile usoare ale unora. Avaritia, lipsa de toleranta, rigiditatea religioasa, diferentele etnice sunt cauzele majore ale conflictelor majore de pe pamant, si nu moravurile usoare.

Pe alta tema, dupa mine, progresul stiintific cel mai de seama este maparea genomului. Incet incetisor descoperim acum relatia dintre mutatiile genetice si bolile noastre cele mai temute. Mecanismul vietii pe Pamant este studiat si inteles in profunzime tot mai adanca. Importanta cuceririi universului este neglijabila in comparatie cu importanta cuceriri si intelegerii vietii de pe Pamant. Daca nu ne autodistrugem, omul va ajunge eventual la tinerete fara batranete.

Putem sa ne autodistrugem? Da. Care este probabilitatea? Mica dupa parerea mea. Ce putem noi sa facem sa reducem aceasta posibilitate? Nu mare lucru. Cutia Pandorei a fost deschisa si nimic nu o poate inchide la loc. Toate dansurile kabuki cu referire la reducerea arsenalurilor nucleare nu vor elimina niciodata TOATE armele nucleare, si, cel mai important, nu vor elimina faptul ca atomul poate fi manipulat de orisicare cu ceva finantze si materie cenusie.

Viziunea mea este ca eventual omul, un amestec de hardware (corp) si software (memoria si procesele de gandire), va elimina dependenta de partile de prisos (hardware) si va evolua inspre o forma ce foloseste commodity hardware (usor schimbabila si ieftina) pt sustinerea esentei omului (software). Atunci putem vorbi cu adevarat de tinerete fara batranete. Forma asta finala este asemenea formei omului din Matrix, dar si mai avansata, fara dependenta de un corp biologic. Un om nou va putea fi creat complet in software fara dependente de procese biologice. Pt unii, forma asta finala este apocalipsul sau mult timp dupa apocalips. Pt mine, asta ar fi apogeul evolutiei omului-maimuta.

La fel sau chiar mai important decat discutia despre moravuri si progrese stiintifice, sau capacitatea omenirii de autodistrugere, cred ca ar fi o discutie despre menirea noastra in univers. Care este telul nostru, al omenirii? Sa cucerim universul? Sa ne aflam originea? Sa supravietuim? Sa traim o viata cumpatata si morala cu speranta ca exista "afterlife"? Avem un tel ori conteaza daca avem unul? Ne determinam soarta singuri, ori soarta ne este determinata in mare parte sau chiar complet de gene si imprejurarile in care traim, ori poate chiar de forte extraterestre (fie Dumnezeu, Diavolul, un Matrix diabolesc, sau un laborant extraterestru ultrapotent, pubertin si dezinteresat)?



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...