comentarii

cartea e un prieten


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Problema emigrarii - de (anonim) la: 18/02/2004 21:45:36
(la: De ce vreau sa emigrez)
Sint plecata din tara din Octombrie 1998. Aveam 26 de ani si... doua zile si... proaspata membra a Baroului Bucuresti. Aveam, totodata, un univers al meu, cu parametrii extrem de bine stabiliti si cu o mina de carti cistigatoare: familie, prieteni, profesie si un statut material foarte bun. Cu toate acestea am hotarit sa ma marit si, prin casatorie, m-am stabilit la NY. In 2000 am fost admisa la NY Law School pentru echivalarea studiilor iar in 2001 am luat examenul de barou pentru statul NY. A fost un efort crincen, atit intelectual (32 de materii) cit si fizic (12 ore de examinare). Am crezut ca, odata acest hop trecut si capatindu-mi un statut profesional extraordinar aici, mi-am rezolvat (mai) toate problemele. In fond sint maritata, nu? De fapt nu a fost asa de loc. Imi pare rau sa dezamagesc autorul acestui articol dar, din pacate, societea occidentala nu functioneaza deloc asa cum credem noi, atunci cind ne aflam inca in Europa de Est. Ne-am ivatat prost sa-i idealizam atit valorile cit si modul de functionare care nu este deloc impecabil, din contra. De la mizeria fizica in care oamenii traiesc, cel putin unii din ei, pina la oameni care mor cu zile in spitale din cauza negljentei doctorilor si pina la incultura crasa care este evidenta peste to. Vorbesc despre copii de 11 ani care nu stiu sa citeasca si de matematica de clasa a IX-a pe care noi o faceam in clasa a V-a. Vorbesc despre parinti care isi dau in judecata parintii pentru $300 si reciproc. Vorbesc despre modul de-a dreptul inuman in care se munceste aici, pentru aproape nimic si despre faptul ca esti SINGUR pentru ca nu ai timp de prieteni, sa ti-i faci si, daca ai totusi noroc sa ai doi sau trei, nu ai timp de ei, pentru ca pleci dimineata la 7 si vii seara la noua. Ca sa nu mai vorbesc despre faptul ca nu exista, pe fond, un sistem de pensii decit pentru lucratorii de stat sau guvernamentali. Ceilalti sint condamnati sa-si incheie activitatea la peste 60 de ani si sa primeasca o pensie de $1000/luna. Ca sa va dau o idee despre ce inseamna $1000/luna in NY am sa va spun ca un apartament cu 2 camere se inchiriaza aici cu $1200. In fine, ar fi multe de explicat dar, din pacate, nu pot exprima toata durerea unui emigrant intr-o pagina. Dealtfel nici nu stiu citi din cei ce vor citi aceste rinduri ma vor crede sau intelege. Imi este greu, pentru ca traiesc intr-o societate uscata, fara nici un fel de valori, in afara de cele pecuniare, infectata de ipocrizie si de o forma de comunism cu o fata care este alta decit cea pe care o stiam noi. Aici nu exista Ceausescu, in schimb exista marile corporatii care isi spala angajatii pe creieri cu slogane de tipul "team work" si "the difference between a team and a group of people is that the team is after a common goal, which is to help the corporation grow". Intrebarea care se naste logic intr-un astfel de context este "Bun, si ce am eu la afacerea asta? Daca corporatiei ii merge mai bine salariul meu e tot acelasi" Am atins si subiectul asta pentru ca inceputurile mele aici nu au fost deloc glorioase, din contra: am lucrat 7 luni vinzatoare la Lancome, inconjurata de femei care imi puteau fi mama si care aveau coeficientul de inteligenta al unui foetus si care erau foarte diligent dirijate de cite o mucoasa de 22 de ani proaspat absolventa a unui colegiu.
