comentarii

cartea si caietele sunt oglinda elevului


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Incerc sa am o parere buna..: - de Ivy la: 14/09/2004 19:31:12
(la: Ce parere aveti de scolile din strainatate)
Incerc sa am o parere buna..:-) Am trecut prin tot felul de stari decind fiica-mea a inceput scoala. Si au trecut ceva ani de atunci. Am trecut prin stari de nervi, comparind scoala care o face ea cu ceea ce am facut eu, stari de frustrare cind am incercat sa ii explic cum e cu impartirile..(ai mare dreptate Camelia) si am renuntat pentru ca ei le fac diferit decit am invatat noi, am trecut prin stari de surpriza totala cind in primi ani asteptam sa vad manualele si caietele..si ea avea un ghiozdan plin cu creioane, creionase, penare, penarutze orice altceva inafara cartilor si a caietelor asa cum eram noi obisnuiti. Acum am o stare de...bine..:-) ma rog, glumesc..e de ingrijorare, dar si de impacare in acelasi timp.
E in unul din gradele superioare si a inceput sa vina acasa cu carti si caiete..parca lucrurile s-au mai schimbat un pic.

Ce am invatat in anii astia a fost sa nu mai fac comparatii in ceea ce priveste copilul meu. Nu o mai compar cu mine, cu tata-sau, cu copilul de aceeasi virsta din Romania, cu colegul de clasa..etc, etc.
Va invata ce va invata si cum va fi regula.
Deci, nu vreau sa spun ca e mai bun sau e mai prost sistemul de aici. Spun doar ca e altceva, este "un altceva" fata de ceea ce noi am stiut, sau eu am stiut. Nu am idee prea mare cum e scoala in romania, ce stiu e ca anul trecut am vorbit cu o prietena al carei baiat in virsta de 17 ani elev la unul din liceele prestigioase din capitala, a decis ca mama si tata ii ofera tot ce e bun si ca nu prea mai are chef sa invete. Si in felul acesta a ramas corijent la o buna parte din materii, so, mama speriata de ceea ce vor spune prieteni, partenerii de afaceri etc, etc a inceput a da spaga la profesori pentru a il trece clasa. So, el a trecu mai departe..
Probabil ca e doar un caz..nu se intimpla asa la toti tinerii..Ce doream sa spun e ca probabil (nu stiu cu siguranta), s-au mai schimbat si prin Romania lucrurile in sistemul de invatamint..poate in bine poate in rau..nu stiu..

Cel mai bine, e sa speri ca ceea ce faci tu nu e tocmai rau..

Ivy
Ana - de anisia la: 14/07/2005 22:22:17
(la: Ordonati sau dezordonati)
nu toti sunt rigizi...unii sunt doar tipicari sau prea mult batuti la cap in copilarie. eu iubesc ordinea dezordonata...adica am o ordine a mea...care la prima vedere pare un kaos, dar crede-ma ca stiu fiecare lucru de unde sa-l iau...

am un fost coleg de scoala generala (uite ce departe m-a dus gandul) care era de etnie germana. tatal lui era un tipicar din ala...ca la carte. imi aduc si acum aminte de colegul meu cat de ordonat isi tinea cartea si caietul pe banca...iar daca te uitai in caietul lui, fereasca Dumnezeu sa gasesti vreo stersatura sau mazgaleala. dar el, ca si copil, nu era deloc rigid. era la fel de nazdravan ca si noi. nu mai stiu ce s-a intamplat cu el, dar ti-am spus despre asta cu gandul la educatia primita acasa. uneori cicaleala parintilor ne formeaza acele refexe conditionate din cauza carora facem lucrurile din rutina.
Chiulangita cronica! - de PROUDFRECKLED la: 30/07/2005 14:47:58
(la: Ce de prostii mai faceam in copilarie!)
Cassandra nu,n-am mincat niciodata creta,ceea ce nu m-a impiedicat sa chiulesc:))))
Chiulangeala e si ea de mai multe feluri.Cel mai des intilnita ,in cazul meu,era ca nu-mi faceam temele ori,nu deschideam cartea.Eram atit de terorizata de extemporale ca si azi mai visez celebra fraza"scoateti o foaie de hirtie si dati extemporal"...brrr,si acum ma infior.Aveam un coleg ce ma astepta la usa cu temele facute eu trebuia doar sa le copiez!Acelasi coleg aducea un caiet de teza si pentru mine ca eram asa zapacita ca uitam.Mai chiuleam cind venea cite un film nou,ori trebuia neaparat sa termin o carte pasionanta.Una de care-mi aduc aminte este "Teatru American Contemporan".Am citit cele doua volume pe nerasuflate.Si mai era chiulul neprevazut.De ex:trebuia sa-l ajut pe fratele meu sa-si completeze foile milimetrice cu diagrame de probabilitate pentru tragerea la LOTO.Facea la calcule de nebun ,ca nu era ordinator personal pe vremea aia, dar niciodata n-a cistigat mai mult decit a investit.Cel mai fara de bataie de cap era chiulul organizat ,cu clasa.Minunat,nici o responsabilitate.Si ca tot suntem la capitolul chiul,voi cunoasteti tehnici de copiere?E drept ca toate le-am invatat de la Dan (fratele meu)tragind cu ochiul.Eu eram o palida imitatie.El era "Asul".Ani de zile am mai pastrat fituicile lui care erau scrise marunt cu numar de pagina si la inceput aveau cuprins.Facea fituici doar la materiile ce nu-i placeau.In rest participa la olimpiadele de matematica fizica si chimie.Tin minte ca la un extemporal am citit pe furis, in premiera , un pasaj din "Morometii"lui Preda,cind un Moromete se arde cu fasole fierbinte si tace, s-o pateasca si ceilalti...si pe mine m-a apucat un ris cu lacrimi de nici sa scriu n-am mai putut...
De cite ori am carat ghiozdanul avind cartile si caietele din ziua precedenta...
*** - de picky la: 10/04/2007 08:22:18
(la: Jocul de oglinzi)
Da' tu te privisi cu adevarat in vreo oglinda ?
Ca de cartea cu pricina, doar oglinda ta poate aduce vorbire.
*** - de Italia la: 04/01/2008 18:10:40
(la: Bilant)
charlie,spune mi drept,te am socat si pe tine?Sper ca nu!Iti plac replicile noastre taioase?Sa continuam?
Si lupta un pic cu tristetea asta!In ce zodie esti?Iubesti pe cineva in momentul asta?Scrii!Ce scrii si de ce?Daca scrisul e refugiu pentru tine,de ce ori de cine fugi?Si eu am fugit multi ani in carti si caiete,scrisul si cititul m au ajutat mult,sau asa credeam.Bilanturi?Cand eram tanara,de anul nou,acum in fiecare zi,am invatat sa traiesc fiecare zi ca si cand ar fi ultima.Bafta!Arunca te!Cafenica te va prinde in bratele i ample!
Gloria - de adina.petre la: 17/07/2009 09:33:03
(la: Sunt eu ciudata?)
Recunosc cu mana pe inima, ca nu am citit cartile de reguli si conduite elevate. Imi amintesc insa ca in copilarie, cand ma jucam prin casa cu sor-mea, mai citeam din "Codul bunelor maniere". Era o carte ce parea a fi scrisa in anii 1400, asa de veche si morfolita era, si ne placea sa jucam pe roluri mersul la restaurant, ea doamna, eu domnul, sau calatoria cu trenul...daca or fi ramas chestii in capul meu, is de atunci. In rest, numai lucrurile cu care am fost crescuta in casa, de ai mei, si lucruri pe care mi le-am insusit "dupa ureche" pentru ca mi se par firesti.

