cartea cu jucarii tudor arghiezi

Eu nu cred că se poate face cu adevărat o separaţie între carte şi autor. Când citesc “Aventurile lui Tom Sawyer” (un exemplu) relaţionez în mod indirect (aici citatul are dreptate) cu autorul. Şi sunt cucerit în această relaţionare nu de ghiduşiile pe care le face eroul ci de umorul absolut superb al autorului. Viaţa omului este influenţată de semeni prin diverse căi. Una din aceste căi e cartea. A lectura înseamnă a intra în paradigma altuia. Pe undeva lectura îţi oferă o percepţie mult mai exactă decât relaţionarea “nemijlocită”. Un alt avantaj ar fi că o carte îţi permite să personalizezi conţinutul. Ea nu te contrazice atunci când o iei pe arătură. De aceea sunt unele cărţi minunate. Poţi participa la ele în mod distinct în etape diferite.

Nu cred că ar trebui blamate cărţile pentru că prin prezenţa/absenţa lor ar limita accesul la treburi importante în viaţă. În citat ni se pune pe tavă dragostea. Dragostea nu se învaţă din cărţi, e un truism destul de robust. Că lecturile pot genera anumite iluzii sau aşteptări, e drept. Întru sinceritate, nu ştiu ce fel de om ar pune “îndrăgostirea” în relaţie cu lecturile sale. Prima dată m-am “îndrăgostit” la grupa mijlocie. M-a ţinut până prin clasa a ix-a. Un lucru e sigur, nu ştiam să citesc când mi s-a întâmplat pocinogul. Pentru cei care ar ridica din sprâncene la această situaţie, mărturisesc că sentimentul trăit la patru ani a fost mai intens si mai curat decât toate “îndrăgostirile” ulterioare. Ca să nu existe confuzii, nu vorbesc de iubire aici. Iubirea e o rara avis în viaţa omului, depinde de atât de multe lucruri, e atât de greu de conceptualizat fiind probabil sentimentul cel mai uşor de confundat cu diverse surogate.

Normal că suntem oarecum definiţi şi de lecturile noastre. Ceea ce aş vrea să subliniez este faptul că lecturile nu modelează determinant. Din punctul meu de vedere, ele îmbogăţesc o exprimare şi o reprezentare a sinelui, sunt auxiliare în demersul de explorare, adâncesc anumite caracteristici ale personalităţii şi, de multe ori, o ajută să se accentueze. Lectura oferă mijloace. (Modul în care “rezonezi” cu un text exprimă mult mai bine asta.)

Nu pot să înţeleg ce înseamnă “cărţi cuvenite”. A fost o vreme când citeam tot ce îmi pica în mână. Fără discriminare. Pe urmă au fost vremuri în care îmi stabilieam, la începutul fiecărui an, liste bibliografice. În cele din urmă am revenit la nediscriminare. Că unele sunt bune, ca altele sunt proaste, că unele sunt plictisitoare, altele palpitante, e evident. Cărţile sunt la fel ca oamenii. Cred că ăsta e motivul pentru care nu pot spune că pe unele s-ar cuveni să le cunosc şi pe altele nu. E foarte probabil ca atitudinea noastră faţă de semeni să fie oglindită în atitudinea faţă de cărţi şi viceversa. Pentru mine modul în care un om vorbeşte despre o carte spune multe despre om, nu despre carte.

Despre e-book versus biblioteca tradiţională. Îmi plac amândouă. Într-o vreme stocasem peste zece mii de cărţi în format electronic. Lucru ăsta e acum desuet pentru că accesul la internet a devenit permanent. Tipul ăsta modern de carte nu îmi diminuează cu nimic plăcerea de a strânge cărţi în forma tradiţională. Nicio colecţie de cărţi electronice nu face cât o carte pe care Tudor Arghezi şi-a lăsat semnătura. Biblioteca tradiţională are un singur neajuns: spaţiul. Şi neajunsul ăsta e semnificativ, mai ales când lumea din jur începe să se întrebe dacă nu suferi cumva de o formă ciudată a sindromului lui Diogene.