In concluzie, vreau sa va spun ce am descoperit un pic cam tirziu, dar poate ca nu prea tirziu: ceea ce conteaza in viata sint familia si prietenii, fara a se intelege ca nu are importanta saracia. Dar, un nivel de viata decent (ca al autorului articolului pe care il comentez) alaturi de caldura familiei si a prietenilor si a tot ceea ce cunosti sint mai importante decit sute sau milioane de dolari. De aceea contemplez serios ideea revenirii definitive in Romania, chiar cu pretul de a-mi sacrifica casatoria. Refuz sa accept ca ve veni o zi cind voi fi incapabila sa mai functionez normal in societate. Spun asta pentru ca imi dau seama ca ma indrept cu pasi rapizi si siguri spre acest dezastru. Am sa inchei cu o zicala americana: "Grass is always greener on the other side", din pacate.
Asa cum spui este foarte bine... - de Georges Valch la: 04/05/2005 06:12:06
(la: de ce nu scriu)
Comentariu de Georges Valch
Nu scrie! Pentru ca suntem in orice caz o multime care o facem. Pentru ca unii dintre noi, astia, chiar depind de ceea ce scriu, si astfel nu ai ce cauta intre noi sa furi prin talent ceea ce putina societate care citeste ne da din mila. Mai ales, nu scrie pentru ca vorbele tale sunt oricum destul de grele si numai daca le rostesti.
Dar apoi... Incearca totusi sa scrii ceva. Pentru ca fiecare gand care zboara-n vant, ramane-n vant. Sunt vremuri cand ca si mine, un biet nimic iti vei aminti cu placere de vremuri cand nu erai mare lucru. Pentru ca, draga mea, nu-i nimic care sa ne faca mai anonimi decat expectatiile noastre de a fi cineva.
In orice caz, continua sa o scrii. Pentru simplul fapt ca simti o neimplinire din cauza ca nu o poti face. E un destin pe care nu-i bine sa-l dorim dusmanilor nostrii. Dar defapt, de asta ni-l asumam.
Poate intai de toate ar trebui sa cuget de ce scriu cu atata usurinta, apoi citest cu atata greutate...
Si-am sa inchei. Pentru ca am ceva de scris chiar acum... Stii... Poate am vorbit de lucruri triste. Acum imi umbla prin cap o nebunie: voi scrie! Despre cat sunt de viu, despre oameni, despre iubire... Ingaduie-mi sa prind aceasta secunda tesuta in panza vremelniciei. De dragul unei aduceri aminte, lasa-i pe ei sa tintuiasca un fluture cu un bold in cap intre copertile insectarului. Tu... Scrie! Caci pentru noi, floarea nu mai e floare, strivita intr-o afurisita de carte.
Ma iarta, prietena! Mi-e greu sa las o idee sa zboare dincolo de mine. O prind si o strecor, adesea altundeva decat isi afla locul.
Dar scrie!
Muzica si altele - de Pasagerul la: 23/09/2005 20:00:47
(la: Cu ce va hraniti sufletul?)
Muzica, filme, carti, intilniri cu prietenii, excursii in natura,.
Si nu pe ultimul loc, serviciul.Cind am probleme, ma cufund in munca la servici si asta ma ajuta sa uit pentru citeva ore de acele probleme.
--------------------------------------------------
If you always do what you've always done
you'll always get what you always got.
01. Care este cea mai mare pl - de oanalaur la: 07/10/2005 13:24:24
(la: 24 de intrebari "Viva")
01. Care este cea mai mare placere a ta?
sa rad