Si da, daca relatiile ar fi fost mai apropiate cu cei trei, as fi discutat altfel problema, chiar daca as fi pus in continuare intrebarile de aici. Pentru ca desi am 22 de ani si sunt in generatie cu ei, cei mai multi mi se pare mai mult decat necivilizati. Si atunci, raman si ma intreb. Sunt eu cu capu, sau e ceva in neregula cu ei?
#464015 (raspuns la: #463968) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
scoli din vest - de cameliaim la: 08/08/2004 10:54:57
(la: Ce parere aveti de scolile din strainatate)
Comentariul de mai jos al lui Horia il gasesc pur si simplu 100% la obiect si adevarat. Fii-mea are 11 ani si se duce de 8 ani la scoala in Spania (mai concret in Cataluña). Legea zice ca e obligatoriu de la 6 ani, dar cum toti incep la 3, il duci tu la 6 si ceilalti scriu, citesc (relativ) si, mai ales, vorbesc limba. Total, ca si altii de mai jos, nu-mi vine cu lectii acasa (zice ca le face in pauza de 1/2 ora), intre clase de catalan si castellano are o brambureala in cap (ca, de, catalana e o limba, desi 60% sunt cuvinte spaniole fara ultima silaba, 30% sunt franceze si 10% romane, dar ei o dau inainte), de istorie n-a auzit, geografia este a Cataluniei...si cam atat. A, nu, eu speram ca avand o facultate tehnica, puteam s-o ajut cel putin pana pe la 15 ani. Am renuntat acum doi ani, cand a inceput cu impartirile. Pentru ca nu se fac cum le facem noi.Noooo! Inmultesti si scrii dedesubt, apoi scazi si cobori cel de sus. Aceste trei operatii le fac in cap si sub linie pun doar rezultatul final. Asa ca dupa multe incercari de a o invata cum fac eu (si restul lumii), am renuntat si i-am zis sa faca cum stie ea, pana ii da rezultatul corect. Cartile le lasa si ea la scoala. Ghiozdanul e plin de: penare (creioane negre si colorate, creioane de ceara, pixuri de n culori, punta fina si dracu mai stie ce), caiete, folii, dosare. De geometrie inca n-au auzit. Iar anul asta, cand am fost acasa, am vrut sa-i iau manuale de romana. Copilul scrie in romana, dar cu greseli de ortografie. Ideea mea era apoi s-o trimit la ai mei, sa studieze mai departe la Cervantes. Ei bine, cautand printre manuale, mi-am dat seama cu oroare, ca fii-mea, care aduce doar note bune, cu matematica este pe undeva pe la jumatatea clasei a doua din Romania. Ca sa nu mai vorbim de engleza. Ca i-am zis, macar pe strada, sa se abtina de a folosi cuvinte englezesti, o mai aude vreun strain si moare de ras, iar eu de rusine. Apoi mi-am adus aminte de comentarii pe care mi le facusera cativa spanioli mai scoliti: "Daca aveti rude afara, trimiteti-o acolo sa studieze". Ce sa-i mai zici, cand ei singuri recunosc ca elevii spanioli sunt ultimii din Europa. Problema e ca pe mine doar cartile ei ma costa 400€...
cartea marele mister.... - de cosmacpan la: 25/09/2004 21:37:25
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Cartea, marele mister
Deruland mesajele acestei sectiuni trebuie sa marturisesc ca am doua bucurii si o tristete (ca in patru nunti si o inmormantare). Prima bucurie este ca nu sunt singurul contaminat cu acest virus « vorbulitza de la Alice: fugi cat te tin picioarele, 'chestiile (astea) interesante' dau dependenta. eu nu cautam nik pe net, cand am dat de teroarea, extazul si umilinta ultimului an din viata mea. fugi, om bun, ca-i mai rau decat orice drog » (si e vorba de virusul numit carte si nu cafenea), a doua bucurie e ca am reusit sa-mi « infectez si copii cu acelasi virus » caci numai o nebunie poate sa te indemne sa mai cumperi carti pe care sa le si citesti cand poti afla mult mai repede si usor