comentarii

cartea mea freferata


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
ce poate fi sufletul -teorie 2002- fragment din cartea mea - de adacartianu la: 20/03/2004 15:08:18
(la: SUFLETUL OMULUI - Ce-i aia?...)
DIAVOLUL: Aşa că tu crezi că eşti singurul vinovat de păcatul de a dori? Dar oare, nu Dumnezeu a lăsat în oameni şi îngeri simţirea, nu el a eliberat sufletul acesta plin de dorinţi şi pasiuni, chiar dacă sufletul îngerilor diferă de cel al oamenilor.
INGERUL: Problema ta este conceptuală, nu cred că viaţa ta nu ţi-a oferit nimic altceva decât o oarecare forţă distructivă, iar înţelepciunea te-a ocolit cu desăvârşire! Ar fi absurd să descopăr că eşti doar viclean şi atât!
DIAVOLUL: Viclenia e o parte consistentă a firii mele, iar despre înţelepciune nu pot spune că m-ar ajuta cu ceva, astfel că nici nu o consider necesară planurilor mele care includ lumea. Departe de mine să gândesc că isteţimea mea poate fi întrecută de înţelepciune. Dar ce vrei să spui cu asta?
INGERUL: Problema sufletului este una de esenţă, sufletul fiind esenţa universală pe care nici măcar Dumnezeu nu a creat-o! Sufletul este o energie independentă pe care Dumnezeu poate doar să o modeleze prin virtutea unor legi universale, însă nu o poate transforma. Insăşi Dumnezeu s-a născut cu sufletul în sine ceea ce demonstrează evident că şi înaintea existenţei Lui sufletul era eternitatea. Până şi Dumnezeu a luat naştere din suflet, asemeni oricărei creaţii lumeşti sau universale! Sufletul fiind baza, restul sunt doar amănunte.
DIAVOLUL: Il consideri pe Dumnezeu doar un amănunt?! Ti l-ai urcat în cap definitiv acum!
INGERUL: Ba nu! Vezi, asta înseamnă lipsa de înţelepciune! Adevărul nu poate fi contestat, iar lupta ta aprigă de secole este o absurditate care s-a născut tocmai din lipsa ta de înţelepciune. Nu poţi fura puterea unei fiinţe asupra unei lumi atâta timp cât nici puterea ei nu este integrală. El nu reprezintă totul pentru întreg universul, ci doar pentru o parte a lui. Universul este o gradare, iar dacă Dumnezeu este puternic peste viaţa pământeană asta nu înseamnă că el deţine întreaga putere universală.
DIAVOLUL: Negi autoritatea divină? Nu mă aşteptam să fii chiar atât de nesăbuit! Ha!Eşti un înger răzvrătit cu adevărat!
INGERUL: Nu, nu contest puterea Lui, afirm doar ceea ce ştiu, faptul că nu este o autoritate universală unica, o forţă care domină întregul în toată masa lui! Te înşeli amarnic crezând de atâtea secole că e doar El şi numai El în tot acest infinit!
DIAVOLUL: Iţi baţi joc de mine?!
INGERUL: Nu. Iţi spun doar ceea ce este universul, lumea şi Dumnezeu. La baza tuturor creaţilor stă sufletul, el reprezintă viaţa apoi urmează Dumnezeu şi restul.
DIAVOLUL: Restul care?!
INGERUL: Restul care participă la procesul creaţiei, la întreţinerea vieţii în toate aspectele ei. Nu este simplu acest proces de naştere, întreţinere şi devenire, apoi, ce să mai spun de transfigurare şi transcendenţă? Crezi că toate astea se întamplă numai datorită Lui? Crezi că miturile esentiale ale umanităţii sunt doar vorbe-n vânt? Doar poveşti scornite la întâmplare de cine ştie ce muritor?
DIAVOLUL: Nu ştiu ce intenţii ai spunându-mi toate aceste inepţii…bazaconii pe care nu pot să le consider decât o insultă la adresa Lui! Ori ţi-ai pierdut într-adevăr minţile!
INGERUL: Nu am nici o intenţie în ceea ce te priveşte, m-ai împins spre dialog, acum suportă consecinţele sau pleacă. Eu nu te pot ţine aici cu forţa, sunt un deţinut. Călăii mei sunt oamenii, nici tu şi nici El!
DIAVOLUL: Dar explică-mi şi mie teoria ta cu privire la universalitate şi conducătorii ei, m-ai surprins. Si, recunosc, departe de mine să cred această teorie! Faptul că Dumnezeu nu este autoritate absolută mă uimeşte cu adevărat.
INGERUL: Este autoritate absolută asupra oamenilor nu asupra întregului univers. Nu există Dumnezeu şi doar atât, legile universale se bazează şi pe alte soiuri de forţe. Dumnezeu este doar o parte din forţa înţelepciunii, iar autoritatea Lui este răspândită asupa spiritului şi sufletului uman, nu asupra vieţii însăşi. De aceea nu El poate schimba lucrurile rele din viaţa oamenilor! Intregul univers este divizat, nu este o unitate în sine, iar asta implică o serie de forţe diferite care stau la baza orânduirii lui.
DIAVOLUL: Nu Dumnezeu a creat lumea?
INGERUL: Nu, dar a luat parte la creaţia ei. Dacă Biblia omenească spune că Dumnezeu a creat lumea în 7 zile asta este doar o latură mitologică prin care omul trebuie să înţeleagă că El este autoritatea cea mai puternică asupra umanităţii. Dar Dumnezeu nu este creatorul universalului, El este implicit o parte a acestuia.
DIAVOLUL: Si-atunci ce rol are El în creaţia umanităţii?
INGERUL: Rolul de părinte ocrotitor al omului pentru că, Dumnezeu a creat omul, nu şi lumea în care există omul! Aici s-a greşit în doctrina religioasă şi faptul acesta l-a determinat pe fizician sau chimist să conteste existenţa lui Dumnezeu şi religia!
DIAVOLUL: Vrei să spui că Dumnezeu a făcut omul, iar restul lumii în care există s-a născut prin puterea altor forţe?
INGERUL: Bineânţeles, este o problema de lege naturală, de energie universală care a contribuit la o creaţie necesară. După cum bine ar trebui să ştii, noi îngerii studiem în şcoală în afara legilor Paradisului, universalităţii şi divinităţii, însăşi doctrinele, mitologiile şi legile umanităţii, pe acelea create de ea însăşi. Este formidabil să vezi evoluţia fiinţei, să vezi când a descoperit existenţa lui Dumnezeu. După câte încercări de a-şi răspunde asupra problemei existenţei sale prin propria-i forţă, a înţeles actul divin al creaţiei! Este fantastică descoperirea organizării lumii datorită înţelepciunii cu care i-a înzestrat Dumnezeu. Inţelepciune care nu este uşor de folosit sau cultivat, şi totuşi oamenii, unii dintre ei, au reuşit să descopere prin puţinul spiritului lor o capodoperă universală cum este creatia lor şi a lumii în care trăiesc!
DIAVOLUL: Nu cred că oamenii au descoperit încă provenienţa lor sau a lumii, la ei totul este o permanentă îndoială, incertitudine. Nu au dobândit încă marile adevăruri despre care îmi spui tu acum!
INGERUL: Ei poartă aceste adevăruri în ei înşişi însă nu înţeleg adevărul, iar dacă cineva anume le-ar revela conştiinţa asupra marilor adevăruri, nu ar ştii să le primească, i-ar speria. Oamenii încă nu pot înţelege totul, şi chiar dacă le-ai da totul, uşurinţa fenomenului le-ar crea mari probleme, fiindcă nu ar ştii să se folosească de ceea ce ştiu. Ei se aşteaptă la cu totul altceva, unii se aşteaptă chiar să descopere faptul că nu există Dumnezeu…încă există multă absurditate în minţile şi încercările lor pentru a fi convins că nu pot suporta adevărul. Nu s-ar mulţumii dacă ar ştii că e doar Dumnezeu, ei încă mai caută alte soluţii pentru că au impresia că ar fi prea simplu să fie aşa. Le place viaţa complicată.
DIAVOLUL: Dar este evident că singura lor soluţie este să creadă ca sunt o creaţie divină!
