comentarii

care sunt numerele impare


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Romanii considerau numerele p - de Simeon Dascalul la: 23/11/2004 11:37:31
(la: Par / Impar)
Romanii considerau numerele pare ca fiind nefaste. Cred că ar putea fi o influenţă din Magna Graecia cu Pitagora şi simpatia lui pentru numerele impare, dar nu-s sigur.
poze numerice cu soarele in fata - de Jimmy_Cecilia la: 12/11/2003 12:12:23
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
exista filtre pentru aparatele numerice, sau metode pentru a putea fotografia un rasarit sau un apus de soare?
regula numerelor mari in fotografie - de Daniel Racovitan la: 13/11/2003 09:39:44
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Am citit pe undeva ca fotografia respecta regula numerelor mari: cu cat faci mai multe fotografii cu atat cresc sansele sa obtii o fotografie buna. Confirmi?
moprea19,7281(continuare) - de anita47 la: 27/12/2003 10:41:17
(la: Evreii si o manie curioasa..)
Referitor la "presa cu nuante verzi",un articol "in tema" din revista Electra:
======================


Ştefan Postelnicu

ANTISEMITISMUL ÎN PRESĂ. PUBLICAŢIILE DE EXTREMĂ DREAPTA

Scurt istoric

De-a lungul celor 13 ani care au trecut de la Revoluţia din decembrie a apărut un număr relativ mare de publicaţii ce pot fi subsumate orientării ideologice de extremă dreapta. Şi totuşi puţini sînt analiştii care au acordat o atenţie constantă acestui fenomen. Sigur, articole ocazionale, critice luări de poziţie în raport cu excesele acestor publicaţii au fost şi sînt destul de frecvente. Însă majoritatea radiografiilor evoluţiei sectorului mass-media prin care s-a încercat conturarea specificului presei româneşti de după decembrie 1989 au ignorat acest fapt. O oarecare atenţie din partea cercetătorilor au primit – şi subliniez încă o dată că mă refer aici doar la acele studii sistematice, care nu se opresc doar la denunţarea atitudinilor excesive din punct de vedere ideologic – doar periodicele al căror program doctrinar (în cazul în care acesta există şi este unul coerent) se revendică în mod explicit de la extremă stînga sau reiau clişee ce pot fi identificate ca aparţinînd acestei orientări (e vorba, bineînţeles, de România Mare, Şi Totuşi Iubirea, Politica, Naţiunea şi lista poate continua). Cazul este cu atît mai interesant cu cît, dacă structurile organizaţionale sau de presă de extremă stînga par a fi cu totul dezinteresate în a-şi configura un program propriu-zis, la polul opus tocmai efortul de a elabora o ideologie coerentă pare a fi preocuparea majoră. Alegînd, la întîmplare, două dintre studiile dedicate acestui subiect, Mass Media in Revolution and National Development. The Romanian Laboratory de Peter Gross (Iowa State University Press/Ames, 1996) şi Tipologia presei româneşti de Marian Petcu, (Editura Institutului European, Iaşi, 2000) se poate constata cu uşurinţă cam care este interesul specialiştilor pentru acest segment de presă şi ponderea pe care i-o acordă (atunci cînd i se acordă!) în raport cu cel de extremă stîngă. Dar "bibliografia" neglijării publicaţiilor de extremă dreapta şi a locului lor în peisajul presei româneşti de azi este mult mai vastă şi nu este aici locul să insist asupra acestui fapt.

O scurtă trecere în revistă a acestor periodice este, cred, utilă. Foarte rar, apariţia unei publicaţii aparţinând acestui segment de presă a fost conjugată unei structuri de tip politic. Presa de partid oferă un singur exemplu notabil. Este vorba despre defuncta revistă lunară Mişcarea, organ de presă al Partidului Mişcarea pentru România, condus de Marian Munteanu.

Dacă din punctul de vedere al vieţii politice constituirea unor partide orientate ideologic în această direcţie a fost mai dificilă (iar atunci când acest lucru s-a produs respectivele partide nu au avut puterea financiară şi audienţa necesară editării unui organ de presă propriu), presa de extremă dreapta neafiliată unei grupări bine determinate de interese politice a cunoscut pe parcursul acestor 11 ani o evoluţie aş spune spectaculoasă.

Gazeta de Vest, săptămânal de informare, ce apărea la Timişoara, imparţial din punct de vedere ideologic în anii 1990-1991, va cunoaşte ulterior o rapidă metamorfozare, fiind preluat de un grup editorial orientat către extrema dreaptă (director Ovidiu Guleş, redactori: Zaharia Marineasa, Valeriu Neştian, Mircea Nicolau). Publicaţia va fi transformată în revistă lunară şi îşi va revendica un caracter extremist radical. Spre sfârşitul anului 1999 revista dispare din pricina divergenţelor de opinie ireconciliabile dintre director şi colaboratorii revistei.

Sub îngrijirea unui colectiv de redacţie compus din Gabriel Constantinescu (director), Răzvan Codrescu (redactor-şef), Demostene Andronescu, Marcel Petrişor şi Florea Tiberian apare la Sibiu din 1990 cea mai longevivă revistă de extremă dreapta postrevoluţionară, Puncte Cardinale.

Din ianuarie 1998 apare la Bucureşti revista lunară Permanenţe, editată de Fundaţia Profesor George Manu. Colaboratori acesteia editează pe Internet revista Sfarmă Piatră, "săptămânal de rezistenţă românească". În mai 1998 apărea Cămaşa de izbândă, săptămânal ce, în lipsa unor colaboratori de prestigiu pentru mediile de orientare neolegionară, va dispărea curând.

Din 1998 apare cu regularitate revista lunară Vremea Dreptei Naţional-Creştine scoasă de Editura Vremea (director Nicolae Henegariu).

Din 1997 apare "revista de oceanografie ortodoxă" Scara, publicaţie fără dată fixă de apariţie, cu format de almanah. Gruparea revistei este constituită din aproximativ 100 de colaboratori, redacţia fiind condusă de Mugur Vasiliu (director) şi Rafael Udrişte (redactor-şef). Un program ideologic similar îşi asumă şi revista Măiastra.

Asociaţia Studenţilor Creştin-Ortodocşi din România editează Schimbarea la Faţă, "o propunere de lectură ortodoxă a realităţii româneşti", publicaţie lunară ce apare din ianuarie 2000.

Pe lângă aceste reviste mai apare şi un buletin informativ al Fundaţiei "Buna Vestire", cu o circulaţie restrânsă, incontrolabilă şi fără un impact real.

Trepte ale antisemitismului

Ar fi total greşit să afirm că toate aceste reviste au manifestat în mod explicit atitudini antisemite. În fond, aici este o chestiune de nuanţă. Să luăm, spre exemplu, cazurile Mişcarea şi Scara, două dintre publicaţiile a căror prioritate o constituie (a constituit-o, pentru prima dintre ele, care nu mai apare de mult) conturarea unui program de renaştere în primul rînd culturală. Antisemitismul este aici mai degrabă o prezenţă implicit㠖 atîta vreme cît colaboratorii acestor reviste şi-au propus să readucă în atenţia cititorilor programul ideologic (într-o formă atenuată sau nu) al Mişcării Legionare.

Voi încerca în continuare o trecere în revistă a formelor de antisemitism prezente în discursul presei de extremă dreapta de astăzi, fără a-mi propune un mod sistematic de prezentare.



A vorbi despre nuanţe în atitudinile de tip antisemit poate părea cinic. Şi totuşi, între antisemitismul furibund şi autoasumat şi cel propagat prin reafirmarea, de pildă, a unui inventar simbolistic aparţinînd Mişcării Legionare este o diferenţă. O diferenţă care nu face ca formele "atenuate" de antisemitism să fie mai puţin culpabile sau care să ne dea dreptul de a le trece cu vederea. Există o scală a antisemitismului, dificil de realizat, dar care demonstrează că acest flagel este prezent în forme suficient de "productive" în discursul public din societatea românească.

De pildă, ar trebui să ne întrebăm dacă afişarea unui portret fotografic al lui Corneliu Zelea Codreanu în revista Scara în chip de model absolut al creştinului este sau nu o dovadă implicită de antisemitism. Răspunsul meu este pozitiv şi, în consecinţă, voi încerca o scurtă argumentare. Dacă luăm oricare dintre cele două texte programatice importante ale doctrinei legionare elaborate de către Codreanu – Pentru legionari şi Cărticica şefului de cuib – vom putea face observaţia de bun-simţ că antisemitismul nu este doar o prezenţă constantă aici, ba chiar una dintre cheile de boltă ale întregii construcţii ideologice (spun asta din convingerea că orice ideologie totalitară are mai multe chei de boltă, adică grile pe baza cărora îşi dezvoltă întreaga pseudoargumentaţie).