tot felul de lucruri de la tv-u. Tristetea consta in faptul ca de multe ori uitam si incepem sa ne « fudulim » cu ce avem. Pentru mine cartea este un mister, este ceva plin de viata care te cauta si te gaseste (si nu invers cum s-ar putea crede). De ce spun acest lucru : pentru ca am tavalit in avalansa uitarii carti deosebite (pentru care nu eram inca pregatit) si au fost momente de vraja si mister cand am pus mana pe ea si nu am mai lasat-o sa-mi scape. De ce am pus mana ? pentru ca-mi facea cu ociul ? pentru ca ma atragea ca un magnet ? mister, suspans…nebunie. Sunt carti pe care le recomand si carti pe care le vreau uitate. De ce uitate ? din doua motive : unele sunt ca un cutremur devastator si simt ca n-as putea sa le mai citesc odata sau macar sa le frunzaresc (cum poetic marturisea de Arcturus - 16/04/2004 - O asa carte nu poate fi citita decat cu un sentiment de "inaltare in abisurile nebuniei umane".) iar celelalte sunt oglinda sufletului meu si recunosc ca ma doare sa vad cata uscaciune si uraciune zace si colcaie acolo, in mine.
Dar intotdeauna am avut momente si trairi si indiferent daca am trait toata « viata pe un peron » sau « in lanul de secara » intotdeauna mi-am amintit ca la « rasarit de eden » trebuie sa fie cateva « dune ». cand voiam sa plang imi aminteam « ce verde era valea mea » si-mi dadeam seama ca nu suntem decat « oameni si soareci » in acelasi timp, chiar daca suntem in « zbor deasupra unui cuib de cuci » Obraznicia facea din mine « omul care rade » iar cunoscutii ma alintau in deradere cu : ce a mai citit « magicianul ». Iar eu « Don Quijote » imi permiteam sa le raspund ca « jocul cu margele de sticla » a fost inventat pentru a tine minte numarul celor « o mie si una de nopti » iar toate « basmele » si « povestile » lor nu ma ating. Caci eram si sunt « idiotul » care la fel ca « alchimistul » speram sa gasesc « pendului lui foucault » undeva la baza, la « fundatia » lumii. Dar « numele trandafirului » staruia ca o grimasa pe buzele lor ce sopteau privindu-ma ingaduitor « asa grait-a zarathustra » si nu intelegeau ca eu dupa ce asistasem la « fenomenul pitesti » ma chinuiam sa descopar in « jurnalul fericirii » « enigma otiliei ». dupa ce raspundeam la intrebarea « cum am ajuns scriitor » cautand printre « amintiri din copilarie » « casa budenbrock » de pe « muntele vrajit » caci « maestrul si margareta » lui plecasera dupa « vrajitorul din oz » care se afunda in desisul preeriei dupa « winetoo » iar « coliba unchiului tom » era neancapatoare ca si « insula cu elice » sau « hanul ancutei ». De multe ori, noaptea pe cand « soldatul sjvek » patrula intrebandu-se « pentru cine bat clopotele », stateam ca « omida » si ma intrebam, ce face « colectionarul » daca eu raman in stadiul de larva iar « batranul si marea » sopteau : « mizerabilii », iar au aruncat « cei patru cavaleri ai apocalipsului » « valul pictat » incat o sa vezi numai « orizonturi rosii ». Dar « de la pamant la luna » e-o cale atat de lunga ca mii de ani i-au trebuit minciunii sa ajunga.
Lasand gluma proasta la o parte trebuie sa recunosc ceea ce am mai spus : nu cartile ne marcheaza existenta, ele doar ne arata ca existam, ne arata cum suntem, unde suntem si unde am vrea sa fim. La fel ca multi dintre voi am cartile mele pentru momentele de singuratate, de tristete de bucurie, cartile care imi sunt dragi si pe care nu este nevoie sa le iau cu mine pe o insula caci le port tot timpul cu mine, traiesc in mine, cresc in mine. Este cea mai teribila simbioza :
Caci fara ele as murii iar fara mine-s moarte.

