comentarii

cartea-aventura spirituala


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Credinta - de Violetzyka la: 23/03/2005 15:08:06
(la: Ca moderni, cat mai putem crede?)
Eu am descoperit la librarie o carte foarte interesanta, se numeste "Conversatii cu Dumnezeu" scrisa de un jurnalist american , si care pune in discutie multe dintre problemele omului modern.Nu este o carte religioasa dar este o carte despre spiritualitate,si acolo vei gasi raspuns la multe dintre intrebarile tale.Eu sunt deja la volumul 6 si fiecare carte in sine e un nou prilej de incantare si revelatie.Ti-o recomand din tot sufletul.
#109184, de RSI - de om la: 02/03/2006 17:02:53
(la: Trancaneala Aristocrata "8")
multam de raspuns! Acum "inteleg" gustul mai dubios...fiind mai avizat parca l-as mai incerca o data cu alt fel de mancare ;)) Ce propui?
Eu am in jur numai bautori de bere :((, asa ca sfaturile le iau din carti, aventura personala :)) si mai noi de la voi (tu si lascar :)). In Fr este mai usor...nimic nou numai CLASIC, aici este mai deosebit: chile, australia, grecia, etc ;))
#109187 (raspuns la: #109184) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ah, lascare, - de zaraza la: 02/02/2008 01:41:20
(la: sufletul mortului)
stii ca pisica mea nu-i curioasa deloc? are doar un singur fix: sa se bage in sifonier, cand prinde usa deschisa. dar nu cred ca-i vorba de curiozitate, mai mult de instinctul pisicilor de a se baga intr-un spatiu inchis. :)

stiu de toate cartile astea, dar sincer, desi am clar inclinatii spre ezoterice, nu vreau sa devin o tanti obsedata de spirite si semne divine. citeam intr-un timp carti "spirituale" si la un moment dat mi s-au parut un mare crap, aveam senzatia ca toti autorii aia fac bani pe spinarea cititorilor debusolati. si mi s-a luat de carti despre spiritualitate. acuma, na, poate n-oi fi dat eu peste cartile cele mai bune.