Cei care îşi doresc reabilitarea doctrinei codreniste îşi justifică demersul prin faptul că ar trebui uitate culpele trecutului, mai ales cele din perioada în care şef al mişcării a fost Horia Sima; ei pledează pentru o reîntoarcere la teoria şi spiritul acestei mişcări, încercînd să se facă abstracţie de excesele practicii. Dar, pentru că tocmai am pomenit cele două volume fundamentale pentru extremismul românesc interbelic, nu mă pot opri să nu observ faptul că doar în Pentru legionari peiorativul jidan apare de aproximativ 500 de ori. Cum, oare, se poate face abstracţie de componenta antisemită evident㠖 care, de altfel, nici nu mai trebuie demonstrat㠖 şi să se păstreze întreg spiritul originar al ideologiei legionare – iată o dilemă pe care neolegionarii "moderaţi" nu au cum să o depăşească.

Aşadar, a-l reabilita pe Codreanu, fie şi prin această modalitate iconografică şi a-l propune implicit drept model absolut al omului creştin este, implicit, un gest antisemit.

*

O altă marotă a neolegionarilor constă în repunerea în discuţie a holocaustului coroborată cu instaurarea regimului comunist în România, care este văzută drept opera exclusivă şi în beneficiul exclusiv al evreilor sau al iudeomasoneriei. A insita asupra acestui punct este, din punctul meu de vedere, inutil, aşa că, mai bine, să trecem la exemple pentru a vedea cum se încearcă sistematizarea acestui tip de "argumentaţie" în beneficiul propagandei antisemite.

Aşadar, simple exemple:

"Cine acuză?", articol de Filon Verca, publicat în Permanenţe, an I, nr.7, iulie 1998, ca răspuns la o analiză a lui Norman Manea din revista The New Republic:

"(…) Nu ştiu cui să mă adresez mai întîi, cînd dl Manea, ca şi toţi coreligionarii săi, de la Moses Rosen la Elie Wiesel, acuză poporul român de toate relele istoriei, dar trece sub tăcere perioada de început a comunismului în România, perioadă în care evreii au avut un rol preponderent în instaurarea lui, după cum au avut acelaşi rol în exterminarea elitei româneşti, ei servind drept instrument în supunerea ţării de către colosul sovietic.(…)"

"Naţionalism şi extremism", articol de Aristide Lefa, publicat în Permanenţe, an I, nr. 5-6, mai-iunie 1998, privitor la acuzaţia de antisemitism adusă întregii Mişcări Legionare:

"(…) În cei peste 70 de ani de la înfiinţarea ei, Mişcarea Legionară a creat acest tip de om [e vorba despre omul nou, n.n.] şi nu puţine sînt exemplele care demonstrează acest fapt, începînd cu jertfa lui Moţa şi Marin, care au murit în Spania pentru Hristos în lupta contra bolşevismului criminal şi ateu pe pămîntul Spaniei catolice şi terminînd cu numeroasele exemple date în închisori, cînd legionarii au ajutat cu sacrificii pe cei care-i prigoniseră în trecut, inclusiv pe evrei.(…) Dacă doctrina legionară îşi propune să creeze un nou tip de om, capabil de jertfă pentru neam şi aproapele său, cum pot fi acuzaţi legionarii de antisemitism, rasism sau xenofobie?(…)Şi Biserica creştină a avut şi are extremiştii ei. Ce sînt sfinţii decît creştini extremişti? Noi îi cinstim şi ne închinăm lor. După teria la modă ce incriminează extremismul, ar trebui

să-i contestăm şi să-i scoatem din calendar şi din biserici.(…)"

"Către prietenii mei români", articol de Nicolae Henegariu, în Vremea Dreptei Naţional-Creştine, an IV, nr.33, 20 aprilie-17 mai 2001; autorul răspunde articolului "Scrisoare către prietenii mei români" de Gaspar Miklos Tamas, publicat în Dilema, nr.416, în care se vorbeşte despre rolul unei părţi a elitei culturale în propagarea antisemitismului:

"După această întristare pentru prezentarea necritică a intelectualităţii interbelice de dreapta şi chiar fasciste (?), gardianul de serviciu al gîndirii politic corecte ajunge la locul care-l doare(…):<>. Împrejurarea probabil prea puţin importantă, că peste un milion de români au fost exterminaţi de către comunişti în închisorileşi lagărele din România şi URSS nu-l tulbură pe acest exponent local al gîndirii politice corecte(…)".

"Dogma capitală a noii ordini mondiale", semnat de Gabriel Constantinescu, în Puncte Cardinale, nr.4/88, aprilie 1998, prin care este repusă în discuţie cifra victimelor holocaustului după principiile cinice ale "aritmeticii" antisemite:

"(…)După obţinerea victoriei în cel de-al doilea război mondial (o victorie al cărei unic beneficiar a fost iudaismul, democraţiile şi comunismul sovietic nefiind decît instrumentele prin care s-a obţinut victoria), evreii au exploatat din plin consecinţele cumplitului carnaj, creînd cea mai redutabilă armă în procesul de decreştinare şi iudaizare a omenirii: mitul celor şase milioane, Holocaustul. (Cu menţiunea că în ultimul timp cele şase milioane au devenit totuşi o cifră negociabilă cu prudenţă).(…)"

Comentariile sunt de prisos, iar a continua lista de exemple ar deveni obositor.

*

O altă formă de realizare a antisemitismului, pe care doar o voi menţiona, este următoarea afirmaţie, prezentă constant – şi, surprinzător, venind uneori chiar de la intelectuali implicaţi în activităţi civice, de la democraţi de bună credinţă! – nu doar în presa extremist-legionară: antisemitismul de astăzi este doar rodul insistenţei cu care evreii încearcă să impună rediscutarea unor chestiuni "sensibile" (fie că e vorba despre rebeliunea legionară, de deportările din Transnistria, de antisemitismul unora dintre cărturarii români, sau de cel manifestat în perioada tîrzie a ceauşismului în unele publicaţii extremiste), fără a lăsa analizarea acestor fapte în seama "noastră", a românilor. Afirmaţia apare, de regulă, însoţită de o alta, şi anume: tragedia holocaustului este folosită drept modalitate de culpabilizare generală a celorlalţi, a ne-evreilor, de către evrei.

După cum s-a văzut, nu mi-am propus un studiu sistematic, ci, mai degrabă, un inventar parţial al unor atitudini extremiste, despre care se vorbeşte, cum spuneam şi mai sus, destul de des, fără a fi exemplificate sau analizate în amănunt. Desigur, problematica este complexă, dar asupra altor aspecte pe care le comportă voi reveni cu un prilej ulterior.











#7296 (raspuns la: #7281) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
vasile - de (anonim) la: 05/02/2004 18:08:38
(la: Biblia si sclavia. Carte de capatai?)
Modul de abordare al Bibliei din prisma gandirii voastre va indeparteaza de tocmai esenta scrieri acesteia.

Biblia a fost scrisa pentru a descoperi pe Dumnezeu (Tatal, Fiul - Isus Hristos, si Duhul Sfant) ca unica sursa a vietii creatoare in intregul Univers, El insusi existenta in sine.

Primele carti ale Bibliei, in special Geneza vine si prezinta actul creatiei perfecte al lui Dumnezeu. Dumnezeu nu a dorit ca omul sa fie rob unui alt om sau muncii sau naturii. Dumnezeu i-a dat autoritate omului peste orice act creat de Dumnezeu - animale, natura, mediul. Omul este raspunzator de modul in care foloseste aceasta autoritate. Deasemenea cel mai important lucrul este faptul ca Dumnezeu a creat omul cu libertate de alegere - free will - si aceasta a fost dovedita cand omul a decis a incalce porunca de dragoste a lui Dumnezeu, mancand in marul oferit prin Eva de Sarpe (Satan, Diavolul). Ca rezultat a cestei actiuni perfecta relatie in univers se destrama, omul devine rob (sclav pacatului comis de neascultare datorita vointei libere a omului) iar autoritatea lui se intoarce impotriva lui insusi. De aici pana la prima moarte fizica in istorie (cea a lui Abel - ca rezultat al actiunii de razbunare violente a fratelui sau Cain) nu sunt decat cateva decenii (probabil 20-30 de ani) din momentul creatiei.