Deschid fereastra si ma vad, sunt Narcis, tu esti lacul
Prin randuri-valuri ma strecor, ma regasesc, sunt altul.
O noua carte am deschis, Sesam, ce-mi dai tu oare?
O usa-n spate s-a inchis, vlastar - altoi ce doare……..

Cartile, - de PROUDFRECKLED la: 01/06/2005 18:45:27 Modificat la: 07/10/2008 15:42:02
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Eu stiu de la inceput ca scriu pentru mine. Nu stiu citi vor citi, or ce importanta are pentru altcineva, dar pentru mine retrairea acestor momente de viata uitate intr-un colt de suflet are valoare terapeutica. Recomand oricarei gospodine blonde, prinsa intre doua feluri de mincare, o alergatura la piata si golitul pubele. Asta, ca sa nu aveti pretentii prea mari... nu-i asa?Ce poate fi mai fara pretentii in ale scrisului decit o gospodina blonda? A da da....o casnica blonda si buna gospodina!!! Acum, ca mi-am facut autoportretul, va spun ca prima carte, foarte importanta pentru evolutia mea ulterioara si implicit a fiului meu este «Cartea Junglei» Rudyard Kipling. Cartea a citit-o tatal meu si a indragit-o. De cite ori ma ducea el la culcare o reinventa pentru mine. Ani de zile Baghira, Ka, Baloo, mi-au populat visele si imaginatia. Ideea existind, tatal meu a extins actiunea pe toate continentele si m-a familiarizat cu o multime de animale. Ceea ce la rindul meu am transmis copilului. Amindoi suntem mari iubitori de animale cu respect pentru tot ce este natura. Crescind, am ajuns sa citesc si eu incepind cu Basmele frumos ilustrate ale lui Ispirescu, Cepelica, Pinochio si bine inteles multe traduceri din limba rusa ca asa era atunci. Si tot citind in stinga si-n dreapta, mi-au cazut in mina cartile fratelui meu cu sase ani mai mare, carti ce nu prea erau de nasul meu, dar va asigur... au avut o mare influenta asupra mea.:) Mai ales ca Dan, Dumnezeu sa-l ierte! nu prea era usa de biserica, citea doar ce era interzis. Carti de cinspe lei, Crimele Inchizitiei, Elevul Dima dintr-a saptea, Freud si altele pe care nu le amintesc aici. Erau ascunse bine sus pe dulap, unde era si locul meu preferat de citit cind nu era nimeni acasa. Si uite asa au trecut anii cu Dumas, Balzac, carti de anticipatie, despre Budism, tot ce–mi cadea in mina era bun de citit. Exact la momentul potrivit, daca stiti la ce ma refer, cind Zburatorul bintuie mintile infierbintate de fata mare, a inceput sa publice Petru Popescu. M-am indragostit lulea de el de la prima pagina. Asteptam publicarea unei carti noi cu sufletul la gura. In fiecare an cind mergeam la mare ma asteptam sa-l intilnesc, sa-l cunosc, sa-l cuceresc eventual pentru mine, sa fie al meu.:) Cred ca este definitia iubirii platonice ce traiam eu, fara doar si poate. In anul in care a parasit tara, m-am simtit si eu parasita... la un loc cu mine, cred ca foarte multi romani care l-au iubit. L-am urmarit multi ani cu gindul si ma intrebam, oare va mai putea scrie magic si pentru altii de alta cultura? Subiectele lui erau luate din noi si pentru noi, romanii martirizati de comunism. Raspunsul este...a mai scris dar nu magic. Ori poate magia a disparut doar pentru mine! Ma opresc aici, pentru ca, ce am citit apoi, am profunda convingere ca n-a mai avut de modelat nimic. Materia prima, ilogica si primitiva ce suntem in copilarie, devenita apoi fibra profunda, compusa din primele sentimente amintiri si crezuri,(Ron Kurtz)o data tesuta, restul devine doar adaus de cultura.
De ce mi-e teama sa mai cred in poeti - de cico la: 13/07/2005 06:14:07
(la: Confesiunea unui om obisnuit)
Am cautat raspunsul si nu l-am gasit. Am gasit doar invitatia de-a scrie pozitiv despre prietenie, poate asa ajutam si poetul sa-si recapete increderea in ea. Ceea ce n-am putut sa fac (nu ca n-as fi vrut). Si, cerindu-mi de fapt iertare, poate am facut greseala unei invitatii prea familiare la o halba de bere (virtuala, desigur).

Nu imi voi cere insa iertare ca n-o sa pot aprecia omul pentru curriculumul sau, ci-l voi aprecia pentru ceea ce este. Ca prea multi respectam de fapt o carte sau o imagine pe ecranul televizorului, si uitam ca poetul, dramaturgul, eseistul, e in cele din urma om, cu durerile, slabiciunile, greselile si framintarile sale proprii.

In cautarea "raspunsului", am petrecut ceva timp pe sit, citind si marea parte a "Scrisorilor catre prieten" si cautind sa-l descopar pe Radu-omul. Am descoperit un om lucid, poate prea bun analist, si m-am intrebat fara sa vreau daca invitatia laconica de-a gasi raspunsul n-a fost ceva de genul cutiei (Pandorei?) din Scrisoarea 1, in care poetul n-a insistat prea mult ca sa nu-mi pierd imaginatia si sa nu ma las pagubas in a-i descoperi opera.

Luciditate si poezie, cel mai periculos amalgam... Fereastra spre imaginea lumii ideale, a ce "ar trebui" sa fie, nu a ceea ce este... Durerea inerenta a constientizarii de mai tirziu ca universul paralel e de fapt utopic...

Am mai citit eseurile despre iubire, si m-a mirat ca n-am regasit aceeasi insistenta asupra reciprocitatii si-n textele privitoare la prietenie. Daca iubirea cere cel putin doi, de ce despre prietenie poetul "ne vorbeste" (sau "vorbeste") singur? Cum poti vorbi altora despre prietenie? In loc sa vorbesti cu acestia despre prietenie? Sa fie defectul profesional al mentorului ce uita sa mai coboare de la catedra si sa isi mai aminteasca uneori de postura de elev? Cind raspunsurile cele mai sincere, clare si izbitor de lucide despre lume si viata (cu toata simplitatea si naivitatea lor) le afli de la copilul de 5-6 ani, de la fiinta ce n-a intrat inca in ciclul prihanitor al existentei noastre alterate.

Am citit apoi "Scriitorul, intre el si ceilalti", si am privit intristat la cit i s-au rarit comentariile si dialogul in anul ce-a trecut de la publicarea acelui eseu. "Nu cred in utilitatea 'artei pentru arta'. Asa cum nu cred in viabilitatea literaturii facute de dragul literaturii. Oricat de frumos si mestesugite ar fi cuvintele, oricat de seducatoare si lin curgatoare ar fi impreunarea lor, daca singurul scop al crearii lor a fost doar un test cu oglinda hartiei, rareori vor avea 10% din impactul creatiilor scrise din inima, pentru oameni."

De ce m-a pierdut atunci pe undeva poetul? Chiar daca stiu prea bine ca-s doar una din neinsemnatele furnici cititoare, pe care, chiar cind le privesti prin microscop, nu le poti distinge de restul musuroiului...

