comentarii

cartea un prieten bun


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
eu am o prietena buna careia - de Ivy la: 27/12/2005 17:34:01
(la: DESPARTITI IN CASA)
eu am o prietena buna careia mi-am permis sa-i spun ca trebuie sa faca ceva. De 2 ani traiesc in aceeasi casa dar nu-si vorbesc, nu fac nimic impreuna. Nu maninca impreuna, nu ies impreuna..Daca copiii au un spectacol sau o sedinta atunci fie se nimeresc amindoi acolo (si unul sta intr-o parte iar celalalt in alta parte) Este dureros, sa o vezi traind asa. Am incercat sa-i spun ca viata ei e importanta, ca totul se reflecta asupra copiilor. Raspunsul ei a fost: "copiii mi-au cerut sa stau asa, ei spun ca daca stam asa in felul asta suntem amindoi in aceeasi casa chiar daca nu ne vorbim"
Nu am crezut raspunsul ei, mai ales ca, copiii sunt mici (nici unul peste 12 ani)..si e atit de rau sa o vezi chinuindu-se intr-o viata fara nimic frumos.

Cum poti ajuta o astfel de persoana??? E bine sa incerci sa ajuti, sau mai bine stai la locul tau??
Pe bune! - de mya la: 07/08/2004 14:26:14
(la: Viata in doi!)
Eu personal nu sunt de acord cu relatiile extracojugale da' asta nu are relevanta. Fiecare e liber sa faca ce vrea, sanatosi sa fim!

Nu ma apuc sa fac teoria chibritului acum, va scriu numai o mica povestioara: un amic s-a decis cu ani in urma sa se calugareasca. NU VA SPERIATI ca nu sunt genul care sa propavaduiasca in jur cu larghete..."sufletelor ratacite". E doar un exemplu ce mi-a venit in minte si eu zic ca se potriveste la fix aici.

Tipul = om de lume, umblat peste mari si tari, genul aventurier (nu la modul sexual ci la modul general), foarte descurcaret, sigur pe el si "insetat" de aventuri/locuri/lumi noi. Isi facea foarte usor prieteni peste tot, colegi de facultate, de armata, de bauta, de karate, de culturism, de basket (de ce vreti voi!) in sfarsit...om de lume zic.

Cand au auzit amicii ca vrea sa se calugareasca..."au dat pe spate" ca sa zic asa. Au ras toti mai intai ca de o gluma bestiala da' le-a inmarmurit zambetul pe buze cand s-au lamurit ca vestea e adevarata.

S-a intamplat in felul urmator: au inceput sa se perinde pe la el pe acasa toti prietenii, pe rand...ca sa-l "lamureasca" ca nu face bine ceea ce face.
- unul, prieten bun, din copilarie (familist convins, om de casa, cu copil si foooarte serios) l-a intrebat: "Cum mai pleci asaaaa, o lasi pe maica-ta singura, ce faci cu familia, da' neamurile, nu o sa-ti fie dor de ele?";
- altul, fost tovaras de pahar din liceu (beau la greu impreuna prin carciumile din Bucuresti) zice: "Vezi ca acolo nu mai poti sa bei nimicuta, va da doar ceai de tei si de sunatoare, ce naiba faci, cum o sa rezisti tu?! Nu o sa-ti fie pofta de o bere rece, ei?
- altul, gagicar (sex in prostie si cu cat mai multe) zice: Ce naiba faci mai acolo fara gagici ca uiti si cum se face treaba aia? Cum naiba o sa traiesti fara asta?
- altul, genul intelectual (fost coleg de facultate da' d-ala care rupea cartea) il intreaba: " Ce faci ca acolo nu va lasa sa cititi romane de aventuri, spionaj sau ma rog altceva ci numai sfintele Scripturi?".

Si tot asa...etc.etc.
Tipul s-a distrat in mintea lui...si le-a dat tuturor acelasi raspuns da' in minte ca nu putea sa le "explice" fiindca nu erau pregatiti sa-l inteleaga. Vroia sa-si dedice viata lui Dumnezeu fiindca il gasise cu adevarat si doar El il atragea cu adevarat, ca un magnet.

Imaginati-va acum ca stati in cerc in jurul unui elefant, foarte aproape de el si vedeti numai o bucatica din el, fiecare vede altceva (decat vecinul lui) dar e convins suta la suta ca ceea ce vede se cheama elefant (unul vede numai coada, altul numai o ureche,etc.). Asa si in viata.

Concluzia: fiecare om isi gaseste scuze si explicatii pentru orice fapta/obicei/greseala/dependenta de-a lui si ii judeca pe cei din jur prin prisma experientelor lui proprii de viata (vezi exemplele de mai sus).

P.S. Povestea e adevarata si intrebarile prietenilor amicului sunt reale, contextul si mesajele au fost redate cu fidelitate.
Dar stim sa fim buni prieteni? - de anuk31 la: 05/08/2006 16:36:16
(la: Cel mai bun prieten al omului,CAINELE...)
Inevitabil, discutiile pe tema prieteniei incep cu reprosuri sau asteptari neimplinite. Cati dintre voi s-au gandit, in momentul in care au intalnit un om care le place si cu care ar dori sa fie prieteni, ce vreti mai mult: sa va fie prieten bun el sau voi sa ii fiti prieten? Tot citind insiruirile de "cum ar trebui sa fie un bun prieten" va regasiti careva in postura prietenului denumit 100%?
Care este sa ridice mana sus1! Pentru ca sa il putem felicita si noi!
Eu stiu ca am prieteni(mai mult prietene, ca de! sunt femeie casatorita!) care imi sunt prieteni mai mult de cat le sunt eu prietena si prieteni carora le sunt prietena buna fara ca ei sa imi fie prieteni nici macar in masura asteptarilor celor mai modeste! Si stiti de ce? Pur si simplu pentru ca imi place sa primesc prietenie si sa ofer prietenie dar nu fac din asta un troc. Sunt oameni care imi plac mai mult , la fel cum sunt si oameni care imi plac mai putin, asa ca le sunt prietena mai buna celor care imi plac mai mult! Asta e! Nu ma pot abtine sa nu fiu subiectiva cand vine vorba de prieteni!
Eu cred ca sintem pe o cale g - de SB_one la: 20/02/2004 07:03:13
(la: De ce vreau sa emigrez)
Eu cred ca sintem pe o cale gresita tot dindu-ne cu tifla uni la altzii.

["Sint golita sufleteste si imi dau seama ca nu am apreciat cit trebuia ce inseamna sa poti suna citiva prieteni si invita pentru o partida de carti."]

Este atit de greu de intzeles?


Important in aceasta discutzie -lucru pe care avocata noastra anonima a vrut sa-l evidentzieze - este ca fiecare(?)sa incerce sa-si transmita propria experientza. Ar fi un punct de plecare ptr. cei ce vor sa faca pasul. inainte de plecare omul trebuie sa stie sa-si puna niste intrebari si anume "pe cele corecte"

De ce naiba nu ne oprim sa aratam cit sintem noi de mari comparativ cu cei care ...nu au reusit sau percep altfel aceste schimbari?

[Nu credetzi ca ar fi cazul sa dam dovada ca am crescut si ca stim sa ascultam si sa intzelegem?]
[Nu credetzi ca inainte de a lovi si jigni ar trebui sa gindim putzin si sa ne reamintim ce dorim -de fapt - noi aici, pe acest Forum?]