Daca totul s-a termina aici, atunci ar fi vai de noi. Dumnezeu intervine si ofera omului o promisiune de salvare din situatia disperata a omenirii, anuntand venirea in lume a Fiului Sau, Isus Hristos, care se va aduce pe sine jertfa sfanta si deplina pentru restabilirea omului in acea relatie perfecta cu Dumnezeu.

De la caderea in pacat si pana la potopul universal (aproximativ 2000 de ani de istorie) omenirea a devenit atat de distrugatoare si violenta impotriva ei insasi (direct) si lui Dumnezeu (indirect) incat singura solutie pentru continuarea vietii pe pamant era distrugerea a celor multi, si salavarea unei famili (cea a lui Noe) care va repopula pamantul.

In perioada de dupa potop apare in istorie Avraam, Moise, Iosua - Dumnezeu ofera lui Israel, o lege care reflecta (vrem, nu vrem) cele mai inalte standarde morale care au fost vreodata pana la Isus Hristos - care este implinirea Legii VT si intruparea Legii dragostei in NT -. Da este adevarat ca Dumnezeu prevede niste articole privitoare la sclavie, posesii, echitate sociala, legi sociale, etc dar acestea sunt mult mai inalte decat legile vreoricarei civilizatii existe inainte si dupa aceea. Dumnezeu nu a incurajat sclavia sau nedreptatea sociala, dar pentru a preveni ditrugerea morala a societatii care va adopta modelul vecinilor lor, Dumnezeu a impus limite pana unde orice tratament uman poate fi aplicat oricarei fiinte umane de catre proprii ei semeni.

Daca Biblia a fost scrisa de oameni, lucru evident, nu acelasi lucru se poate spune si despre inspiratia ei, sursa de origine fiind Dumnezeu prin Duhul Sfant. Particularitatile de scriere, continutul, cultura sau pozitia sociala a scriitorilor o fac sa fie cea mai buna carte, autentica si fara contradictii, vrednica de cea mai mare cinste ce se paote oferi vreunei opere de arta existente sau disparute. Biblia este compusa din 66 de carti (39 VT, 27 NT), scrisa de peste 40 de oameni (pastori, pescari, agricultori, imparati, preoti, prooroci, etc) in decursul a 1.600 de ani, ceea ce face din ea un tot unitar perfect nemaintalnit la nici o carte. IN plus copiile pastrate ale scrierilor originale sunt cu sutele mai numeroase si mai aproape de timpul scrierii acestora, decat orice opera clasica cunoscuta vreodata.

Intrebarea daca Biblia este plauzibila si in acelasi timp viabila societatii noastre - raspunsul este fara echivoc da!!!!!.

Uitatitva la diferenta intre socieatea vestului (in special tarile protestante) in compartie cu cele catolice sa nu mai intram in comparatie cu cele ortodoxe, musulmane sau hinduiste, etc. Civilizatia care a pus bazele pe adevarurile biblice a progresat atat de mult - aici au fost inventate cele mai multe inventii ale ultimelor doua secole care au revolutionat lumea si care astatzi ne ofera posibilitatea sa recream viata in eprubeta. Unde este societatea bazat pe sclavie sau opresiune sociala, religioasa, politica, etnica, etc de acum mii de ani - la acelasi nivel - privind la Europa de Est, Asia, Orientul Mijlociu (esceptie Israel), Africa, America de Sud? Aceste tari si astazi traiesc tot atat de primitiv ca si stramosii lor din pesteri, cu mici exceptii unde evolutia a permis clasei conducatoare sa acapareze puterea.

NU spun ca stazi societatea vestului este bazata pe valorile morale ale Bibliei, intrucat ce se intampla in Vest - USA, UK, Canada, Olanda, Germania, etc - unde odata de libertinismul si emanciparea sexuala, rock'n'roll, drogurile, avorturile sinindepartarea Bibliei si celor 10 porunci din salile de judecata, scoli, gradinite, spitale, etc a dus la coruperea morala a societati care este cel putin la acelasi nivel care a existat in generatia distrusa prin potop. SE repeta istoria? Da, Biblia a anuntat acest lucru cel putin 2.000 de ani. Traim noi clipele de renastere a Imperiului Roman si ridicare unui guvern mondial avand lider pe Antichrist, care va aduce la al treilea si cel mai mare conflict mondial.

Daca Isus Hristos si Pavel, Petru, Ioan, etc nu au denuntat sclavia si practicele ei (desi citind Biblia - NT, se indica clar pozitia lui Isus Hristos care este impotriva oricarei dominatii a omului asupra omului, ci institue o noua porunca la cele 10 ale VT, aceea de " a ne iubi unii pe altii, cum ne-a iubit EL" - murind in locul nostru pe cruce, pentru a lua plata pacatelor lumii intregi, deci si ale voastre si ale mele auspra sa. NU inseamna aceasta o denunatare a sclaviei, si inlocuirea ei cu cea a convietuirii intro societate ce nici comunistii nu o doreau pentru prietenii lor, iar Isus Hristos o recomnada intregii lumi.

Crestinismul primar nu a castigat imperiul roman luptand pentru libertate sociala, dar la invins prin iubirea vrajmasilor si a aproapelui. Ceea ce nu a reusit nici un al lider mondial prin forta armelor a reusit Isus Hristos prin forta dragostei fara prejudecata sa uneasca lumea in jurul Sau, chiar daca multi ii sunt inca impotrivitori. Pentru cei care au decis sa Il urmeze promisiunile sunt mult mai mari decat oricine ar putea visa vreodata - o eternitate cu Dumnezeu in Rai. Pentru cine Il refuza (chiar prin a nu lua nici o decizie sau amanare) consecintele sunt cu mult peste cele mai groaznice filme realizate de studiourile cinematografice din lume - o vesnica separare in iadul de foc.

Depinde de cum vrei sa citesti Biblia, dar mai mult depinde cum vrei sa traiesti dupa ce o citesti. Nu poti ramane acelasi, va trebui sa decizi, te vei schimba si o vei trai practic sau o vei refuza si vei trai agnostic aici si in vesnicie (unde cu siguranta ca vei vrea sa fi fost crestin adevarat).

Dumnezeu nu a intetionat niciodata raul pentru omenire, omul a decis sa faca raul, si ca urmare un Dumnezeu drept, sfant, si plin de dragoste - aduce pedeapsa pentru pacat si rautate, in acelasi timp oferind sansa de scapare.

Pe cat de stupid sau simplu pare ideea ca sa fi salvat trebuind doar sa crezi in Jertfa lui Isus Hristos pe cruce, sa marturisesti ca esti pacatos, si accepti salvarea oferita prin Hristos, pe atat este de adevarata. Dumnezeu nu a complicat niciodata lucrurile, omul da.

Dumnezeu a spus alege viata si vei trai.
Dumnezeu a spus asculta-ma si vei fi fericit.
Omul a dat un raspuns diferit, deaceea astazi oameni mor, sunt sclavi unii altora (dar mai mult lui Satan si pacatului) si tot mai nefericiti.

Gandeste-te. Ai doar o viata, ce faci cu ea? Alege viata si vei trai!
#8970 (raspuns la: #8914) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cararea imparatiei e-o minune - de codru la: 14/05/2004 05:08:14
(la: Care sunt ultimele 5 carti pe care le-ati citit?)
Cararea imparatiei e-o minune care face minuni. Stiu un tip care s-a lasat de baut dupa ce a citit-o, mai precis s-a lasat bautul de el, caci nu i-a mai facut placere sportul cu paharul. Pare incredibil, dar nu e...
#15387 (raspuns la: #7275) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ISTORIE RECAPATATA(continuare VII) - de DESTIN la: 18/09/2004 06:27:34
(la: Cum gandim?)

-Veniamin Kostaki (1768-1846), strănepotul lui Constantin Costache. Mitropolit al Moldovei şi Sucevei (între 1803 şi 1808; apoi, din 1812 până în 1842),“cel mai înalt prelat al bisericei noastre”, în secolul al XIX-lea.

Om de cultură, el a înfiinţat, în 1805, tipografia de la Mănăstirea Neamţului (unde şi-a tipărit şi propriile traduceri; acolo există un tablou al său de tinereţe, dinainte de a se călugări), Seminarul de la Socola (în 1803) şi multe alte şcoli.

Ctitoriile sale se regăsesc, desigur, şi în domeniul bisericesc: la Mănăstirea Secu a construit, în anul 1823, pe latura de NE, biserica Sfântul Nicolae, ridicată de călugării mănăstirii, având o turlă înaltă pe naos şi fiind zidită pe temelia vechii biserici de lemn de la 1785, care fusese mistuită de foc.