INGERUL: Da, aşa este, însă fiecare în adâncul sufletului aşteaptă să i se dovedească altceva. Până nu scapă de aceste căutări care nu-i pot focaliza spre singurul adevăr real al existenţei lor, nu se pot linişti. Unii descoperă adevărul, aceia sunt cei înţelepţi, dar întotdeauna pe cei înţelepţi omenirea îi lasă la urmă, căutându-i abia în clipa în care nu mai există. In timpul vieţii lor sunt consideraţi nebuni sau visători, calităţi pe care societatea nu le acceptă. Interesantă firea omenească, păcatul voluptăţii în care cade cu uşurinţă şi cu care e atât de uşor să atragă pe oricine! Vicleniile pe care le cunoaşte de la tine îi stau uneori drept căpătâi al faptelor şi, cu atâta uşurinţă este capabilă să se joace între lumină şi întuneric încât îţi lasă impresia că umanitatea a evoluat mai presus de divinitatea universală. Evident, este doar o impresie înşelătoare, cel care ajunge să creadă în ea, el însuşi e o umbră cu atribut de om. Omul adevărat se ridică spre înţelepciune, cel care aşteaptă de la sinea lucrurilor să o primească se risipeşte spre pieire. După cum bine ştii, nu toţi muritorii văd Paradisul! Deşi Paradisul este o stare naturală. Ei înşişi îl poartă în construcţia lor, însă în felul în care trăiesc pe pământ îi îndepartează de acesta.
DIAVOLUL: Eu cred că ai luat-o razna şi spre amuzamentul meu cred că-L mâniezi tare pe moşulică!
INGERUL: Nici pomeneală! Sunt destul de înţelept să ştiu că ceea ce gândesc e adevărat. Vorbele mele nu sunt o joacă de cuvinte şi doar atât.
DIAVOLUL: De ce crezi că este adevărat, numai pentru faptul că te consideri înţelept? Mie unul mi se pare absurdă teoria ta cu privire la puterea divină.
INGERUL: Nu mă refer la puterea divină, ci la puterea lui Dumnezeu. El este divinitatea pentru oameni, dar alături de el se găsesc şi alte forţe. Esenţa divinităţii nu se opreşte în el. Divinitatea este un fenomen mai amplu pentru universalitate. Nu putem privi infinitul ca finit în Dumnezeu, pentru că El nu este un capăt, o limită. Nu vorbesc din prisma oamenilor, cu ei se întamplă altceva. Bineânţeles că pentru ei ca fiinţe, Dumnezeu reprezintă totul, însă pentru universalitate nu.
DIAVOLUL: Vrei să spui că Dumnezeu are Dumnezeul lui?! E absurd!
INGERUL: Nu. Insă el deopotrivă cu alţii conduce acest univers infinit.Eu, ca înger contribui la viaţa Paradisului, Dumnezeu contribuie la viaţa universului, omul contribuie la viaţa pământeană. Fiecare dintre noi contribuie la un proces de creaţie diferit, dar care se răsfrânge inevitabil asupra tuturor lumilor existente în univers şi, bineânţeles, asupra universalităţii însăşi. Viaţa în toate aspectele ei este cauză şi efect, nimic nu este întâmplător şi totul are un sens. Animalul, insecta, omul, noi, Dumnezeu, planetele, sufletul, chiar şi tu, au rostul lor într-un scop mult mai grandios decât viaţa pământeană sau Paradisul. Ar fi o lume mult prea simplă aşa cum o percep oamenii, o lume redusă la om şi Paradis. Viaţa e doar un pas spre adevărata lume, moartea e doar pasul următor, iar Paradisul la fel. Viaţa nu se opreşte la un nivel, ci însăşi viaţa transcede spre alte forme de viaţă chiar de nu sunt pământene. Există un soi de plafonare în lumea tangibilă, o plafonare care le mişcă oamenilor conştiinţa în asemenea hal încât nu pot percepe că viaţa lor de acolo nu este nimic mai mult decât o impresie. Ei sunt expresii viitoare care în lumea materială capătă doar o vagă intuiţie a ceea ce-i aşteaptă mai târziu. Viaţa lor este o probă pe care trebuie să o treacă până la finele timpului acordat de natură, dacă nu reuşesc se nasc din nou până când descoperă ceea ce au de descoperit.
DIAVOLUL: Asta ştiu şi eu, dar mă frământă gândul că secole de-a rândul însăşi eu l-am privit pe Dumnezeu ca fiind unic. In cazul de faţă pot înţelege de ce, de atâtea ori, aveam impresia că oricât aş încerca să transform lumea Lui în ceea ce vreau eu, alte forţe se războiau cu mine în afara Lui. E un fel de conspiraţie universală care-ţi dă libertatea să te mişti în voie până la un punct, apoi vine şi îţi întoarce toate planurile peste cap. Eu credeam că e El!
INGERUL: Nu întotdeauna, uneori nu-i stă în atribuţii să facă unele lucruri, alteori se sfătuieşte cu restul şi ajung la un plan comun în ceea ce te priveşte, în ceea ce priveşte lumea sau universul. Dumnezeu este o parte a forţei universale chiar dacă viaţa oamenilor este guvernată de el.
DIAVOLUL: Ciudat este faptul că omul cuprinde şi laturi care mă caracterizează, de ce ar fi vrut El să creeze o fiinţă în care să existe şi binele şi răul deopotrivă?
INGERUL: Omul a ales răul singur când nu a ascultat învăţătura Lui.
DIAVOLUL: Omul a căutat cunoaşterea, de ce cunoaşterea ar fi un rău?
INGERUL: Stiu, un om fără cunoaştere e un imbecil, dar El le dăruise atât cât le trebuia pentru a fi fericiţi.
DIAVOLUL: Cu toate astea nu au fost fericiţi. Si tu ai avut totul care să te facă fericit şi, totuşi, eşti aici.
INGERUL: Iţi mai aminteşti cum a luat naştere lumea?
DIAVOLUL: Din plictiseală?
INGERUL: Nu râde, vroiai să vorbim serios.
DIAVOLUL: Te ascult.
INGERUL: Era vorba despre echilibrul universal, îţi aminteşti?
DIAVOLUL: Da, credeau că prin crearea lumii se va forma echilibrul dintre timpuri. Balansul egal pe linia infinitului.
INGERUL: Da. Gândeşte-te la infinit ca la o dreaptă care are situate pe ea punctele A si B,…e!…dreapta asta este străbătută de tot soiul de energii care trec pe deasupra ei cu forţe diferite. Aceşti curenţi ajung, uneori, în punctul B cu mai multă forţă şi atunci dreapta suferă mici transformări. Punctul B se apleacă, iar punctul A trece ca vârf, apoi invers, punctul B trece ca vârf. Diferenţa de gradaţie în timp şi spaţiu este aproape insesizabilă în condiţia în care există A şi B, dar imaginează-ţi ce groaznic ar fi dacă pe dreaptă ar exista un simplu A şi toate aceste forţe s-ar vânzolii doar deasupra lui. Eee!…uite, din acest motiv a fost creată lumea oamenilor. Acesta era echilibrul căutat.
DIAVOLUL: Dar ce rol au oamenii, de ce n-au lăsat doar pământul?
INGERUL: Tu chiar n-ai minte?! Oamenii sunt energia care creaza echilibrul. Pământul e doar un spaţiu în care ei se dezvoltă pentru a contribui cu energia lor la echilibrul universal. Imaginează-ţi că pe dreapta asta sunt mai multe puncte…A,B,C,D,E…şi aşa mai departe, pe lângă astea mai sunt zeci de alte puncte care sunt, de fapt, planete nelocuite, nepopulate cu nici un soi de fiinţă. Toate planetele A,B,C,D,E sunt populate iar în jurul acestora pe o raza de mii de ani lumină nu există viaţă, ci doar alte planete nepopulate. Forţa acestor emisfere, acestor spaţii se transformă într-o forţă unică care alcătuieşte prin sine universalitatea. Să presupunem că pământul s-ar fi aflat în partea dreaptă a dreptei pe care ne-am imaginat-o, în partea stângă sunt zeci de alte planete locuite, iar în partea dreaptă sunt doar 5, de exemplu,…echilibrul nu e perfect. Atunci mai trebuia populată o planetă care să aibă în jurul ei o configuraţie de planete care pot contribui la viaţa finţelor care se vor naşte. Planete nelocuite care prin conjuncţia lor, prin amplasamentul lor să influenţeze viaţa. Fiecare om e născut sub un semn zodiacal, crezi că pământul a fost ales la întâmplare? Nu, bineânţeles, e vorba de o scară ierarhică a energiilor, a planetelor, a influenţei acestora asupra oamenilor. De ce crezi că spaţiul, cerul şi planetele au însemnat din totdeauna pentru ei un punct de reper, tipologiile ca trăsături mari ale umanităţii sunt descifrate prin influenţa planetelor, a spaţiului. Acum înţelegi ce substrat au toate aceste amănunte? Până şi timpul, gândeşte-te la timp care de fiecare dată e altul, pe pământ sau în spaţiu. Creaţia omului nu este un fenomen întâmplător sau un fel de experiment, rolul creaţiei este de o mai adancă complexitate pentru întreg universul.