zaraza
#281449 (raspuns la: #281447) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Energia Electrica si Energia Magnetica - de vox_populis la: 23/05/2008 02:46:59
(la: HIDROGENUL- energia de maine)
Am citit intr-o carte de spiritualitate indiana care mi-a ramas puternic intiparit in mintea si in suflet. Celula se suflet este f.fina, de dimensiuni f.mici, dar de energie f.mare si are un timp de viata de milioane de ani. Celula de materie este grosiera, are dimensiuni mari si viata ei este f.scurta: 24 ore. Celula sufletului este sponsorul energetic al celulei materiale prin care se manifesta.
Tot in aceasta carte mai scria ca sunt multe tipuri de energie, si Energia Electrica este la periferia energiilor. Deasupra ei se afla Energia Magnetica. Din pacate cele doua tipuri de energii le-am folosit separat si din acest motiv eficienta lor a fost scazuta. Energia Electro-magnetica este un exemplu de utilizare inteligenta si eficienta a acestor energii, folosite ca unde de transmisii Radio, Tv sau la Scanarile din satelit. Aici apare un alt aspect si anume ca Energia este suport Informatiei.
Aici cred ca a gresit omenirea: a despartit cele doua energii care sunt complementare si acestea nu au mai putut fi suport informational. Am facut risipa de energie din lipsa de cunoastere, de intelegere a sinergismului lor. Si acest lucru s-a intamplat datorita Dualitatii-polaritatii Omului: barbat si femeie. Trupeste suntem doua sexe si este firesc, dar sufleteste nu avem sex, nu suntem polarizati.
Energia Electrica = Puterea, Barbatul. Energia Magnetica = Magnetismul, Sentimentul, Femeia.
Un alt aspect este modul de viata "in forta" pe care il ducem. Toti dorim sa fim puternici, si folosim forta pt. a invinge obscacolele din calea noastra. Mai rar folosim Lumina. O forta care ne tine legati de Pamant este Gravitatia, impotriva careia luptam in forta, fara sa intelegem principiile Creatiei si modul cum ea actioneaza. Deci folosim Puterea Energetica fara Informatie. Si atunci Puterea noastra este neputincioasa. Care armata este mai puternica: cea care are mai multi ostasi si tunuri sau cea care are un serviciu de spionaj? Cine a citit anumite articole despre Farfuriile Zburatoare, a aflat ca acestea parca „ignora” gravitatia si atunci nu are nevoie de tone de combustibil ca avioanele si rachetele noastre. Cunosc modul de actiune al acestei legi si o pot controla. De aceea consider mult mai necesar sa studiem Gravitatia decat motorul cu hidrogen. Gravitatia ne leaga de roata si de pamant.
De asemeni, fiecare tip de combustibil are motoarele lui specifice. Deci nu cred ca vom face prea multi pasi incercand sa folosim motorul masinilor actuale la care sa "altoim" alt combustibil. Dupa mine este chiar o ratacire. Trebuie facut un nou proiect, unitar: combustibil, motor, masina.
#312220 (raspuns la: #311878) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Honey:) - de alex andra la: 29/04/2009 17:34:59
(la: 20 de carti, de citit intr-o viata...)
Norocul celor ce n-au crescut sub comunisti ! Isi pot permite luxul acceptarii fara discriminari a oricarei aventuri spirituale. Pe mine nimic nu ma mai poate urni din "incremenirea" antimarxista:))
#431625 (raspuns la: #431624) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
1. Citesc cam o carte pe sapt - de mya la: 09/01/2006 21:08:03
(la: Carti)
1. Citesc cam o carte pe saptamana.
2. Le prefer pe cele luate de la biblioteca. Dar mai si cumpar.
3. Le prefer pe cele spirituale, apoi SF, de aventuri, polititste, politice etc. Mai multe genuri.
Nu ai cultura muzicala= nu ai profunzime spirituala dar comentezi.. - de RobertC la: 05/01/2013 08:46:23
(la: Muzica Rock!)
Sal Alex,
O sa-mi permit sa dau un raspuns ptr ca,cei ce citesc intamplator ca mine,sa nu se lase influentati de parerea unuia care considera ca cunoaste "adevarata muzica"..probabil la ora actuala- 2013- asculti aiureli pe care o numesti cu siguranta "muzica"...
Tata mi-a pus in brate la 12 ani Cioran,Eliade si alte carti grele ptr acea varsta...ascult si muzica clasica- Vivaldi concerte de flaut, daca iti spune ceva - e unul din cei preferati,ambient, trance- Budha bar-, mai multe genuri,dar in principal sunt rocker..da, am nerusinarea sa am o cultura muzicala,cred ca mai mare decat a ta, eu, "mizerabilul " rocker..si apropo de ce spunea cineva mai sus, despre flower power si toate chestiile "pagane", aia a fost una din cele mai frumoase perioade ale omenirii..ptr ca oamenii aceia, se eliberau la modul frumos, de constrangerile societatii, doreau sincer pace si erau multi... te legi strict de chestii tehnice- riff-uri de chitari, tobe- asta e partea instrumentala,da,-oamenii aia au studiat ani de zile,mai mult ca tine sa ajunga acolo..macar de asta ar trebui respectati- nu vei simti niciodata, partea sufleteasca din muzica asta, partea sensibila..in general, melancolia ei,ptr ca n-ai suflet de fapt.."muzicienii sunt ingalati,agresivi si ciudati-" pai, in momentul in care oamenii nu simt si nu inteleg un fenomen,sau un curent- de simtire,artistic- nu curent de aer!, normal ca considera "ciudat"...toti,avem nesimtirea sa etichetam "ciudat" ceva ce nu intelegem..de ce?doar ptr ca noi nu intelegem?dar de ce nu spunem, "sunt eu limitat in gandire- simtire" de aia nu inteleg..e mai usor sa arunci mizeria ta pe altul nu?egoismul asta..asta nu spunem niciodata..In general, voi astia care comentati asa, fara nici un fel de logica a bunului simt, ca sa va treaca vremea un fenomen,doar ptr ca NU-L INTELEGETI si SIMTITI, ptr ca a fost un fenomen-contra razboiului din Vietnam- asa era contextul atunci,aveti scuza ca nu aveti cum sa simtiti acea perioada ptr ca nu ati trait atunci- de acord, eu aveam vreo 3 ani in 72,sa ascult Hendrix care e unul din marii chitaristi ai lumii,- asta nu inseamna ca mor dupa Hendrix- chiar nu ma omor, am ascultat cu rabdare si suflet,si am SIMTIT "parfumul" epocii de atunci,pur si simplu,s-a mulat pe sufletul meu...din cate vad,tu nu simti nici un gen aproape,asta inseamna ca sufletul tau e neslefuit, e grosolan, ptr ca un om care are sensibilitate,nu are cum sa nu aprecieze muzica acelor vremuri, sau chiar ale astora- Eternal Sorrow- River flows frozen- varianta acoustic.Intr-un cuvant,vezi doar suprafata frate,cum sunt imbracati- nu vezi muzica in sine,nu vezi sufletul..nu vezi mesajul...Daca nu esti otova- si se pare ca tu faci parte din categoria care ia totul in superficial, ma refer la genurile de muzica- in ceea ce priveste diferitele forme de arta,daca ai o educatie in sensul asta, SIMTI. Simti in muzica aia- ma refer la ceea ce numesti tu la gramada "rock", desi si acolo sunt o gramada de subgenuri,ca acei oameni,care creeaza,asculta, etc au un crez,au o revolta contra sistemului social corupt,idiot, si fara recunoastere fata de adevaratele valori- ca ele sunt morale,spirituale sau artistice...