A mai construit aici, pe locul vechii sihăstrii a lui Zosim, biserica Bogoslovul, cu hramul Naşterea lui Ioan Botezătorul, sfinţită în 1832, care este ridicată din zid de piatră şi cărămidă, cu pridvor deschis, spre deosebire de vechea biserică.

În anul 1824, reface Mănăstirea Sihăstria, după ce fusese arsă de turci, în 1821.

La Mănăstirea Agapia ctitoreşte, pe latura sudică, Paraclisul cu hramul Naşterea Maicii Domnului.

Un tablou votiv al său se află în pridvorul Bisericii Trei Ierarhi, din Iaşi, alături de cele ale mitropoliţilor Varlaam, Dosoftei şi Iosif Nanicescu.

Tot Mitropolitul Veniamin Kostaki este cel care a fost iniţiatorul construcţiei Catedralei Mitropolitane din capitala Moldovei unde îşi are, de altfel, şi mormântul, lângă Moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva.

La bătrâneţe, Veniamin a demisionat din funcţia de Mitropolit şi s-a retras în pustnicie la Mănăstirea Slatina, unde s-a şi stins.

Veniamin Kostaki nu a fost numai un înalt cleric, ci şi un om preocupat de frământările politice ale vremii.

Între 1 ianuarie 1807 şi 26 iulie 1812 a fost caimacam al Moldovei, împreună cu mai mulţi boieri (aceasta este cea mai lungă căimăcămie din istoria Moldovei !).

Cea de-a doua sa căimăcămie s-a desfăşurat între 29 martie 1821 şi mai 1821.
Mitropolitul Moldovei a fost şi un adept fervent al Eteriei.

El a sfinţit, la biserica Trei Ierarhi, steagul organizaţiei greceşti şi l-a binecuvântat pe prinţul Alexandru Ipsilanti, pe care îl vedea, la 1821, ca pe un eliberator.

Această atitudine l-a ajutat pe Mitropolit să obţină anularea anatemei aruncate de Ţarul Petru cel Mare asupra familiei lui Lupu Costache.

Iată ce scria istoricul francez Edgar Quinet la moartea fostului mitropolit al Moldovei:

“Suflet de o castitate îngerească, frumos şi plin de maiestate, cum n’ am văzut alt bătrân în viaţa mea. Când mitropolitul Veniamin, îmbrăcat în splendoarea bisericei sale orientale, se înfăţişa îmbrăcat cu vestmintele cele aurite, cu pletele-i de zăpadă şi în valuri pe umeri, poporul vedea într’ânsul pe însuşi sfântul patron al Moldovei”.

În încheiere, un fragment din testamentul lui Veniamin Kostaki; vorbe care exprimă un crez de o viaţă:

“Toate mijloacele câte împrejurările m-au înlesnit, le-am întrebuinţat spre ridicarea naţiei…”.

Ramura Boldur-Lăţescu:
-Iordache Kostaki Lăţescu-Boldur, stră-stră-stră-nepotul lui Lupu Costache.

S-a născut în 1798, la moşia Hudeştii Mari, din ţinutul Dorohoi, ca fiu al armaşului Ioniţă Costache şi al Zoiţei Crupenski, descendentă a Movileştilor şi rudă cu familia Cuza.

A urmat Şcoala de cadeţi din Petersburg şi Theresianum-ul, şcoli militare unde aveau acces numai vlăstarele aristocraţiei.

A fost agă, vornic de Ţara de Sus, polcovnic, comandant al Divizionului de cavalerie de la Iaşi (în 1830), mare-hatman, mare-vornic, inspector general al miliţiei Moldovei şi s-a ocupat de educarea corespunzătoare şi de bunăstarea militarilor.

La iniţiativa sa ia fiinţă, în decembrie 1856, Şcoala Militară din Iaşi.

A fost căsătorit cu o Rosetti, apoi cu o Balş.

Numele de Lăţescu provine de la una dintre moşiile familiei, Lăţeştii (numele ar putea fi denaturat din Lănţeşti; iar moşia ar putea fi cea primită, de către Sima Boldur, de la Ştefan cel Mare, după ce acesta îi învinsese acolo pe polonezi, în 1497; actualmente moşia se află pe teritoriul Republicii Moldova).

Testamentul hatmanului Iordache, care a murit la 9 februarie 1857, este foarte interesant, atât ca sursă genealogică (prin enumerarea copiilor care îl moştenesc), cât şi pentru faptul că oferă informaţii în legătură cu averea imensă deţinută de el la momentul respectiv (avere care, de altfel, s-a risipit foarte repede, în decurs de numai o generaţie: după 40-50 de ani, moşia de cca 30000 ha a ajuns în proprietatea unui fost arendaş, de origine armenească).

Iordache Kostaki Boldur-Lăţescu a înfiinţat la Hudeşti o Şcoală Costăchească, care a funcţionat iniţial ca şcoală de dascăli, şi a fost autorul a numeroase acte de caritate faţă de ţăranii de pe moşiile sale. Ion Ionescu de la Brad scrie, despre el, în Agricultura română în judeţul Dorohoi: “Proprietarul de la Hudeşti este considerat omul cel mai drept şi mai binevoitor către ţărani”.

Din această linie descind, astăzi, doamna Manuela Cernat, critic de film şi domnul Gheorghe (Iordache) Boldur-Lăţescu, fost deţinut politic, profesor universitar la A.S.E., doctor inginer, specialist în teoria deciziilor economice (întemeietor de şcoală) şi autor al unor importante cărţi cu profil memorialistic, dedicate crimelor regimului comunist (“Genocidul comunist în România”, în trei volume).

D-l Gheorghe Boldur-Lăţescu este fiul colonelului de cavalerie, Ioan Boldur-Lăţescu şi al Marinei Stroici, descendenta marelui cărturar Luca Stroici, membru al Dietei poloneze, rudă apropiată a Movileştilor şi traducătorul în limba română a Rugăciunii Domneşti, Tatăl nostru (traducerea lui este foarte aproape de forma în care se rosteşte rugăciunea la ora actuală).

Multe alte personalităţi de prim rang au ascendenţă Costache.

Printre acestea, Grigore Gafencu (mama sa, Raluca Costachi, era o Costache atât după mamă, din ramura Pătrăşcan, cât şi după tată, din ramura Talpan) şi Nicolae Iorga (înrudit cu neamul Costăcheştilor prin bunicul său matern, un Arghiropol).

Un fapt inedit este, conform mărturiilor de familie, acela că, prin intermediul rudeniei cu Simeon Movilă, Costăcheştii se înrudesc cu familii nobiliare poloneze şi, de departe, cu familia de Bourbon şi cu toate marile familii domnitoare ale Europei.

Stema familiei Costache, întocmită conform tradiţiei de familie pe la sfârşitul secolului al XVIII-lea sau începutul celui de-al XIX-lea136 , arată astfel: un scut spintecat, pe care se află, în partea superioară, pe fondul smaltului jumătate roşu, jumătate azur, un vultur căruia nu i se văd ghearele şi care are, deasupra capului, o coroană.

În partea inferioară, pe fondul smaltului de aur, se găseşte o mână cuirasată, ţinând în pumn o ramură verde, o spadă şi o cruce. Deasupra scutului se află o coroană contală, totul fiind acoperit de o mantie princiară.

Preocupat fiind de istoria familiei Boldur-Costache, am cules informaţii din diferite surse.

În timp, am simţit nevoia unei reorganizări a datelor şi a unei comparaţii între diferitele unghiuri de receptare. Astfel, lucrarea încearcă să atragă atenţia asupra unor elemente prea puţin folosite, până acum, în aria demersului istoriografic.

Studiul genealogic, oricât de pasionant, nu poate avea finalitate în sine.

El este cu adevărat roditor doar atunci când contribuie în mod semnificativ la îmbogăţirea cunoaşterii istorice.

Filiaţiile şi înrudirile pot rezolva multe necunoscute şi pot clarifica multe dintre abordările istoriografice insuficient fundamentate.

Finalitatea ideală a spiţelor genealogice este realizarea unui portret cât mai puţin trunchiat al societăţii din epoca la care ele fac referire.

Genealogia are şansa şi datoria de a îmbina viziunea sincronică, cu cea diacronică.

Lucrarea de faţă se doreşte o încercare în acest sens.

Am urmărit rădăcinile şi traseul istoric al uneia dintre cele mai interesante familii ale boierimii moldovene, la studiul căreia îmi propun să revin.

Probleme precum continuitatea dintre Boldureşti şi Costăcheşti vor provoca şi în continuare vii polemici în rândul specialiştilor.