Am cautat sa-nteleg ce s-o fi intimplat in scurtul rastimp dintre atit de analiticele scrisori catre prieten si trista confesiune de fata. Sa fie oare ca medicul ce a prescris o vreme buna medicamente altora isi da seama ca n-au nici un efect asupra lui?

..........
Sa nu fiu inteles gresit. Nu te cunosc dinainte, Radule, dar poate tocmai acest lucru mi-a permis sa privesc mai cu detasare acum, pentru prima oara, modul in care se leaga cele cu care ne-ai incintat pe acest sit. Talentul tau e cert si nu mai are nevoie de confirmare, eu insa m-am trezit fara sa vreau cautind omul in framintarea lui dincolo de strofe si fraze. Nu omul civic, acea prezenta din cartea de telefon sau persoana joviala ce da pesemne binete pe ton conventional colegilor in fiece dimineata. Ci fiinta interioara, prin care veridicitatea celor scrise poate sa se adevereasca sau nu. Inca ma-ntreb daca orice fiinta cinstita si sincera (cum sint convins ca esti) nu devine inerent afectata de schimbare de cum capata intelegerea lucida a mecanismelor psihologice umane sau sociale.

Nu as indrazni vreodata sa te judec, dar cel cu pretentia incurajarii "comunicarii" ar trebui sa aibe in vedere mai mult dialogul, nu doar monologul de la catedra sau din inaltimea "textelor personale".

Cu stima sincera si fara asteptari...

ps Nu stiu cum arati, dar din personalitate, sensibilitate si din cum scrii imi amintesti oarecum de George Sovu, pe care l-am avut demult profesor :)
#59277 (raspuns la: #59082) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
* Mos craciun vine la copiii - de Intruder la: 28/08/2005 02:45:58
(la: Un nou forum: "Bancuri, glume, poante...")
*
Mos craciun vine la copiii din Somalia:
- De ce sunteti chiar asa de slabi, dragii Mosului?
- Pai daca nu mancam...
- Cine nu maninca, nu primeste cadouri.
*
Ora de matematica.
Profesorul spune:
- Maine dam extemporal! Nu admit nici un absent, pentru nici un motiv!
Un elev intreaba:
- Totusi, daca suntem extenuati de sex, putem lipsi?
- Nu, ca poti scrie cu mana cealalta!
*
Intuneric.
Intr-un cimitir un gropar blazat sapa o groapa noaptea ca ziua era prea alcolizat sa poata munci. Un schelet iese dintr-un mormint vecin si incearca sa-l sperie. Omu` scirbit, mait trage doua fumuri din "Carpati" si-si vede de treaba. Scheletul tot mai insistent, nu renunta, il ia prin invaluire si iar sare sa-l ingrozeasca. Groparu` nimic, scheletul dezamagit se indeparteaza si da sa sara gardul cimitirului. Groparul pune mina pe lopata si-i arde una de-l darima de pe gard.
- Ridem, glumim, da' nu parasim incinta, da...?!
*
O femeie grasa sta in fata oglinzii fermecate:
- Oglinda, oglinjoara, cine-i cea mai frumoasa in tara ?
La care oglinda :
- Da-te la o parte ca nu vad nimic !!
*
Sotia lui Mick il insela de zor cu prietenul lui cel mai bun cand suna telefonul. Se da jos din pat si dupa o scurta conversatie se intoarce calma.
- Cine era? intreaba Peter.
- Oh, era Mick. raspunde ea calma.
- Aoleo, atunci cred ca ar fi mai bine sa plec! spune el.
- A spus unde era?
- Stai linistit - este in bar si joaca biliard cu tine.
*
Un tigan si o tiganca se hotarasc sa nu mai vorbeasca urat cand fac dragoste. Se hotarasc deci sa vorbeasca in termeni de pocker. In prima seara, tiganu:
- Fa tiganca, am deschidere!
- Pas, ma.
A doua seara, tiganul:
- Fa tiganca, am deschidere!
- Pas, ma.
A treia seara la fel, a patra la fel si tot asa... Dupa vreo saptamana, tiganca:
- Ma tigane, am deschidere!
- Pas, fa.
A doua seara tot asa, a treia tot asa, pana cand se enerveaza tiganca si da cearceaful la o parte si il vede pe tigan foarte excitat.
- Bine ma nenorocitule, cu quinta roiala si zici PAS???
- Mal, ca te-ai uitat in carti.
*
Un tip viziteaza o fabrica de diverse produse din latex. Prima data a remarcat masina de produs biberoane, datorita zgomotului de "fsss-pac" pe care il facea. Ghidul explica:
- Acel fisiit este dat de cauciucul pe care il injecteaza, iar "pac-ul" este dat de intepatura care i se face in virf.
Ceva mai incolo intra in sectia de produs prezervative. Un zgomot infernal si aici: "fsss-fsss-fsss-pac". Intrigat, omul nostru intreaba:
- Bine-bine, am inteles de ce face "fsss", dar de ce se mai aude si "pac"?
- Normal, aparatul functioneaza ca si cel de produs biberoane, la fiecare al treilea prezervativ ii trage o gaura.
- Asta-i buna! Dati gauri la prezervative?
- Da! Face bine la afacerea cu biberoane.
*
Un tip, satul sa-si vada masina sparta de cateva ori pe saptamana, se hotareste sa faca un afis, pe care scrie "Nu va mai chinuiti sa-mi spargeti masina ca nu are casetofon" si il lipeste pe geamul de la masina. A doua zi coboara din scara si constata cu stupoare ca masina disparuse din parcare. In locul ei gaseste un bilet pe care scria: "Nu-i nimic, ii punem noi unul".