- lumea e plina de oameni obtuzi mintal, care au doar placerea de a strange bani,de a avea aventuri cu femei, de a simti doar fizic placere,la nivel animalier si nu tin cont decat de asta,ei bine, suntem satui de astia..ne cantam nostalgia altor vremuri mai bune,cantam ptr a ignora prostia in care zace intreaga societate,-sunt prea putini cei spiritualizati,cei constienti d eceea ce se intampla,ca lumea e manipulata prin sistemul social,ca sunt doar cativa mari acolo "sus" care conduc din umbra si putin le pasa ca oamenii, n-au ce sa puna pe masa- multi din ei, ne cantam durerea..da,majoritatea cantecelor rock, sunt durere,aia de a trai intr-o lume a insensibilitatii, a ignorantei si a faptului ca nu ne ajutam macar moral unii pe altii, ca lumea a ajuns o cloaca- aparent civilizata- in care fiecare nu se vede decat pe el,te-ai gandit vreodata ca africanbii mor de foame in timp ce occidentul arunca mancare cu gramada?Pai nu te revolta ca nu are cum...exista oameni carora sangele le curge iute prin vene,oameni de genul Tepes,Che Guevarra,care vor sa faca ceva ptr lume...au o atitudine, rocker.. mira-te da, sunt rocker tot de la 12 ani...cand ascultam Iris, Compact, etc...
#638767 (raspuns la: #144834) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
aventura ? - de desdemona la: 15/07/2004 13:35:11
(la: Provocare: emigrarea, aventura voastra)
De ce unii traiesc aventuri, si eu nu? Plecarea mea din Romania nu a avut nimic aventuros, s-a facut in forma plecarii la studii (doctorat).
Si in primul rand as vrea sa stiu ce inseamna 'pe vremea noastra'?
Eu de cand m-am nascut si pana acuma am trait tot timpul in vremea mea, nu am reusit decat sa-mi imaginez trecutul (vremea lui bunica) si chiar arhi-trecutul (epoca pietrei slefuite). Viitorul, oricat mi l-am imaginat a fost dezmintit ulterior de evenimente.
Si ca sa revin la aventura mea ... care lipseste. (Mai multa aventura am avut in adolescentza, cand mergeam cu prietenii pe santiere arheologice, si plecam seara din tabara sa culegem dude sau prune de pe marginea drumului, si ni se facea inima cat un purice sperand sa trecem neobservati de cainii ciobanesti de la stana.)
Dorinta mea foarte arzatoare (din cauza temperamentului) a fost sa plec de acasa. Mi-ar fi convenit sa am si eu o cocioaba in care sa fiu sefa peste viata si destinul meu (conform poeziei: "pun ibricu, fac cafea/ sunt cucoana-n casa mea" - "balada chiriasului grabit" de Topârceanu (parca!)). Dar neavand mijoace financiare (deh am fost si noi saraci, ca bugetarii (necorupti) din toate timpurile) si avand un frate (la a carui dorinta de independenta s-a gandit bunica lasandu-i mostenire gasoniera ei) parintii au ajuns la concluzia ca 'lasa ca tu stai cu noi, ca mai bine-i asa, pentru o fata'. Din pacate tendintele mele evazioniste m-au incordat in 'lupta de clasa', si in loc sa fiu o fiica dulce si devreme acasa, am ajuns cam acra si alergand dupa ultimul troleibuz. Ce n-as fi dat eu atunci sa fiu lasata sa plec de acasa, spre a vedea lumea cu muschii mei, dar nici macar in pragul facultatii n-a vrut mama sa ma lase sa plec (de ce sa pleci ca avem tot ce vrei si in oras la noi, si mai bine iti este). La asa atac logico-reznoabil n-am putut opune nici un argument acceptabil, si am capitulat, am ramas acasa inca 5 ani. Totusi, mi s-a pus in vedere ca daca vreau sa plec de acasa numai la studii in strainatate voi avea voie. Si deci am acceptat cu seninatate o oferta de bursa la doctorat in UK, fiindca era singura sansa de a fi altundeva decat in domiciliul parintesc. Daca m-ar fi 'lasat' sa fac facultatea la Iasi sau Bucuresti, probabil ca azi as fi locuit in Romania.
Ce-am simtit intai ? Incantare (primul zbor in avion) si uimire (vacile lor sunt ca la noi dar masinile merg pe partea cealalta). Cei de la universitate au avut multa grija de mine si de celalalt 'boboc' si in plus mai erau inca vreo 10 colegi romani care m-au ajutat sa ma obisnuiesc. Dupa 3 luni ma obisnuisem cu majoritatea lucrurilor (inclusiv ploaia) si ma bucuram de libertatea dobandita, dar mi-era si dor de casa. Oamenii din Anglia sunt in general amabili si te ajuta cat pot de mult, chiar si functionarii lor sunt antrenati sa fie extrem de politicosi si amabili, sa zambeasca si sa te inteleaga. Fireste exista si exceptii.
O noua dificultate a fost anul trecut cand ne-am stramutat de partea cealalta a canalului (FR). Aici am simtit in cateva locuri dezamagire (servicii mai proaste laudandu-se ca-s cele mai bune din lume), in altele
incantare (standurile de mâncaruri artizanale). Oamenii din FR, desi bine intentionati si doritori sa te ajute, sunt deseori invinsi de sistem (nimeni nu stie exact cum sa te descurci cu birocratia) si multi habar n-au cum se folsesc formularele nr 357 si 4224 (numere fictive) din biroul lor, privind pe cetatenii din afara UE care vor sa traiasca si munceasca in tara lor). Greu a fost si cu cautatul unui loc de munca, sistemul se bazeaza mai mult pe 'toata lumea stie ca...' decat pe informare publica de genul 'manualul extraterestrului pentru gasirea unui post in invatamant'. Singurul ajutor dat de statul francez a fost securitatea sociala (am fost la dentist pe banii lui de vreo 7 ori).
Cred ca nu asta e ceea ce ai vrut sa auzi. Nu pot sa zic c-am emigrat din anumite motive ('it just happened') sau ca a fost o aventura. Aventurile se intampla numai altora, dar nu ma plang, imi pot imagina eu cate vreau sau sa le traiesc prin paginile cartilor.
___________
nu Trecutul, nici Viitorul, ci Prezentul
o continua aventura - de mya la: 22/07/2004 11:41:35
(la: Casatorie in Franta)
Aventura riscanta? Toata viata e o aventura riscanta. Daca nu emigrezi acum poate o sa regreti mai tarziu...la fel si reciproca. Tu alegi!
Ideea e ca nu toti oamenii au stofa de emigranti, clar. Daca pentru unii e foarte greu, pentru altii e floare la ureche. Depinde de atitudinea cu care pleci.