Ca să închei, se poate să fie cum zice autorul cu singura observaţie că, în cele din urmă, tot semenul e cel care influenţează. Chiar în situaţia asta, e foarte comod să arunci vina pe context pentru lipsurile tale. Nu trebuie să confundăm mijloacele pe care lectura ni le oferă cu obiectivele fiinţării noastre. Dacă vorbeam de peisaje, vinuri, jocuri de noroc sau meteorologie, ar fi fost o treabă.

pentru inceput va dedic cartea lui cristian tudor popescu - libertatea urii (super carte), care incepe cu un argument adus cititului de carti, ma refer la cititul cartilor fizice, nu a celor de pe net (cand citesti pe monitor o carte in format digital nu acorzi aceeasi atentie cartii, `cartea` nu te `conecteaza` la acel univers din care autorul a vrut ca tu sa faci parte, sa te ademeneasca si sa te intrige) sau din alte surse cum ar fi revistele si ziarele. cat despre mirosul cartilor si satisfactia de a cumpara o carte reprezinta un moment de fericire (cel putin pentru mine), si cartile au pretul care il au, adica, parerea mea, deoarece nu imi permit dintr`un salar de 5 mil sa imi cumpar 4 carti pe luna, plus ca am 22 de ani si imi mai trebuie si bani de buzunar sau de o iesire la munte. eu nu sunt de acord cu cumparatul cartilor din anticariate, deoarece aceste sunt vechi)nu cred ca au sa mai reziste inca 30 de ani) si au fost editate sub regimul comunist, cenzurate, si pe deasupra nu poti sa citesti doar carti vechi, deoarece lumea se schimba si apar alti autori si alte idei poate putin mai `stralucite`, probabil din faptul ca ei au trait in alte timpuri (aici ma refer la unele carti, nu la toate), cel putin asta e parerea mea. cat despre tv si restu s`a mai vorbit, nu are rost sa mai aduc si eu aminte. si acum o mica intreabre: daca unul dintre tinerii pe care ii tot criticati si `indobitociti` intr`o oarecare masura ar lua ca model pe personajul principal din crima si pedeapsa, raskolnikov ?? :D (o gluma buna)

p.s. daca cineva detine cartea ipocrizia disperarii - teodor mazilu,sau o poate imprumuta, sau stie unde se gaseste, rog foarte frumos sa ma contacteze. ( ym id mind_stoller )
ma inclin.


"Ce carti ai lua daca ar trebui sa pleci pe mare si daca ai avea doar un metru spatiu pentru ele?" N.I

O carte care m- a impresionat foarte mult este " Luna si flori de cires",nu mai tin minte autorul ,niste haikuuri de o sensibilitate aparte>in copilarie mi-a ramas in suflet" Pe drumuri de munte" a lui Hogas. O alta carte fascinanta este" Amintiri in dialog" de Matei Calinescu si Tudor Vianu, din care transpare o dulce nostaglie dupa cartile si discutiile din tinerete ale celor doi,dar si dsicutiile cu prietenii, o carte despre decadere si rezistenta in timpul comunismului, o rezistenta prin cultura.

Ieroschim. Daniil de la Rarau (autorul "Acatistului Ragului Aprins") a scris ultima sa poezie - de o tulbratoare frumusete - in dimineata zilei arestarii sale. Se va stinge din viata in inchisoare bolnav si batut.

AM AUZIT CANTECUL PASARII UNICE

Dimineata, la ceasul rugaciunii,
Cand pe ramuri sta inca proaspata
Roua,
Am auzit langa mine
Cantecul pasarii unice.
Iata! Se inalta asa de minunat,
Asa de limpede
Si rasuna in atata ecou
Incat pare ca lumea,
Marea si larga lume,
Toata il asculta, firea toata il aude
Si ii raspunde,
Il aude
Si-l insoteste
Pana sus de tot
La Dumnezeu.
Privesc, pe mladita unei ramuri,
Intr-o picatura
Limpede de roua
Si ascult cantecul de lumina
Al pasarii.
In linistea lunga a clipei
Acesteia
Atat de inalte,
Fara voie imi inchipui
Bucuria cereasca;
Fara voie
O descopar acum,
In pacea
Starii e rugaciune
La care
Ma aflu si care
Ma stapaneste
Deplin.
O descopar nu ca o oprire
Si inecare
In simtire,
nu ca o pierdere
o uitare de sine
in extaz,
ci ca o ascutime de inteles
trait,
limpede si curat,
ca o necurmata
si nemarginita suire
tot mai apropiata,
tot mai crescuta
la inima
cea tainica
si sfanta a Domnului.