Alte elemente, precum rolul jucat de Lupu Costache în 1711, merită o mult mai concentrată atenţie. Ceea ce se desprinde cu deosebită claritate este rolul esenţial pe care marile familii boiereşti, prin personalităţile lor de marcă, l-au avut în istoria Moldovei şi a Munteniei.

Studiul aprofundat şi imparţial al istoriei lor, în cadrul căruia genealogia poate avea un aport de primă importanţă, va avea ca efect tocmai acea mult căutată facilitare a realizării unui portret cât mai fidel al epocii şi societăţii în care elitele boiereşti deţineau rolul conducător şi, în plus, va înlesni înţelegerea structurilor şi factorilor determinanţi ai regimului boieresc de la noi.

Bibliography(continuare):

Informaţii obţinute prin bunăvoinţa domnului prof. univ. dr. Gheorghe Boldur-Lăţescu, descendent direct din Gavriliţă şi Lupu Costachi.

Adeptul tradiţiei este şi colonelul Ilie Culişniuc Olaru, un pasionat cercetător al Costăcheştilor.

Spiţă considerată de Ion T. Sion, în studiul citat, drept o exagerare a lui Iordache Mălinescu, din 1842, spre slăvirea Mitropolitului Veniamin Kostaki (opinie în linia lui Gheorghe Ghibănescu)


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#22776 (raspuns la: #22589) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
bucla de 9 - de Cristall la: 23/02/2005 23:51:26
(la: Sa lupti pentru iubire. Pana cand?)
O noua bucla. Mai carliontata, e de 9 :)
si iata, in asta seara facuram schimb de 9 mesaje, imparitate de numere si pareri:)
sa-ti fie ziua buna si dumitale
#37448 (raspuns la: #37446) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
donquijote - de cattallin2002 la: 31/07/2005 13:59:59
(la: Biserica moderna)
Ai dreptate cu religia imperiului roman si turcesc. Mai ales romanii acceptau oprice religie. Legat de convertiri in masa nu stiu exact la ce ai vrut sa te referi. Eu o sa ma refer la convertiri in rindul romanilor. Numerosi sfinti au fost generali in armata romana sau mari demnitari. De exemplu Sf Vasile era mare conducator (nu stiu exact de era general sau mai mare). Cind a marturisit ca e crestin s-au convertit numerosi romani, inclusiv sotia imparatului.
Daca ai citit vietile sfintilor, (eu am citti doar citeva pina acum pt ca am o problema de sanatate), toti cei ce se declarau crestini puteau sa se salveze si chiar li se dadeau averi daca voiau sa adere si la credinta romana. Din cite stiu eu crestinii nu militau pt eliberarea sclavilor (De fapt in Biblie se scrie ca fiecare sa respecte autoritatea, ca asa e rinduit de la Dumnezeu).
Cu bine, Cata
#62646 (raspuns la: #62639) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dora, Imi plac numerele - a - de Apache la: 30/03/2006 18:41:10
(la: Cele mai bune filme)
Dora,
Imi plac numerele - asa nu m-am putut abtine.
Statisticile le-am luat de pe http://www.the-numbers.com/. Tipii acolo sunt contabili seriosi - nu e box office-ul american ci bursa.
De acord ca sunt un milion de gusturi dar exista un curent. Din 100 de oameni (nu tzigani sau mitici ) zic eu multi vor asculta Depeche si le va place.
Imi plac filmele la fel de mult ca si o tracaneala buna.
Ce am vazut anul asta (oscaruri, cronici, lume desteapta care stie filme(!) etc...) este o tendinta generala de a promova subiecte "la moda" (ie asa zise probleme rasiale sau homosexuali sau "razboiul pentru petrol").
Unde sunt vremurile cind Chaplin lua Oscarul?
Nimeni nu a mentionat Vagabondul .
Zic totusi ca incasarile conteaza intrucit reflecta o parere unamina asupra filmului.

#114298 (raspuns la: #114131) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
picky - de donquijote la: 20/04/2006 09:56:35
(la: CEA MAI MARE ESCROCHERIE A SEC. XX)
nu povesti. memorie si matematica: probabilitati (legea numerelor mari) plus cate ceva din teoriile decizionale. si metoda 'dublarii' folosita de personajele lui dostoievsky :)
cunosc un tip care a jucat 21 (blackjack) si a castigat. pentru ca era muritor de rand si nu avea destui bani pentru mize mari, a jucat la masa de 1$. i-a luat o noapte intreaga (12-6) sa faca 300$. metoda e publica, si atata timp cat folosesti doar memoria, 'aia' te lasa in pace sa joci. merge numai la cazinourile legale, unde joaca 'cinstit' - nu schimba pachetul la mijloc. Ca sa ai sanse, trebuie sa vi cu 'bani de buzunar' 1000:1 raportat la miza de baza.
pentru ruleta e mult mai complex (pentru ca esti obligat sa pui si cel putin 30% din miza pe numere - probabilitate 1:36 nu numai rosu/negru par/impar - probabilitate 1:2 si trebuie sa vi cu foarte multi bani in buzunar - cam 5-10000:1. deasemeni sa schimbi tactica tot timpul ca 'aia' se prind cand joci sistematic si te trimit la plimbare. :)
personal am facut 20$ in 4 ore la o masina de 'ruleta' electronica (care nu te da afara cand joci sistematic si poti juca rosu/negru -par/impar). miza era de 25centi. nu merita, sunt metode mai eficiente de castigat bani; doar pentru distractie si adrenalina.
cattalin - de a399 la: 23/06/2006 01:34:00
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
Iar ataci pe la spate: aici nu este vorba de orientarea sexuala, dupa cum ai avut ocazia sa constati. Iar raspunzi pe langa subiect! Nu am spus nici un cuvant despre "fecioara Maria" dar vad ca tu o bagi in raspuns. Ce sa cred despre tine? Daca ataci oamenii in directia vietii lor personale, concluzia mea este ca nu ai argumente si te sprijini pe atacuri personale!

De ce nu raspunzi la niciuna din intrebarile ce ti le-am pus? Ai scris niste numere aiurea, nu ai raspuns concret la nimic!

Bine, raspunde macar la una (ca presupun ca ai citit daca nu biblia, cel putin evangheliile)!

Intrebarea e foarte concreta!

9. Sfantul Pavel (Saul din Tars) spunea ca barbatul este fatza de femeie ceea ceeste Isus Cristos fatza de barbat. Si mai spunea ca sclavul trebuie sa se intoarca la stapanul sau! Asemenea afirmatii pot fi facute numai de o minte bolnava. Nu crezi asta? Daca vrei sa negi ca e asa iti voi da citatele din evanghelii! Crede-ma ca stiu perfect si evangheliile si Vechiul Testament (cara are multe parti comune cu Tora).
Daca respingi tot ce au determinat cu dovezi concrete oamenii de stiinta si citezi la surse preoti ortodocsi care evident iti sustin "punctul de vedere" , de data asta nu poti sa eviti intrebarea pentru ca e din "biblie".

Astept raspuns la intrebare, nu palavrageala despre saiturile tale tendentioase care "detin adevarul ortodox" sau despre fecioara Maria! Sa nu mi-l citezi iar pe Staniloaie, ca nu afli adevarul de la ortodocsi convinsi! Ce crezi tu despre aceasta atitudine a "sfantului Paul" care a modelat crestinismul sa devina ceea ce este astazi?

Iti mai repet o intrebare, poate n-ai reusit sa o citesti!

5. Incerci sa scoti castanele din foc pentru Biserica Ortodoxa, dar nu tine. Sfantul Constantin a fost vinovat de fierberea propriei neveste si de uciderea propriului fiu; ce parere ai despre asta? N-ai raspuns la nici o intrebare pana acum. Sfantul Constantin si sfantul Justinian nu sunt singurii sfinti criminali si tu stii asta.


Nimeni, nici un istoric de profesie nu contesta aceste fapte, care de altfel constituie motivul pentru care biserica catolica (mai "evoluata") nu i-a acceptat pe acesti imparati ca "sfinti". Iar referinta ta la "nu stiu cum e biserica franceza" nu are nici o legatura cu discutia! Eu am citat un om de stiinta, nu un credincios! Intre stiinta si religie e o prapastie adanca!