Marea majoritate au mari probleme (nu numai la inceput) de adaptabilitate, le merge rau si vad numai negru in jur. Nu pot sa schimbe mediul, pot insa sa lucreze cu ei, sa-si schimbe optica. Poate le merge rau fiindca fac ceva gresit...ce ar putea sa faca mai bine, cum ar putea sa-si imbunatateasca viata, pe ei, viitorul. Da' inertia e mare,lumea se schimba foarte greu. Tarele din educatie si vechiul mediu isi spun cuvantul pana la moarte in cazul unora.
Apoi mai conteaza motivele plecarii, in cazul tau - mariajul. Depinde de partener, depinde de noua tara, depinde de multe...
Chestia cu actele si diplomele e relativ nesemnificativa. Se face in timp.
Faza cu vechimea in Romania e o gluma proasta. Acuma sincer...emigreaza unul din Africa de Sud in Germania, sa zicem...inginer chimist omul cu 10 ani vechime. Nu stie bine germana (vorbeste ca o cizma!) si e ... assssa de deprimat ca nu gaseste nimic de lucru..."la nivelul si pregatirea lui, neaparattttt! E mai usor uneori pentru cei care pleaca de la zero. E mai cinstit pentru ei, Ego-ul nu le mai face probleme.
Adaptabilitate e cuvintul nou! Nici macar varsta nu conteaza asa mult. Inveti limba de rupi (zi si noapte!), citesti carti (de la biblioteca), asculti radio-ul, te uiti la TV si citesti ziare in limba noua. Lasi alte prostii... nu ai timp de ele, sunt nimicuri fata de noul tel - viata ta.
Apoi, foarte important este sa iei contact cat mai mult cu noua realitate, cu oamenii din noua tara. Iesi in oras, singur/a, te plimbi cu autobuzul/metroul, casti gura, vizitezi (muzee, parcuri, etc.), te duci la cinema si citesti ziare. Te pui la curent cu politica...cu tot ce te-ar interesa - din noua tara. Trebuie totusi sa ai macar idee despre noua societate, nu? Macar sa stii cine e presedinte si care sunt partidele de la putere.
Daca nu ai o pregatire/meserie competitiva(din Romania)cu care sa ai sanse pe noua piata de munca - pui mana si faci cursuri in noua tara. Vezi ce se cauta mai mult, vezi ce aptitudini ai (da' nu te minti si nu trisezi!) si pui burta pe carte. Intre timp iti iei un job simplu si iti vezi de treaba cat de bine poti...perfect daca se poate - iti faci treaba ca la carte. Gandesti mereu pozitiv - muncesti simplu da' ca sa-ti platesti cursurile cu banii respectivi - deci muncesti pentru tine in fond, nu? Si daca lucrezi ceva amarat si simplu, "degradant si injositor" (!) , macar fa-o ca lumea ca sa-si aduca aminte patronii de tine, oamenii nu uita si sunt impresionati de oamenii dintr-o bucata, de isprava, mucitori si corecti. Sunt satui pana in git de complexati si de genul "Gica -contra".
Inca ceva, nu exista tara/societate perfecta - ideala. Aud mereu texte de genul "americanii sunt prosti", "nemtii sunt marginiti", "francezii sunt xenofobi". As putea sa zic si eu de romani ca sunt hoti,nu? Generalizarile astea sunt ceva de speriat...
Cam asta e, e simplu in fond. Trebuie doar sa fii normal la cap, sa nu te minti si o sa-ti traiesti viata exact asa cum meriti. Daca nu esti multumit, e vina ta, schimba! Poti sa o faci zilnic! Nu te opreste nimeni.
Iti doresc multa rabdare, incredere, credinta si sper sa ai o viata cat mai fericita!
Decadere spirituala prin sex - de mya la: 24/07/2004 21:01:58
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
Acum...sa fiu sincera inca nu am auzit de nici un sfant care sa fi ajuns la Dumnezeu prin sex...si inca sex "la greu".Toti au fost - renunciants - adica mai pe romaneste au zis pas tuturor placerilor lumesti.
Da' asa cum Iliescu pretindea ca Romania o sa progreseze printr-o "democratie originala"...asa si yoginii bivolari (ca nu pot sa le zic doar yogini...ar fi o jignire la adresa termenului) pretind ca ajung la iluminare prin sex mult si des.
Asta e, fiecare isi gaseste justificari convenabile pentru nebunia in care crede...
Repet, nu stiu nici un exemplu de sfant sau iluminat spiritual din orice religie sau miscare spirituala care sa fi ajuns la Dumnezeu (nirvana, samadhi) prin placeri lumesti, oricat de spiritualizate ar fi ele.
Au fost unii care intr-adevar au experimentat cu chestiile astea (Paramahansa Ramakrishna), dar toti au atins iluminarea spirituala prin asceza/renuntare la placerile lumesti.
Bivolarilor le place mult sa teoretizeze cum Kundalini circula de la chakra x la chakra y trecand prin chakra z si facand o pauza prin chakra w, dar daca e sa privim adevarul in fata - nu exista nici un adevarat iluminat spiritual care sa propavaduiasca sexul. Falsi iluminati care propavaduiesc sexul au fost si or sa tot fie.
Aici s-a mentionat Paramahansa Yogananda, care a scris renumita "Autobiografia unui yogin". In carte - in care sunt mentionati sfinti si maestrii avansati yogini - absolut nici unul nu practica sex, "inaltator". Din contra, toti erau asceti, chiar daca unii traiau in societate si nu intr-o pestera in Himalaya.
Oricum e clar ca cei care vor sa practice in continuare sexul in grup, gasesc o explicatie spirituala pentru ceea ce fac. E mult mai "cool" sa pretinzi ca iti place sexul in grup din motive spirituale decat dintr-o usoara deviatie.
In orice caz pe pamant e loc pentru toti asa ca - "La mai mare, baieti!". Nu uitati sa mai spuneti si "OM" din cand in cand!!!
carti ce ne-au marcat existenta - de (anonim) la: 07/10/2004 14:56:28
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Nu stiu daca chiar as putea spune ca mi-au marcat existenta, dar in mod cert mi-au schimbat optica asupra a tot ce ma inconjoara, mi-au aratat adevaratele valori si m-au ajutat "sa inteleg mersul lumii" (citatul este din Arta Conversatiei a Ilenei Vulpescu ). In liceu am citit Balzac pe nerasuflate, am trecut la Dickens, Zola, Steinbeck, Remarque, Blasco Ibanez. Intalnirea cu Garcia Marquez si Umberto Eco mi-a schimbat total ideea de literatura. Si totusi, cand simt ca nu mai pot asimila nimic, ma intorc cu mare placere la Jules Verne si la aventurile sale. Bineinteles ca am citit si carti politiste, si SF ( "Fundatia" lui Asimov mi se pare de neegalat ) si raman deschisa la tot ce are o semnificatie. Nu-mi plac cartile ce se citesc pe diagonala (nu dau nume d eautori, sa nu-mi ridic lumea in cap! ), iar sentimentul pe care l-am avut citindu-l pe Umberto Eco a fost ca mi-am dat seama cat de putine stiu.
Dintre autorii romani mi se par de exceptie Marin Preda si Radu Tudoran. Recomand tuturor sa citeasca " Cronica sfarsitului de mileniu " a acestuia si astept cu mare interes dezbatere asupra impresiilo lasate de aceste volume (sunt 7).
Oricum, parerea mea este ca viata ar fi cumplit de saraca si de lipsita de culoare fara carti!
Despre poezie - de (anonim) la: 30/10/2004 05:43:05
(la: Cele mai frumoase poezii)
Despre poezie