02. Care este cel mai valoros lucru pe care-l ai?
sotul, familia si catelul meu (nu sunt chiar "lucruri" dar sunt valoroase, nu?)

03. Cine te-a influentat cel mai mult in viata?
se spune ca suntem suma tuturor oamenilor pe care i-am intalnit in viata, deci cred ca toti apropiatii mei, mai mult sau mai putin

04. In ce ai vrea sa te reincarnezi daca acest lucru ar fi posibil?
in catelul meu. pare foarte fericit

05. Care este scriitorul tau preferat?
mark twain

06. Cu ce ocazie mintzi?
cand am facut o boacana

07. Ce-ti place cel mai mult sa faci in timpul liber?
calculator, carti, tv, muzica, prieteni (nu neaparat in ordinea asta)

08. Ce detesti la altii?
ma enerveaza cumplit cei care mananca ce vor si cat vor si nu se ingrasa

09. Daca ai putea sa-ti schimbi un atribut fizic, care ar fi acela?
nu cred ca e destul loc si timp aici pentru asa ceva

10. Unde si cum ti-ar placea sa traiesti?
unde traiesc acum dar sa traiesc bine:-)

11. Ce admiri cel mai mult la o femeie?
spiritul de independenta

12. Ce admiri cel mai mult la un barbat?
lipsa spiritului de independenta

13. Cand si unde te-ai simtit cel mai fericit(a)?
daca e sa dam crezare unora: in periada de 9 luni inainte de a ma naste, locatia e evidenta

14. Care este personajul de fictiune pe care il preferi?
ascanio din cartea cu acelasi nume de alexandre dumas (am fost teribil de indragostita de el pe la 12-13 ani)

15. Ce te caracterizeaza cel mai bine?
pot sa zic orice, nu? ei bine, atunci: inteligenta, bunatatea. generozitatea, spiritul intreprinzator, curajul, stapanirea de sine, ........

16. Care este motto-ul tau?
traieste si lasa si pe altii sa traiasca

17. Ce ti se pare a fi "culmea durerii"?
sa te lovesti cu degetul mic de la picior de coltul unei mobile

18. Ce ierti la altii?
tot ce nu e din rautate

19. Care este principalul tau defect?
paaaai, n-am asa ceva ;-)

20. Care este culoarea ta preferata?
galben

21. Care sunt numele tale preferate?
nu stiu, dar nu-mi plac lavinia, lidia si rodica (cer iertare purtatoarelor acestor nume, de altfel frumoase)

22. Cine este cea mai mare iubire a vietii tale?
me, myself and i (oare sa trec egoismul la cer mai mare defect al meu?!)

23. Ce ai si ti-ai dori sa nu ai?
obligatii, datorii, dusmani, boli, defecte (nu ca as avea :-), ghinioane

24. Ce nu ai si ti-ai dori sa ai?
o masina de spalat!!!!!!!!! da' ma fac eu mare (:




de unul singur..... - de cosmacpan la: 31/03/2007 22:22:27
(la: de unul singur........)
venim pe lume si tot de unul singur o parasim, murim. ce daca suntem inconjurati de o multime de oameni care ne iubesc sau ne-au iubit. rascolind prin colbul bibliotecii am redescoperit o coperta, galbena. Prima carte, ultim carte....ce trist e sa termini un lucru inainte de a-l incepe....o carte, viata....o prietenie....o conferinta....ca tot se punea problema paternitatii si a continuitatii acesteia chiar si sub forma de pensie alimentara si scurte telefoane.....singur? de ce nu. fiecare strop de ploaie sau fulg de nea cade sau pluteste singur, alaturi de multi altii dar totusi singur....singuratatea e calma dar doare uneori.....departarea doare si ea....numai moartea nu doare.... moartea in sine...caci drumul pana acolo e uneori sfasietor....s-a varsat tot tusul din calimara si ziua de astazi sa-nnegrit, cernindu-si tristetyile peste mine. ce daca maine-i o alta zi. cu siguranta plina de soare....
anisia - de cher la: 19/07/2007 09:14:55
(la: cupluri atipice)
Nu stiu dece cauti ceva "ascuns". Nici macar nu au fost colegi cu mine astia. Au fost colegi de serviciu cu prietena mea cea mai buna si ea mi-a povestit chestia. Tipa (cea de 34 ani care acum are o varsta de nemarturisit)si-a publicat o carte autobiografica si prietena mea a fost la festivitate, mi-a dat si mie cartea ei sa o citesc si am comentat impreuna soarta ei.
Nu mai fii asa banuitoare.Am toata admiratia pentru ea.
#216944 (raspuns la: #216935) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Praful - de Areal la: 03/07/2008 10:42:01
(la: POVESTIRI CU TALC( II))
Sterge praful, daca trebuie, dar oare n-ar fi mai bine
Sa pictezi un tablou sau sa scrii o scrisoare,
Sa coci o prajitura sau sa plantezi o samanta,
Cantarind diferenta intre a vrea si a avea nevoie?

Sterge praful, daca trebuie, dar vezi ca nu prea e timp,
Cand sunt rauri in care sa inoti si munti pe care sa te cateri,
Muzica de ascultat si carti de citit,
Prieteni de iubit si viata de trait.

Sterge praful, daca trebuie, dar lumea e acolo, afara,
Cu soarele in ochii tai, cu vantul prin parul tau,
O fulguiala de zapada, o rapaiala de ploaie.
Aceasta zi nu se va mai intoarce niciodata.

Sterge praful, daca trebuie, dar tine bine minte:
Batranetea va veni si ea nu e intotdeauna blanda.
Iar cand va fi sa te duci, si va trebui sa te duci o data si-o data,
Tu, chiar tu insuti, vei lasa in urma ta mult praf.

Nici nu pot sa va spun cat de multe ore, nenumarate, mi-am petrecut FACAND CURATENIE!
Obisnuiam sa petrec 8-12 ore pe zi IN FIECARE weekend, ca sa ma asigur ca totul este perfect "in caz ca vine cineva".
Apoi mi-am dat seama intr-o buna zi ca nimeni nu mai avea sa vina.
Erau cu totii afara, traindu-si viata si distrandu-se!
Acum, cand vin oameni la mine in vizita, nu simt deloc nevoia sa justific "starea" in care se prezinta casa mea. Ei sunt mult mai interesati sa afle ce am mai facut pe cand eram plecat, traindu-mi viata si distrandu-ma.
Daca inca nu v-ati dat seama, va rog sa fiti atenti la acest sfat: Viata e scurta.Bucurati-va din plin de ea!

O casa devine un camin atunci cand poti scrie "Te iubesc" pe mobila.
#322133 (raspuns la: #321900) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
eu am 15 ani - de camera - de om la: 20/08/2008 17:58:55 Modificat la: 20/08/2008 18:03:45
(la: ce parere aveti despre sexul la 15 ani ? (fata avand 15 ani))
maan-uleeee unde esti? Ia uite pe cine ai trecut clasa !!!!
:)))

deci sa nu generalizam nu toate fetele la 15 ani sunt cu capu in nori = asa este, altele sunt cu capul prin oglinzi...si mult mai putine prin carti :((

miam miam prietenul ...oare este dulce la gust sau l-ai l-ai...si iar lai lai la, uite sarba n-o lasa ?
#335183 (raspuns la: #335005) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de TeodoraPA la: 24/01/2011 14:13:15
(la: tot despre educatie)
Zic si eu ceva, lucru stiut in general, dar simt nevoia sa il zic. Copilul nu se formeaza doar in familie (vorba lui Maza - ii dam drumul in lume). Sunt trei medii care ii formeaza comportamentul, personalitatea, principiile si restul pachetului: familia (exemplul parintilor si al celorlalti membrii ai familiei, dar si felul in care acestia relationeaza intre ei), partenerii de joaca sau grupul de prieteni apropiati, si apoi cercul 'extins' gen colegii de la scoala, vecinii, veri, etc.

Je suis la foarte inceput de drum ca si parinte, incerc sa invat din mers. Sunt convinsa ca nu voi fi un parinte perfect, dar macar sa fie cat mai aproape de bine ceea ce fac, cu liniste in suflet si relaxare, ca nu are rost sa ma stresez pentru asta.

Ca si parinti avem o multime de mijloace de informare la indemana, carti, internet, experienta prietenilor, familiei, avem medici buni, etc. Facem o medie din toate acestea, luam si aplicam ce e relativ bun si vedem ce-o iesi.
Paula - de Victorian Silă la: 07/12/2012 20:56:18 Modificat la: 07/12/2012 21:16:13
(la: Ani curva,adica eu din anii studentiei si dupa)
Se pot folosi expresii obscene, fara ca mesajul sa fie obscen. Aici e vorba de arta, si cind o faci natural, poate iesi un text foarte bun si distractiv (cum ai reusit tu:) ).

Dar cind e vorba de un roman fara mesaj, dialog searbad de la un cap la altul, final penibil, atunci ma intreb de ce se publica astfel de gunoaie?

Eu argumentez ca lumea are mai mult timp liber(mai putina lume la sapa ca acum 50 de ani, sa zicem). Timpul liber trebuie umplut cu ceva.
Pai cite formatii rock/pop exista? Cite jurnale? Citi sportivi? Pai nu se organizeaza acum si Jocuri Olimpice pentru handicapati?! (Nu am nimic impotriva lor, dar nici nu o sa ma poata obliga cineva sa urmaresc campionatul de tenis al celor in scaun cu rotile)

Probabil ca se poate trage o paralela intre ce am spus mai sus si subiectul in discutie. Anume, ca nu exista din pacate o editura clar definita ca apartinind celor handicapati. Ar fi simplu: ei ar publica acolo si tot ei s-ar citi unul pe altul.
Asa s-a ajuns la o amestecatura, execrabil cu extraordinar, publicat sub egida aceleiasi edituri. S-a ajuns aici, pentru ca s-au strecurat in breasla acei editori handicapati, care promoveaza dupa chipul si asemanarea lor. (Nu ma indoiesc – nepotismul inca joaca un rol major) De aceea cred ca cel mai bine este sa cumperi carti recomandate de prieteni.
In felul asta, chiar daca esti ultimul dobitoc, presupunind ca si prietenii sint pe aproape, iti vor recomanda exact ce iti place: 50 shades, Pavel Corut.


#636868 (raspuns la: #636863) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Carte si mp3. Sint biliotecile ilegale_ - de dan-calin la: 14/10/2003 15:35:25
(la: Downloadul de mp3-uri si filme de pe Internet.)
Presupunem ca definitia dreptului de autor si legile aferente sint corecte. In acest caz putem demonstra urmatoarele:

1. Daca eu iau o carte originala de la biblioteca este legal.
2. Daca am aparat de copiat si am platit in pretul lui si taxa de drept de autor este legal.
3. Daca imi fac o copie dupa carte se aplica punctul 2. Copia este legala.

4. Daca imprumut un CD original de la un prieten este legal.
5. Daca am CD writer si am platit in pretul lui si taxa de drept de autor este legal.
6. Daca imi fac o copie dupa CD se aplica punctul 5.Copia este legala.
7. Daca pot sa imi fac o copie audio legala, pct. 6, la fel de legala este si copia sub forma de mp3.
8. Daca am copie legala ...

9. Daca biblioteca pentru a-si prezerva fondul de carte imi pune la dispozitie o copie a cartii realizata conform pct 2 si 3 este legal.
10. Daca eu copiez copia legala, am o copie legala a copiei legale conform pct 2 si 3.
11. Copia de la pct. 11 o pot imprumuta unui prieten in mod legal.
12. Acesta aplicind punctele de mai sus isi poate face si el o copie legala.

Deoarece concluzia rezultata este in contradictie cu normalitatea inseamna ca premisa este eronata.
Toata aceasta logica este posibila pentru ca protejarea dreptului de autor prin asemenea mijloace si legi este incorecta.
Definitia dreptului de autor si legile aferente sint eronate!

Metoda matematica se numeste prin reducere la absurd.




Solidaritate, prietenie..... - de Ulise la: 18/11/2003 16:12:00
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
"Nu stiu cum si-au pastart altii integritatea sub comunism, dar eu m-am slavat prin prieteni . In ciuda constarngerilor sociale care decurgeau firsc din statutul meu de sclav salariat, pe care il imparteam cu orice alt cetatean, a existat un spatiu privat al libertatii, in care s-a desfasurat adevarata noastra viata. Acesta e paradoxul formarii noastre sub comunism: o mizerabila constrangere sociala, combinata cu o supraveghere politieneasca perpetua si omniprezenta s-au impletit miraculos, in cerurile de prieteni care nu au fost infectate de delatori, cu o libertate personala extraordinara. Departe de institutii si maestrii, educatia generatie mele s-a facut prin carti si in conversatii, in atmosfera exaltata si binecuvantata a prieteniei indragostite."

H.-R. PATAPIEVICI
Carti de fotografie - de (anonim) la: 23/01/2004 01:51:48
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
La LiterNet, la http://editura.liternet.ro in categoria de fotografie am publicat pina acum carti cu imagini si text semnate de Alexandru Paul, Cosmin Bumbut si Dinu Lazar. Va invit sa le vedeti.

Cu prietenie,
Razvan Penescu
http://www.liternet.ro

intre teatru si prietenie - de (anonim) la: 25/04/2004 06:55:42
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
A merge la teatru, a trai prin teatru a devenit pentru mine un mod de a fi. Partea proasta este ca prietenii au ajuns sa-mi reproseze pe buna dreptate ca nu mai am timp pentru ei.
De curand, prograsem o intalnire cu o prietena foarte draga intre un film, pe care voiam demult sa-l vad -Frida- si o piesa de teatru.
Dupa filmul pe care-l vizionasem impreuna, ma indreptam cu sufletul la gura spre teatru. Deodata, am auzit vocea prietenei mele: „Opreste-te! Cu mine cand mai vorbesti? Teatru. Teatru. Teatru. Nu mai aud altceva de la tine!"
M-am oprit... M-am dus intr-o cafenea cu ea si am stat de vorba. Nici asa nu a fost bine: „Stai cu mine si gandul iti este la nenorocita aia de piesa...” mi-a spus la un moment dat. Era adevarat ( ma apasa ca nu eram la piesa pe care voisem sa o vad...)
Intamplarea pe care v-am povestit-o m-a pus serios pe ganduri...
Cum sa ma impart intre oamenii la care tin (si care poate au nevoie de mine!) si o pasiune, care a ajuns sa insemne totul pentru mine?
Este egoist daca simt ca trebuie sa ma daruiesc intrutotul teatrului?
Cu prietenii, cu mama mea pe care nu m-am dus sa o vad de Craciun, pentru ca scriam o carte de teatru, cum ramane?
ma doare ca nu stiu cum sa aleg....
O carte, un loc - de homeless la: 31/08/2004 18:35:13
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Cartile ajung in mainile noastre printr-un miracol pe care nu am reusit sa mi-l explic. Si nu ma refer la momentul in care le cumparam, sau le imprumutam, sau le furam - de cele mai multe ori ele ne marcheaza existenta si prin asocierea cu momentul si locul in care le citim.

Toamna patriarhului am citit-o in armata. Un univers concentrationar, oricit de "civilizat" ar fi locul cu pricina. Povestea dictatorului a tot puternic, dar lipsit de adevarata implinire, era si povestea mea, a celui care de abia incepea sa inteleaga ca libertatea pe care trebuie sa o obtina este una interioara.

Seniorii razboiului (Gerard Klein) am citit-o, era singura carte disponibila, intr-un cantonament. Ma pregateam pentru participarea la un campionat national si de acolo, dintr-un roman SF nu tocmai celebru, am invatat sa lupt pina la capat, sa dau totul din mine.

Muntele vrajit l-am citit pe patul spitalului. Nu stiam despre ce este vorba, asa ca nu am ales cartea in mod intentionat. Modul in care suferinta si mizeria umana pot fi transformate in frumos m-a indemnat sa scriu pentru prima data o poveste.

Cvartetul din Alexandria l-am citi cumva pe fuga, in timp ce traiam propria mea poveste de iubire. Dupa ce am terminat primul volum si, din cel de-al doilea, am inteles ca iubirea inseamna si curiozitate, si tentatie a pacatului, si ca ea poate fi traita diferit de cei doi parteneri, chiar daca totul se intimpla la intensitate maxima, am reusit sa supravietuiesc unei despartiri dureroase.