Astept raspuns la obiect, nu pe de laturi sau atacuri la persoana, sau predici despre fecioara Maria, cum vad ca faci in milostivul tau mod!
#129176 (raspuns la: #129129) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dacia1300 - de cattallin2002 la: 27/06/2006 21:28:05
(la: Scopul umanitatii)
In primul rind e doar o discutie, nu am in intentie sa te conving de nimic. Din ce am inteles, s-ar putea sa fii ateu? Ma refer la faptul ca legi intr-un fel paranormalul de normal, material.
Bine, si faptul ca traim noua ni se pare normal dar e totusi o minune, etc. Cum iti ziceam, inainte eram mai mult preocupat de paranormal decit de yoga in special. In forma actuala din ce stiu eu paranormalul a aparut pe la sfirsitul secolului 19. In general se considera ca exista spirite cu care se poate intra in contact. De aici au aparut celelalte ramuri. Exemple ar fi numeroase. Ceea ce am auzit eu: un fost discipol american sau european al unui guru a vazut cum respectivul putea materializa un lucru oarecare (dadea exemplu de materializare a unei bomboane indiene). Yoginii dupa mai multa practica pot levita, ghici din trecut, etc. Chiar la tv exista un magician David Blaine care leviteaza pe strada. Toate acestea se pot realiza de oricine e interesat de o ramura paranormala sau o religie mai practica, samanica (gen vodoo, etc.)
Omul nu e inzestrat cu aceste daruri, le primeste de undeva. Multi din cei ce practica yoga sau alte ramuri paranormale cred si in spirite, bune si rele.
In Biblie de exemplu se face referire clara la faptul ca exista puteri de la Dumnezeu, ce tin de paranormal, dar exista si puteri primite de la altcineva. De exemplu, Sf Petru parca, atunci cind era la Roma a avut conflicte cu un mare magician pe vremea aceea, apropiat si al imparatului. Arata el cum levita persoana respectiva. Pina la urma a sfirsit tragic.
Meditatie exista si la ortodocsi, dar e o meditatie cu mintea, adica te gindesti la Dumnezeu, la lucrarile lui, e mai mult un act filosofic, nu ca si in yoga.
In ortodoxie de exemplu am aflat ca exista xam 7 trepte ale rugaciunii: a limbii, a mintii, a inimii, vazatoare (aici deja incepi sa vezi din trecut, dar si ingeri si diavoli), miscatoare (cind apar viziuni dumnezeiesti), in extaz (cind poti poruncii mintii sa mearga la cer) si contemplativa (cind esti cu mintea tot timpul in cer).
Nu mai pot continua acum, data viitoare


cattallin2002@yahoo.com
#130415 (raspuns la: #130379) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cassandra - de abc111 la: 30/06/2006 08:29:06
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Ai perfecta dreptate; eu as fi mai nuantat la cuvantul provocare, pentru marea majoritate a celor care merg la parazi merg fie pentru distractie fie pentru obtinerea anumitor drepturi fie pentru ambele, dar nu vor sa provoace direct societatea; poate numai prostia.

In general minoritatile de orice fel cauta prilejuri de sarbatoare si de intalnire. Chiar si majoritatea este silita cateodata sa caute acelsi lucru, cand conditiile geografice nu sunt favorabile. De exemplu in Muntii Apuseni se organiza in fiecare an la o anumita data in timpul verii un fel de targ mare "de cumparat mirese". Targul de fete de pe Muntele Gaina nu ar fi avut nici un sens daca oamenii ar fi locuit la distante mici unii de altii, dar cand distanta dintre ei era atat de mare era nevoie de o sarbatoare care sa-i atraga sa se intalneasca: macar pentru ca barbatii sa-si poata gasi partenere (cumpara!).

Cam acelasi lucru se poate spune si despre parazile gay: in viata zilnica majoritatea oamenilor cu care lucram, de care dam in fiecare minut, de la care cumparam produse etc sunt heterosexuali si fiecare doreste ca macar din cand in cand sa fie in contact cu oameni cu care are mai multe puncte in comun si sa se distreze. In plus fiecare simte nevoia ca macar o zi pe an sa mai uite de umilintele pe care le-a indurat in decursul timpului tocmai de la oameni care pretind ca homosexualii nu sunt oprimati si ca din contra, au drepturi "speciale" (ca de exemplu sa nu se poata saruta pe strada cum fac heterosexualii, fara a fi batuti, sa nu aiba relatii personale recunoscute de stat, sa nu aiba drept de pensie de urmas sau de vizitare a prietenului bolnav, sa fie exclusi din anumite meserii si sa poata fi dati afara de catre orice patron din motivul diferentei.

Aproape fiecare societate a avut sarbatori in care cel putin o minoritate mai numeroasa sa se simta bine, ca sa diminueze tensiunile sociale. Latinii aveau o zi in care imparatii apareau in zdrente pe strazile Romei si isi presarau cenusa in cap (ca sa nu-i recunoasca ghinionul). Nero a facut asa ceva, dar el a facut multe ce-i drept. Clasele sarace erau fericite ca sunt alaturi de imparat! Evul mediu a avut o zi de sarbatoare pe an cand bogatii si saracii se imbracau la fel si dansau cu schelete (celebrele "danses macabres") in amintirea marii epidemii de ciuma bubonica. A doua zi toti isi reluau rolurile traditionale de saraci si bogati. Cea mai cruda si perversa sarbatorire a fost insa organizata in Imperiul Otoman, cand se dadea voie o zi pe an crestinilor "sa se racoreasca pentru umilintele suferite in timpul anului de la musulmani...batand evrei!!!" Bunii crestini se pregateau cu bate si ciomage sa-si bata vecinii mai putin numerosi; dar a doua zi totul revenea la normal. (am citit despre asta si in "Trecute vieti de doamne si domnitze" a lui C. Gane, cu mult timp in urma...) Sarbatorile gay nici nu suporta comparatie cu asemenea lucruri!
In plus au la activ multe succese. Medicii spun ca fara presiunea homosexualilor aplicata cercetarii medicale tratamentul bolii AIDS ar fi in urma cu foarte multi ani! Acum restul lumii profita cel mai mult de succesul cercetarii medicale. Multe drepturi s-au obtinut deja, asa ca acum parazile sunt mai scurte ca acum 10 ani de exemplu...si ceva mai mici.

Totusi exista ceva ce nu inteleg deloc: din ce cauza intreaga Romanie sustine ca e vorba de " discriminare inversa"? De fapt toata presa e la unison, inclusiv jurnale care altadata erau corecte, ca Revista 22 si altele. De Romania Libera nu ma mir: Bacanu a fost de la inceput extrem de homofob. Am vorbit cu fosti colegi care sustineau aceeasi prostie a discriminarii inverse. De ce? Care e explicatia gandirii colective de acest tip?

Pur si simplu nu inteleg cum mai gandeste lumea in tara, dar stiu ca Romania e o tara sincronista: toti gandesc la fel, toti si-au cumparat in acelasi an telefoane celulare, toti l-au aprobat si l-au condamnat in aceleasi momente istorice pe Ceausescu, toti si-au luat video in acelasi an. Care e rationamentul colectiv in acest caz?
#130798 (raspuns la: #130566) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
RSI - de M a o la: 25/10/2006 11:01:25
(la: Cei mai mari români)
Fostul presedinte al Comunitatii evreilor din Romania, Dr. W. Filderman, la procesul de la Berna, 1956, a declarat (In "Stindardul" lui I.V.Emilian de la Mgnchen, Oct. 1978): "In timpul dominatiei hitleriste am stat In contact continuu cu Maresalul Antonescu, care a facut tot ce a putut pentru a îndulci soarta Evreilor expusi persecutiei rasiale naziste. Am fost martor la scene miscatoare de solidaritate si ajutor între Romani si Evrei pe vremea imperiului nazist în Europa. Maresalul Antonescu a rezistat cu succes presiunii naziste care cerea masuri aspre contra Evreilor. Voi aminti numai urmatoarele exemple: E gratie interventiei energice a Maresalului ca deportarea a mai mult de 20.000 de evrei din Bucovina a fost oprita; el mi-a dat pasapoarte în alb pentru a salva de teroarea nazista evreii din Ungaria, a caror viata era In pericol. E gratie politicei sale ca averile evreilor au fost puse sub un regim de administratie transitoriu care, prefacandu-se ca le înstreineaza, le asigura pastrarea în scopul restituirii la momentul potrivit. Mentionez aceste lucruri pentru a sublinia faptul ca poporul roman, atat cat a avut, chiar Intr'o masura... limitata, controlul tarii, a demonstrat sentimentele sale de omenie si de moderatie politica."
Sa-l cred pe Filderman, s-o cred pe matusa, parintii si bunicii tai? Ii cred pe toti. Fiecare a vazut si simtit din punctul sau de vedere dar de la alt nivel.
Armata a executat fara judecata? Fara indoiala. Tot asa cum fara indoiala evreii comunisti au aruncat in aer comandamentul militar romanesc de la Odessa. Au urmat represalii? Logic.