La inceputul lunii iunie 1958, dupa ce a slujit Utrenia, slujba de la miezul noptii, Parintele Daniil si-a cerut iertare de la toti vietuitorii Schitului Rarau si i-a intarit duhovniceste, spunandu-le ca va fi arestat de cei necredinciosi si va muri in inchisoare, marturisindu-l pe Dumnezeu.

Iata sfarsitul vietii unui ziarist care s-a intors la credinta in urma unei excursii la Muntele Athos unde a stat 2 sau 3 sapatamani (nu imi mai amintesc exact), iar cand a venit a organizat cunoscuta miscare a Rugului Aprins, apoi si-a vandut toata avutia si a intrat in monahism.

Este un exemplu foarte bun pentru oricare dintre noi, cei care sustinem - pe buna dreptate - ca traim niste vremuri tulburate, pline de confuzie, angoasa si deznadejde...

Linkuri in legatura cu viata si scrierile Parintelui Daniil Tudor:
http://ro.altermedia.info/religietraditii/daniil-tudor-floarea-de-foc-a-ortodoxiei_2471.html

http://www.biserica-mihai-viteazul.ro/ro/index/rugaciu/imn-ac.htm
http://ortodoxia.topcities.com/ST.html

http://www.cloudsmagazine.com/12/George_Enache_Rugul_aprins.htm

http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/mradul/prolog.htm

Si una dintre cartile lui Mihai Radulescu despre preoti si mireni care au cunoscut viata de detentie in perioada comunista:

http://www.litdedetentie.as.ro/carte12.php

Doamne ajuta!

"Amintiri in dialog"de Tudor Vianu si Matei Calinescu,o carte despre comunism,colarationism ,cultura,copilarie,adolescenta maturitate,scrisa intr-un stil epistolar unic....
"Muntele vrajit" Thomas Mann,si chair si " Pe drumuri de munte " a lui Hogas.Imi plac mult cartile in care abunda descrierile...

Poate o sa va surprinda ceea ce va voi spune acum dar mie inca imi place sa citesc Povesti nemuritoare. Si stiti de ce? Pentru ca asa am descoperit placerea de a citi.
O carte buna e pentru mine un prilej de inaltare, de incantare sublima si de cele mai multe ori e ca un balsam, ma calmeaza, ma linisteste. Sunt carti care ma emotioneaza pana la lacrimi, carti care ma fac sa tresar, carti care ma fac sa rad in hohote.
Carti de capatai ar fi multe si fiecare din ele mi-a marcat existenta mai mult sau mai putin. As enumera doar cativa autori: Mircea Eliade cu "Maitreyi" si "Nunta in cer" sau cu proza fantastica "La curtea lui Dionis", "Sarpele", "Intoarcerea din rai" si nuvela "La tiganci", Camil Petrescu cu-a sa drama "Jocul ielelor", Ionel Teodoreanu cu ciclul "La Medeleni", Mateiu Caragiale cu-al sau "Crai de curte veche",H.R. Patapievici cu al sau "Zbor in bataia sagetii", Gabriel Liceeanu cu "Jurnalul de la Paltinis", Surorile Bronte cu "La rascruce de vanturi", "Jean Eyre", John Fowles cu "Iubita locontenului francez", Paulo Coelho cu "Alchimistul", "Veronica se hotaraste sa moara" si multi altii...
Ca poeti imi plac Eminescu cu "Epigonii", "Luceafarul", "Floare Albastra", "Memmento mori" etc si etc..., Alecsandri cel "vesnic tanar si ferice" cu ale sale "Pasteluri", George Cosbuc, Octavian Goga cu poeziile din volumul "Ne cheama pamantul", Tudor Arghezi cu poezia "Testament", George Bacovia: "Plumb, "Lacustra" ...Vasile Voiculescu :"In gradina Ghetsemani", Ion Barbu: "Oul dogmatic", Labis cu "Moartea caprioarei", Nichita Stanescu cu "Leoaica tanara, iubirea"", "Elegia a opta, Hiperboreeana"...
Imi place Caragiale care e mereu actual si "la moda". Si da, mai imi plac unele proverbe si zicale romanesti.
Deja am spus prea multe si poate ar trebui sa las loc si pentru altii. :)