partea de carte - de gigi2005 la: 22/09/2005 00:42:14
(la: ai carte, ai parte (?!))
o stim noi. In primul rand trebuie sa definim un lucru: cum facem un copil sa devina constient ca ii trebuie scoala?
Discutam azi cu cineva despre bataia pe care au luat-o unii profesori de la elevi de clasa a 10-a...
Trebuie definit actul educatzional... Daca parintele nu-si asuma rolul de indrumator, scuze, ce pretentzii sa am de la profesor?
Ce sanse are o tanara de 24 de ani, profesoara la un liceu, sa predea la o clasa de-a 10-a sau de-a 11-a? Nici una! Am cunoscut o profa de romana care mergea cu elevii la bar ... Facea asta ca sa-si poata tine orele, altfel o luau la mishto baietzii...
Cand faci o facultate "sa o faci", unde mai este "cartea" aia? De ce ai parte? Catzi practica ce au invatzat? Catzi stiu de ce TREBUIE sa invetze?

Toata peroratzia asta a mea a fost pentru a sustzine introducerea obligatorie a unui psiholog, cel putzin, in fiecare scoala (dupa marime).

Sunt atat de multe tentatzii pentru varsta lor frageda si plina de hormoni! Cum le dam alte preocupari?
Cum fac eu act educatzional cand in scoala mea se filmeaza scene porno in clase, cu eleve de 15-16 ani! Cum impiedic eu ca pedagog transformarea scolii intr-o cloaca promiscua?

Cum il invatz pe adolescent, receptiv la tot ce e nou indiferent ca e bine sau rau, sa lupte in viata? Sa stie sa discearna, sa invetze sa-si caute singur rostul?

Nu poate pedagogul sa faca asta fara ajutorul parintelui. Iar parintele ar trebui sa-si faca timp, daca este responsabil, sa stea de vorba cu copilul lui. Pentru ca il pregateste de viatza, nu sa treaca strada. Si cum il invatza asa il are. Altfel ajunge pe drumuri si ii da in cap sa-i ia pensia...
#73836 (raspuns la: #73799) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Un exemplu practic - de Atech la: 22/09/2005 11:25:19
(la: ai carte, ai parte (?!))
Eu sunt exemplul practic :)
Am absolvit un liceu de prestigiu din Bucuresti si am avut ocazia sa vad modalitati "moderne" de predare, modalitati "invechite" de predare, sa ma compar cu elevi de la alte licee mai slabe si cu olimpici nationali si internationali, si pot sa sustin ca concluzia nu este una optimista.
Profesorii cu "experientza" in general sunt ancorati in canoanele lor si nu reusesti sa ii faci sa inteleaga ca au gresit intr-un loc sau daca reusesti, poti sa fii sigur ca vor fi repercursiuni pentru tine.
Profesorii noi, proaspat scosi de pe bancile facultatii, rar reusesc sa faca fata unei intregi clase de 30 de adolesceenti pusi pe soti. De obicei singura modalitate de a tine sub control o clasa este o severitate excesiva. La liceele de "cartier" aceasta severitate ii obtine profesorului o bataie zdravana in primele luni de scoala, lucru care tinde sa il "imbuneze".
Primirea salariilor in functie de performanta va fi o tragedie pentru invatamantul rural unde elevii nu au nici resursele materiale pentru un mediu bun pentru a invata si nici motivatia necesara. Scolile si liceele din mediul rural vor saraci si mai mult, profesorii vor primi mai putini bani si vor fi mult mai putini motivati (nu ca acum ar fi) ceea ce va provoca o cadere in spirala si o prabusire probabil ireversibila a invatamantului rural
Olimpicii nationali si internationali sunt un alt subiect mult mai complex decat pare la prima vedere!
Invatatul la clasa si singur acasa cu cartea in fata si rezolvatul a 20 de culegeri si devinitu unuielev model nu iti va asigura nici macar trecerea de nivelul sectorului. Pentru a ajunge la nivel de nationala trebuie sa faci mediatii cu profesorii din interioru sistemului. Cei care fac subiecte, cei care se invart prin minister la nivele inalte lucru care de obicei se face pe baza de relatii si prietenii, foarte putina lume avand acces la acei profesori. Pentru internationala trebuie sa stai ca maniacul cu ochii dupa subiecte sucite care se dau pe acolo lucru care te determina sa nu mai faci altceva la scoala.
Un lucru trebuie sa priceapa lumea si sa actioneze ca atare PROFESORII DE LA SCOALA NU SCOT OLIMPICI NATIONALI SI INTERNATIONALI nici in orele de curs nici in 5 ore suplimentare pe saptamana. Am avut contact cu aceasta lume si pot sa spun cu mana pe inima ca e o mafie imensa acolo.
acum se incearca impingerea unui nou sistem de educare al elevului, si anume elevul sa studieze acasa pe langa lectia precedenta si ceea ce urmeaza sa fie predat, iar profesorul sa faca lectia urmatoare impreuna cu elevii, acestia urmand sa isi completeze in caiete cunostiintele care le lipsesc. Acest lucru are o mare buba si anume ca nimeni nu are timp sa pregateasca in 12 lectii pe zi, cate 2 pentru fiecare din cele 6 ore. Acest lucru duce la a reveni la vechiul sistem in care profesorul dicteaza lectia.
Crearea programei de catre profesori in acord cu parintii va duce la un adevarat haos in sistemul de invatamant deoarece dupa cum stiti romanul se pricepe la orice, ceea ce va provoca "datul cu parerea" al fiecarui parinte si ametirea intregii programe. In plus as vrea sa vad cati parinti vor veni la 19 sedinte pentru stabilirea programei pentru fiecare materie de curs.
O schimbare sigur trebuie facuta deoarece in acest fel nu se mai poate continuare, dar sunt reticent la directia in care se duc lucrurile in momentul de fata.
'ga-mi-as chicioarili!:)))) - de maan la: 25/09/2005 17:47:55
(la: ai carte, ai parte (?!))
eu in locul tau mi-as baga picioarele, dar te admir si mai mult daca n-o faci.
nu m-admira, rogu-te, ca n-ai de ce, indiferent de perspectiva.
daca m-as sti capabila sa ma dezvolt in alta parte, nu m-as uita-napoi.