DIAVOLUL: In concluzie universul se foloseşte de energia oamenilor…păi e corect?! Si ăştia, amărâţii de ei, nu ştiu nimic, le folosiţi energia şi apoi îi omorâţi! HA! E convenabil!
INGERUL: Nu glumii cu asta, ştii prea bine ce se întamplă apoi…cum ştii prea bine de ce mor oamenii.
DIAVOLUL: Da, omul bătrân nu mai posedă aceeaşi energie, dacă moare se transformă în energia iniţială. Vezi că ştiu?
INGERUL: Uneori eşti doar un bufon, ştiai?
DIAVOLUL: După atâta teorie mai trebuie să te amuzi puţin, nu crezi? Dar, ce-ai spus e interesant, recunosc. Eu nu m-aş fi gândit. Dar ce rol are atunci Paradisul?
INGERUL: Eşti îngrozitor! Tu crezi că un spirit care a existat într-o lume materială ca cea de pe pământ se poate obişnui în alta care să nu-i semene? E, Paradisul are calităţile exterioare ale lumii lor, o lume cu care sunt obişnuiţi. Vorbeam despre timp, există atâtea timpuri paralele în univers!…iar unul dintre ele este chiar Paradisul. Imaginează-ţi tot dreapta de mai devreme, pe ea se află planetele care formează echilibrul vieţii în tot ansamblul de puls material, am rezolvat problema echilibrului acesta, dar mai există şi timpul dintre timpuri. Acest timp este paralel cu toate celelalte şi în acesta se află divinitatea în toată măreţia ei. In concluzie, energia care creaza echilibrul vieţii creaza şi echilibrul acestui spaţiu în care nu poţi exista decât ca energie. Spaţiul dintre spaţii, dar pe care îl cuprinde tot infinitul universal. Si, poate te gândeşti că existând atâtea vietăţi în univers s-ar putea strânge prea multă energie în spaţiul dintre spaţii. Ei bine, nu se poate. Dintr-o regulă foarte simplă. Si anume, cum oamenii au Paradisul, fiecare din restul lumilor au spaţile lor care să fie identice cu lumea în care au trăit. Aşa se formează un echilibru superior şi, totodată, ştii că unele energii se reântorc de unde au plecat, revin la viaţă dupa un anumit timp. Ciclul acesta de energie-viaţă se produce în permanenţă, e o rotaţie, o energie vine şi o alta pleacă. Spaţiul dintre spaţii e ca o sursă de reâncărcare după ce fiinţa organică, materială, îşi consumă energia trăind.
DIAVOLUL: Asta ajungi să spui tu despre Dumnezeu! Dacă spui asta şi oamenilor te vor arde pe rug! Eu, te cred, dar în afara mea nu te va mai crede nimeni aici!
INGERUL: Stiu, nici nu voi spune astfel de lucruri…mă gândeam că, poate, acum vei înţelege măcar tu că unele dintre jocurile tale nu se vor realiza niciodată. Nu din cauza Lui, ci din cauza unei puteri mult mai mari din care el este doar o parte.
DIAVOLUL: Si despre restul…ştii ceva anume?
INGERUL: Nu, cărţile acelea nu ne sunt puse la dispoziţie, iar eu sunt doar un înger al Paradisului, nici eu nu pot cunoaşte totul, ci puţin mai mult decât oamenii. Intotdeauna există o limită pentru că numai Dumnezeu şi restul sunt culmea înţelepciunii. Restul, orice ar fi şi oricâţi ar fi cred că au acelaşi fundament, posedând aceeaşi cunoaştere a totului. In mod real nu pot conduce universul decât dacă ar fi egali, în cazul în care unul ar fi mai deştept sau mai puternic, s-ar face o altă ierarhizare, ceea ce nu cred că este şi cazul lor. De fapt, sunt convins de asta.
DIAVOLUL: Ai da toată omenirea peste cap cu teoriile tale! Ai reuşit s-o faci cu mine, dar cu ei?! La cât de înţelept eşti, de ce nu încerci să te salvezi singur?
INGERUL: Pentru că am greşit, sunt în închisoarea oamenilor cu voinţa Lui. Dacă El va considera că voi putea primi iertarea, îmi va da de ştire.
DIAVOLUL: Auzi, ştii care e o altă ciudăţenie?
INGERUL: Nu, spune-mi.
DIAVOLUL: Nu există Iadul de care vorbesc oamenii, eu nu am creat nici unul. Eu exist printre ei şi îi am adepţi cât trăiesc, după ce ei mor…eu caut alţi oameni.
INGERUL: Nu e ciudat, şi ştiu că nu există Iadul, dar trebuia construit în mintea lor pentru a se teme de tine. Stii şi motivul pentru care s-a întâmplat asta!
DIAVOLUL: Oarecum.
INGERUL: Sti bine că atunci când o fiinţa îşi foloseşte energia în mod negativ, distructiv pentru sine sau specie, energia se dizolvă atât de mult încât dispare la un moment dat. Când omul care şi-a folosit energia în mod negativ moare, nu mai posedă minimul de energie care să-l urce spre Paradis. Pur şi simplu omul rău moare pentru că, în final, devine doar materie lipsită de energie. Adevărul e că Iadul e o necesitate, aşa se poate păstra mai multă energie creatoare utilă universalităţii.
deci carti, deci frumos subie - de agatha strange la: 03/04/2005 18:59:15
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
deci carti, deci frumos subiect, cel mai frumos si mai util din toata lumea asta plina de subiecte utile si frumoase