Când dorim să exprimăm o idee cu maximă precizie, alegem cuvintele cele mai expresive şi mai potrivite scopului, fără a ţine cont de careva reguli, în afară de regulile gramaticii – astfel ne exprimăm în proză. În proză ideea este componenta primordială şi cea mai importantă, stilul şi vocabularul utilizat slujesc ideea, creând climatul psihologic adecvat unei perceperi optime. Poezia tradiţională, dimpotrivă, presupune respectarea strictă a unor anumite reguli, care impun un ritm şi un tip de rime unic pentru poemul respectiv. Necesitatea de a rima versurile impune căutarea cuvintelor care rimează cu cele deja găsite, iar asociaţiile care apar pe parcurs îmbogăţesc ideea iniţială cu noi nuanţe, îi dau o turnură neaşteptată, descoperă faţete şi contururi nebănuite. Acesta îi aplică jocului de-a versificarea un farmec deosebit, prospeţime şi mister, oferindu-ne emoţii inegalabile. Este lafel cum ai păşi pe un tărâm neexplorat, într-o junglă deasă fără cărări bătătorite, care îţi dirijează ea-înseşi paşii, obligându-te să învingi obstacolele apărute pe neaşteptate în cale. În schimb, îţi dăruieşte privelişti minunate după fiecare stâncă ocolită, iar dacă te pricepi să nu pierzi orientarea, vei ajunge unde ai dorit după o călătorie palpitantă şi plină de aventuri. Astfel constaţi cu uimire că ai exprimat ideea poate chiar mai bine decât ai fi făcut-o în proză, deşi aceasta a suferit o metamorfoză uluitoare, ca o femeie care pe un corp frumos de la natură îmbracă o rochie minunată, care îi scoate în evidenţă şi îi amplifică frumuseţea. Butonul a pleznit, scoţând la iveală farmecul florii, un fluture încântător şi-a luat zborul, părăsind crisalida uzată.
Pe de altă parte, nu e nici o pagubă, dacă busola, brusc, se strică şi nu-ţi mai indică corect direcţia. Mulţi călători, rătăcindu-se, au făcut descoperiri extraordinare. Columb, după cum se ştie, a luat calea spre India, dar a descoperit două continente noi şi o mulţime de insule! Important este să găseşti, totuşi, drumul spre casă.
Minunat este faptul, că restricţiile pe care ne-am propus să le respectăm nu numai că nu ne-au încurcat, ci ne-au şi ajutat să obţinem efectul optimal, răsplătindu-ne eforturile cu vârf şi îndesat. Din păcate, astăzi poezia tradiţională este privită ca o Cenuşăreasă care a zăbovit să plece de la bal după termenul fixat, trezindu-se din scurtul ei vis în rochiţa veche chiar în mijlocul cucoanelor gătite şi a cavalerilor dichisiţi. Jocul de-a rimele nu mai pasionează poeţii, considerându-se demodat şi învechit. Şi e păcat! Versul alb, deşi îţi permite să-ţi expui ideea “goală” cu eforturi minime, fără a fi constâns de oarecare condiţii, nu-ţi oferă satisfacţia de a învinge multiple şi variate obstacole pe un drum întortocheat şi anevoios, nici posibilitatea unor descoperiri neaşteptate în jurul propriului tău gând. Până la urmă se constată că o formă perfectă din punct de vedere estetic slujeşte ideea cu mai multă fidelitate şi o scoate în evidenţă, urmându-i contururile ca propria ei piele. Frumuseţea mişcă sufletele şi le face mai receptive la ideile, pe lângă care mulţi ar trece cu nepăsare, fără a le lua în seamă.
Simplul fapt ştiinţific, că unele stele pe care le vedem se află la depărtări imense, de mii de ani lumină, tulbură puţine persoane sensibile, pe când versurile des citate
“La steua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii, să ne-ajungă…”
au miraculosul dar de a trezi imaginaţia, făcându-ne să conştientizăm ideea nu numai cu mintea, dar şi cu sufletul. Omul este o fiinţă complexă, în care simţurile, emoţiile şi raţiunea trebuie să conlucreze.
Puţini sunt acei, care au un văz deosebit de ager şi pătrunzător, fiind în stare să distingă asemenea detalii, care le scapă altora. La fel, puţini oameni posedă o sensibilitate ieşită din comun, şi mai puţini au darul a o face un bun al tuturor, creând opere de artă care apropie realitatea de sufletele noastre. Un adevăr amar, trecut prin inima poetului, devine o durere sfâşietoare, care se amplifică, intrând în rezonanţă cu inimile tuturor, devine un clopot de alarmă care trezeşte sensibilitatea publică şi mobilizează forţele spirituale ale organismului social în faţa primejdiei. Nu întâmplător poeţii s-au pomenit întotdeauna în epicentrul erupţiilor sociale. Dar şi în condiţiile unei acalmii relative poeţii găsesc destulă hrană pentru a alimenta şi a creşte această floare rară, pe care o numim poezie. Rostul ei este să ne sporească sensibilitatea, descoperindu-ne esenţa fenomenelor de natură spirituală şi frumuseţi care altfel ar trece neobservate, tot astfel precum ochelarii servesc pentru sporirea văzului, dezvăluindu-ne calităţile optice ale obiectelor materiale. Prin urmare, poezia este un instrument care prelungeşte posibilităţile noastre de a percepe Frumosul dincolo de limita individuală a fiecăruia.
Dacă ne referim însă la substanţa ei, putem spune că poezia este o sinteză a ideii cu trăirea emoţională şi veşmântul ei verbal, sonor. O îmbinare armonioasă a acestor componenţi este absolut necesară - lipsa sau slăbiciunea unuia dintre ei poate desfiinţa poezia. Când scriem poezia pe hârtie, nu facem decât să o notăm, să-i dăm o formă materializată. Evident, că această materializare a unor elemente în fond nemateriale este imperfectă. Partitura unei simfonii încă nu este muzică - muzică ea devine doar atunci, când îmbracă veşmântul ei sonor şi emoţional. O interpretare proastă o desfiinţează, una excelentă o renaşte. La fel şi poezia - cititorul îi redă haina sonoră şi emoţională după priceperea sa - cu mai multă sau mai puţină dibăcie.
Poezia scrisă pe hârtie este doar o jumătate de poezie. Poezie cu adevărat ea devine numai atunci, când este declamată într-o manieră sinceră, adecvată conţinutului său ideal şi emoţional. În realitate acest lucru se întâmplă destul de rar, deşi este foarte important. Poezia trebuie să sune, să acţioneze asupra ascultătorului prin toate mijloacele de care dispune, prin toată vraja ei lăuntrică. Este greu de spus, din ce se compune această vrajă, dar ritmul, rima, melodia versului sunt componenţi importanţi ai acesteia. Aici se adaogă intonaţia artistului, calităţile melodice ale vocii sale, precum şi sensibilitatea lui, inteligenţa lui, care îl ajută să pătrundă conţinutul ideal şi emoţional al poeziei, să ghicească fără greş interpretarea adecvată. Un poem cu o deosebită încărcătură emoţională, în opinia mea, solicită o declamatoare cu voce joasă, adâncă, plină de o forţă reţinută izvorâtă din interior,cu o manieră de declamare care ar produce impresia că cuvintele sunt smulse din propriul ei trup, sunt rupte din propria-i carne. Dar poezia nu trebuie urlată, sentimentele mari vorbesc mai mult în şoaptă - o şoaptă adâncă, grea, dureroasă.
Mă întristează nespus o poezie prost declamată, mai ales dacă aparţine unui mare poet. Este o profanare. Nu ştiu de ce s-a înrădăcinat convingerea eronată, că pentru a interpreta opere muzicale trebuie să faci şcoală, iar pentru a declama versuri nu trebuie decât să înveţi cuvintele. Sunt categoric împotriva acestui mod de gândire. Pentru a putea declama versuri trebuie să înveţi această artă deloc simplă. Trebuie să munceşti, să experimentezi, să-ţi pui în valoare calităţile artistice - dacă le ai, desigur.
Eu nu accept anumite maniere de declamare, printre care şi cea dulceagă, lascivă, excesiv feminizată. Nu-mi place nici stilul de incantaţie şamanistică, în care poezia este interpretată ca un descântec vrăjitoresc. Îmi place maniera naturală, sinceră, sufletistă, deşi accept şi chiar consider necesară scoaterea în evidenţă a ritmului interior al versului, precum şi jocul uşor al vocii, valorificarea calităţilor ei melodice. Este extrem de important să respectăm o corelaţie armonioasă între toate aceste elemente. Simţul măsurii este măsura talentului artistului.