Am avut 3 ani un coleg american ( in GE)cu care am ramas prieten bun; din toate povestile lui ...anonima are perfecta dreptate( desi in ce ma priveste , maine as pleca spre Detroit de ex....acolo as avea ceva de oferit); Da, comparativ cu GE unde absolut totul e controlat...ciudat , nu?, in USA potzi avea(cred ) cite job-uri vrei. Viatza insa e si altceva decit munca. Cel putzin ptr. unii.
"Omul trebuie sa munceasca ca sa poate trai, nu sa traiasca ptr. a muncii" ( ptr. cine vrea contrariul....no comment!)

am un amic bun in ...(unde?) ajuns cu "loteria" si care la ca. 28 ani are aproape 70.000 US $ / an( NB la experientza lui si toate "celelalte" in Germania nu ar fi ajuns asa repede aici) Nu-i place acolo; asteapta sa-si adune anii ptr.acte si ( zice el) va venii in Europa)

SB
................................................................
Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#10140 (raspuns la: #10127) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cuvinte gaunoase, dar platite putin - de andrei p la: 06/07/2004 11:25:53
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Un prieten bun, editor si fotograf, m-a rugat sa citesc traducerea unei carti de fotografie, ce va fi publicata in curand. Si sa propun eventuale corecturi necesare.
Volumul fusese tradus de un specialist in prelucrarea pe calculator. Din pacate, frazele pe care nu le intelegea le compila pur si simplu. Inventa un text fara legaturi cu originalul. Mai bine lasa frazele respective in engleza. Dar atunci poate nu isi primea toti banutii.
Si nici nu concepea asa ceva. Rezultase un text ciudat, cu unele parti foarte elocvente, dar si cu altele de necitit.
Cartea a fost citita integral de editor, foarte bun fotograf profesionist si cativa fotografi, din care vechiul meu priten D.D, despre care poti zice ca traieste pentru fotografie. Au facut multiple corecturi pe primele 20 de pagini, dupa care s-au innamolit in textul abscons.
Am avut taria sa parcurg traducerea alaturi de original. Cel putin o fraza la 2 pagini, uneori 2 pe pagina – nu aveau legaturi cu cartea initiala. Erau inventate. Le-am rescris.
Am reusit sa-mi pastrez treaz interesul, descoperind si unele fraze antologice, peste care ochii celor ce m-au precedat au trecut impasibili. Redau din memorie una, spre sfarsit :
“Diafragma este dispozitivul de apertura care dozeaza timpul de expunere.” Aferim!
Ce vreau sa spun.
Lipsa de responsabilitate a asa-zisului traducator i-a pus in mare dificultate pe ceilalti.
In aceasta ciudata perioada “De Tranzitie” de la Anormal spre Normal, mi se pare ca lipsa de pregatire este prea des preferata de cel care plateste, pe motive diverse, de la infatuare la zgarcenie. Va citez dintr-un articol interesant de azi:
http://www.expres.ro/saptaminal/?news_id=159723
„...pana si in gesturile mici pe care le facem se regaseste acelasi amestec straniu de iresponsabilitate, eroism prostesc, sfidare, lene, nepasare, dispret fata de reguli, dorinta de smechereala si fatalism, care face parte din identitatea noastra.”
Scuze pentru eroarea din citate de memorie privind obiective vechi, dar inca tinere.
Numai bine, Andrei
#17381 (raspuns la: #17371) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Prietenii adevarati nu vor ni - de mya la: 02/02/2005 05:17:22
(la: Prietenia in zilele noastre)
Prietenii adevarati nu vor nimic de la tine, in afara faptului ca vor sa fie langa tine, sa se simta bine in prezenta ta.

Marea majoritate a oamenilor sunt egoisti si se ocupa numai de ei insisi. Mi s-a intamplat ca prieteni buni sa ma dezamageasca sincer insa nu mi-am schimbat atitudinea fata de ei. Ei si-au schimbat-o cu timpul...si asta fiindca au realizat ca nu ne mai potrivim in principii si gandire. Mi-am dat seama pur si simplu ca nu merita sa-mi fac rau singura pentru niste oameni care in fond, nu-mi merita prietenia.

O prietenie trebuie sa aiba o fundatie solida, altfel se pierde. Nu merita sa plang pentru prietenii care au fost constuite pe o fundatie de nisip, nu? Inseamna ca oamenii nu mi-au meritat prietenia si cu asta basta. Prietenia se testeaza in momentele grele si nu cand totul e roz.

Nu as putea niciodata sa renunt la principiile mele sau sa-mi incalc constiinta doar ca sa pastrez un prieten. Sinceritatea si bunul simtz sunt de baza, ipocritii si nesincerii nu ma intereseaza. E vorba de coloana vertebrala aici, daca nu o ai...inseamna ca esti un om de nimic. Mai bine mai putini prieteni da' adevarati!