carti care ne-au marcat existenta?

intr-un fel sau altul fiecare carte pe care am pus mana m-a sedus si m-a schimbat intr-un anumit fel, a ramas undeva subconstient, de unde ma mai influenteaza si acuma fara sa imi dau seama. e trist dar cititorii sunt produsele cartilor pe care le-au citit. nu in mod evident, dar, hai sa fim seriosi si sinceri si sa recunoastem...

totusi as vrea sa amintesc de un scriitor pe care nu multa lume il gusta si il intelege in profunzime, vorbesc de henry miller. eu zic despre el ca este un fel de filosof al sexului si al trotuarului, un filosof al vietii nu hedoniste ci al vietii uimitor de simple si concrete in care carnalul si spiritualul se amesteca...mai bine zis, carnalul este atat de savuros de carnal incat devine spiritual...

sa lasam ipocrizia laoparte si sa ne exploram tot ce tine de umanul din noi, intelgand prin asta si supraumanul...cam asta e mesajul lui h miller si pentru optimismul lui si pofta lui de viata si vraja pe care o tese in descrierile lui cred ca el o sa ramana cartea mea de capatai (am senzatia ca el insusi nu e altceva decat o carte gigantica din care si-a tot revarsat preaplinul pana cand nu a mai putut, fizic, nu intelectual)...

sa va zic ceva carti?TOATE!
ultimele 5 carti citite...?... - de ariadne la: 17/08/2005 19:12:44
(la: Care sunt ultimele 5 carti pe care le-ati citit?)
1. Gabriel Garcia Marquez-Toamna Patriarhului
2. Paulo Coelho-Diavolul Si Domnisoara Prym
3. Martin Page-M-am Hotarat Sa Deven Prost (care a devenit si cartea mea preferata)
4. Somerset Maugham-Robie
5. A.J. Cronin-Castelul Palarierului
stai sa vad cartea mea - de Jimmy_Cecilia la: 23/08/2005 23:04:48
(la: Trancaneala Aristocrata "5")
ce grup am eu..:))
habar n-am, dar am cartea tot timpul in portmoneu...
daca un accident..

yuiàààààà, ca-s O, rhesus +
#67501 (raspuns la: #67495) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cartea mea preferata - de Tofan Ana Isabella la: 29/09/2005 08:33:35
(la: Cartea mea preferata...)
"Amintiri in dialog"de Tudor Vianu si Matei Calinescu,o carte despre comunism,colarationism ,cultura,copilarie,adolescenta maturitate,scrisa intr-un stil epistolar unic....
"Muntele vrajit" Thomas Mann,si chair si " Pe drumuri de munte " a lui Hogas.Imi plac mult cartile in care abunda descrierile...
carti de suflet... - de lullabye la: 26/03/2006 11:44:07
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Cred ca in fiecare carte citita se gaseste ceva care sa ne marcheze, mai mult sau mai putin, existenta, sa ramanem cu o idee, o traire interesanta, care sa ne urmareasca mai apoi, de-a lungul vietii. Insa, sunt si acele carti deosebite, care ne impresioneaza puternic, cartile de suflet. Cartea mea de suflet, ramane pentru moment, inca nedetronata, "Alexis Zorba - Nikos Kazantzakis".
o carte - de Guinevere la: 26/04/2006 20:43:00
(la: Cofesiunile unei mame (1))
Daca cu gandurile astea traiesti, e bine ca le aduci la suprafata.