oriunde-n altundeva (am plecat odata, recunosc) m-as simti ne-mplinita si searbada, oricata pretuire-as primi, oricat de mult s-ar transforma ea-n bani sau alte avantaje... habar n-am ce-i aia 'integrare' si nici n-am chef s-o-nvat.

preferatul meu era proful de mate, un omulet de 1.60, cu o minte grozava si o replica acida tavalita prin bonomie. ne-a zis ca "acum elevii nu mai sunt interesati sa invete, au alte preocupari, dom'le". si daca spune el, il cred. ciudat e ca nu imbatranise deloc, era neschimbat, doar ceva mai trist.
nope, nu mai nimeni interesat sa-nvete ca atunci.
nici oamenii nu se mai distreaza ca pe vremuri.
vrem din ce in ce mai mult, dar dorintele ne sunt superficiale, din pacate.
claustrarea la care eram supusi a crescut in noi dorinta de evadare si-atunci ne-am dus la carti - ele ne-au deschis orizonturi pe care-am stiut sa le-apreciem cand le-am atins, fizic, mai tarziu.

cand manaci inghetata de doua ori pe luna, o apreciezi altfel decat de-ai avea-o in fiecare zi.
de-aceea copiii nostri-s altfel si nu-i putem condamna.
ce ma va durea mereu va fi insa neputinta parintilor de-a-i duce, macar o ora pe saptamana,in lumea lui Coltz Alb si-a lui Rémy, copilul singur pe lume...
putem combina fericit computerul si Alba-ca -zapada, doar ca ne-ar fi de folos nitzel timp liber si-un pic de efort, pentru copiii nostri.
altfel, n-ar trebui sa ne miram cand intalnim orizonturi atat de limitate-n minti ce-ar trebui sa debordeze de fantezie.
"si crezi tu ca va exista obiectivitate la testele astea? ca rezultatele nu vor fi contrafacute? ca directorul nu poate fi mituit sa favorizeze anumiti profesori ? mafia sau doar mica gasca va functiona cu succes, mai ales ca e vorba de o afacere interna. atunci cand e vorba de coruptie, cel mai bine functioneaza echilibrul natural, legea cererii si ofertei. de-asta, ai elevi multi, poti plati bine profesorii, atragi profesori buni, atragi elevi multi. cercul se inchide. "
vorbesti ca o americanca pe care-am incercat candva s-o conving ca reusitele scolare nu se vor masura niciodata-n cifre si ca-n raportul asta cerere-oferta e un echilibru cumplit de fragil, intrucat nu se stie niciodata cine ia si cine ofera.
in ce ma priveste, de-ar fi sa cuantific ce primesc, ar trebui sa vin cu bani de-acasa, sa pot echilibra balantza.:)

dar, pentru ca-s printre fericitii care nu traiesc doar din leafa de dascal, mi-e probabil mai usor sa vorbesc despre banii lipsa, decat i-ar fi unuia care nu are cu ce-si harni copiii personali si care face, la scoala, tot atat de multa treaba ca si mine ...sau poate-n plus...

fireste, intr-o lumea-a banului, un profesor sarac, ajunge, daca-i bun si-o demonstreaza, sa castige simpatia oricarui elev.
imagineaza-ti ca-ntr-o zi ploua cu galeata, ca te grabesti spre casa cu umbrela rupta de vant... langa tine opreste-o masina simpatica: "haideti ca va duc io acasa, domnule profesor, sunteti ciuciulete" ...il refuzi, fireste, pe elevul Popescu dintr-a XII-a, asa cum ai refuzat inca vreo doi, pana la el ... te-ntrebi de ce nu meriti si tu o masina, de ce-ti platesti atat de greu chiria si te-apuca dracii gandindu-te ca poate-o merita si plodul tau un parinte ca al lui Popescu...Popescu, care-n loc sa se hraneasca cu iluzii, ca tine, vinde paine la taraba din colt, ca sa aiba Popescu cel mic motiv sa-l dispretuiasca pe fiul profului de treaba care i-a-nvatat carte si pe Popescu senior, si pe nevasta-sa si pe ... pe toti, 'ga-mi-as picioarele-n ea de constiintza.
din perspectiva aceasta (si numai din aceasta!) iti dau, cu umilinta, dreptate.

exista uscaturi peste tot.
sunt medici care-si mutileaza pacientii, brutari care fac paine proasta si frizeri ce-ti strica parul.
ma-nfurie al dracului cand mi se-arunca-n ochi povesti cu profesori care nu-si merita leafa, ca scuza pentru proasta salarizare a tuturor.
ni se spune ca lucram doar 6 ore/zi, dar habar n-are nea vasile cate ore petrec eu acasa, sa corectez lucrarile ori caietele de teme a 400 de elevi, sa-mi pregatesc 'lectiile de maine', sa concep exercitii de grade diferite de dificulltate sau cat dureaza de-ar fi macar sa le caut...
ma tem ca respsonsabilitatea porfesorului e mai mare decat a unui chirurg - ok! ala omoara un om intr-o zi, din nestinta, din neatentie ...va fi dat afara pana la urma, pe cand un dobitoc de invatator ar putea nenoroci generatii intregi de copiii, si-ar iesi la pensie nepedepsit.