Iata si un document de epoca, scris de Antonescu:
"Dupa cum v'am aratat si verbal, am fost nevoit sa evcacuez Evreii din Basarabia si Bucovina pentru ca din cauza oribilei lor purtari din timpul ocupatiei acestor pamanturi romanesti de catre Rusi, populatia era atat de îndarjita împotriva lor încat, fara aceasta masura de siguranta, ar fi dat nastere la cele mai odioase pogromuri. Desi hotarisem sa evacuez pe toti evreii din Basarabia si Bucovina, prin diverse interventiuni si demersuri am fost impiedecat s'o fac. Azi regret ca n'am facut-o, pentru ca am constatat ca dintre evreii ramasi se recruteaza instrumentele cele mai numeroase ale dusmanilor tarii . Se intelege de la sine ca in aceste conditii este o imposibilitate morala si politica sa consimt la aducerea evreilor din Transnistria. Sa nu se conteze deci pe aceasta. Voi da insa dispozitie sa fie scosi toti din imediata apropiere a frontului si asezati In sudul Transnistriei, de unde comunitatea evreiasca, prin relatiunile ce are In strainatate, Ii va putea scoate din tara."

Raman, totusi, la parerea mea: Pentru Romani, Antonescu a fost un mare roman. Pentru francezi, Napoleon a fost un mare imparat si erou national. Pentru altii, nu a fost decat un Hitler raportat la epoca sa.

======================================================
Damned! If a man has no right to kill another, what kind of world is this!?


#153274 (raspuns la: #153172) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Conferinţă......... - de cosmacpan la: 26/01/2007 10:35:59
(la: Ora de compunere (3)- "Pedagog de cafenea")
"Onorat aughitoriu,

Vom căuta să ne roskim astăzi ghespre metoda ghe a prăda grămakica în jenăre şi apoi numai doară ghespre metoda intuikivă şi ghespre răspunsurile neapărake, neţăsitake ghe lojica lucrului, amăsurat inkelijinţii şcolerului!"

Aşa începe d. conferenţiar. Cui nu a asistat la conferenţa aceasta trebuie să-i spunem că pedagogul pune întrebările şi presupune şi răspunsurile. Aşa că urmarea, deşi s-ar părea o conversaţie între pedagog şi şcolar, este însuşi corpul conferenţii. Iată rezumatul acestei superioare opere didactice.

Urmează conferenţiarul:

Pedagogul: No! ce-i grămakica?

Şcolerul: Grămakica iaste...

Pedagogul: No că-z ce iaşte? că-z doar nu iaşte vun lucru mare.

Şcolerul numai apoi se răculeje şi răspunghe: grămakica iaşte o ştiinţă ghespre cum lucră limba şi lejile mai apoi la cari se supune aceea lucrare, ghin toake punturile ghe veghere.

Pedagogul: Bravo, mă! prostovane! (îi zic aşe doară nu spre admoniţiune, ci spre înghemn şi încurajare). No, acuma, spune-ne tu numai cum se împart substankivele? Şcolerul, la întrebarea aceasta a mea doară, musai să răspunză, neţăsare, amăsurat priceperii şi răţiunii sale:

Şcolerul: În substankive care se văd şi substankive cari nu se văd - reşpeckive concreke şi abstracke!

Pedagogul: Apoi merem mai gheparte pe ogorul pedagojic şi punem cheskiunea doar:

Aţi auzit voi, copii, ghespre jăn? Ce iaşte jănul?

Şcolerul răspunghe: Jănul e cumu-i lucru: masculin, femenin şi ekerojen au neutru, reşpeckive ghe bărbat, ghe femeie şi ghe ce nu-i nici bărbat, nici femeie.

Pedagogul: Esemple doară...

Şcolerul apoi musai se exprime astfel:

Calul îi substankiv masculin; iel se schimbă în iapă, ş-apoi ghevine femenin.

Pedagogu1: No! dar neutru?

Şcolerul (inoţent cumu-i, el nu poake da exemplul aghecvat; eu, pedagogul, atuncia-s gata să-i dau ilustrăţiunea keoriei)...

Pedagogul: Neutru! Neutru mai apoi, dacă-i calul masculin şi iapa femenină, neutru-i catârul, carele nu-i nici cal, nici iapă, nici măgar, nici cal: e catâr, aghică corşitură, ghe îmbele jenuri, şi mai gheparke pentru aceea se conzultă zoologhia, care-i o altă ştiinţă naturale, şi doară naturalia non sunt turpia!...

După aceea doară, şcolerul musai să fie, în răţiunea să puerilă, eghificat pe gheplin ghe jănurile tutor substankivelor.

Vine numai dup-aceea cheskiunea makemakică... Spune-ne tu doară, Bârsăscule! (zic eu şcolerului) ce înţăleji tu prin curbă, o linie curbă?

Şcolerul: Care nu-i ghireaptă...

Pedagogul (zâmbind cu bunătate): No! care nu-i ghireaptă, bine! da' cumu-i, dacă nu-i ghireaptă?

Şcolerul mai apoi vine la aceea înduplecare a răţiunii că musai va să răspundă minken:

E o linie oablă, oablă, care mere şi mere şi mere şi iarăşi se-ntoarnă ghe unghe o purces.

Pedagogul (jucându-şi serios rolul): Bine! răspuns limpeghe! chiar! reşpeckive esact... No acuma, spune-ne cine au invăntat numerele?

Şcolerul acuma, după memorare numai, căci memoria e, cum zice Tubinghen, pur animală, răspunghe ca animalul: numerele pare, reşpeckive cele cu soţiu, le-au invăntat Pitagora, iar mai apoi cele impare, reşpeckive cele fără soţiu, le-au invăntat Eratoskenes!

Bravo!

Cum veghe, onoratul aughitoriu, toake răspunsurile şcolerului după metoada intuikivă moghearnă sunt neţesitake prin lojika lui, proprie vorbind născândă, dar completaminke formată printr-o educăţiune aghecvată cercustanţelor, probăluike ca gherivând ghin natura noastră, carea lucră pe cum e mânată mai gheparke.

Într-o viitoare conferenţă, vom cuvânta apoi ghespre această natură iarăşi în aplicăţiunile sale în raport cu pedagojia, cu beserica şi cu işcoala!

(Aplauze. A doua zi, pedagogul nostru este numit în slujbă profesor "ghe pedagojie în jenăre şi ghe limba makernă în şpeţial". Să-l vedem la lucru.)

PS: Nenea Iancu sa traiasca........fruntea sa ne-o descretzeasca
povestea imparatului - de cattallin2002 la: 29/08/2007 11:52:59
(la: patru comentarii la un arhi-cuvant)
Recunosc ca am oscilat intre a pune mesajul aici sau la subiectul despre cafenea.
Cum nu am talent in a compune mesaje deosebite, o sa scriu o poveste cunoscuta "Hainele cele noi ale imparatului". Am vrut sa o copiez, dar am sa fac un rezumat:
Amu cica era odata un imparat "înfumurat a cărui singură grijă în viaţă era să se îmbrace în haine elegante. Îşi schimba hainele aproape la fiecare ceas şi îi plăcea să se arate cu ele poporului."
Niste croitori, sarlatani, s-au gindit sa profite de vanitatea imparatului. Au venit la palat si au spus: "Noi suntem doi croitori foarte buni şi, după mulţi ani de cercetări, am inventat o metodă extraordinară de a ţese haine atât de uşoare şi de fine încât par invizibile. De fapt ele sunt invizibile pentru oricine este prea prost şi incompetent să le aprecieze calitatea"
Imparatul a fost de acord, "s-a gândit că şi-a cheltuit banii cu folos: pe lângă că se va alege cu un costum nou extraordinar, va descoperii şi care dintre supuşi lui este ignorant şi incompetent"
"După câteva zile l-a chemat pe bătrânul şi înţeleptul său prim ministru, care era considerat de toţi drept un om cu judecată" si l-a trimis sa vada lucrarea.
"Bătrânul s-a aplecat peste război şi a încercat să vadă lucrătura care nu era acolo. A simţit că-l trece o sudoare rece pe frunte."