În ceea ce priveşte veşmântul verbal al poeziei, acesta cere o atitudine lafel de responsabilă, o muncă grea şi minuţioasă de selecţie şi prelucrare a materialului. Limbajul poetic cere o atitudine deosebit de grijulie din partea acelora, care pretind (cu temei sau fără) că fac poezie. Din păcate, unii dintre aceştea nu-i acordă mare importanţă, neglijându-l cu uşurinţă. Suntem obişnuiţi să mizăm întotdeauna pe har, pe miracolul inspiraţiei, pe spontaneitate, pe multe alte “miracole”, fără a ne îngriji să depunem careva eforturi intelectuale pentru a ne cultiva şi îmbogăţi sufletul nu numai cu valori morale, dar şi cu acele cunoştinţe concrete, rodul investigaţiilor uriaşe pe care le-a întreprins omenirea în zona tăinuită şi inaccesibilă filistinului, pe care o numim Poezie. O asemenea atitudine dezvăluie subdezvoltarea noastră spirituală, pe care o constat cu amărăciune. Mi-ar fi greu să-i zic pe nume virusului, care i-a atacat pe toţi membrii societăţii noastre, dar denaţionalizarea, devalorizarea cunoştinţei de carte, cultivarea atitudinii agresive şi dispreţuitoare faţă de intelectuali (nu găsesc un termin mai potrivit pentru a desemna omul care posedă cunoştinţe vaste, suflet mare şi înalte calităţi morale) au fost condiţiile favorabile pentru ca acesta să prospere. Acum, dacă dorim să ne vindecăm, nu mai putem subaprecia tezaurul spiritual pe care l-a acumulat umanitatea timp de secole şi milenii, nici pe purtătorii lui.
Dar să ne întoarcem la oiţele noastre, cum spun francezii. Oricine simte în sine aplecare sufletească spre poezie şi doreşte să facă poezie, trebuie să înveţe ce este poezia, nebizuindu-se pe cunoştinţele fragmentare pe care le capătă în mod spontan. Un muzician consacrat este obligat să cunoască secretele meseriei sale, iar măsura în care le cunoaşte este un indiciu important al valorii sale ca maestru în arta muzicii. Tot astfel un poet este obligat să fie un adevărat maestru al cuvântului poetic, un iniţiat în secretele “ars poetica”, care este o artă şi o ştiinţă în acelaşi timp. Sensibilitate, intelect, cunoaştere şi măestrie - iată patru piloni pe care se sprijină templul Poeziei. Slăbiciunea unuia dintre aceştea poate fi fatală - fiecare trebuie să fie suficient de durabil pentru a-şi îndeplini misiunea. E adevărat, uneori surplusul de vigoare al unuia poate substitui şi camufla slăbiciunea altuia, dar până la o limită doar. Templul Poeziei nu poate sta în trei picioare.
În primul rând, un poet trebuie să-şi cunoască la perfecţie materialul, din care îşi durează opera, adică limbajul poetic. În general, nu putem alcătui un dicţionar complet al limbajului poetic, care ar conţine acea submulţime a unei limbi, despre care putem spune: aceste şi numai aceste cuvinte pot fi admise într-un poem. Ca limba însăşi, limbajul poetic este supus unei fluctuaţii permanente, unei dezvoltări continue - unele cuvinte apar, altele dispar din uz. Limbajului poetic îi este caracteristică însă o anumită adâncire în trecut, el conţine unele cuvinte arhaice, ieşite din uzul cotidian, şi admite cu greu neologismele, doar după un proces de “rotunjire” prin folosire frecventă, când acestea devin familiare şi se înscriu cu succes în peisajul lingvistic respectiv. Acest proces este aidoma lucrului de secole al fluxului, care rotunjeşte şi cizelează pietricele diforme, comunicându-le formă, luciu şi culoare. Fluxul netezeşte muchiile ascuţite, curăţă impurităţile şi transformă pietricelele obişnuite în comori strălucitioare. Dar această muncă necesită timp şi nu suferă graba. Cuvântul îşi poate găsi locul în colierul unui poem numai după ce a căpătat forma, luciul şi culorile necesare, potrivite mediului lingvistic respectiv.
Adela Vasiloi
#26945 (raspuns la: #13613) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
rangi - de carapiscum la: 08/01/2005 05:53:19
(la: FILOSOFUL)
Nu stiu cat de vechi sunt pe site, sa tot fie ceva mai bine de un an, insa de cateva luni n-am mai fost gazda lui decat f. rar- din motive personale si obiective. Altfel trebuie sa-ti spun ca-mi lipseste uneori acea verva din vremea cand corespondam sau "ma luptam" pe baricade cu unii bravi de pe aici. Ce sa fac, ma conformez noii situatii. Tocmai de aia am sa te rog sa ai mai multa rabdare pana ce voi reusi sa intru intr-un oarecare ritm si pana o sa-mi rezolv problemele existentiale, ca sa zic asa.
In ce priveste problema ta nu-mi prea dau seama ce anume cauti, ce explicatii logice. Iertare dar ori sunt eu acum debusolat, ori ai fost prea subtila pt. mintea mea lenesa. Asa ca te rog sa vii cu ceva mai la obiect daca poti. Daca e vorba de conditia omului fauritor de cultura nu stiu ce-as mai putea adauga pe langa cele deja cunoscute. Exista sute de oameni care au tratat problemele acestea in fel si chip dar nimeni n-a gasit pt. ele o rezolvare- ma refer la starea aceea in care unul ca Eminescu isi amaneta haina pt. o carte veche si rara, stare in care paianjenii si soarecii ajung sa-ti fie companioni, stare in care cea mai crunta mizerie nu poate in veci sa curme frumusetea izvorului curgator de frumuseti perene. Asta este chestiune de dedicatie personala- si intr-un anume fel de satisfacere a nevoii de exteriorizare prin lucruri sau cuvinte care se transforma automat in arta. Ramane intrebarea: ai prefera sa ai de toate in locul spiritului tau de aventura in lumea artelor? In ce ma priveste, uneori am avut aceasta tendinta de a renunta la a mai fi eu insumi, daca ma intelegi ce vreau sa spun. Si atunci m-am simtit gol, pustiu pe dinauntru si mi-a parut rau de darul meu sufletesc lasat sa putrezeasca in uitare, sub o palma de praf. Si l-am luat din nou, l-am curatit si l-am lasat sa-mi conduca spiritul nesatios. Am fost fericit, PT. MINE INSUMI, dar n-am putut fi fericit pt. ca le-am impartasit si altora din tumultul inimii mele. Un astfel de om pare in lumea dimprejur un om gol si fara vlaga. Ei nu stiu cata afectiune poate gasi in sine unul care stie sa aprecieze adevarata putere spirituala si interioara. Si nu pot sa-si dea seama nici de faptul ca un astfel de om este in stare sa jertfeasca totul pt. binele celorlalti, fara pareri de rau, fara ipocrizie. Stiu ca suna cam anapoda in zilele noastre, nimeni nu mai cauta la fata celuilalt, fiecare e pt. el si pt. satisfacerea propriului orgoliu...! Dar asta nu inseamna ca si eu trebuie sa fiu asemeni lor, nu-i asa?
In fine, astept cateva lamuriri suplimentare de la tine ca sa pot vorbi la obiect. Numai sa ai, asa cum te-am rugat, "putintica rabdare".
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#32962 (raspuns la: #32907) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cartea noptilor mele, mai degraba cartile... - de alex21 la: 11/02/2005 19:21:13
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Asa-zisele carti de capatai pentru mine sunt:
- "Lorelei" de Ionel Teodoreanu : m-a impresionat modul de "asezare" a cuvintelor, parca impreuna , acolo, orice cuvint primeste o a zecea valenta extrem de impresionanta , de care eu, personal, m-am idragostit.( stiu ca orice scriitor bun poate face asta dar Teodoreanu a reusit intr-un mod aparte...)
-"Nostalgia" de Mircea Cartarescu m-a "inavaluit" ... ma ajuta sa ma regasesc si sa ma pierd prin paginile ( pe care cu cat citesti mai multe cu atat raman mai multe )