Cartile care mie mi-au marcat existenta?!Sunt cateva carti mari ale omenirii,cum ar fi Stendhal-''Rosu si negru''-un roman al secolului 19 care pe mine m-a fascinat;Dumas-''Contele de Monte-Cristo'',o carte din care intotdeauna ai ceva de invatat,indiferent de varsta;Chariere-''Papillon''-zguduitor;sigur-Marin Preda-''Cel mai iubit dintre pamanteni'' si mai sunt multi...
Mie mi-a placut in mod deosebit Eminescu-poeziile lui dar in special proza si dramaturgia.Ce vremuri...Liceul...de care intotdeauna imi amintesc cu placere...
Am citit niste comentarii despre Tudor Arghezi...Intr-adevar s-a spus despre el ca e putin cam bolovanos,dar cine ar putea uita artele poetice ale lui?!!''Flori de mucugai'',''Testament'' si atatea altele...

Mă obosesc emisiunile care-mi promit că vor dezbate soluţiile anti-criză şi în care invitaţi şi moderatori ajung să vorbească despre beregate, prostănaci, caraghioşi, şobolani rozalii, lupta dintre fata preşedintelui şi intelectuali, despre insinuările cutărui senator,despre sforăitul din Parlament al nu ştiu cărui deputat, despre nepoate de senatoare care sînt de fapt amante de miniştri. Am oboist să văd feţe lungi de jurnalişti care anunţă, cu acelaşi ton grav, de început de apocalipsă, şi că se măresc facturile, şi că s-a dus dracului rapiţa în Alexandria ,şi că Mutu are tendonul rupt. Sau că nu-l mai are deloc. Am obosit să aud de mitică-de-la-ligă, naşu-sandu, meme-stoica, galactici, jucători titraţi, distracţ ie-pe- cinste.

Am obosit să ştiu că din atîtea cazuri de malpraxis în medicină, un singur doctor a fost condamnat pentru viol. Mă oboseşte Mihaela Rădulescu, şi cei care o combat, şi cei care o apără.Mă oboseşte oricine comentează un film, o carte, un spectacol, mai departe de rude, prieteni sau părinţi, fără să poată arăta vreun act, o diplomă, care să-i confere acest drept.Am obosit să mă tot întreb cine este cel sau cea care apare pe prima pagină a tuturor ziarelor, fără să reuşesc să-mi amintesc vreo ispravă, bună, rea, dar în orice caz extraordinară, care să merite măcar efortul scanării fotografiei lor.
Am obosit să văd că patroni de firme de salubrizare îşi dau cu părerea despre expoziţii de artă, că pe Wikipedia Mircea Badea este actor român, că Monica Tatoiu are răspuns pentru orice - de la încălzirea globală, la cum nu trebuie să renunţi la speranţa de a avea orgasm. Am obosit ca, la douăzeci de ani de la Revoluţie, să-i înjur tot pe Iliescu, Năstase, Văcăroiu, Şerban Mihăilescu, Viorel Hrebenciuc, Talpeş, Mitrea, Vadim Tudor, Voiculescu, Adrian Păunescu etc. Am obosit, de fapt, să nu am încredere în nimic şi nimeni.
Am obosit să scriu acest protest. Nu va folosi la nimic. M-am gîndit, la un moment dat, să le cer oamenilor obosiţi ca şi mine să iasă în stradă. Dar am în faţa ochilor imaginile filmate la diferite proteste: pancarte şi lozinci analfabete, revendicări haotice şi isterice, feţe tîmpe în fundal care transmit salutări familiei, sindicalişti mîngîiaţi pe frunte de opoziţie, trecători plictisiţi şi amintiri duioase despre concediile la mare din vremea fraţilor Petreuş şi a Daciilor în rate.