"Nu pot să văd nimic”, s-a gândit el. „Iar dacă nu văd nimic înseamnă că sunt prost! Sau, şi mai rău, incompetent!”"
" „Ce material uimitor”, a zis el atunci. „Îi voi spune negreşit împăratului”"
"În cele din urmă împăratul a primit anunţul că cei doi croitori au venit să-i ia măsurile pentru a-i coase noul costum."
"„Am lucrat zi şi noapte dar până la urmă am terminat cel mai frumos material din lume pentru dumneavoastră. Priviţi-i culorile şi simţiţi cât de fin este”. Desigur, împăratul nu vedea nici o culoare şi nu putea simţii nici un material între degetele. A intrat în panică şi a simţit că-i vine cu leşin. Din fericire însă tronul era chiar înapoia lui şi s-a aşezat. Însă când a înţeles că nici unul dintre cei prezenţi nu ştia că el nu vedea materialul, s-a simţit mai bine. Nimeni nu putea afla că era prost sau incompetent."
"„Da, este un costum minunat şi arată foarte bine pe mine”, a zis împăratul, încercând să pară degajat."
" „Maiestatea Voastră”, a zis prim ministrul, „avem o cerere la dumneavoastră. Poporul a aflat de această extraordinară ţesătură şi toţi sunt nerăbdători să vă vadă în noul costum”. Împăratul a avut ezitări să se arate dezbrăcat în faţa poporului, dar apoi şi-a abandonat temerile. Până la urmă nimeni n-ar şti acest lucru cu excepţia celor ignoranţi şi incompetenţi."
"„În ordine”, a zis el, „îi voi acorda poporului acest privilegiu”."
"Toţi se strânseseră în piaţa principală, împingându-se şi îmbulzindu-se ca să vadă mai bine. Un ropot de aplauze a marcat sosirea alaiului regal. Fiecare dorea să ştie cât de incompetent era vecinul sau vecina sa şi, pe măsură ce împăratul trecea, un murmur tot mai intens se ridica din mulţime. Fiecare zicea, tare destul ca să-l audă ceilalţi: „Uitaţi-vă la hainele noi ale împăratului. Ce frumoase sunt!” "
"Un copil însă, care nu avea nici o slujbă importantă şi putea vedea lucrurile doar aşa cum i le arătau ochii lui, s-a apropiat de caleaşcă.

„Împăratul este în pielea goală”, a zis el."
"„Prostule!”, l-a mustrat tatăl său, alergând după el. „Nu spune aiureli!” L-a înşfăcat pe copilul lui şi l-a dus de acolo. Dar remarca băiatului, care fusese auzită de cei din apropiere, a fost repetată mereu şi mereu până ce fiecare a ajuns să strige:

„Băiatul are dreptate! Împăratul este gol! Este adevărat!”

Împăratul a înţeles că poporul avea dreptate, dar nu putea admite acest lucru. Şi-a spus că e mai bine să continue parada în iluzia că oricine nu-i va putea vedea hainele este ori prost, ori incompetent, şi a rămas înţepenit în caleaşca lui, în timp ce lângă el un paj îi ţinea mantia imaginară."




#230856 (raspuns la: #230839) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
povestea imparatului 2 - de cattallin2002 la: 31/08/2007 19:22:01
(la: explicatiile lui Esteu)
Pentru ca la celalalt subiect nu prea imi vine sa scriu, o sa continui aici cu morala de care mi-a amintit maan. Era mai mult vorba despre efectul de turma.
In rolul imparatului ma gindeam la doua persoane. Una din persoane ar fi picki, in viziunea mea. Hainele ar putea fi cuvintele, mesajele.
Pornind de la afirmatiile: "nimeni nu poate sa-i faca fata" - Intruder, "in viata mea nu am intilnit asa un om", "extrem de sensibil si intotdeauna bine documentat" (citate aproximative), ma gindesc ca unii au ajuns sa il perceapa ca pe un fel de guru. O vorba a lui pichy te face fericit toata ziua. Daca pe mine m-a laudat si pe ceilalti ii termina, inseamna ca valorez mai mult decit alti oameni, sint cineva, fac parte dintre arieni. Eu am zis ca ar fi invers, dar nu s-au adus exemple. In opinia mea, mesajele lui piky sint centrate pe doua coordonate: aroganta si/sau agresiune. De obicei sint mesaje care nu spun nimic, invelite intr-un ambalaj. Cuvintele sint golite de sens, fara suflet, fara ceva uman. Fum si fumuri impachetate. Legat de buna documentare, in toate conferintele cu un subiect, in care a participat si pickhy, erau aceleasi mesaje. Am observat ca are cunostinte de literatura, dar si la aceste subiecte nu argumenteaza, cum fac ceilalti. Probabil din cauza mindriei.
Legat de sensibilitate, nu am gasit nici o dovada, dimpotriva.
Se invoca umorul si veselia, in lipsa lui piki. Aici merge o poveste: povestea un tip, cred ca din Bosnia, ca in timpul razboiului se schimbasera ca oameni. Dadea un exemplu: un prieten de joaca a calcat din greseala pe o mina, care a explodat; in mod nefiresc, ei au inceput sa rida si sa se veseleasca.
Mai este un tip de umor: sa ridem de altii, considerati inferiori.
Acum citeva zile zice maan catre irma "pikcy nu a ripostat niciodata cind a fost atacat". Da, e uimitor, unii mai si riposteaza la agresiune, ma si mir ca au atita indrazneala. De fapt nici nu a avut cind sa dea replica, pentru ca imediat ii sareau in ajutor citeva persoane. Care n-au fost de acord ori au plecat, ori au fost banate (in urma cresterii starii lor de irascibilitate).
Putin cite putin, forumul s-a transformat dupa chipul si asemanarea lui picky. Agresiunea i-a fost trecuta cu vederea, de aceea cu greu mai poate fi atentionat altcineva (limpede, de exemplu), pentru ca acum asa este forumul.
Asadar, mie mi se pare ca pichy e un user obisnuit si trebuia sa fie tratat ca un user obisnuit cind a gresit. Nu ma consider superior, imi pare rau ca am ajuns sa vad paiul din ochiul altuia.

#231809 (raspuns la: #231795) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
jeniffer - de cattallin2002 la: 13/09/2007 20:09:13
(la: Evolutia credintei)
Ai avut o dezbatere despre materie si o sa fac acum un comentariu.
In zilele noastre nu se cunoaste exact ce este materia, din ce e formata. Una din teorii este teoria stringurilor (am mai scris), care spune ca particulele elementare sint alcatuite din corzi, care vibreaza.

"Cum poti crede ca plantele si animalele care au murit sint in cer?"
Din cite stiu eu aceasta e, intr-un fel, una din conceptiile filosofiei, religiei orienatale.

Despre istoria religiei. Am citit ca in hronograful caldeean (tradus in greaca de Gheorghe Chedrinul, la anul 1000) se spune ca idolatria apare prin anul 3000 (dupa creatie), prin imparatul Nin, cu idolul Bel (Baal).

"Cum ai vrea sa se demonstreze ceva care nu exista?"
Te referi la ingeri si demoni, probabil. Multora, poate, le lipsesc doar informatiile. Multe din cunostintele noastre (ca sa nu zic aproape toate) nu sint obtinute din experienta noastra, ci din ceea ce au demonstrat, experimentat altii.
Mii de oameni au vazut, au avut revelatii. Unele minuni au avut o audienta numeroasa. In rugaciune, cei imbunatatiti duhovniceste ajung la o treapta in care vad ceea ce nu se vede (ingeri, demoni, gindurile oamenilor, ce se intimpla la mii de km, etc.) Si toti vad acelasi lucru, ca daca ar vedea fiecare altceva nu am crede.
Pe linga asta, fiecare are o experienta personala.




#234752 (raspuns la: #234742) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pentru o clipa m-am speriat...am crezut ca esti celalalt personaj din povestea mea .pentru o clipa am crezut ca eu sunt ea si ca tu esti el.dar din pacate nu este chiar asa.in povestea mea eu sunt tu si el este ea.o poveste cu elemente atat de asemanatoare:un el irecuperabil si incapabil sa iubeasca sau cel putin sa recunoasca ca poate iubi,un eu hotarata sa-l salvez de el insusi si sa-i readuc iubirea in suflet si zambetul pe buze,neputinta mea,indiferenta lui,noptile pierdute in discutiile interminabile care se incheiau cu jumatati de ora in care ne spuneam noapte buna,rasariturile care ne prindeau tastand si cu ochi rosii.si atatea randuri de unghii taiata care spunea ca il ranesc,si parul taiat ca sa nu se mai incurce in firele lui,si randuri de haine schimbate...si zambetul lui,si atatea renuntari la el si atatea reveniri in forta si zaruri cu numere pare si impare si..atatea ar mai fi...is curioasa doar cum se va termina cand se va termina,daca se va termina.mult spor la taiat unghii,la idei noi si sper ca poate intr-o zi iti va raspunde:"iubesc,te iubesc".si sa nu uiti ca mai important decat rezultatul este drumul.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: