comentarii

cartea hrana a sufletului eseu


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Ce-i cartea? - de TeodoraPA la: 28/10/2005 12:52:54
(la: joc)
Intrebare: ce-i carte?
Raspuns: Hrana pentru sufletul meu

Intrebare: Ce sunt copiii?
#82329 (raspuns la: #82327) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
carti de suflet... - de lullabye la: 26/03/2006 11:44:07
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Cred ca in fiecare carte citita se gaseste ceva care sa ne marcheze, mai mult sau mai putin, existenta, sa ramanem cu o idee, o traire interesanta, care sa ne urmareasca mai apoi, de-a lungul vietii. Insa, sunt si acele carti deosebite, care ne impresioneaza puternic, cartile de suflet. Cartea mea de suflet, ramane pentru moment, inca nedetronata, "Alexis Zorba - Nikos Kazantzakis".
cartile vietii mele..in primu - de raluci2002 la: 12/01/2005 23:54:56
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
cartile vietii mele..in primul rind Insemnarile lui Malte Laurids Brrige de Rainer Maria Rilke, apoi Primavara neagra a lui Henry Miller. si mai ales Jurnalul lui Mihail Sebastian, o carte foarte draga sufletului meu..
hobby - de florya la: 14/01/2005 11:42:18
(la: Ce hobby-uri aveti?)
asadar...lumea gaseste relaxant si intrucatva constructiv fel de fel de lucruri...trebuie sa admit ca am devenit o cvasicinefila in ultimul timp.astfel ca se intampla sa vad pe weekend in jur de 20 de filme,deloc comerciale,ci care imi prilejuiesc patrunderea pe alte meleaguri decat cele arhicunoscute.obisnuiam sa desenez,chiar binisor intr-o vreme,citeam nevoie mare,inca o mai fac,insa cartile nu sunt tocmai accesibile momentan...cel putin nu cele pe care mi le doresc eu.
mi se par cel putin interesante combinatiile astea intre ceea ce numim hobby si lucrul cu care ne ocupam in mod regulat.fiecare isi gaseste refugiu si astampar unde crede de cuviinta.in definitiv,nu cautam altceva decat armonie deplina,hrana...pentru suflet si o modalitate de a ne bucura pe noi si pe altii...
#33365 (raspuns la: #23279) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cartile, - de PROUDFRECKLED la: 01/06/2005 18:45:27 Modificat la: 07/10/2008 15:42:02
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Eu stiu de la inceput ca scriu pentru mine. Nu stiu citi vor citi, or ce importanta are pentru altcineva, dar pentru mine retrairea acestor momente de viata uitate intr-un colt de suflet are valoare terapeutica. Recomand oricarei gospodine blonde, prinsa intre doua feluri de mincare, o alergatura la piata si golitul pubele. Asta, ca sa nu aveti pretentii prea mari... nu-i asa?Ce poate fi mai fara pretentii in ale scrisului decit o gospodina blonda? A da da....o casnica blonda si buna gospodina!!! Acum, ca mi-am facut autoportretul, va spun ca prima carte, foarte importanta pentru evolutia mea ulterioara si implicit a fiului meu este «Cartea Junglei» Rudyard Kipling. Cartea a citit-o tatal meu si a indragit-o. De cite ori ma ducea el la culcare o reinventa pentru mine. Ani de zile Baghira, Ka, Baloo, mi-au populat visele si imaginatia. Ideea existind, tatal meu a extins actiunea pe toate continentele si m-a familiarizat cu o multime de animale. Ceea ce la rindul meu am transmis copilului. Amindoi suntem mari iubitori de animale cu respect pentru tot ce este natura. Crescind, am ajuns sa citesc si eu incepind cu Basmele frumos ilustrate ale lui Ispirescu, Cepelica, Pinochio si bine inteles multe traduceri din limba rusa ca asa era atunci. Si tot citind in stinga si-n dreapta, mi-au cazut in mina cartile fratelui meu cu sase ani mai mare, carti ce nu prea erau de nasul meu, dar va asigur... au avut o mare influenta asupra mea.:) Mai ales ca Dan, Dumnezeu sa-l ierte! nu prea era usa de biserica, citea doar ce era interzis. Carti de cinspe lei, Crimele Inchizitiei, Elevul Dima dintr-a saptea, Freud si altele pe care nu le amintesc aici. Erau ascunse bine sus pe dulap, unde era si locul meu preferat de citit cind nu era nimeni acasa. Si uite asa au trecut anii cu Dumas, Balzac, carti de anticipatie, despre Budism, tot ce–mi cadea in mina era bun de citit. Exact la momentul potrivit, daca stiti la ce ma refer, cind Zburatorul bintuie mintile infierbintate de fata mare, a inceput sa publice Petru Popescu. M-am indragostit lulea de el de la prima pagina. Asteptam publicarea unei carti noi cu sufletul la gura. In fiecare an cind mergeam la mare ma asteptam sa-l intilnesc, sa-l cunosc, sa-l cuceresc eventual pentru mine, sa fie al meu.:) Cred ca este definitia iubirii platonice ce traiam eu, fara doar si poate. In anul in care a parasit tara, m-am simtit si eu parasita... la un loc cu mine, cred ca foarte multi romani care l-au iubit. L-am urmarit multi ani cu gindul si ma intrebam, oare va mai putea scrie magic si pentru altii de alta cultura? Subiectele lui erau luate din noi si pentru noi, romanii martirizati de comunism. Raspunsul este...a mai scris dar nu magic. Ori poate magia a disparut doar pentru mine! Ma opresc aici, pentru ca, ce am citit apoi, am profunda convingere ca n-a mai avut de modelat nimic. Materia prima, ilogica si primitiva ce suntem in copilarie, devenita apoi fibra profunda, compusa din primele sentimente amintiri si crezuri,(Ron Kurtz)o data tesuta, restul devine doar adaus de cultura.
rac, iata ca am revenit! - de Intruder la: 27/09/2005 12:32:58
(la: Cu ce va hraniti sufletul?)
Zici "cu carti"... Nu ne-ai spus daca e vorba de whist sau pocker... Glumesc.

huuuhh...bine ca glumesti!...:))
joc din cand in cand bridge...raaaar, cine sa faca axa cu mine?...sunt ghinionist, licitez mai mult dacat ma tin balamalele, ca-n tenis, ca-n viatza...!

spunea cineva mai jos ca sufletul se hraneste si cu lucruri neplacute...nimic mai fals, dupa mine...lucrurile si intamplarile urate nu sunt ''hrana'' pentru suflet...nu cred ca este vreun suflet de drac sau de sfant care sa le digere...sunt doar obstacole, atat.


#74930 (raspuns la: #74634) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
puterea cartii - de Ioana Vintila la: 19/04/2006 07:18:33
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Ioana Vintila
Sincer fiecare carte isi are sufletul / sufletele ei pereche. Nu stiu daca as putea sa aleg o carte sisa zic: "Asta e preferata mea!". cert e ca de fiecare data cand citesc am o pofta nebuna de a scrie. Sa fie oare invidie la adresa celui ce mi-a atras atentia prin creativitatea lui. Mult timp am refuzat sa citesc intamplari imaginate de scriitori, desi si eu fac acelasi lucru. Preferam sa caut ceva despre viata unui scriitor sau altul. N-am incercat sa ascund lucrul asta nici la cursuri. Normal ca profesorii de literatura ma obligau sa parcurg o intreaga lista, dar ... nule gaseam farmecul cu adevarat. Mi-a placut nuvela "Mistretii erau blanzi" de Banulescu, romanul "Absentii" de Buzura. M-am regasit in ambele, dar nici una nu m-a emotionat atat de mult ca opera lui Eminescu. E ciudat, pentru ca ori de cate ori le-as citi si reciti... trec prin aceleasi emotii, parca una mai profunda decat cealalta. Sincer nu-mi dau seama daca m-am "indragostit" de lucrarile lui Eminescu sau de starea de geniu a lui, ca sa spun asa, sau pur si simplu de ideea "Eminescu".
#117887 (raspuns la: #116781) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
puterea cartii - de Ioana Vintila la: 19/04/2006 07:18:33
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Ioana Vintila
Sincer fiecare carte isi are sufletul / sufletele ei pereche. Nu stiu daca as putea sa aleg o carte si sa zic: "Asta e preferata mea!". Cert e ca de fiecare data cand citesc am o pofta nebuna de a scrie. Sa fie oare invidie la adresa celui ce mi-a atras atentia prin creativitatea lui. Mult timp am refuzat sa citesc intamplari imaginate de scriitori, desi si eu fac acelasi lucru. Preferam sa caut ceva despre viata unui scriitor sau altul. N-am incercat sa ascund lucrul asta nici la cursuri. Normal ca profesorii de literatura ma obligau sa parcurg o intreaga lista, dar ... nu le gaseam farmecul cu adevarat. Mi-a placut nuvela "Mistretii erau blanzi" de Banulescu, romanul "Absentii" de Buzura. M-am regasit in ambele, dar nici una nu m-a emotionat atat de mult ca opera lui Eminescu. E ciudat, pentru ca ori de cate ori le-as citi si reciti... trec prin aceleasi emotii, parca una mai profunda decat cealalta. Sincer nu-mi dau seama daca m-am "indragostit" de lucrarile lui Eminescu sau de starea de geniu a lui, ca sa spun asa, sau pur si simplu de ideea "Eminescu".
#117888 (raspuns la: #116781) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
E MAI USOR.. - de sinziana iacob la: 15/06/2006 19:40:37
(la: E mai usor...)

Lucrurile superficiale vor fi intotdeauna mai usoare decat cele care necesita o aprofundare...in cazul de fata nu cred ca este vorba despre o superficialitate voita...bine,cumperi cartea,o deschizi...cauti o idee,un cuvant care sa te scoata din tine..care sa te povesteasca..sa te arate pe tine insuti..cat de putin...sa te reflecte,sa simti ca te citesti,sa te acumulezi,sa te inelegi...si cand nu se intampla asta...cedezi..de tot daca subiectul chiar nu aprinde nici o lumina...nu?daca totusi e cat de cat interesant..pentru o anumita parte din tine..atunci nu numai ca o sa citesti cartea,dar o sa o integrezi in tine..o sa o intelegi..
Stolul de lacuste poate sa vina,hrana de suflet si-asa e putina..
Nu cred in literatura ca trend...cred ca omului ii este mult mai greu sa citeasca o carte pentru ca se pierde pe el insusi intr-o continua cautare..se sterge sufletul ca machiajul...stii ca-l aveai,dar te uiti in oglinda si...unde e??
E greu...greu sa citesti si sa inelegi?nu e greu...dar e mai usor sa nu o faci..sau sa te ocupi doar de suprafata..desi...si in lacuri cu noroi pe fund cresc nuferi.
Poezii din cartea"Anotimpurile din suflet"-Irina Bonsai - de irinabonsai la: 25/06/2006 11:11:52
(la: Haideţi să ne jucăm de-a literatura. Încep eu... Cine continuă ?)
RASPLATA
Ma uit la el cu ochii surazand
Ca doua faruri umede de roua...
Ma trezesc cu palmele apropiate
ca intr-o ruga cereasca...
Imi simt sufletul alb si plin...
...Straluceste printre « ingeri » !...
Asa trebuie sa fi fost si cand
L-am adus pe lume...
Luminoasa,mandra,smerita...



Randul dintre noi

Eu nu am tradat,
Am crezut doar ca te pierd printre lacrimi
Si-mi ziceam ca ai renuntat la mine.
Nu aveam timp sa ne invatam
Sa traim o viata eterna !...

Doamne ...lasa un rand liber
Intre noi si pacate.
Dar invata-ne si pe noi sa iertam !
In murmur de zambet
Din cand in cand ne desfrunzim
Si aruncam cuvantul,
Miracolul care naste clipa si ucide !

Si apoi,ratacim acuzand !!!...






Totul are sfarsit

Iti amintesti
Cum veneai pe valurile
Acelor seri
Ca o acunsa taina
dar cu speranta tanarului zeu ?...

Adulmecam discret fericirea
Ascultand cantecul acela
Ascuns...care ma chema la nesfarsit...
Iubire...Iubire...Iubire...

Ma doare,stii bine
Lumina care-mi cade in flacari
Si-mi unduie nelinistea !!!...
Opreste-te !!!

M-am mutat pe celalalt orizont
Sa vad golul acela imens...
Ma pregatesc de drum
Desi nu-mi cunosc steaua.
Sa aleg fuga spre zare ?
Sa alerg cu genunchii insingerati
Cu sufletul sterp sau sa raman tanjind?…
Ajuta-ma!!!

Intorc fata spre ploaie
Ca sa imi ascund lacrimile.
Teama de teama...

Poti sa ma mangai
Asa ca odinioara
Cand ma leganai,pe valuri de visare ?

N-as mai fi EU,de-as fi altfel...


Phoenix

Tocmai trecea un anotimp
Cand adormisem pe marginea norilor
Si-mi simteam interiorul mai mare decat mine.
Pasarile cantau prin aerul cald plin de fluturi
Insa lumina imi reteaza aripile de Icar-
Doritoare de inaltare.
Si timpul coboara atrnand de stele incremenit de uimire.
Urc prin caderea mea...
Si vantul a obosit,
Si se aseaza pe ramuri
Lasand curcubeul sa-mi infasoare fiinta.
Ma indrept in toate partile deodata...
E atata soare!...
Da...acum e bine !

OMUL si PACEA,OMUL si RAZBOIUL

Cand Omul in Paradisul LUI
A aparut din marea LUI iubire
O LINISTE eterna si si vesnica i se prescrise...
« De ce atat de iubit ,si atat de nefericit ? »-isi zise...
« Vreau !!! »
Si gustul PACATULUI...ooo,si ce gust
Ne arunca in PURGATORIU...

Si de atunci...
Si NOI si EL uimiti...
Ne intrebam :
« Dupa chipul si asemanarea SA ? »
Atat de perfecti ca si « CHIP »
Atat de imperfecti ca si « ASEMANARE »


Nu vrem

O stare de foame istovitoare
Ne incerca in insomnia unei erori.
Si boala ,care e modul in care
moartea iubeste viata,
Ne alunga de bucuria purei noastre existente
In care uitam sa simtim simplu.
Si sfarsitul care incepe,nu e decat
Amurgul gandurilor care
Ne sfarteca si ne condamna la framantare.

Traim simplu si tanjim complicat.
Iubim egoist dar ravnim absolutul.
Nu ducem "o cruce" ci ducem povara
De a nu intelege iubirea
Prin care ne-a fost data sansa sa ne inaltam
cu ce va hraniti sufletul? - de ancuta morar la: 09/07/2006 21:14:48
(la: Cu ce va hraniti sufletul?)
Da, chiar si sufletul, poate mai mult el are nevoie de hrana! Muzica este o solutie cand esti singur, cand lumea ta se prabuseste incet si nu o poti opri. Muzica este pentru momentele cand esti fericit si acest preaplin nu mai are loc in tine. Muzica este solutia de margine cand vrei sa fugi de tine si te asimilezi cu oricine si oriunde numai sa nu te mai vezi in oglinda virtuala a nedreptatilor care ti s-au facut, a pierderilor,care pentru moment pare irecuperabile. Muzica este balsam universal, ne petrecem cu muzica bunele si relele din viata, ne defineste ca mod de identificare cu cei din jur, ne acopera cand nu vream sa fim cunoscuti cu adevarat.
Cu ce ne mai hranim sufletul, azi, cand pe fiecare ne coplesesc griji si intrebari fara raspunsuri imediate, sau cu raspunsuri care ne sperie?
V-ati intrebat vreodata de ce tot mai multe persoane recurg la acest mod de comunicare impersonal, care este internetul? Oare nu pentru ca isi cauta o hrana pentru suflet?!
Dorim sa ne identificam cu noi insine tot timpul vietii; unii au curajul sa se dezvaluie public, sa afirme ce doresc, ce simt, de ce au nevoie si poate nevoile le sunt recunoscute si satisfacute,pentru simplul motiv ca
tin de natura primara a individului; altii, realizeaza ca pentru a-si hrani sufletul au nevoi speciale, unele privite ca ciudatenii si manifestari maladive de cei din jur si atunci cauta drumuri indirecte acoperiti de masca omului comun care merge la munca si participa la viata sociala etic si doar atat.
Normele impuse de mediu ne incatuseaza inca. Mentalitatile epocilor ne directioneaza inca. Ce ramane de facut? Undeva, cumva trebuie sa fii tu, sa te regasesti si sa-ti oferi un premiu pentru ca existi. Acel premiu este hrana pe care o dam fiecare sufletului nostru.
Nestiuti de nimeni, sau oricum de cei foarte putini care ne accepta neconditionat, cautam insula noastra pierduta unde renastem in interior.
Care este insula fiecaruia? O stie fiecare. Acolo sufletul noastru de dezvolota asemenea unei crisalide si apare un fluture a carui timp de viata este conditionat de terte imprejurari, dar acel zburator este sufletul nostru adevarat, puternic si real in timp si spatiu.
Ce reprezinta covorul frunzelor ruginite de toamna pentru cei mai multi dintre noi? Gunoi, munca, amentarea unei perioade complicate din an.
Pentru un suflet iubitor de natura este frumusetea culorilor, belsug de amintiri din lunile care au trecut, bilant al anilor pentru ca este toamna.
Si fiecare culoare ne alinta cu cromatica ei, ne intareste la gandul ca mai vine o regenerare la primavara.
Ce hrana ieftina pentru suflet si cat de durabila!
Mediul acesta virtual imi hraneste sufletul pentru posibilitatile multiple de a comunica dupa nevoi. Am gasit persoane care simt la fel ca mine, care nu ma judeca. Mi-am satisfacut curiozitati despre care cu greu as fi cerut cuiva parerea de teama ridicolului.
Cand totul parea pierdut, fara sanse am gasit hrana pentru sufletul disperat in rugaciune. Credinta este hrana nobila pentru orice suflet, dar oferita cu daruire si nicidecum ca un exercitiu ritualic.
Ce sa va oferiti sufletului drept hrana?
Orice are nevoie, o floare, un miros de parfum, o culoare, o melodie, o cuvantare biblica, un film, intr-un cuvant, orice, dar oferiti-i ceva care sa-l renasca, sa-l implineasca, sa-l odihneasca.
Comunicati virtual cu amicii, daca asta va doriti si va jenati sa o faceti!
Hraniti-va cu tot ce va face sufletul mai bun, mai indurator, mai aproape de imaginea perfecta care ne-am creat-o fiecare despre noi.
Interesant subiect!!! numai ca nu m-am prea gandit la el - de cosmiK la: 11/07/2006 07:22:08
(la: Nu pot sa traiesc fara...)
Trebuie sa recunosc ca de-a lungul vietii mele nu am stat prea mult sa cuget la aceasta intrebare! Dar, LaPlusJolie, ma bucur ca te-ai gandit la un astfel de subiect pentru conferinta ta! Pentru mine, acest subiect e un prilej de (auto)analiza!
In consecinta, cred ca in copilarie, erau tare multe lucruri fara de care aveam impresia ca nu pot trai, dar existenta mi-a dovedit ca se poate, totusi.
La 30 de ani am ajuns sa cred ca sunt destul de putine lucruri nobile fara de care sa nu pot trai, dar destul de multe obisnuinte la care mi-e greu sa renunt, chiar daca in principiu e posibil!
In ceea ce priveste lucrurile nobile nu as putea trai fara:
- credinta in Divinitate si in fortele mele proprii;
- dragostea pentru cei aflati in suferinta;
- respectul fata de "mintile luminate", din antichitate pana in contemporaneitate, si fata de cei care au dus greul in procesul de evolutie al omenirii;
- acceptarea prietenilor asa cum sunt: cu bune si cu rele;
- respectul fata de "dusmani" deoarece de la ei am invatat multe lucruri utile in viata;
- speranta intr-o viata buna si aspiratia la atingerea unui nivel de trai mai mult decat decent;
Daca e sa ma refer la obisnuinte cred ca nu pot trai fara:
- familie, atat cat a mai ramas din ea;
- cultul pentru traditii si obiceiuri stramosesti;
- visele constructive;
- ideile mai mult sau mai putin geniale;
- drumetii in natura, macar o data pe luna, caci ele ma ajuta sa-mi reincarc bateriile;
- carti din domenii cat mai variate, ca hrana pentru suflet;
- muzica, "limbajul ingerilor";
- filmele de valoare;
- concertele in aer liber care ma ajuta sa eliberez energiile ce zac latente in mine;
- cafeaua de dimineata si tigarile de rigoare.
How to win friends - de (anonim) la: 27/05/2004 07:40:11
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
"How to win friends" a lui Dale Carnegie e cartea mea de suflet. Mi-a marcat vata intr-o maniera considerabila. O recomand tuturor. Cine mi-a dat-o cadou, initial, a vrut sa ma loveasca in amorul propriu. Nici macar nu-si imagineaza ce bine enorm mi-a facut. II multumesc din suflet!
Ca sa va conving de ce valoare inestimabila are aceasta carte, va redau cel mai simplu citat, tradus asa cum am putut:
... dind cadou un zimbet:
"Nu costa nimic, dar cistigi mult.
Imbogateste pe cel ce-l primeste, fara sa saraceasca pe cel ce-l daruieste.
Dureaza o secunda, dar amintirea lui poate fi eterna.
Nimeni nu e asa de bogat ca sa reuseasca sa traiasca o viata fara sa primeasca un zimbet.
Nimeni nu e asa de sarac, de a nu se simti mai bogat daca daruieste un zimbet.
E un relax pentru cei obositi, o lumina de speranta pentru descurajati, o raza de soare pentru cine e trist, cel mai bun remediu natural impotriva problemelor vietii.
Nici o persoana nu are mai putina nevoie de un zimbet decit persoana care nu-l mai poate poate darui."
... si un altul
"Valoarea unei persoane poate fi data si de motivele pentru care se supara".
#15919 (raspuns la: #11393) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Tot pentru Axel - de Hypatia la: 29/09/2004 12:40:51
(la: Reorganizare)
Ma bucur ca incheiem acest subiect si spun asta pentru ca noi doi l-am deschis. Sper ca am castigat un prieten, cu un nume deosebit de frumos-AXEL- care imi aminteste de o carte foarte draga sufletului meu, "Cartea de la San-Michelle". Autorul ei se numeste tot AXEL dar si Munthe....
Imi reinnoiesc invitatia de a continua discutia pe linie privata. Ti-am scris deja un mesaj. Daca iti functioneaza casuta postala din cafenea, il vei gasi. Dau explicatii ulterioare. Scuze adminilor!
P.S.
Sa va zic de emotii am avut dimineata, vazand ca nu se deschide cu nici un chip Cafeneaua?
Paianjenul stie deja.
Hypatia

#23659 (raspuns la: #23572) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
anonim 29867 - de anisia la: 06/12/2004 23:12:56
(la: Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident?)
iti multumesc pentru cuvintele tale. intr-adevar eu traiesc in tara.

visul meu cu brutaria si satucul este o idealizare a starii de bine. in povestea mea am lasat la o parte detalii impovaratoare. cand visezi cu ochii deschisi totul este posibil...

am multe alte vise. vise ce-mi trec prin fatza ochilor cand privesc in gol. le zambesc si le las sa mearga mai departe. realitatea imediata e prea diferita. asa si cu brutaria si satucul. e doar un vis. stiu ca niciodata nu voi avea atatia bani. stiu ca nu e usor sa fii acceptat acolo unde esti doar o straina (uneori nici ai tai nu te prea accepta!), stiu ca e mult pana departe. dar stiu totodata ca a visa cu ochii deschisi este hrana pentru suflet...
#30900 (raspuns la: #29867) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cartile mele de suflet - de mihneag la: 04/02/2005 14:04:03
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Peer Gynt - Ibsen
Noaptea de Sanziene - Eliade
LOTR- Tolkien

Acum citesc "Arta conversatiei" de Ileana Vulpescu si cu greu ma abtin sa nu o adaug. Cel putin deocamdata.
O nebunie a fiecaruia,o nebunie frumoasa... - de pemi la: 20/03/2005 14:46:35
(la: Romantic = practic ?)
Da,o nebunie frumoasa,un dor nebun de ceva sublim,ceva care sa ne scoata uneori din carapace,sa ne faca sa mai simtim parfumul copacilor infloriti...
Ma intreb uneori ,pot fi numita romantica ?Erau zile,chiar luni cand creierul functiona rece, ca o zbatere continua pentru atingerea unui tel,apoi imi dadeam seama ca ultima oara cand am privit in jur era zapada si dintr-o data copacii aveau fructe...cum?Direct fructe?Inseamna ca am pierdut florile de cais?Si ma trezeam ca dintr-un vis,cu un dor nebun,de frumos,de poieni inflorite,de susurul izvoarelor,de munti,de muzica si gesturi tandre.Acesta e romantism ?Sunt doar vise?
Si buna ziua si multumiri ca mi-ati permis sa-mi hranesc putin sufletul citindu-va !
#40057 (raspuns la: #39837) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pentru mine.... - de Homo Stultus la: 27/03/2006 18:38:35
(la: Unde ne sunt valorile?!)
"Somnul ratiunii naste monstrii" - Goya

...nu exista valori materiale. Acestea sunt doar bunuri. Goana dupa ele nu este in nici un caz noua si nici rea in sine. Prin doctrina consumismului se ajunge intr-adevar la exagerari. Ar fi multe de spus despre relatia pe care trebuie sa o avem cu profitul. Ar fi cel putin pueril sa spun ca nu trebuie sa urmarim profitul intr-o realitate sociala contemporana. Problema nu este daca sa-l obtinem ci cum il obtinem si mai ales cum il investim. Volens nolens trebuie sa ne dedicam si acestui tip de activitate. NU este rau pana la urma nici faptul ca majoritatea timpului il dedicam acestui scop. Rau este doar atunci cand acest tip de atitudine ne consuma integral. E rau atunci cand reduci intreaga ta fiintare la a obtine bunastarea financiara. Noi suntem fiinte dihotomice si trebuie sa ne hranim si sufletul. In legatura cu tineretul am mai abordat subiectul chiar la aceasta conferinta asa ca nu mai insist.
#113775 (raspuns la: #113702) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Te-as pedepsi - de Scherezada la: 31/03/2006 13:31:04
(la: Te-as pedepsi)
Superb,mi-ai atins inima.Bucura-te pentru ca te-a inzestrat Dumnezeu cu puterea de-a iubi.Narcisistii sunt handicapatii care se hranesc cu sufletele frumoase,apoi mor singuri,uitati,goi pe dinauntru,parasiti pana si de oglinda ,este cumplit dar !!!..... primesc ce au daruit..adica nimic si totusi sunt iubiti! Pascal spunea:"inima isi are ratiunile ei pe care ratiunea nu le recunoaste".
dintre toate temele...cele ca - de helene la: 16/06/2006 19:30:52
(la: exista o carte care e "cea mai tare"?)
dintre toate temele...cele care au ca subiect cartile ma atrag f mult...
sper sa scrie f multe persoane cartile lor de suflet...





Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...