Ce pot sa-ti spun e ca exista o autoare italianca numita Susanna Tamaro, care a scris cartea asta, Mergi unde te poarta inima, pe care presupun ca nu ai citit-o dar suna foarte asemanator cu jurnalul tau. Chiar si stilul mi-a reamintit-o oarecum, pe ici-colo. Sunt convinsa ca nu o cunosti, intentia mea e sa ti-o recomand de fapt. Am mers sa o scot din raft ca sa iti scriu fragmentul de pe coperta din spate, care m-a determinat sa o cumpar acum aproape sapte ani (e in colectia Romanul Secolului XX si a aparut in 1994):

"Cartea mea spune povestea unor femei: pentru ca nefericirea coboara, de obicei, pe linie feminina, ca o anomalie genetica, ea se transmite de la mama la fiica si devine mai intensa".

Si uite cum incepe, ca sa te tentez:

"Esti plecata de doua luni si de doua luni, in afara unei ilustrate prin care ma anuntai ca esti inca in viata, nu mai am vesti despre tine. In aceasta dimineata, in gradina, m-am oprit indelung in fata trandafirului tau... ".
Dispar cartile de munca - de zaraza sc la: 10/01/2011 11:04:54
(la: Cateva "Noutati Legislative" incepand cu 2011)
Asta inseamna ca anul asta voi primi inapoi spre pastrare cartea mea de munca. Da?

#590879 (raspuns la: #590712) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Knulp_2: sunt foarte multe neconcordante cu realitatea in comment-urile tale :)
pe scurt:
1. "Noi aici vorbeam de cartea ta. Pentru ca e literatura, nu filosofie."
- e si una, si alta (poti afla de altfel chestia asta doar citind cateva recenzii de pe net)
- a, si vorbeam despre CARTEA mea? am dubii. parca nyx vorbea despre dermatograful meu folosit (cica) in exces...
2. "Deci ai facut facultatea de filosofie, bravo, esti geniala, alaturi de alte cateva mii de studenti"
- nu am facut doar facultatea
3. "Si de asta trebuie sa iti si asumi criticile."
- comentariile de pe aici NU SUNT CRITICI; criticile se fac in cunostinta de cauza - citind cartea si cunoscandu-i background-ul; si, evident, fiind familiar cu genul de literatura in care se incadreaza
4. "Pentru ca la capitolul asta imi pare ca ai probleme."
- mie si celor care au citit cartea nu ni se pare :)
5. "romantism lesinat"
- asta e de-a dreptul mortala; oare de ce toti cei care o citesc spun ca e chiar opusul? :D oare de ce-o fi numit "roman antiromantic", "cinic", etc?
6. "in romania nu-i mare lucru sa publici o carte"
- evident; doar ca eu nu am publicat ORICE FEL de carte, cum iarasi te poti convinge facand ceva cercetari. am publicat o carte ce a fost nominalizata la Cartea Anului 2010, o carte inclusa la cele mai bune debuturi ale anului in clasamente cu traditie, o carte despre care se va vorbi din ce in ce mai mult si pe care, odata cu ed. 2 care pregateste surprize de proportii, foarte putini vor mai avea curajul sa o injure la modul ultrasuperficial si fara rost :)
7. "textul lui Agopian e neutru pt ca nu vrea sa se asocieze cu cartea"
- inseamna ca nu citesti editorialele dansului si nu-i cunosti stilul; pacat, sunt chiar bune
8. "lumea spune ca nu-i o capodopera"
- lumea?! 2 useri si jumatate? :) gasesti sute (...ca sa fiu modesta) de pareri (cele mai multe mai avizate, de la oameni foarte familiarizati cu mediul literar - da, stiu ca nu suna frumos, dar asta e adevarul) sustinand fix contrariul
9. "e prea comerciala"
- poate ca PARE comerciala; comerciala in sine nu are cum fi, atata timp cat nici macar nu am scris-o cu intentia de a o publica, pana aproape de final; atata timp cat nu m-a interesat cine o va citi si ce asteptari va avea cel care o va citi
10. "foloseste ironia, chiar daca e mai greu"
- asta fac restul de 28 de capitole din carte
...mai sunt si alte chestii complet neadevarate (ma refer strict la ceea ce afirmi ca fiind "facts", nu la parerile tale, care sunt si raman ale tale si cu care eu n-am treaba) dar nu mai stau acu sa le vanez pe aici
- pe de alta parte, ai si tu dreptate: nu stiu de ce pierd eu timpul laudandu-mi cartea, cand asta o vor face de acum incolo (luni si ani) cei care o vor citi. daca era o carte mediocra, da, poate avea mai mult sens :)
#614766 (raspuns la: #614274) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Testamentul lui Arghezi...intreg - de Madalina la: 22/11/2003 20:45:05
(la: Poezii !!)
Poezia se numeste "Testament" si este intr-adevar superba! Asa incit, iat-o intreaga...cu toata placerea!

Nu-ti voi lasa drept bunuri, dupa moarte,
Decât un nume adunat pe o carte,
In seara razvratita care vine
De la strabunii mei pana la tine,
Prin rapi si gropi adanci
Suite de batranii mei pe brinci
Si care, tinar, sã le urci te-asteapta
Cartea mea-i, fiule, o treapta.

Aseaz-o cu credinta capatai.
Ea e hrisovul vostru cel dintai.
Al robilor cu saricile, pline
De osemintele varsate-n mine.

Ca sã schimoam, acum, intaia oara
Sapa-n condei si brazda-n calimara
Batranii au adunat, printre plavani,
Sudoarea muncii sutelor de ani.
Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite
Eu am ivit cuvinte potrivite
Si leagane urmasilor stapani.
Si, framantate mii de saptamani
Le-am prefecut în versuri si-n icoane,
Facui din zdrente muguri si coroane.
Veninul strans l-am preschimbat în miere,
Lasand intreaga dulcea lui putere
Am luat ocara, si torcand usure
Am pus-o când sã-mbie, când sã-njure.
Am luat cenusa mortilor din vatra
Si am fãcut-o Dumnezeu de piatra,
Hotar inalt, cu doua lumi pe poale,
Pazand în piscul datoriei tale.

Durerea noastra surda si amara
O gramadii pe-o singura vioara,
Pe care ascultand-o a jucat
Stapanul, ca un tap Injunghiat.
Din bube, mucegaiuri si noroi
Iscat-am frumuseti si preturi noi.
Biciul rabdat se-ntoarce în cuvinte
Si izbaveste-ncet pedesitor
Odrasla vie-a crimei tuturor.
E-ndreptatirea ramurei obscure
lesita la lumina din padure
Si dand în varf, ca un ciorchin de negi
Rodul durerii de vecii intregi.

Intinsa lenesa pe canapea,
Domnita sufera în cartea mea.
Slova de foc si slova faurita
Imparechiate-n carte se marita,
Ca fierul cald imbratisat în cleste.
Robul a scris-o, Domnul o citeste,
Far-a cunoaste ca-n adancul ei
Zace mania bunilor mei.

#4953 (raspuns la: #4935) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cred ca - de Catalina Bader la: 22/11/2003 21:43:31
(la: Poezii !!)
esenta mesajului este:
ca sa schimbam acum pentru intaia oara
sapa-n condei
si brazda-n calimara
batranii au adunat, printre plavani, sudoarea muncii sutelor de ani.

Cartea mea, fiule, este o treapta.

Ea este testamentul meu:tu, sa o continui concentrand in ceea ce gandesti toata intelepciunea stramosilor care au muncit din greu pentru ca tu sa ai un condei si o calimara.

Tu, fiul meu, trebuie sa mai creezi o treapta si sa lasi fiului tau acelasi testament ca si al meu.
#4959 (raspuns la: #4953) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Grila de lectura! - de Ovidiu Bufnila la: 08/03/2004 04:45:51
(la: Ovidiu Bufnila, despre taina norilor din Tando si Guasalaa)
De-o viata navughez prin universul cartilor si nu numai. Nu pot spune ca citesc! Am un milion de carti deschise la pagina cutare sau cutare. Citesc in ultimul timp cartile magice din forumurile oceanului digital. Oamenii sunt cartile! Unii sunt tafnosi, altii aroganti, altii fac pe nebunii, altii sunt asemenea unor ingeri, altii naivi, altii insurgenti. In forumuri e o lume extraordinaraaaaa! Eu navighez sub flamura bufniliana. Nu am folosit alte nume decat atunci cand am inventat Fanii lui Bufnila, o instructiune autoironica. Era de fapt o trista constatatre a faptului ca in aceasta lume balcanica plina de intelectuali oportunisti si fals pozitionati in Istorie, fanii nu se comporta asemenea unor fani adevarati. Ca sa fii FAN e kestie de atitudine si de asociere. Nu cred ca avem fani adevarati pentru SF-ul romanesc. Cand esti fan te identifici cu scriitorul sau cu personajele lui. Cand esti cosmopolit fara sa stii, nu poti fi fan. Am fost banat intr-un forum unde s-au speriat de moarte cand le-am vorbit despre Omul matriceal si cand am pus la cale Razboaie de Imagine. Altii se incontreaza cu mine pentru ca am avut curajul nebun si autoironia fabulistisca de a ma crede cel mai mare scriitor din lume si cel mai mare consilier de imagine al tuturor timpurilor. Multi forumisti nu au simtul umorului, altii traiesc inca dupa principii desuete ale lumii de hartie. Noile carti sunt mult mai pasionante decat rigidele carti de hartie. Am pornit sa navighez prin lume pentru ca nu vreau sa mor intr-o carte idioata de hartie! Mitul scriitorului modern se prabuseste. S-a sfarsit cu tirania editorului si a criticului literar. Se ventileaza rapid ideile despre literatura. Voi veti cunoaste alte vremuri. Intr-un fel va invidiez. Am inceput sa postez povestiri in forumuri. Mi s-a spus, "te faci de ras". De ce? Ovidiu Bufnila vrea sa fie in contact direct cu navigatorii! N-am chef sa stau cu cartea mea intr-o librarie sa astept ce? O sa ma pierd in oceanul virtual printre milioane de scriitori? Nu ma duc eu la fund! Am o armada! Sunt Marea Meduza Fictionalaaaaaaaaaaa!
#11583 (raspuns la: #11467) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
... - de (anonim) la: 15/03/2004 08:21:52
(la: Femeile in arta: concurente sau inamice ale barbatilor ?)
Ma numesc Cecilia Stefanescu. Am dat intimplator peste "conversatia" dumneavoastra, care pare sa aiba un caracter oarecum privat, si ma simt datoare sa va atrag atentia ca nu ati citit prea bine interviul pe care-l incriminati. Dar, daca am ajuns sa vorbim despre "literatura feminina", cred ca ne aflam deja in eroare. Mesajul din interviu era tocmai asta, ca nu exista literatura pe genuri, ca literatura e buna sau proasta, indiferent de ce gen este cel care-o face.
Pe de alta parte, faptul ca ma mentionati ca pe "sotia lui cutare" nu va prea legitimeaza sa luati apararea autoreselor. Iar cartea mea nu este in nici un caz feminista. Ma indispun feminismele in judecatile de valoare asupra literaturii si cred ca cine le face ascunde un profund gol in intelegere.
#12070 (raspuns la: #11607) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
How to win friends - de (anonim) la: 27/05/2004 07:40:11
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
"How to win friends" a lui Dale Carnegie e cartea mea de suflet. Mi-a marcat vata intr-o maniera considerabila. O recomand tuturor. Cine mi-a dat-o cadou, initial, a vrut sa ma loveasca in amorul propriu. Nici macar nu-si imagineaza ce bine enorm mi-a facut. II multumesc din suflet!
Ca sa va conving de ce valoare inestimabila are aceasta carte, va redau cel mai simplu citat, tradus asa cum am putut:
... dind cadou un zimbet:
"Nu costa nimic, dar cistigi mult.
Imbogateste pe cel ce-l primeste, fara sa saraceasca pe cel ce-l daruieste.
Dureaza o secunda, dar amintirea lui poate fi eterna.
Nimeni nu e asa de bogat ca sa reuseasca sa traiasca o viata fara sa primeasca un zimbet.
Nimeni nu e asa de sarac, de a nu se simti mai bogat daca daruieste un zimbet.
E un relax pentru cei obositi, o lumina de speranta pentru descurajati, o raza de soare pentru cine e trist, cel mai bun remediu natural impotriva problemelor vietii.
Nici o persoana nu are mai putina nevoie de un zimbet decit persoana care nu-l mai poate poate darui."
... si un altul
"Valoarea unei persoane poate fi data si de motivele pentru care se supara".
#15919 (raspuns la: #11393) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sixpack alias Anonim - de Mary la: 24/06/2004 14:18:16
(la: Despre Alegerile din S.U.A.: De ce trebuie sa votam pt. GWB.)
Multumesc mult pentru linkul de relaxare anonim cu nume de sixpack. Real good, funny...
Acum ca ma simt foarte relaxat ...(a)de fapt...si iti trmit si eu cite ceva din ce se gaseste de fapt cu usurinta in marele Web.Daca vrei mai multe inofrmatii, tot ce trebuie sa faci este sa tiparesti la Google cuvintele ``minciunile lui Bush`` pe una din limbile vorbite de tine, pe care o stapinesti tu cel mai bine, engleza, romina etc.
Dupa ce citesti si vei fi cit de cit mai informat , iti propun sa te relaxezi si tu un pic cu linkul pe care il recomand eu (tuturor) :
www.screentoys.com

Deci ai aici unul din textele gasite cu ajutorul lui Google...
John Le Carré:
„M-am saturat de minciunile lui Bush si Blair!“

In cotidianul Times a publicat un dur articol anti-Bush. La BBC a facut cateva declaratii acide la adresa lui Tony Blair. Ultimul sau roman, Absolute friends (Prieteni totali), aparut recent, este o carte polemica, o necrutatoare sarja indreptata impotriva politicii externe americane. „Ce se intampla cu dvs., John Le Carré?“, a fost intrebat marele scriitor, autor de romane politiste, unele rezultate din experienta sa de fost angajat al serviciilor britanice de informatii externe. Raspunsurile lui Carré curg suvoi. Un suvoi al revoltei si maniei.
„America a intrat intr-una dintre perioadele ei de nebunie, iar cea de fata este, cred eu, mai rea decat toate celelalte care i-au marcat istoria: mai rea decat maccarthysmul, mai rea decat Golful Porcilor si, potential, mai dezastruoasa pe termen lung decat razboiul din Vietnam.“

„Ceea ce s-a intamplat dupa atentatele de la 11 septembrie 2001 este revoltator. A fost declarat un razboi impotriva terorismului. Si reactualizata frazeologia folosita de aliati impotriva nazistilor si a comunistilor: «imperiul raului». Presei i s-a pus calus, iar opinia publica a fost indusa in eroare. Este interzis sa spui ca i-am antrenat si ajutat pe mujahedini in lupta lor impotriva imperiului sovietic al raului. Este interzis sa spui ca Musharraf (presedintele Pakistanului - n.n.) facea parte din cercurile apropiate de Al-Qaeda si ca a incheiat acorduri cu Osama bin Laden. Si mai ales este interzis sa dai de inteles ca insusi Osama a fost poate antrenat de Statele Unite.“

„Neoconservatorii prevazusera un nou razboi impotriva Irakului cu mult inainte de 11 septembrie. Si s-au folosit de bin Laden ca sa lupte impotriva lui Saddam. Intr-un fel, Osama si Bush sunt facuti unul pentru altul: nici unul nu accepta jumatatea de masura. Revenind, neoconservatorii i-au prezentat lui Clinton planurile invaziei, iar el a declarat ca ideea este buna, ca il detesta pe Saddam, dar ca acesta ocupa doar locul trei pe lista sa de prioritati. Azi, multumita lui Richard Clarke, consilier pe probleme de antiterorism, stim ca, la 11 septembrie, Bush le-a spus serviciilor sale secrete: «Faceti in asa fel incat responsabilitatea sa revina Irakului si lui Saddam». A functionat, in plus, o ranchiuna mai veche: dupa razboiul din Golf, raul de Saddam a incercat sa omoare afacerile petroliere ale lui «papa» Bush...“

„Nenorocirea lui Saddam a fost ca statea asezat pe cea de-a doua mare rezerva petroliera din lume. Daca n-ar fi avut petrol, ar fi putut ucide dupa propriul plac. Alti lideri o fac zilnic. De exemplu in Pakistan, in Siria, in Turcia, in Egipt. Bagdadul nu reprezenta nici un pericol real si imediat pentru vecinii lui; si nici pentru Statele Unite si Marea Britanie. Daca ar exista, armele de distrugere in masa ale lui Saddam ar fi niste bagatele in comparatie cu ceea ce Israelul si Statele Unite pot pune in miscare in doar cinci minute.“
„In joc se afla, de fapt, nevoia Americii de a-si arata puterea militara. De a le-o arata tuturor: Europei, Rusiei si Chinei. Iar Tony Blair, prin rolul asumat (in Irak - n.n.), a crezut ca poate avea vreo influenta asupra evolutiei lucrurilor. Dar nu are nici una. Nu face altceva decat sa dea o falsa legitimitate politicii americane. L-am atacat pe Blair pentru ca l-am votat, l-am sprijinit, iar el a devenit un menestrel al lui Bush. I-a acceptat cruciada si s-a declarat convins de existenta armelor ascunse in Irak, desi stia ca este o minciuna. M-am saturat de minciunile lui Bush si Blair!“

„Cel mai mare pacat este coruperea adevarului. Majoritatea oamenilor din Statele Unite n-au nici o sansa sa cunoasca realitatea, pentru ca adevarul nu poate strapunge sistemul instalat la Washington. Oricine incearca s-o faca este zdrobit. Intr-o mai mica masura, asta mi s-a intamplat si mie cu ultimul roman, primit cu raceala din cauza opiniilor mele politice. Evident ca o carte constituie sinteza unei experiente: sunt elemente asamblate intr-un climat de relativa liniste. Dar Prieteni totali l-am scris cu manie, intr-un moment cand aveam senzatia ca vad rejucandu-se un film vechi, foarte cunoscut, cu America interpretand, inca o data, rolul principal.“

„Dupa 11 septembrie, am incercat cu disperare sa reflectez cumva acele evenimente. Pot intelege si chiar aproba invazia din Afganistan. Dar m-am ingrozit cand am vazut pregatirile de declansare a unui razboi in Irak. Poti fi partas la minciuna prin simplul fapt ca taci. De aceea, cartea mea contine ideea ca minciuna, amagirea de sine te pot distruge. Vreau ca, prin acest roman, cititorii sa simta aceeasi manie si sa afle ca pot fi inventate noi forme de protest, de exprimare a revoltei“, declara fostul spion britanic devenit celebru autor de carti politiste. Si din a carui manie s-a nascut Prieteni totali, o poveste despre dramaticele destine a doi barbati care, dupa ce viata le schimba de mai multe ori directia de mers, ajung, in final, sa lupte in razboiul din Irak.

INCHEIAT CITATUL.

Sa mai inchei cu parerea personala ca nu sintem aici sa facem politica, dar sa ne exprimam parerile. La numitor comun. Indiferent de european, american democrat etc, numitor care se numeste CETATEAN AL LUMII pentru ca atunci cind este vorba de BINELE SI PACEA LUMII trebuie sa gasim toti numitorul comun. Pacat ca nu ai inteles asta pina acum.
Si inca ceva.
De comunism nu imi e dor (de obicei iti este dor de ce iubesti, nu??) dar mersi pentru gluma. Bun humor, m-a facut sa rid. Ma intreb daca esti pregatit sa ii faci iubitori de comunism pe mai mult de jumate din americanii cu drept la vot si care se numesc democrati ?? Plus citiva , din fericire din ce in ce mai multi conservativi care isi dau seama ca este vital necesara o schimbare in noiembrie...
Pe viitor, cind mai aplici ecuatii de matematica la politica, mai gindeste-te ca sa le folosesti corect....
Mult succes!!
paulo coelho - de (anonim) la: 19/07/2004 00:32:06
(la: Paulo Coelho?)
Eu am citit majoritatea cartilor ale sale si pot spune cu absoluta certitudine ca e un scriitor fara pereche. Stilul sau e simplu si complex in acelasi timp.. Intri intr-o lume din care nu ai vrea sa iesi prea curand. De fapt.. e o intreaga lume, fantasticul se amesteca usor cu realitatea.
Cartea mea preferata: "Diavolul si domnisoara Prym".
#18052 (raspuns la: #780) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
iarba - de Jay la: 07/08/2004 20:05:08
(la: Banc: doi mosi pe o banca...)
Un francez stilat, elegant, la costum iese dintr-un supermarket impingand un cos plin ochi de marfuri si mancaruri gurmande de toate felurile: sampanie, somon, caviar, mezeluri, etc. In momentul in care se apropie de port-bagajul Jaguarului sau, observa un roman rahitic care umbla de colo-colo prin parcare rupand ierburi ce cresteau la imbinarea dintre carosabil si bordura. francezul : - Domnule, dar ce facetzi aici?

romanul: - Adun iarba ca sa mananc. Trebuie sa duc si acasa ca nu mai avem nimic.
f: - Adevarat?! Daca-mi permiteti, poftitzi cartea mea de vizita si venitzi sa mancatzi la mine acasa.
r: - E frumos din partea dumneavoastra, domnule, dar am si nevasta si 8 copii... In fine...
f: - Dar binentzeles! Venitzi cu familia dumneavoastra!
r: - Chiar ca suntetzi dragutz! Numai ca din copii unii sunt deja casatoritzi, au si ei copii...
f: - Va rog, aducetzi-i pe totzi!
r: - Sigur nu va deranjeaza?! .pentru ca mai sunt sorele si cumnatzii mei, suntem destul de multzi.
f: - V-am spus, insist, imi va face placere! La mine acasa iarba e uite-asa, daca suntetzi multzi cu atat mai bine - in 3 ore terminatzi!


moda literara! - de carmentopa la: 09/08/2004 13:38:46
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
De cand e lumea lume...moda moda...toate au un timp al lor!
Carti , oameni, filozofii, haine, coafuri etc.
Daca in intalnirea asta mondena ai norocul sa inveti ce sa citesti si cum sa citesti...esti un om fericit!
Parcurgand aceasta "conferinta" traiesc un sentiment de bucurie ! Deci...se mai citeste inca!
E drept, nu cunosc varsta conferentiarilor dar ...oricum...
Nu totdeauna moda , trend-ul este si calitate!
Cartile iti schimba viata ! Da ! Asa este! Ce carte iti schimba viata? Aceea care te-a facut sa cauti, sa citesti mai mult , sa-ti placa sa citesti, aceea care....te-a transformat intr-un CITITOR!
Cartea care m-a format pe mine a fost :"RAZBOI SI PACE" atat de importanta a fost pt. mine incat si azi, ori de cate ori nu am ce citi (de calitate si sigur bun!), revin la RAZBOI SI PACE!
Am citit multe alte carti enumerate aici care m-au cladit ca om dar...cartea mea de capatai ramane aceasta!
Si pentru mine e mereu noua! E lectura mea sigura in afara BIBLIEI in care mereu gasesc ceva inedit si folositor! Si, fara sa fi citit Biblia (cu atentie si cu cunostinte) nu poti intelege o multime din cartile enumerate aici! Nu degeaba se cheama "Carte cartilor"!
Conteaza? - de homeless la: 30/08/2004 18:55:48
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
Am 44 de ani, pe cartea mea de munca scrie incheiat stagiatura inainte de 1989 iar carnetul de conducere mi l-a dat Militia, nu Politia. Pot sa spun ca am avut suficiente experiente Inainte si Dupa...

Nu regret ca mi-am schimbat cu totul meseria - ea, saraca, are nevoie de prea multi bani de la buget ca sa supravietuiasca -, regret, insa, nu stiu de ce, timpul petrecut in trenurile pentru navetisti (50 km dus, 50 km intors era norma mea!), zecile de carti pe care le citeam in lumina chioara, discutiile purtate pe teme ce azi par snoabe (prea ne interesau chestiile alea general umane...), dar atunci erau firesti si puteau fi continuate la un pahar de vodca...

Si mai regret ca nu mai pot sa bantui noaptea prin oras. Si pe atunci erau o problema cainii, dar infractorii puteau fi multumiti cu o tigara sau inselati cu o falsa suferinta care, daca o jucai ca lumea, era un pasaport si in cele mai periculoase zone.

E mult? E putin?
salut - de (anonim) la: 16/09/2004 00:23:40
(la: Saga 'Carte de Sejour')
nu pot sa ma abtin si sa nu spun ca azi am primit cartea mea de sejur pentru franta si asta dupa aproape un an....in plus, acum suntem in septembrie si validitatea cartii este trecuta, cu alte cuvinte astazi mi-au eliberat o carte de sejur care este, de fapt a fost valabila pana pe 1 august 2004! trebuie sa spun ca am dat in schimb la prefectura recipisa mea care dura pana pe 28septembrie2004! este un delir totul aici! halucinant! multumesc prefecturei din strasbourg....
bonne chance a tous! L.
#22440 (raspuns la: #15354) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...