salut, zaraza! - de gigi2005 la: 11/04/2005 02:43:54
(la: Sa lupti pentru iubire. Pana cand?)
Uite, ca tot veni vorba de exemple, am sa incerc pe scurt sa va povestesc o parte din viata mea si, daca intereseaza pe cineva, ce-ar fi facut in acele cazuri.
La 18 ani am cunoscut, ziceam eu, iubirea vietii mele. Eram studenti amandoi, el cu un an mai mare ca mine; ne iubeam cu pasiunea pe care numai o dragoste curata ti-o poate da, acea dragoste care iti da aripi, care te face sa visezi... in versuri de dragoste. Dupa 4 ani parintii nostri au hotarat, de acord cu noi evident, ca e cazul sa ne mutam singuri si ne-au cumparat un apartament super. Tot atunci el a hotarat sa treaca de la zi la seral pentru a fi independenti financiar (cu toate ca mult timp am ramas legati financiar de parinti). Dupa un an de convietuire am inteles ca barbatul pe care il iubisem 5 ani era un strain: chefuri, betii tot mai dese, aproape devenise un alcoolic. Am terminat facultatea odata cu revolutia iar el a ramas in anul III. Colac peste pupaza din cauza vietii dezordonate si-a pierdut si serviciul. Eu am plecat la post si trimeteam bani acasa lunar, suficienti pentru intretinere si cheltuieli. Am rezistat asa vre-o 6 luni, timp in care m-am tot transferat din oras in oras pana am ajuns la 2 ore de Buc. Dar munceam foarte mult, o data pentru a ma tine pe mine si apoi pentru "dumnealui". Insistam sa vina la mine pentru ca tot "freca menta" prin Buc. si m-ar fi ajutat mult la lucrari. Inutil. Ca are scoala, ca-si cauta serviciu, scuze... Intr-o miercuri (tin minte si data pentru ca m-a marcat profund) am plecat din santier si am venit acasa. Dumnealui era plecat iar la noi acasa era o ... doamna, isi facea manichiura cu trusa mea, cu oja mea, imbracata cu pantalonii mei scurti! Putine au fost ocaziile pana atunci si de atunci incolo cand am ramas fara grai (sunt o scorpie destul de apriga) asa cum am ramas in acel moment. Si acum mi se pare ca reactia mea a fost prosteasca, dar nu am putut sa zic decat "salut!". Am intrebat de gazda (adica de dumnealui), mi s-a raspuns, am lasat vorba ca am trecut pe acolo si... am plecat la mama. Toata noaptea m-am zvarcolit gandindu-ma la acea femeie si la prezenta ei acolo. A doua zi ne-am intalnit si ne-am explicat: erau impreuna de doua saptamani, a fost o aventura de o noapte care nu a mai plecat... Si? pai, si! Raman cu ea! Argumente, lacrimi... Ce l-a determinat? "Tu oricum o sa te descurci si fara mine!". Atunci am inteles ca se simtea complexat, nu era implinit...
Crezi ca merita sa lupt? Erau totusi 6 ani! Am plecat din casa noastra fara regrete - oricum nu o mai suportam - si de atunci nu ne-am mai vazut nici macar o ora. Parintii mei s-au ocupat de formalitatile de despagubiri pentru apartament si de toate celelalte. Ma mai gandesc uneori cu nostalgie...
Dupa aproape un an am cunoscut un alt barbat. Era mai mare cu 12 ani ca mine si ... era un barbat adevarat...Tot ce-si poate dori o femeie... L-am iubit neconditionat, aproape dupa prima saptamana. Aveam si preocupari comune, am pus o afacere pe picioare care a mers si merge... La fel, cativa ani buni a fost totul ca-n carti. Apoi, cand afacerea a inceput sa mearga si au inceput sa vina banii, a ineceput si metamorfoza. Aceleasi probleme: chefuri, betii, "prieteni" prea multi, toti cu sfaturi, bani imprumutati pe care considerau ca nu trebuie sa-i mai inapoieze, restaurante scumpe... El a ramas in afacere doar cu numele. Eu munceam de dimineata pana seara pentru ca treaba trebuia sa mearga si ii faceam si treaba lui... Plecam dimineata la 8 si veneam la miezul noptii franta. Ce intimitate... ce tandrete... ce romantism!? Somn!!! Si s-au scurs asa aproape 4 ani (au fost 11 in total - o viata de om). Pana intr-o zi cand venind tarziu, ca de obicei, nu l-am mai gasit. L-am asteptat sa vina acasa aproape un an. Impropriu spus pentru ca ne vedeam zilnic la firma. Am inteles ca aveam o relatie de circumstanta. Eu eram mai legata de firma (avem totusi niste oameni care trebuie platiti) decat de viata de cuplu. Nimic nu mai era adevarat... Eram doi straini traind sub acelasi acoperis. De fapt ne purtam mai mult ca fratii sau ca doi prieteni buni. Ceea ce am si ramas. Oricum cale de intoarecere nu mai exista...
Pe sotul meu de acum l-am intalnit tot in afaceri. El avea o relatie care nu mergea de ani buni si doi copii mari (12 si 16 ani), eu deja...eram o afacere... Ne-am mutat impreuna, copiii au venit la noi si ne-am placut din prima, ne completam in toate, el se ocupa de firma pe care am facut-o impreuna, eu ma ocup de realizarea lucrarilor.
Acum chiar ma intreb cum este soarta asta! Chiar merita sa lupt pentru iubirile trecute? Daca as fi luptat poate as fi ramas singura si nefericita, macinata de durere si patima. Nu pot spune ca pe acei barbati nu i-am iubit sau ca dragostea pe care le-am purtat-o a fost diferita de cea de acum. Cred ca am iubit cu aceeasi intensitate si la 18-20 de ani si acum, la treizeci si... de ani.
Am observat insa ca acele relatii m-au transformat: am devenit mai pragmatica, mai realista, mai pricipiala si, mai presus de orice, nu accept compromisuri. Imi pare rau ca mi-am pierdut romantismul de atunci... Imi pare rau ca mi-am pirdut inocenta... dar nu regret nimic!
prieten de suflet - de lostone la: 06/06/2005 13:07:08
(la: Dragostea platonică: un "mit" dărâmat?)
si eu eram prietena cu un tip din cartier,eram aproape tot timpul impreuna,ne spuneam tot,imi povestea despre iubitele lui,mergeam impreuna la intilnirile lui,la chindii,discoteci,oriunde.dupa citiva ani s-a indragostit de o prietena buna de -a mea,tot din cartier,chiar i-am ajutat sa fie impreuna,acum sint casatoriti de ceva ani buni.si ce credeti ca-mi spune acum 2 ani?imi spune(de fata cu sotia lui) ca el a fost indragostit de mine in perioada aceea dar i-a fost rusine sa-mi spuna pentru ca stia ca s-ar fi stricat prietenia noastra.culmea e ca eu am simtit! si daca mi-ar fi spus chiar s-ar fi stricat prietenia noastra. eu tot timpul am fost prietena buna cu baietii si cu toti l-a fel mi s-a intimplat.
continuare... - de cracker la: 27/09/2005 23:48:33
(la: farmece sa fie oare?)
...daca tot m-am deschis si v-am spus aproape totul, sa va povestesc acum si ceea ce m-a facut sa cred ca Georgiana mea are sigur farmece, ultimele piese lipsa ca sa spun asa...dar ca sa intelegeti mai bine trebuie sa va fac si o introducere a familiei ei, a situatiei...
Ea impreuna cu fratele ei a fost crescuta de bunicii ei.Locuiesc intr-o casa mare cu mai multe apartamente, chiriasi...Apartamentul lor are 4 camere:intr-una statea ea cu bunica ei, intr-una bunicul ei, intr-una unchiul ei cu sotia lui, iar in a 4-a unchiul cel mare, burlac si cu fratele ei.Casa a fost revendicata de aproape un an de zile, iar proprietarii au cam inceput sa-i dea afara pe chiriasi, mutandu-se ei aici, ocupand deja 2 apartamente...Bunicii ei au pensii foarte mici, unchiul cel mare a iesit in ordonanta cam de cand am inceput sa vb eu cu ea, iar acum banii s-au dus, si somaj si tot, el era care dadea cei mai multi bani in casa, unchiul cel mic nu contribuia cu nimic, el avand nevasta si pe care o tinea si acasa...Unchiul cel mare de cand a iesit in ordonanta a luat calea bauturii, si tot asa a tinut-o pana acum...de munca nici nu vrea sa mai auda...ca i-a tinut destul cica...proprietarii le bagau sula in coasta cu chiria etc...sa evacueze casa...deci va inchipuiti probleme mari din cauza banilor...Mai are o matusa care s-a maritat la 27 ani virgina, nu din dragoste, ci ca sa nu ramana fata batrana...A stat in casa acolo pana s-a maritat, ea fiind singura mai scolita, avand o postliceala, iar acum e asistenta...Sta cu barbatul ei si au o fetita...Ea are si a avut cea mai mare influenta asupra Georgianei...Erau apropiate, o chema mereu pe Georgiana de statea la ea, avea grija de fata, cat erau ei la munca etc...
Georgiana era genul de fata cuminte, timida, nu prea iesea din casa, statea mai mult pe la ei...a avut cativa prieteni inaintea mea, dar nu a fost nimic serios, toti spuneau ca parca-i salbatica, nu putea nimeni sa se apropie de ea...amandoi spuneam ca soarta ne-a adus pe noi impreuna ne-am indragostit aproape instantaneu, inca de la inceput ne-am iubit ca nu stiu ce...aveam cateva luni impreuna si parca ne stiam de cativa ani, eu care aveam atatea relatii la activ, nu mai simtisem asa ceva pana atunci, de ea nu mai spun...a fost prima mare iubire pentru amandoi...
La inceputul relatiei m-a prezentat si bunicii, si matusa-si, ele i-au spus pe-atunci ca pare baiat bun, inteligent etc...Banii inca nu intrau in discutie, nu s-au gandit poate ca o sa devina ceva prea serios...Ea pe atunci avea aproape un an de cand nu prea mai calcase pe la matusa-sa...mi-a spus si de ce: din cauza lui barbatu-sau care era un obsedat si se uita dupa ea, cand dormea la ei, l-a surprins de multe ori uitandu-se la ea dimineata cand se trezea si era imbracata mai sumar, a observat si matusa-sa asta, au fost si cateva faze mai naspa cand matusa-sa s-a enervat sa de tare si isi aruncase si verigheta de pe deget si vroia sa plece sa-l lase etc...de atunci spune Georgiana parca si matusa-sa se uita cu alti ochi la ea, prinsese ciuda, de parca era ea vinovata...si nu se mai ducea la ei, sau se ducea cand nu era el acasa...Apoi dupa ce m-a cunoscut si a inceput sa ma iubeasca, s-a indepartat si mai tare de matusa ei, nu-i mai spunea nimic, caci barbatu-sau facea tot felul de glume idioate si intepaturi, ca ce facem noi doi, mai ca nu spunea prostu' ca moare de ciuda ca si-a inceput ea viata sexuala...a trebuit sa mai mergem pe la cate-o nunta, inmormantare la ea in familie si ea ma lua intentionat ca sa se obisnuiasca ai ei cu ideea, deja ma urau, ca le-am furat fetita, iar ala se uita cu niste ochi la mine de parca vroia sa ma manance, un obsedat, se uita tot timpul dupa curul Georgianei...