Aceleasi carti am avut ocazia sa le discut cu prietenii mei. Iar ei le citisera in alt context, pentru ei insemnasera cu totul si cu totul altceva. Poate ca asa pot fi definite cartile mari, indiferent de stilul in care au fost scrise, sunt carti care pot sa ofere fiecaruia ce are nevoie, pot fi intelese intr-o infinitate de moduri.
Cele mai recente carti citite... - de karnak la: 27/12/2004 10:39:18
(la: Care sunt ultimele 5 carti pe care le-ati citit?)
Am zis cele mai recente, pt ca nu vreau sa fiel ultimele:).....
Dar nu mai stiu ordinea, din pacate
1. Robert Hangstrom Jr. - Warren Buffett way
2. Thomas Mann - Povestiri
3. Thomas Mann - Muntele vrajit
4. Thomas Mann - Doctor Faustus
5. Marquez - Generalul in labirintul sau

Si, ca sa raspund unui comentariu mai vechi al lui nico, am timp sa citesc si beletristica, dupa cum se vede...Nu numai carti sa le zicem porofesionale, desi lucrez intr-o banca, si nu la casierie sau la ghiseu.
Insa consider ca o balanta intre munca si timp liber (pe care, in cea mai mare parte il petrec cu sotia si prietenii) este esentiala pentru o viata frumoasa. Asa cum imi place sa cred ca am. Si de aceea, imi fac timp si pentru citit....Si pentru muzica...Si pentru alte pasiuni.
Carti tiparite gratis online - de Dinu Lazar la: 20/01/2005 08:15:05
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Autorii isi propun nu mai mult ori mai putin decit crearea
unei biblioteci virtuale la dispozitia tuturor, prin scanarea de
carti, inclusiv imagini din carti (ca sa fiu in topicul discutiei de
fata), si descarcarea lor gratuita de oricine."

In spatiul romanesc se poate orice si Romanul e cam hotz; de fapt asa am invins si am rezistat popoarelor migratoare, prin arme neconventionale si elasticitate cind e cazul, ca si prin dare de haraci, peshkesh, ciubuc, si hotie si jumuleala cit cuprinde in rest.

Eu primesc aproape zilnic de la intelectuali altfel bogati si linistiti la casa lor mailuri ca asta:

"Draga Dinu,

tocmai am primit acest mesaj de lauda Romaniei, impreuna cu 21 din pozele tale (iti atasez doar una spre exemplificare). Trebuie sa fii fericit si mandru ca iti aduci contributia la cunoasterea frumusetilor Romaniei ."

Acu` ce se intimpla, ca sa traduc cele de mai sus; niste unii au jmanglit de pe situl meu niste peisaje care le-a placut la mushchii lor si le trimit pe la cunoscuti pe mail, ca ce tzara frumoasa avem; si asa ma trezesc eu ca devin patriot, cu poze jmanglite de pe situl meu, pe care d`aia l-am si inchis - nu mai poate fi vazut decit cu aprobare de la shefu`.

Sau alt mail care m-a siderat si care confirma ca romanul obisnuit fura ca la balamuc si i se pare normal asta si umbla cu furaciuni crezind ca tot ce e pe Internet poate fi folosit gratis, ca d`aia e acolo, sa fure toata lumea si sa mishculeze si sa circule cu furaciunea:

"Am avut sansa - prin intermediul unei bune prietene - sa primesc pe adresa mea de e-mail cateva din fotografiile Dvs. Marturisesc ca m-au impresionat mult, m-au desprins, cumva, de cotidianul acesta atat de parasit de frumos si m-au purtat intr-o alta lume."

Si bomboana pe coliva; pozele mele care circula pe mailurile hotilor au ajuns si la cineva care face un sit pentru o firma de turism; si omu` nici mai mult nici mai putin, corect, imi propune sa imi foloseasca pozele, si in schimb sa spuna ca sunt facute de mine. Sa le plateasca nici nu i-a trecut prin minte:

"Inteleg ca aceste fotografi va apartin.
Va adresez urmatoarea intrebare: acceptati sa folosesc aceste fotografi in design-ul unui web site al unei firme de turism din Romania, specificand in mod clar ca sunt facute de dumneavoastra? (incluzand si un link catre site-ul dumneavoastra)."