#74611 (raspuns la: #74114) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Carte de nota 10 ! - de Ciobby la: 17/12/2005 14:10:46
(la: Codul Da Vinci (Da Vinci Code))
"O carte citita daca nu te schimba in vre-un mod, atunci e citita degeaba" - Emil Cioran (citat redat din memorie, dar ideea se pastreaza)
Carti de genul romanului "Ion", "Mara", "Morometii"sau altele ce le avem (noi elevii) de citit la scoala sunt mai toate plictisitoare pentru ca nu aduc nimic nou. - Ala o bate pe aia, ala se injura cu ala, n-au bani, se fura unu pe celalalt s.a.m.d. - Asa ceva poate scrie oricune
Faptul ca Brown si-a vandut cartea nu este problema noastra. Oricum, un lucru bun tot a facut - a starnit destul interes pentru a fi citita si de unii care fug da carti ca dracu' de tamaie.
Nici faptul ca au mai fost atinse subiectele cartii de catre alti autori nu are relevanta. Nu conteaza faptul ca Brown are un stil de scriere facil (care-i problema daca foloseste propozitii / fraze concise, directe ?)
Eu unul am vazut vreo doua documentare ce se dorea a fi "distrugatoare de mituri" pe tema acestei carti si tot ce-au facut reprezentantii intereselor Bisericii a fost ca s-au invartit in jurul cozii pana i-au plictisit pe privitori (poate ca asta era planul :)) )
Daca cineva imi poate demonta ipotezele lansate de Brown in cartea sa folosind argumente LOGICE (nu Biblia !!!) atunci tot respectul pentru el/ea. Pana atunci, in mintea mea cartea este de nota 10 si tot respectul lui Dan Brown.
Am auzit pe undeva ca "Isus este PROFETUL cel mai des citat in CORAN" (CORÁN - Cartea care conţine învăţăturile profetului Mahomed, socotită drept carte sfântă la musulmani.)
"Biblia (se zice) a fost scisa sub INSPIRATIE DIVINA, dar nu a sosit PRIN FAX DIRECT DIN RAI" - Dan Brown - Conspiratia
Era pe aici cineva care nu era multumit de autorii care se vand bine pentru ca prin cartile lor nu ne vaneaza decat banii cand ei defapt sunt mediocrii (Brown, Coelho si inca vreo 3 au fost catalogati astfel). Tie iti spun un singur lucru - cea mai vanduta carte este Biblia !
#95638 (raspuns la: #93526) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Carti de genul romanului "Io - de Daniel Racovitan la: 17/12/2005 14:12:55
(la: Codul Da Vinci (Da Vinci Code))
"Carti de genul romanului "Ion", "Mara", "Morometii"sau altele ce le avem (noi elevii) de citit la scoala sunt mai toate plictisitoare pentru ca nu aduc nimic nou. - Ala o bate pe aia, ala se injura cu ala, n-au bani, se fura unu pe celalalt s.a.m.d."

De fapt tu esti cel care n-a fost in stare sa inteleaga decat ca "ala o bate pe aia, ala se injura cu ala".

___________________________________________________________________
"aceste cuvinte ne doare" (sic).
#95660 (raspuns la: #95638) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
" O carte este o oglinda pe care o porti de-a lungul unui drum" - de Alina_Livezeanu la: 04/02/2006 19:39:38
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Cartea ce m-a aruncat pe mine in vartejul trairilor esentiale ce nu au nici o legatura cu lumea materiala in care traim,a fost 'Luntrea Sublima' de Victor Kernbach,o minunata combinatie de mitologie antica si sf.
Atunci am simtit pentru prima data ca noi oamenii suntem cu adevarat mareti, de reusim sa transformam un limbaj greoi ,plin de cuvinte dificile intr-un cantec al sufletului
A fi sau a nu fi jurnalist - de niculae la: 29/06/2006 03:35:05
(la: A fi sau a nu fi jurnalist?)

- Un tanar cadet (timisorean,parca) la o rigida si renumita scoala militara, atras mai degraba de literatura decat de arta armelor,trimite un caiet cu poeziile scrise de el si o scrisoare,marelui poet Rainer Maria Rilke ( fost si el elev al aceleiasi scoli militare ) ,intrebandu-l ce parere are despre aceste poezii si daca merita sa continue anevoioasa alegere a scrisului,ce nu se potrivea deloc mediului cazon in care traia,sau, maestrul,gaseste incercarile nereusite si tanarul poate renunta fara parere de rau,la acest obicei.
Marele poet,citeste poeziile,si-i raspunde tanarului cu un sir de 10 (parca ) scrisori,adunate mai tarziu intr-o carte numita: "Scrisori catre un tanar poet". Se gaseste tradusa si in romana.E poate ce-a mai frumoasa si mai plastica "sfatuire" pe care am gasit-o eu pana in ziua de astazi.Cauta cartea.Merita.
- Daca te hotarasti ca meseria asta,e chiar cea ce vrei sa faci trimite-mi si mie un raspuns.
#130656 (raspuns la: #130596) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Elevul Dima - de valentynus la: 10/07/2006 08:36:32
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Am citit si eu elevul dima si mi s-a parut tare iteresata cartea, curand o sa cumpar si ivitatie la vals si scrisoare de dragoste. Sper sa fie la fel de interesante.
#132460 (raspuns la: #129354) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
" Elevul Dima" - de ayana20 la: 15/07/2006 16:43:49
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
nu inceta sa zambesti, nici macar atunci cand ti-e greu pentru ca nu stii niciodata cine se poate indragosti de zambetul tau...

si eu am citit 'Elevul Dima dintr-a saptea' si 'Invitatie la vals' de Mihail Drumes, in liceu,daca imi amintesc bine... prin clasa a X-a;mi-au placut foarte mult!sa te bucuri de ele , sunt 2 carti minunate!
#133348 (raspuns la: #132460) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...