Am obosit de ţara în care nu se întîmplă nimic. De ţara care m-a făcut să privesc cu lehamite drepturi la care am tînjit ani mulţi şi grei în comunism. Mie, omului simplu de pe stradă, mi-e lehamite de dreptul meu de a vota. De dreptul de a fi informat. De dreptul de a protesta. De dreptul şi obligaţia de a-mi apăra ţara. De dreptul de a mă asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere. De dreptul de a avea acces la tratamente corecte în spitale.
De dreptul de a fi egal cu ceilalţi români în faţa justiţiei.

De aceea spun că nu-mi iubesc ţara .Mi-a mai rămas,totuşi, un singur drept: acela de a circula liber în străinătate. De a emigra. Poate c-a venit timpul să-l folosesc.Ştiu bine că nici acolo nu umblă cîinii cu covrigi în coadă. Sper doar ca acolo, într-o limbă străină şi pe străzi curate, să am timp să mi se facă dor de ţara mea. "

Acest articol reprezintă într-o formă concisă şi condensată exact lucrurile pe care le gândim toţi cei dezamăgiţi, declară invitatul Alexandru Tocilescu, care a mai adăugat că media românescă e vinovată pentru genocid cultural.

A publicat deja unu' o carte, "Idiotul" :))

Sint bibliotecile ilegale? Biblioteca cumpara o carte si o da la citit la 1000 de oameni. Si o dau pe gratis!
Iar acest “furt” este sustinut cu bani publici de la buget!
Eu, biblioteca, am imprumutat cartea, cititorul a citit-o, poate a si copiat-o, s-a comis ceva ilegal?
Sint bibliotecile in afara legii? Respecta ele dreptul de autor? Daca da, cum? Daca nu, de ce nu sint interzise si scoase in afara legii?

Iata ce spune legea 8 din 1996.
********************************************************************************
ART. 34
(1) Nu constituie o incalcare a dreptului de autor, in sensul prezentei legi, reproducerea unei opere fara consimtamintul autorului, pentru uz personal sau pentru cercul normal al unei familii, cu conditia ca opera sa fi fost adusa anterior la cunostinta publica, iar reproducerea sa nu contravina exploatarii normale a operei si sa nu il prejudicieze pe autor sau pe titularul drepturilor de exploatare.
(2) Pentru suporturile pe care se pot realiza inregistrari, sonor sau audiovizual, cit si pentru aparatele ce permit reproducerea acestora, in situatia prevazuta la alin. (1), se va plati o remuneratie stabilita conform prevederilor prezentei legi.

ART. 107
(1) Autorii operelor inregistrate sonor sau audiovizual, pe orice fel de suporturi, au dreptul, impreuna cu editorii si producatorii operelor respective si cu artistii interpreti sau executanti ale caror executii sint fixate pe aceste suporturi, la o remuneratie compensatorie pentru copia privata efectuata in conditiile art. 34 alin. (2) din prezenta lege.
(2) Remuneratia prevazuta la alin. (1) va fi platita de fabricantii sau importatorii de suporturi utilizabile pentru reproducerea operelor si de catre fabricantii sau importatorii de aparate ce permit reproducerea acestora. Remuneratia se va plati in momentul punerii in circulatie pe teritoriul national a acestor suporturi si aparate si va reprezenta 5% din pretul de vinzare al suporturilor si aparatelor fabricate in tara, respectiv 5% din valoarea inscrisa in documentele organelor vamale pentru suporturile si aparatele importate.
********************************************************************************