deci deja incepusera sa ma urasca...plus ca au inceput apoi problemele legate de bani, si ea era parca vinovata de asta, o certau mereu, din curva n-o mai scoteau, bani nu-i mai dadeau pentru nimic(ea avea pensie alimentara, dar o lua bunica-sa), trebuia sa ne descurcam din banii mei putini(eu fiind fiu de pensionari, student, va dati seama cat banarit si la mine...),eu lucrand part time...mmm, a fost greu dar ne-am descurcat, ea dupa cum v-am spus nefiind genul petrecaret, nu-i placea sa iasa in oras, in discoteca, punand accent doar pe haine, sa fim imbracati, in rest plimbari prin oras si acasa...eram fericiti...apoi a plecat sotia unchiului ei in Italia acum vreo noua luni, si pe cand ea era a 12-a inca, suna acasa si spunea ca i-a gasit de munca, iar bunica-sa, chiar si matusa-sa o presau sa lase scoala ca ce-i trebuie si sa plece...normal ca nu a vrut si a trebuit sa indure tratamente din ce in ce mai rele...nu o mai lasau sa stea cu lumina aprinsa sa invete caci consuma curent, nu o mai lasau nici la televizor, nici sa faca baie caci consuma butelia etc...facea baie la mine, manca la mine, intr-un timp nici mancare nu-i mai dedeau...Sa vedeti ce-a indurat pentru a fi cu mine...marea mea prostie a fost ca nu am luat-o la mine de atunci, ea imi spunea mereu sa o iau de acolo din casa aia ca nu mai rezista, ca abia asteapta sa scape de acolo...eu aveam de gand sa o iau de acolo, dar dupa ce lua la facultate pana atunci sa am timp sa pregatesc terenul pentru ai mei(era o persoana in plus pe aceleasi cheltuieli, avea sa ne fie foarte greu, ne este si asa)...
stia si ea asta, ca dupa ce ia la facultate o sa stam impreuna, si pentru asta traia, asta astepta...cand au vazut matusa-sa si bunica-sa ca i-am dat bani sa dea la facultate si ca noi chiar avem ganduri serioase, ei va dati seama ce fel au ramas (sau mai bine spus nu au ramas...)...a luat la facultate, a fost asa de fericita, plangea de fericire si ma strangea in brate si-mi spunea ca o sa fim impreuna toata viata! ...nu a tinut mult fericirea...pe la mijlocul lui august a venit sotia unchiului mic din Italia, devenise prietena buna cu matusa-sa cealalta (ele care inainte nu se suportau una pe alta), o chemau pe Georgiana la ei incamera sa-i dea sa o serveasca cu tot felul de chestii (inainte nu-i dadea o cana cu apa), si sa-i bage in cap sa plece in Italia, cum ca o asteapta acolo cineva, sa munceasca unde a muncit ea, macar trei luni cale mai trebuie niste bani sa cumpere o casa(prostii)...ea nu a vrut la inceput dar apoi a cedat (nu inteleg de ce), vedeti in ultimele mesaje ca spune ca pleaca dar vine de Craciun...i-au facut pasaport la urgenta, si trebuia sa plece cu niste rude care aveau drum incolo...dar ce-i venise bunica-si de s-a trezit dimineata si dat cu aghiazma in toata casa, si a udat-o si pe ea atunci din greseala...ei, au venit aia, dar ea nu a mai vrut sa plece, nu vroia sa plece si pace...au trebuit aia sa plece ca pierdeau cursa...si ea era sa-si ia o bataie de la unchiu-su'...a scapat doar cu vreo doua palme...ei de atunci i-au interzis sa ma vada, i-au spus ca nici cu mine nu o sa mai fie..m-a sunat si pe mine matusa-sa asta care-l are pe obsedatul asta, si m-a amenintat sa o las in pace pe Georgiana, ca pune politia pe mine etc...nu puteam sa mai dau de ea nici la telefon...nu o lasau sa vb cu mine...a venit in dimineata urmatoare la mine...si in zilele urmatoare tot asa fara sa stie ai ei...dar nu mai era Georgiana mea...mi-a spus ca nu ma mai iubeste, ca nu stie ce are, caci crede ca i-au facut ceva...nu mai avea inelul si lantisorul de argint de la mine(ea noaptea le scoatea), ca intr-o dimineata cand s-a trezit nu le-a mai gasit si cica ai ei nu stiau nimic...mi-a spus ca dupa ora 17 nu mai poate sa iasa din casa, parca o tine ceva in casa, noaptea se trezeste la aceeasi ora in fiecare noapte si nu poate sa mai adoarma pt nu stiu cat timp...o doare capul mereu, ii este rau, (au apucat-o niste dureri si pe cand era la mine), ca parca nu stie ce-i cu ea are numai ghinion, a pierdut de mai multe ori niste bani, a si faza dura e ca nu o trimiteau la munca in Italia ci vroiau sa-i faca cunostinta cu unul Kamal, cu care matusa-sa a vorbit in numele ei, si vorbea si acum...dar cel mai interesant a fost cand i-am spus sa mergem la biserica, sa ne citeasca preotul ceva...a inceput sa dea inapoi si sa planga ca nu vrea...
Am luat niste tamaie(mama e credincioasa, are o groaza de icoane, carti etc), am aprins-o si am dat pe langa ea...a inceput sa planga si sa tipe sa spuna de ce o chinui...m-am speriat si am chemat-o pe vecina de deasupra,care e credincioasa si ea(mama nu era acasa), si a venit cu niste mir de la muntele Athos(baiatul ei e preot),si s-a a ramas masca si ea cand a vazut ce fel se zbatea si nu se lasa unsa cu mir...Incepuse sa tipe, sa planga si sa-mi spuna sa o las in pace, ca ma uraste, ca nu vrea sa ma mai vada etc...apoi si-a mai revenit si am inceput sa discutam iar normal, ba chiar ne-am sarutat cu foc si am si facut-o...si ramase sa vina ziua urmatoare sa mergem la biserica...se facuse dupa amiaza si a inceput sa spuna ca vrea acasa, dar nu ma lasa sa merg cu ea...eu sincer nu stiam ce sa cred, am crezut ca joaca teatru, asa ca am urmarit-o sa vad unde se duce crezand ca poate se duce in alta parte si vrea sa vad eu...m-am urcat in acelasi autobuz cu ea, fara sa ma vada...a coborat unde trebuia sa coboare pt acasa, dar la coborare m-a vazut si dupa ce ne-am dat jos a inceput sa faca urat ca sa o las in pace ca nu vrea sa ma mai vada niciodata etc...a doua zi nu am venit dar mi-a dat mesaj dupa vre-o doua zile ca vine la mine...a venit, dar la biserica nu a vrut sa mearga, spunand ca mergem vineri(era marti atunci), era tot asa confuza, ca nu ma iubeste dar ceva totusi o face sa vina la mine...imi spunea ca geloasa tot este, ca sa nu o insel, sa o astept...i-am spus sa nu se mai duca acasa, sa ramana la mine, dar nu a vrut...in schimb cand puneam la calculator niste melodii de-ale noastre, o apuca cate un plans de se prapadea...si repeta intr-una ca nu stie ca are, ca nu stie ce se intampla cu ea...apoi cand s-a facut dupa amiaza iar a inceput ca vrea acasa...a plecat, ramasese sa vina vineri...nu a mai venit...nu mai stiu nimic de ea de atunci, decat ca e in Italia...cand am vrut sa o sun, avea roaming-ul activat dar insuficient credit sa o pot apela...i-am transferat eu doi dolari ca sa o pot suna...dar imi spune abonatul orange nu este disponibil momentan, si asta spune de atunci...inseamna ca ea nu are decat cartela, nu a mai bagat-o intr-un tel, caci as fi primit mesaj de confirmare, cum ca a primit mesajele mele...Asta nu inteleg cum de nu a luat legatura cu mine, deloc...chiar si cu farmece, nu stiu ar fi luat legatura cu mine...stau si ingrijorat...macar sa stiu ca e bine...
Poftim fratilor, v-am spus toata povestea acum...tot nu credeti ca ar fi farmece? Tot credeti ca o dragoste asa puternica cum a fost a noastra se putea uita asa deodata? Tot credeti ca ea a ales sa duca o viata mai buna in Italia cu un necunoscut? hmm mai cititi odata mesajele ei, atunci...
Saluti, Multsumesc p - de Alexander la: 29/09/2005 14:11:36
(la: Cu ce va hraniti sufletul?)
Saluti,
Multsumesc pentru mesagul dumnevoastra si pentru cuvinte bune dar ce as fii daca ziceam la fel pentru Romania. Eu stau la dubai si aica daca vorbesc ceva despre romania vine o singur vorba "da dansatoare, prostituate" si ce eu trebuie sa ma gandesc la fel cum gandeste lumea. dece commentez rau despre ceva ce nu este. cum ati zis dumnevoastra ca nu sunt toti oamenii la fel, nic asa nu sunt pakistanez. nu suntem noi terrorist, nu suntem noi oamenii rau asa cum ne o facut media. nu trebuie sa crede cineva ce nu o vazut.Si eu zic ce am vazut cind am stat la Romania. Antena 1 o inceput sa dai filmele indiane traduce pe romaneste dar dece nu un film pakistanez ca sunt multe Pakistanez acolo de cit indiane. Daca duceam undeva ma zicea lumea sunteti din India, si eu ziceam ca nu sunt Pakistanez si vedeam o ura la ele chiar ca la toate facultatea nostru erau 3 indiane linga 200 de pakistanez. Si stiu ce arati media romanesc despre Pakistan ca o tara sarac, corrupt si terrorist chiar nu e mare diferenta intrun conditie la romania si la pakistan. trebuie sa ne iubim pe cineva iubit. Romania si cu Pakistan sunt Prietene bun de multe ani. sunt multe afacerist pakistanez la romania la fel cum sunt multe firme in pakistan cu colaborare romanesc. Ambasador din romania la Pakistan o tradus multe carte Pakistanez pe romanestii. O scris el o cartea "Mihai eminescu si Mohammed Iqbal(poet national din pakistan)" si o aratat ce ele gandeau la fel si cum erau la fel. Eu simti tare dezamajit cind vad ca eu iubesc mult pe Romania cum ar fii tara mea si nu poti sa auzi nimic rau despre Romania. O venit un arab la mine aica la magazinul meu la dubai si o zis ca eu ma duc la Romania si am intrebat dece? si o zis sa fute si ma o nervat si am dat pe el afara de magazin. trebuie sa iubesc cine iubesc pe voi. Multsumesc pentru toti si DUMNEZEU sa fii cu voi
#75434 (raspuns la: #75414) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
deocamdata am si eu trei auto - de Intruder la: 04/10/2005 14:20:46
(la: carti care v-au refuzat)
deocamdata am si eu trei autori care m-au refuzat:

Antoine de Saint Exupery- Citadela
Jean Paul Sartre- Caile libertatii (4 vol.)
Anatole France- Insula pinguinilor

Cu "Citadela" stiu ca am facut cunostinta prima data in clasa VIII-a...
Dupa ce am terminat clasa VII-a am avut-o ca "lectura de vacanta"...m-am strofocat putin, am avut toata bunavointa, degeaba! Tin minte ca trebuia sa trec pe un "caiet de lecturi" rezumatul cartii. cateva pagini bune!...eu am deschis cartea la-ntamplare si am copiat cuvant cu cuvant atatea pagini cate am crezut de cuviinta. norocul meu a fost ca profa de lb. romana nu s-a ''prins'' de schema...sau poate doar s-a prefacut...era totusi o carte destul de greu de digerat pentru varsta aia...am incercat si mai tarziu, degeaba...

"Caile libertatii" le-am primit cadou de la un prieten...huh, am incercat si n-am putut...
stie cineva de ce a refuzat Jean- Paul Sartre premiul Nobel pentru literatura? (1964)

Anatole France...prea sceptic pentru mine...

mai sunt, o sa-mi aduc aminte...
#76608 (raspuns la: #76556) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ce cred eu despre prietenie ? - de Dora C la: 17/11/2005 10:53:36
(la: PRIETENIA-CEL MAI DE PRET LUCRU AL OMULUI)
Ce cred eu despre prietenie ? Pai eu cred ca-i o perla rara, un lucru pe care ni-l dorim fiecare dintre noi. Cei ce au prieteni se pot considera foarte norocosi. Nu este « posesiune » mai pretioasa decât un prieten bun si credincios.
Dar ce este prietenia ? Cred ca este o relatie care se situeaza undeva intre dragoste, intelegere, comunicare. Ingredientele unei prietenii sint : simpatia, disponibilitatea, reciprocitatea, preocupari comune,valori morale comune, gusturi comune, sinceritatea, respect. Dar ingredientul esential intr-o prietenie este fidelitatea. Un prieten trebuie sa fie prezent atunci cind toti ceilalti ii intorc spatele dupa cum bine zice proverbul : « prietenul la nevoie se cunoaste ». Sa fie disponibil atunci cind ai nevoie de el. Sa imparti cu el clipe placute, sa gasesti in el un confident si o fiinta toleranta care sa nu te judece sa te iubeasca si sa te accepte asa cum esti. Aceasta relatie trebuie neaparat sa fie reciproca. Sa dai intotdeauna cel putin atit cit primesti. Sa fii prieten cu cineva nu inseamna doar sa faci un chef cu el... Esti prieten cu cel ce -si injumatateste bucata de paine cu tine cind esti flamind. Indiferenta, interesul meschin, minciuna sau tacerea, sunt notiuni care nu-si au locul alaturi de prietenie. Dupa mine cele mai frumoase prietenii se cladesc in anii de liceu si facultate. Atuci sintem mai disponibili, avem preocupari comune, sintem mai putin susceptibili, mai increzatori. Prieteniile aste pot dura toata viata. Esti prieten cu cineva cand dupa ani si ani simti aceeasi atractie si placere pentru o discutie, el.. O prietenie adevarata este cea verificata de timp. Cred ca trebuie sa fii un om fidel, integru, si generos ca sa poti fi un prieten adevarat. Citi dintre noi aveam aceste calitati?