Eu i spun ca e de tot risul treaba si ca nu e in regula folosirea comerciala a pozelor mele fara plata si omul explica:

"Vreau sa revin cu o lamurire. Este vorba de un site care nu aduce profit direct, nu se fac rezervari online. Este un site care va face reclama unei firme de turism din Romania. M-am gandit ca as putea folosi imaginile realizate de dumneavoastra pt. ca sunt superbe.
Sincer va spun ca firma care mi-a cerut realizarea acestui web site nu va fi deacord sa plateasca si pt aceste imagini.
In schimb, daca agreati ideea, pot include fotografiile dumneavoastra si pot specifica clar, cine e autorul, facandu-va reclama in mod direct."

Pentru ca sunt multi jmekeri care dau poze pe de-a moaca, uite ce a ajuns sa creada lumea... incredibil.
Adica valoarea unei imagini e un rahat si autorul sa fie multumit ca e prezentat ca autor si sa o ia la muie daca face galagie si vrea bani...

Pot povesti chestii d`astea pina miine la cafegii; dar la ce rost???
Asa ca daca aud de un sit care da carti gratis la tot poporu`, nu pot sa zic decit ca e in spiritul neamului; un fel de haiducie literara, ia de la bogati ( editurile) si da la saraci (cititorii care este); avem o mare si bogata traditie in ciordeala si, cum ziceam, hotia ne sta in singe.
#33856 (raspuns la: #33842) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cartile... - de florica la: 21/01/2005 19:57:17
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
ei, pe mine m-au marcat cartile, cu existenta lor fizica si metafizica...lista mea de aur?..."orbitor" a lui Cartarescu ma bantuie si parca n-am liniste pentru ca nu a scris inca partea a treia, primele doua parti au fost ca....nu pot spune, pur si simplu cat am citit eu nu mai eram pe lumea asta, asa..., si mai e henry miller, "tropicele", prima data cand mi le-a pus in mina o prietena n-am reusit sa citesc mai mult de primele 10 pagini, dupa trei ani i'm the greatest fan, poate ca m-am mai copt.......si ar mai fi clasica "patul lui procust" (Camil Petrescu) cartea care mi se pare ca poate fi citita la infinit, poti sa incepi de la inceput, de la sfirsit, de la mijloc, de la notele de subsol, de oriunde, si la fiecare lectura vei avea in mana o carte noua pe care o construiesti chiar tu
Carti care ne-au marcat existenta - de Tofan Ana Isabella la: 09/02/2005 10:51:46
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
O carte care m- a impresionat foarte mult este " Luna si flori de cires",nu mai tin minte autorul ,niste haikuuri de o sensibilitate aparte>in copilarie mi-a ramas in suflet" Pe drumuri de munte" a lui Hogas. O alta carte fascinanta este" Amintiri in dialog" de Matei Calinescu si Tudor Vianu, din care transpare o dulce nostaglie dupa cartile si discutiile din tinerete ale celor doi,dar si dsicutiile cu prietenii, o carte despre decadere si rezistenta in timpul comunismului, o rezistenta prin cultura.
carti care ne-au marcat existenta - de camille la: 10/02/2005 20:00:55
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Atunci cind nu mai vedeam vreo iesire din uritenia vietii mele, cind prietenii incercau in zadar sa ma faca sa vad si partea "frumoasa" a lumii, ma descoperit o carte care m-a facut sa vreau sa fiu altfel: sa mla bucur ca am suferit si sa adaug aceasta suferinta in viata mea ca o lupta cistigata.
Am cumparat si am citit si recitit de atunci, mereu cind uit ca viata merita traita, "Jurnal suedez" al Gabrielei Melinescu.
Am incercat sa vad dincolo de uritul zilelor ce se scurg fara noima atunci cind nu mai vrei nimic.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...