Si "La Medeleni" m-a imbogatit spiritual;binenteles ca m-am regasit si eu unul din adolescenti dar "Lorelei" pune mai multe probleme si pregateste mai multe conflicte decat La Medeleni...Lorelei are o tema extrem de actuala desi e scris de un traditinalist...

cam atat...
Codul? Un roman de aventura f - de simf la: 17/03/2005 09:51:38
(la: Codul Da Vinci (Da Vinci Code))
Codul? Un roman de aventura fara pretentii. Scris antrenant, genul de carte pe care s-o citesti cand vrei sa-ti umpli timpul, cu o adresare directa. Per total – un Harry Potter pentru adulti. Interesant mi s-a parut insa faptul ca a alaturat informatii reale, chiar le-a pus cap la cap (conform viziunii sale). Lectura cartii mi-a umplut timpul intr-un mod nedistructiv. Exceptand faptul ca m-a facut sa citesc si alte carti – gen Jan van Helsing – Organizatiile secrete si puterea lor in sec. XX – nimic notabil.
Dar am o maaare nedumerire: de ce se face atata zgomot pentru nimic?
In Romania, la 2 sapt. De la lansarea cartii ,deja o gaseai in anticariate. Deci oamenii au cumparat-o, au citit-o si… au vandut-o, neconsiderand-o utila in biblioteca…
CARTI CE NE-AU MARCAT - de (anonim) la: 31/03/2005 20:22:43
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Citesc din cls.4;,am inceput cu Jules Vernes ,am continuat cu Michel Zevaco si Al.Dumas au urmat Asimov si Frank Herbert(dunne).Am citit multe carti din colectia ''a''(aventura) .Pe la 17ani am inceput sa citesc ''Dona Alba,Invitatie la vals,Torentele vieti ,etc.Foarte mult mi-a placut Balzac si Connan D'Doyl.Dar de cand am cumparat calculatorul (6ani)nu am mai citit decat ziare.
deci carti, deci frumos subie - de agatha strange la: 03/04/2005 18:59:15
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
deci carti, deci frumos subiect, cel mai frumos si mai util din toata lumea asta plina de subiecte utile si frumoase