Copierea oricarui produs este o actiune cu baze strict economice si care respecta cu sfintenie legile profitului si pe cele ale cererii si ofertei.
Urmariti piata si veti constata ca se copiaza doar acele produse cu o rata a profitului extrem de mare si care permit un profit de peste 45-60% din cifra de afaceri.
Cum tehnologiile de copiere sint din ce in ce mai performante, si aici includ si productiile pirat de textile, incaltaminte, etc, marfa copiata sau contrafacuta va avea succes si va inlocui marfa originala.
La fel, cit timp se va vinde muzica la preturi astronomice, ea va fi piratata, copiata, schimbata, tocmai pentru ca reproducerea ei este extrem de simpla. Pe de alta parte in pretul aparatelor de reproducere exista o cota parte pentru drepturile de autor (nu drepturile autorului!!!!).
Daca insa s-ar dori vinzari reale, nu preturi de jaf, s-ar putea realiza vinzari de masa la preturi extrem de mici, costul suportului + profit de bun simt. Adica ar fi mai ieftin sa cumperi decit sa piratezi!
Cum asa ceva nu exista, si muzica si softul se vinde prea scump fata de cit face, ele sint cele mai usor de copiat si piratat.
Un exemplu:
In România un W98 costa 100$ la un salar de 100$. Pirateria este de 65%.
In SUA, W98 costa tot atita 100$, dar la un salar de 1200$, iar pirateria este de 25%.
Daca luam in calcul si conditiile economice, atasate pirateriei, ajungem la o cu totul alta structura si ierarhie a piratilor. Adica nici in SUA unde oricine si-ar permite o licenta pe bani, pretul este prea mare ca sa determine cumpararea in locul piratarii.
Asta demonstreaza ca preturile de vinzare ale acestor produse sint prea mari si permit o eficienta foarte mare a pirateriei.
Muzica este un produs perisabil, usor de copiat, si care se vinde cu preturi astronomice fata de valoarea de intrebuintare. Rezultatul: cistiguri maxime, la costuri minime.
Pentru ca pirateria si copierea sa fie reduse (nu pot fi eliminate!) trebuie schimbate principiile de vinzare ale lor. Aceste principii dateaza de pe vremea gramofonului, iar acum sintem in anul 2003, secolul 21! Lucrurile au evoluat. Cel putin unele din ele!!

Si revin la prima intrebare: sint bibliotecile ilegale??


Dan-Calin

Presupunem ca definitia dreptului de autor si legile aferente sint corecte. In acest caz putem demonstra urmatoarele:

1. Daca eu iau o carte originala de la biblioteca este legal.
2. Daca am aparat de copiat si am platit in pretul lui si taxa de drept de autor este legal.
3. Daca imi fac o copie dupa carte se aplica punctul 2. Copia este legala.

4. Daca imprumut un CD original de la un prieten este legal.
5. Daca am CD writer si am platit in pretul lui si taxa de drept de autor este legal.
6. Daca imi fac o copie dupa CD se aplica punctul 5.Copia este legala.
7. Daca pot sa imi fac o copie audio legala, pct. 6, la fel de legala este si copia sub forma de mp3.
8. Daca am copie legala ...

9. Daca biblioteca pentru a-si prezerva fondul de carte imi pune la dispozitie o copie a cartii realizata conform pct 2 si 3 este legal.
10. Daca eu copiez copia legala, am o copie legala a copiei legale conform pct 2 si 3.
11. Copia de la pct. 11 o pot imprumuta unui prieten in mod legal.
12. Acesta aplicind punctele de mai sus isi poate face si el o copie legala.

Deoarece concluzia rezultata este in contradictie cu normalitatea inseamna ca premisa este eronata.
Toata aceasta logica este posibila pentru ca protejarea dreptului de autor prin asemenea mijloace si legi este incorecta.
Definitia dreptului de autor si legile aferente sint eronate!

Metoda matematica se numeste prin reducere la absurd.

pai sa incepem....pe lpa fo 12 ani a fost ciresarii...pe care o mai recitesc si acum cu placere....mai tirziu 1984 a lui orwell,si dune,strainul,bacovia,cartile lui shalom aleihem,si inca destul de multa altele

Hmm, prima carte (mai degraba colectie de carti) care imi vine in minte si care mi-a marcat intr-adevar existenta e Biblia. A doua, "The seven habits of highly efective people" a lui Stephen Covey

Sorry, inca nu am intalnit vreo carte de beletristica care sa-mi marcheze viata :)