prietenia - de mikhaela la: 24/11/2005 20:31:49
(la: PRIETENIA-CEL MAI DE PRET LUCRU AL OMULUI)
discutam cu un prieten bun despre prietenie si el imi spunea ca prietenia e o stare de spirit...nu e ceea ce dai sau primesti. nu inseamna ca trebuie sa dai sau sa primesti...trebuie doar sa fii prieten. si spunea el, asta se invata...eu mai caut starea despre care vorbea el...tindem sa fim noi si sa fim subiectivi, sa facem judecati si sa apreciem gesturile, atitudinil eprietenilor...nu ne lasam dusi de prietenie si de ceea ce inseamna...
De la bun inceput conferinta - de Cassandra la: 10/12/2005 15:18:19
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
De la bun inceput conferinta a avut intentia de a dezbate in primul rind cauzele atitudinii negative lipsite complet de fundament fata de teoria evolutiei, transmise publicului larg de catre opozitorii acesteia, atitudine care a prins datorita unei serii de factori printre care mai ales complexitatii si vastitatii acestei teorii ceea ce dificulteaza intelegerea sa de catre publicul larg nespecializat, a conceptiei gresite in privinta semnificatiei stiintei si a teoriilor sale, si a tendintei si usurintei cu care omul se decanteaza mai mult spre “gindirea” mistica, magica etc. comparativ cu cea rationala, logica. Nu este scopul conferintei acela de a dezbate teoria evolutiei in sine (intreprindere extrem de dificila) si nici creationismul stiintific, si nicidecum de a face o comparatie intre ambele, intre care nu exista dupa parerea mea nici o legatura logica.
Teoria evolutiei ESTE o teorie stiintifica, altfel nu ar fi sustinuta cu asemenea tarie de cea mai mare parte a oamenilor de stiinta care se dedica acestui domeniu.

Despre cartea “Darwin on trial” am citit critici atit de negative incit nu se afla printre prioritatile mele de lectura. As putea sa-ti recomand carti mult mai bune care fac apologia ID-ului ;))
Remarcabil, cartea este scrisa in 1991 de Phillip Johnson, creatorul Intelligent design-ului, Phillip Johnson fiind avocat, si se pare fara notiuni prea solide de biologie. Scriind aceasta carte Johnson nu dezminte ideea conform careia avocatul in general nu cauta adevarul ci lupta sa apere interesele clientului. Pe parcursul intregii lucrari, Johnson prezinta informatii incomplete, date irelevante, ataca martorii opozitiei, si utilizeaza o intreaga gama de trucuri si abilitati retorice cu acest scop. Pina si exemplul cu afirmatiile lui Patterson scoase complet din context (aportat de amicul transilvanpop citeva pagini inainte) apar in faimoasa sa carte. Este insa suficient sa citesti cartea lui Patterson si sa intelegi un pic cu ce se ocupa el ca sa-ti dai seama cit de rau intentionate au fost actiunile de defaimare ale lui Johnson.
E de prisos sa mai spun ca lucrarea sa nu are nici o valoare stiintifica, desi sint convinsa ca a avut mare succes printre creationisti. Nu ai facut decit sa dai exemplu de defaimare cu rea intentie a teoriei evolutiei, nicidecum un exemplu de analiza a teoriilor evolutionistilor. Asa ca, sa mai vorbim despre erori de logica...
Iata un fragment din critica pe care o face Jay Gould cartii “Darwin on trial”:

“Johnson's current incarnation of this false strategy, Darwin on Trial, hardly deserves to be called a book at all. It is, at best, a long magazine article promoted to hard covers-a clumsy, repetitious abstract argument with no weighing of evidence, no careful reading of literature on all sides, no full citation of sources (the book does not even contain a bibliography) and occasional use of scientific literature only to score rhetorical points. I see no evidence that Johnson has ever visited a scientist's laboratory, has any concept of quotidian work in the field or has read widely beyond writing for nonspecialists and the most "newsworthy" of professional claims.
The book, in short, is full of errors, badly argued, based on false criteria, and abysmally written. Didn't anyone ever teach Johnson not to end chapters with "announcement sentences" or to begin subsequent sections with summaries? Chapter 6, for example, ends with a real zinger: "We will look at that claim in the next chapter." The very next chapter then begins with the maximally lively: "Before we try to get any answers out of the molecular evidence, we had better review where we stand." Mrs McInerney, my tough but beloved third-grade teacher, would have rapped his knuckles sore for such a construction, used by Johnson at almost every chapter transition.”


Daca accepti microevolutia, nu ai de ce sa nu accepti macroevolutia, se bazeaza pe aceleasi mecanisme. Exista observatie directa asupra macroevolutiei, exemplul fosilelor pe care l-ai dat este doar unul din ele (exista serii intregi bine conservate de fosile) , pe linga dovezile aduse de geologie, genetica si de organismele vii.
Exista domenii ale stiintei (nu numai in biologie) in care teoriile nu se sustin neaparat pe baza de experimente de laborator, un exemplu este astronomia.


_____________
"Properly read, the Bible is the most potent force for atheism ever conceived" Isaac Asimov
"minoritati sexuale care se prefac a fi persecutate" - de a399 la: 04/01/2006 11:16:37
(la: Minoritati)
Incerc sa scriu eu cateva cuvinte despre cat de nepersecutate au fost "minoritatile sexuale", intrucat eu insumi sunt homosexual.

Am trait si in Ardeal si in Bucuresti in plina perioada ceausista. Mi-am dat seama ca sunt homosexual foarte devreme in viata, dar abia pe la 17 ani am simtit cu adevarat ce inseamna insingurarea in care eram silit sa traiesc. Nu numai ca nu puteam spune nimanui nimic, dar imi insusisem toate prejudecatile pe care chiar cei care au scris mesaje aici inca le au din plin in privinta homosexualitatii. Toate institutiile: familia, religia, societatea, corpul medical , justitia erau impotriva homosexualilor, cum bine stiti. Si acum, cu exceptia justitiei, lucrurile stau la fel.

Religia imi baga in cap ca sunt din nastere un pacatos de neiertat, justitia imi spunea ca sunt criminal iar corpul medical imi spunea ca homosexualitatea este o boala mintala. Familia mea fiind crestina rau, stiu cum ar fi reactionat daca ar fi aflat.

[Nici acum nu s-au schimbat multe in Romania, devreme ce la tv apar medici care sa se laude ca furnizeaza "tratament pentru schimbare" si devreme ce a fost nevoie de interventia Uniunii Europene ca sa se schimbe legile nedrepte din codul penal.]

La 17 ani am facut toate pregatirile sa ma sinucid, pentru ca toata propaganda sociala si educatia religioasa ma facea sa ma simt un monstru. Nu aveam curajul sa trec imendiat la fapte si am inceput sa-mi fac singur autosugestie, spunand in fiecare zi "trebuie sa ma sinucid". Parintii nu stiau nimic, nici colegii, nimeni si nu aveam cu cine discuta. "pregatirea" a durat cateva luni si urmarea fiziologica a fost o durere de cap permanenta si insuportabila. Dar cand sa execut actul, am avut un moment de revolta totala, ca o explozie, cand mi-am spus ca daca Dumnezeu a stabilit reguli atat de inumane, refuz sa mai cred intr-un asemenea animal si din acel moment am inceput treptat sa-mi pierd orice credinta (nu a fost posibil sa renunt dintr-o data la totul).

Treptat am parcurs calea inversa spre viata normala spunandu-mi ca trebuie sa traiesc. Tot treptat, in cateva luni,a disparut si durerea insuportabila de cap ce o dobadisem.

[Trebuie sa va spun ca foarte multi tineri (majoritatea baieti ) se sinucid totusi la adolescenta din motive legate de orientarea sexuala chiar si in America unde traiesc acum si unde societatea e mai toleranta. Procentul publicat in anul 2003 a fost de 40% din totalul sinuciderilor celor intre 12-24 de ani.]