carti care ne-au marcat existenta?

intr-un fel sau altul fiecare carte pe care am pus mana m-a sedus si m-a schimbat intr-un anumit fel, a ramas undeva subconstient, de unde ma mai influenteaza si acuma fara sa imi dau seama. e trist dar cititorii sunt produsele cartilor pe care le-au citit. nu in mod evident, dar, hai sa fim seriosi si sinceri si sa recunoastem...

totusi as vrea sa amintesc de un scriitor pe care nu multa lume il gusta si il intelege in profunzime, vorbesc de henry miller. eu zic despre el ca este un fel de filosof al sexului si al trotuarului, un filosof al vietii nu hedoniste ci al vietii uimitor de simple si concrete in care carnalul si spiritualul se amesteca...mai bine zis, carnalul este atat de savuros de carnal incat devine spiritual...

sa lasam ipocrizia laoparte si sa ne exploram tot ce tine de umanul din noi, intelgand prin asta si supraumanul...cam asta e mesajul lui h miller si pentru optimismul lui si pofta lui de viata si vraja pe care o tese in descrierile lui cred ca el o sa ramana cartea mea de capatai (am senzatia ca el insusi nu e altceva decat o carte gigantica din care si-a tot revarsat preaplinul pana cand nu a mai putut, fizic, nu intelectual)...

sa va zic ceva carti?TOATE!
una dintra cartile mele de pe noptiera-DEMONII - de gina_alberta la: 21/04/2005 04:52:28
(la: Ultima carte)
...o citesc pentru a doua oara...as vrea sa postez o interpretare si o analiza strict subiectiva asupra cartii, pentru a nu ma impiedica de cliseele obiective analitice ale notelor explicative. Relatez ca axact ACUM am inchis cartea, am terminat-o, a.i. concluziile mele pot parea in mod disperat extreme.....imi place Dostoievski pana la invidie!! Nu vreau sa dau detalii legate de opera deoarece probabil ca as mazgali-o, ci doar impresii personale si sa descriu impactul pe care aceasta carte l-a avut asupra mea....La terminarea ei, "am cazut in nesimtire", precum insusi autorul spune despre Dasha....la propriu mi s-a zbarlit parul de pe intreg corpul si am avut un sentiment de plinatare, insa acest sentiment era oarecum constrans de regret...uneori vezi lucrurile atat de clar si stii exact ce trebuie sa faci...acest sentiment este atat de real incat e dureros...cartea m-a invatat, ca si cand nu as fi stiut, ca viata e intr-adevar complexa...aceasta carte ascunde in ea imprevizibilitatea si acesta este stalpul de care ma leg in fiecare fragment si pe care il urmaresc pe parcursul cartii, de asemenea tehnica personajelor de manipulare...desi, asa cum am mai zis, am citit-o pentru a doua oara, cartea imi pare in mod concis imprevizibila...imi pare rau ca uneori ma las purtata de spiritul critic si nu iau lucrurile ca atare...observ tehnica relatarii si scap unele detalii necesare care au datoria de a manipula cititorul....SI...ca sa nu mai aberez prea mult, inchei in cateva cuvinte: aceast fenomen literal a imbinat la nivel spiritual doua concepte care se resping in mod formal: nebunia cu luciditatea.
Complexitatea cartii imi permite sa ma sustrag recunoscand ca sunt multe alte aspecte pe care nu le-am atins in "comentariul" meu...sper totusi ca in fata celor care au citit cartea sa-mi fie intelese gandurile, iar pentru cei care n-au citit-o sa fi reusit sa le deschid curiozitatea.CITITI-O!
rast, - de maria de la medgidia la: 09/11/2005 08:24:38
(la: Autismul)
este corect, nu au notiunea de bine si rau, pentru ca ei nu lucreaza cu notiuni abstracte, ci cu paradigme...
sa-ti dau un exemplu pentru ce am spus, ca urasc sa ma exprim complicat si ambiguu:

mersera intr-o excursie un grup de copii cu diverse dizabilitati, printre care un autist... autistului parintii i-au spus la plecare, ca daca are probleme, sa sune acasa...
au mers pe maulul unui lac (in elvetia se petrecea actiunea), si la intoarcere insotitoarele au constatat ca lipseste copilul autist... dupa multe aventuri, acesta a fost gasit la ora 3 dimineata mergand in jurul lacului pe care se plimbasera... cauta debarcaderul (dar mergea in sens invers, in jurul unui lac jumate din marea neagra, poate)...
trecuse pe langa oameni, cabane, etc... de ce nu sunase acasa, cum i s-a spus? raspuns: pentru ca nu avea nici o problema (s-a gandit ca mergand in jurul lacului va ajunge pana la urma la debarcader, deci el avea solutia, nu problema)!! parintii nu au definit corect notiunea de problema, s-au exprimat vag...
acesti copii iau totul textual (asta inseamna ca nu decodifica functia sociala a limbajului)... adica, daca noi ne intrebam intre noi "ce mai faci?" raspunsul este unul de complezenta, "bine" fara valoare informativa, cu valoare de tranzactie sociala, ca o strangere de mana, dar autistul iti va raspunde contextual "citesc o carte" sau "ma spal pe maini"...

in legatura cu aceste "porti spre energii subtile", cum ai spus tu, da, asa este si parerea mea, se simte acest lucru cand esti langa ei, dar la naiba!, e atat de subtil si impalpabil ca nu sunt in stare sa descriu, sa share cu altii ce simt langa ei... simt cum ei ma simt pe mine, imi "pipaie" Eu-l cu invelisul lor spiritual...

suna atat de fara acoperire ce spun ca mi-as semna singura o nota de internare la "acuti" (decompensati)... lol, io-s tipu` rational
thx for sharing, rast

----------------------------------
Counseling pentru cretini: bungee-jumping de la 30 m cu coarda elastica de 60 m.
#85994 (raspuns la: #85952) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nu beau cafea. Cartea car - de africa la: 03/01/2006 11:51:14
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
nu beau cafea.
Cartea care mi-a marcat existenta este "Recreatia Mare" de Mircea Santimbreanu si mai e "Aventurile lui Habarnam si ale prietenilor sai" dar nu mai stiu de cine e scrisa.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...