Din sutele de carti citite sint citeva de care imi amintesc cu deosebit respect si drag...
Viata lui Eminescu de Calinescu, Pinza de paianjen de Cella Serghi care mi-a ``educat`` adolescenta,Copilaria lui Maxim Gorki si Operele lui Guy de Maupassant(scuze daca nu i-am scris numele corect).
Chiar, stie cineva unde se pot gasi carti rominesti?
De ce imi mai amintesc cu placere sint si poeziile lui Topirceanu si St.O Iosif de la care recitam si am obtinut premii intii !!!!!! O:))

Salut !
As dori sa mai adaug si cartile lui ... Maria Remarque : 3 camarazi, Iubeste-l pe aproapele tau, Arcul de triumf, etc...

Va propun sa va uitati peste site-ul : http://www.cartionline.as.ro/
de unde se pot downloada carti in romaneste...

Ce sa va spun dupa ce v-am citit preferintele in ale cartilor am ajuns la concluzia ca acest forum este plin de "telectuali":)
Da de "Papillon" voi ati auzit s-au poate nu era la nivelul "telectual" multilateral dezvoltat de Nea Ceasca comunistul care dupa cum stim cu totii numai carti din occident va publica el.....
De "Cei Trei Muschetari " ati auzit? sau de "Contele de Monte Cristo" carti mincate cu pine neagra si mustar dupa ce veneam de la scoala si n-aveam altceva de mincare in strachina dar le citeam pe rupte din scoarta-n scoarta si care de fapt iti creau o imagine a unor caractere demne de urmat mai tirziu ca exemple in viata ? Sau voi citeati numai Balzac si care mai de care alti filozofi si poeti aiuriti si-n original in frantuzeste impreuna cu cartea de economie politica si cea de marxist leninism ?
Mofturi!
P.S. Da de un Liviu Rebreanu ati auzit ?

desi poate parea pueril ,cartea care m-a marcat in adolescenta,a fost "Maria si marea"de Radu Tudoran.fara sa fie o carte de analiza sau macar de sinteza felul in care e scrisa m-a impresionat extraordinar de mult,atat de mult incat dupa aceea am incercat sa-i seman personajului,sa ma comport ca ea sa fiu ca ea....dupa un timp am inteles ca unele lucruri nu trebuiesc schimbate...
mai tarziu,cand ma pregateam sa ies din adolescenta am citit"Toamna Patriarhului"de marquez ca sa ma indragostesc de literatura sud americana si de scriitor....inac sub impresiile cartii m-am apucat pentru prima oara in viata sa scriu proza.am scris incercand sa-i imit stilul....stiu,a imita nu inseamna a creea,dar in ceea ce am scris am pus tot sufletul meu .si ca dovada am fost premiata la un concurs de literatura...
fara toate cartile mele(multe la numar si care nu au loc sa fie enumerate)nu stiu ce m-as fi facut

Iti prezint trei carti bune - tot de G. Stanescu: Tara si exilul/ 7$ -
Este editorul de la revista culturala ORIGINI din USA, cea mai buna dinn exil. Acum e in Romania, de aceea adresa E din Bucuresti este: ncristian@home.ro.
Altfel, cand va fi din nou in America: origini@bellsouth.net
Poti vizita revista si alte publicatii - excelente, merita sa te uiti! - din editura lui pe
www.origini.go.ro la rubrica "aparitii recente": Petru Tutea, Blaga, Eugen Ionescu...



Autor: Gabriel Stanescu
Titlu: An essay about the romanian being

Format: 13x21 cm

Pret: 7$

Daca faci un search pe Amazon, gasesti cateva carti despre diaspora romana din SUA:
http://www.amazon.com/exec/obidos/Subject%3DRomanian%20Americans

Vrem noi sa punem cartile pe fata si sa privim dupa aceea catre viitorul Romaniei care se pare ca nu va fi prea glorios prea curind dar ce te faci cu duplicitatea asta atit din guvernul Romaniei si cit si de pe acest Forum, duplicitatea emanata de catre o minoritate oarba care ne spun ei ca Holocostul nu a existat si ca ei au fost de fapt legionari si comunisti cu fata umana .....si au mincat si usturoi dar gura nu le pute:)