A urmat o perioada in care eram deprimat permanent pentru ca nu gaseam nici o solutie sa traiesc. Am fost la medici psihiatrii ca "sa ma schimbe"; ei erau mai ageamii decat mine si dadeau tratamente de tot rasul! Ba injectii cu ...Testosteron (care ma faceau sa fiu si mai inebunit dupa sex), ba se comportau ca securistii, etc. Unul din ei-vestit; nu-i dau aici numele- m-a pus sa stau trei zile in spital ca sa-mi dea un diagnostic care sa permita o luna de concediu, ca sa aranjeze el sa ma culc cu una din asistentele lui (care mi se parea groaznica). In sfarsit, nu insist. Ar trebui sa-i dau de gol pe toti tampitii care au titlul de medic psihiatru in tara si care nici acum nu spun nimic stiintific in presa. Am consultat toate cartile de psihologie si psihiatrie aparute in ultimii ani in tara: nicaieri nu se scrie esentialul: ca orientarea sexuala nu se face la ...alegere. Nu-ti poti alege sa fi heterosexual sau homosexual. Totul e o rezultanta a multor factori.

Eram naiv si prima experienta erotica a fost cu un tanar de o calitate execrabila, care m-a santajat si mi-a furat totul (el era mandru ca nu e homosexual; invatase de la societate ca homosexualii trebuie tratati ca ultimele lepadaturi si aplica invatatura). Asa a fost vandalizata tineretea mea. Tremuram tot timpul "sa nu afle nimeni" si sa nu fac puscarie Duceam o viata dubla: pe de o parte elev model si student foarte bun, pe de alta drojdia societatii. Cand am putut, am plecat din tara.

De cateva ori cand am revenit in Bucuresti am intalnit in aeroporturi sau in avion tineri romani stabiliti in diverse tari europene cu care am discutat si care mi-au spus ca mai bine si-ar taia limba decat sa recunoasca in tara ca sunt homosexuali, pentru ca societatea romaneasca este foarte intoleranta.
Credeti ca nu au dreptate? Chiar citind mesajele de aici se pot trage concluzii clare. Eu insumi mi-am pierdut prieteni "buni" in tara din momentul cand nu am mai vrut sa mint sau sa ma ascund dupa deget.

Revenind in tara in septembrie 05 am vazut care este situatia astazi: nu exista nici presa, nici cluburi, nici cafenele nici asociatii care sa le permita homosexualilor sa se intalneasca. La Universitati mi s-a spus ca rectorii au amenintat cu exmatricularea pe cei care ar vrea sa faca asociatii ca in restul lumii civilizate. Copiii la scoala nu invata ca trebuie sa fie toleranti si cei care sunt homosexuali nu au nici un suport moral. Totul e "bagat sub covor" ca sa nu deranjeze mentalitatea "nationala".
Presa tot mai scrie tampenii , ca de exemplu ca "romanii sunt un popor viril", aratand ca nu intelege problema. Stil VC Tudor.Tarele din trecut continua.

Sunt tratati homosexualii la fel cu alte minoritati? Evident ca nu. Chiar cele mai marunte semne de progres sunt interpretate exact cum scrieti aici: ca vor sa-ti bage pe gat orientarea sexuala.

Pentru comparatie va pot spune ca am un nepot de 8 ani la NY care a spus ca a invatat la scoala ca baietii care iubesc alti baieti si fetele care iubesc alte fete sunt gay si ca iubirea e un lucru foarte bun. Pe cand in tara? Poate ca asta ar insemna "bagat pe gat" pentru un roman din tara, dar e ceva foarte necesar pentru evitarea batailor si umilirilor la care sunt supusi elevii perceputi ca diferiti.

Sunt de prevazut urmari negative ale situatiei de azi din tara.
Ca urmare a faptului ca nu exista centre locale care sa se ocupe de informarea, educatia si necesitatile sociale ale tineretului homosexual (elevi si studenti): are loc o explozie a activitatilor sexuale care se practica fara protectie si in absenta oricaror informatii legate de protejarea sanatatii. Totul mocneste acum; surpriza va veni in curand si toti vor avea de suferit, inclusiv heterosexualii.
Asa s-a intamplat si in America in perioada cand oficial se ascundea problema, ca acum in tara. Consecinta de prevazut:o explozie a bolilor venerice si in special a bolii SIDA. Acum americanii regreta homofobia lor de atunci dar nu mai pot corecta nimic. In Romania s-ar mai putea face ceva daca nu ar exista atitudinea homofoba atat de generalizata. La fel si bolile psihice vor fi in crestere (si mai ales deprimarea psihica si sinuciderile). In perioada ceusista pentru multi religia nu avea nici o importanta, dar azi sunt destui tineri care sunt credinciosi si homosexuali in acelasi timp, iar mesajul intolerantei religioase e mult mai virulent.

In incheiere: chiar credeti ca nu e nici o problema in privinta locului pe care homosexualii in au in societate? Dar transexualii, care sunt intr-o pozitie si mai proasta? Si credeti-ma, nimeni nu poate sa-si schimbe identitatea. Poti sa-ti alegi sa fi italian sau roman, baptist sau agnostic, gras sau slab. Dar nu poti sa-ti alegi sa fi alb sau negru, homosexual sau heterosexual. Cine crede ca se poate schimba, sa incerce sa fie pentru o zi de cealalta parte a baricadei si va vedea ca nu poate.

Am mai scris catreva mesaje pe aceasta tema la subiectul "oamenii devin homosexuali?" Am incercat sa fiu cat se poate de sincer cu acest subiect. E oarecum ironic ca o diferenta practic minora in viata omului are in societatea noastra atata importanta!

PS 1. Am vazut anul trecut un sondaj publicat la Bucuresti dupa care 85% din romani nu ar accepta sa aiba un vecin homosexual. Ca in Zimbabwe. Puteti sa-mi explicati de ce? O fi iar vorba de vreun protocronism romanesc.

PS2. In cazul meu, desi sunt 100% roman ca nationalitate in ultimele 4 generatii cel putin, vedeti ca in Romania am fost mai minoritate decat toate minoritatile.
#98426 (raspuns la: #98183) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Eu am avut doi prieteni ca fr - de mya la: 06/01/2006 00:44:06
(la: exista prietenie platonica intre femei si barbati?)
Eu am avut doi prieteni ca fratii (pentru mine) insa in momentul cand s-au "dat" la mine s-a taiat tot farmecul. Din pacate e greu sa gasesti prieteni buni de sex diferit. Dar nu imposibil. Cel putin asa sper :).
Stimate domnule Radu Herjeu - de cosmiK la: 11/04/2006 23:12:31
(la: Confesiunea unui om obisnuit)
Nu stiu de ce citind eseul dumneavoastra mi-a venit in minte o maxima apartinand lui Cicero "Sine amicitia vitam esse nulam". De ce tocmai aceasta maxima? Poate datorita faptului ca eu sunt de parere ca prietenia e un sentiment inaltator care te apropie de divinitate.
Nu demult am citit intr-o carte despre educatie un asa-zis "cod moral" al unei personalitati a exilului si emigratiei ruse, Alexandr Zinovieiv, scris in conditii vitrege. Si mi-a atras atentia urmatorul fragment "Daca te-a tradat prietenul, tu esti de vina ca i te-ai marturist fara nici o reticenta, dupa cum daca te-a inselat prietena sau prietenul, sotia ori sotul, sa stii ca numai tu le-ai creat posibilitatea infedelitatii".
Experientele traite mi-au dovedit ca in general asa se intampla.
As vrea doar sa mai adaug la comentariul meu urmatoarele:
Cred ca fiind oameni suntem supusi greselii asa ca de multe ori nu putem fi din anumite motive prieteni adevarati, dar asta nu inseamna ca nu credem in prietenie ori ca am tradat-o ci doar ca ne aflam in imposibiltatea sufleteasca ori de alta natura de a fi alaturi de prietenul respectiv.
Deci nu avem de ce sa ne facem reprosuri sau sa credem ca nu mai putem fi prieteni adevarati. Poate a fost doar un moment de neputinta si slabiciune. Dar nu cred ca trebuie sa ne judecam prea aspru.
In opinia mea singurul in masura sa dea un verdict in aceasta privinta este Creatorul Universului. Doar el poate decide daca am fost sau nu prieteni buni.
Dar oricum ne-am facut datoria pentru ca am incercat chiar daca uneori aceasta incercare s-a soldat cu un esec.
Aceasta e opinia mea, dar e numai o opinie.
nu trebuie f.multa filosofie. - de celine333 la: 13/05/2006 18:00:01
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
nu trebuie f.multa filosofie...e atit de simplu..chiar nu ai nevoie de religii.. de cautari...de nimic..doar sa crezi si in momentelele tale de intimitate...sa i te adresezi..Lui ca la un prieten..bun...atita tot...asta facem noi cautam in carti si citam pe alti...e o babilonie ..Isus nu a cautat in carti...sa rugat peste tot..si a..fost fiul..chiar daca nu il vezi ..el e linga tine..biserica e in sufletul tau...hm in ceea ce priveste care religie e ceea adevarata...nu vei gasi raspuns nici peste 2000 de ani...Adevarul a fost spus.....o singura data..si nu in biserici..religia esti tu insuti...religia si credinta ta...in ceea ce priveste fariseiii ....isi vor lua pedeapsa ...nu judeca tu////are cine sa o faca..treaba ta e sa crezi ..si sa respectii ce el spune..D-zeu e iubire ,speranta,adevar,bunatate----respecta le si atunci Tu vei fi un crestin adevarat...Asta e adevarul..nu mai cauta in carti...//
#122056 (raspuns la: #120078) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pana si prietenii? :o( - de Guinevere la: 14/06/2006 21:41:35
(la: Despre agresivitate)
De curand ne-au venit niste prieteni (buni, culmea!) in vizita. Ne-am bucurat sincer, abia asteptam. Ne-am pregatit sa-i omenim cum se cuvine si ne-a facut placere, parca vibram ca venea ziua aceea.

Asta inainte de a fi gatit si spalat la vase vreme de doua saptamani dupa ei, fiindca ei erau in vacanta... :o(
Timp in care nevasta prietenului a repetat de cateva ori (folosind exact cuvantul "chef") ca ea nu are chef sa faca macar un sandwich, ca s-a obisnuit sa manance "afara". Desi a mancat aproape tot timpul "inauntru". :o(((((((((

Vi s-a intamplat sa fiti agresati de prieteni? Ma simt cu doi ani mai batrana si mi s-a pietrificat zambetul pe fatza. Si cel mai tare nu ma deranjeaza ca nu au ajutat cu nimic, ci dispretul din toata atitudinea asta... N-as vrea sa ridic o platosa, dar daca pana si prietenii buni... parca incepe sa-mi fie greu sa nu tresar defensiv la orice apropiere. :o(

A-ti fi rusine de rusinea altora si a tacea din jena trebuie sa fie cea mai mare prostie. Si totusi nu ma pot dezbara de ea. Sau poate ca exegerez, nu stiu...
cattalin - de abc111 la: 23/06/2006 01:34:00
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Nu ma mai surprinde faptul ca Cattalin are alt sistem logic decat restul lumii. De multe ori ma intreb: chiar nu intelege sau se preface?

Sa redau un paragraf al lui:

"Ca un comentariu la ce spunea abc111, ca un gay era nefericit linga sotia lui, cind putea fi cu un prieten. Pentru un ateu ce importanta are asta? Ca a trait fericit linga prietenul lui sau nefericit linga sotia lui. Din pct de vedere ateu dupa moarte nu mai urmeaza nimic, pentru cel ce a murit nu ar mai avea nici o importanta. Asta legat mai mult de ateism decit de gay."

Trebuie sa fi extrrem de naiv, Catt, daca nu intelegi ca nu e totuna sa traiesti langa fiinta iubita decat odata pe an cateva ore, iar in rest sa traiesti in minciuna si nefericire, aducand nefericirea si in viata altei persoane!!! Cate femei sunt nenorocite dintr-un motiv pe care ele nu-l cunosc! Pentru ca un homosexual nu-i poate oferi aceeasi iubire unei femei ca un heterosexual. Si eu am fost candva intr-o situatie in care am fost nevoit sa aleg: o colega s-a indragostit lulea de mine si imi facea mereu "apropouri" directe, intrebandu-ma: cand ne casatorim?
Am fost pus in situatia de a alege: sau sa fac pasul respectiv si voi trai (pana la divort) alaturi de o femeie pe care nu o iubesc, sau ii spun adevarul. Daca m-as fi insurat, ea ar fi simtit imediat ca e ceva in neregula si ar fi crezut ca raceala dintre noi i se datoreaza ei, asa cum cred din pacate multe femei, care incearca sa slabeasca, sa se fardeze mai mult, sa-si faca operatii estetice si sa traiasca in continuare o viata mizerabila. Deci am ales adevarul. Intotdeauna cand e de ales intre adevar si religie, am preferat adevarul. Si acum suntem prieteni buni.

Chiar nu poti intelege, Catt, ca e o diferenta imensa intre a trai in minciuna (lucru care distruge orice cuplu) si a alege adevarul?

Si cum poti spune prapastiile pe care le spui: ca e totuna pentru un ateu...etc, etc..Pentru nimeni nu e totuna a fi fericit si a nu fi fericit.
De ce vorbesti in numele ateilor daca nici nu stii ca fiecare om doreste sa fie fericit, fie el ateu sau bigot? Si cum nu-ti dai seama ca nici chiar religia crestina, care pretinde ca lumea asta este o vale a plangerii, nu recomanda nimanui sa traiasca nefericit?

Daca chiar vrei sa incerci sa gandesti logic, trebuie sa intelegi in primul rand ca pentru un ateu conteaza cu atat mai mult sa fie fericit, cu cat nu crede in bazaconiile crestino-musulmane legate de recompensa de dupa moarte. Vorba frizerilor: "Maine radem fara bani" Si cand vrei sa profiti de marinimia lor iti raspund: maine, nu azi!

Recunosc ca exista si oameni care daca sunt pusi sa aleaga intre religie si adevar, aleg religia. Dar ei recunosc acest lucru pe fatza. De exemplu Dostoievski (care era si el homosexual; intr-una din cartile lui a descris iubirea lui pentru tanarul ucigas Alei; in "Amintiri din casa mortilor") obisnuia sa spuna: Daca voi avea de ales intre Isus Cristos si adevar, eu il voi alege intotdeauna pe Isus Cristos.

Dar el era cel putin cinstit: nu pretindea ca tine ca detine adevarul.

Deci Cattaline, intrebarea mea este: de ce nu incerci macar sa gandesti logic? Notiunile tale sunt extrem de confuze.

PS1. Iti repet ca semnez cu doua pseudonime, in functie de computerul la care scriu: abc111 si a399. Sunt aceeasi persoana! Doar ca odata mi-am uitat passwordul.

PS2. Pretinzi ca esti crestin, iar domnul vostru Isus Cristos i-a spus tanarului bogat care l-a intrebat ce trebuie sa mai faca pentru a intra in Imparatia Cerurilor (dupa moarte, evident). Iti amintesti ce i-a spus Isus: da saracilor tot ce ai! Nu te inteleg: daca esti crestin si crezi in viata dupa moarte si stii ca pentru a o avea trebuie sa dai tot ce ai la saraci, de ce nu faci asta? Cel putin sa-ti donezi computerul la saraci!
#129190 (raspuns la: #129132) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...