comentarii

carti apropiate sufletului meu


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Vreau satisfactie pentru sufletul meu!!!!!!!!! - de alexaghata la: 18/06/2005 19:44:52
(la: Din dragoste....posta electronica)
Unde esti tu "intregirea sufletului meu?" Unde esti sufletul meu pereche?
De ce ma lasi sa ratacesc prin lume in cautarea ta? Sunt un mort ce umbla viu..........Lipsa ta m-a omorat! it not funy!
Marea va fi intodeauna in sufletul meu - de daniela_sorina_albeanu la: 27/10/2005 10:30:52
(la: Marea Neagra, amintiri)
Marea va reprezenta intodeauna un balsam pentru sufletul meu.Inca din copilarie bucuria vacantelor mele era sa merg la mare. Iubesc marea cu fiecare particica a sufletului meu! Am transmis aceasta dragoste si fetitei mele , pentru care nici o vacanta nu e mai minunata ca aceea petrecuta pe malul marii. Nimic nu este mai frumos ca sunetul marii, noaptea! Marea a fost si martora dragostei mele!Pe o faleza la mare, am dansat in aer liber cu sotul meu. La mare a fost fata mea la prima ei discoteca acum doi ani.
Imi doresc sa vizitez intr-o zi Balcicul! O vara fara mare, parca nu este vara.
Sufletul meu e ‘mai real’ - de maan la: 01/11/2005 23:17:02
(la: Ce e de fapt realitatea?)
Sufletul meu e ‘mai real’ decat toate realitatile inconjuratoare, intrucat, cel putin teoretic, sunt in asa fel construita incat sa-l pot percepe la justa lui forma.
Nu pot spune acelasi lucru despre sufletele altora si nici macar despre cladiri, pe care adesea le percep diferit, astfel incat magazinul prin ata caruia trec spre serviciu, ieri mi s-a parut cu mult mai scurt decat azi.

Ce-ntelegem noi de-aici?
Ca dimensiunea magazinului difera de la o zi la alta, ca eu sunt cea care opereaza cu modificari (oricat de mare ar fi imobilul) sau ca percep realitatea in functie de cat sunt de permisiva*-n acel moment?

“grabita”, in cazul de fatza.

#83776 (raspuns la: #83287) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pe sufletul meu s-a conjugat - de cactus la: 18/02/2006 12:00:11
(la: De ce ucidem?)
pe sufletul meu s-a conjugat " a ucide" in toate felurile posibile...dar exista viata dupa fiecare moarte in noi, chiar simt asta.....iar Soarele....ne salutam zilnic....el imi intra in ochi cand conduc, eu il bomban usor....dar nu pun ochelarii de soare, imi este draga lumina lui.....



...non bis in idem...
#106781 (raspuns la: #106726) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
carti de suflet... - de lullabye la: 26/03/2006 11:44:07
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Cred ca in fiecare carte citita se gaseste ceva care sa ne marcheze, mai mult sau mai putin, existenta, sa ramanem cu o idee, o traire interesanta, care sa ne urmareasca mai apoi, de-a lungul vietii. Insa, sunt si acele carti deosebite, care ne impresioneaza puternic, cartile de suflet. Cartea mea de suflet, ramane pentru moment, inca nedetronata, "Alexis Zorba - Nikos Kazantzakis".
Horia, sufletul meu isi dores - de mya la: 04/05/2006 22:44:27
(la: Secretele unei casnicii reusite)
Horia, sufletul meu isi doreste ceea ce-si doreste si sufletul sotului meu fiindca ne potrivim foarte bine la punctul asta, care este esential. Altfel nu m-as fi maritat ca nu sunt genul. Daca nu-l cunosteam pe el, nu ma maritam absolut sigur fiindca sunt o tipa destul de independenta, cam ca tine :).

Imi pare rau ca la tine nu a mers insa asta nu inseamna ca la altii nu se poate. E gresita gandirea asta, nu te supara. Poate mai incerci o data, cine stie...succes! Eu cred ca ai avea sanse. Acuma sigur, depinde si ce-ti doresti, poate te simti bine si neinsurat. Se poate trai si asa si inca foarte bine. Numai fara apa si mancare nu poti sa traiesti.
#120375 (raspuns la: #120368) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
maza... - de Lady Allia la: 09/12/2009 23:20:23
(la: Mireasmă de mere coapte)
"Fascinata recunosc..." - mulţumesc! este o poveste atât de dragă şi apropiată sufletului meu :).

"mi-e greu sa accept ca exista oameni ca tine..." - cum sunt oamenii ca şi mine?

eu cred că toţi suntem la fel (mă refer la oameni)... ne diferenţiază atât de puţin, iar de cele mai multe ori ne separă teama.


#505966 (raspuns la: #505663) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
om - de adina.petre la: 11/02/2011 19:33:56
(la: copia sau originalul ?)
pai dupa ce modifici textul initial al conferintei, evident, nu ma mai doare capul. :)

cred ca trebuie intai raspuns intrebarii "in ce consta valoarea unei carti".

pentru mine, o carte este valoroasa atunci cand o investesc eu ca atare cu valoarea aia. adica fie are un subiect fascinant, atragator, util, fie e scrisa de un scriitor bun, iar daca mi-a mai si fost oferita cadou, atunci e amplu investita emotional, ergo devine mai valoroasa. sau cele mostenite, iarasi, sunt valoroase.

ei, avand in vedere acestea...cartile nu isi pierd valoarea, decat daca sufera modificari ireversibile si daune in sfera lor fizica. dar asta ca valoare fizica, concreta. in planul amintirii am si acum o carte cu pisici de emile zola pe care a nenorocit-o sor-mea cu creioane colorate si mai tarziu foarfece. ea nu mai exista de mult, dar pentru mine acum amintirea ei, e la fel de simpatica precum era cartea cand eram mica.

acuma, daca e sa ma intrebi, care-i mai valoroasa, cartea lui Eminescu suflata cu aur si batuta cu smaralde, sau cartea lui Eminescu cu foite ca de pergament, intre coperti tari, gri, si scrisa pe prima pagina de bunica...pai evident ca pentru mine smaraldele alea se pot bine merci duce in padure. dar daca cineva ar rupe prima pagina aia, nu ar rupe din valoarea pe care o atribui eu cartii... din sufletul meu, poate. amintirea insa, ramane.

--------------------------
ah, si daca vrei sa castigi, nu paria niciodata impotriva mea la mima. ;)
#596765 (raspuns la: #596759) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
multumesc ca v-ati gasit timp - de paula_vs la: 08/01/2012 12:13:53
(la: inainte de botez)
nu doar sa cititi ci v-ati batut un pic capul sa intelegeti,recunosc stangacia din exprimarea mea si nu am petentia valorii textului dar nici nu as vrea sa se inteleaga vreo clipa luarea in desert a Sfintelor Taine,daca e asa sincer imi pare rau si pt. ca este vba de un subiect atat de apropiat sufletului meu am sa ma explic,port ochelari si apa de la Botez intradevar mi-a ramas ca niste globuri de Lumina pe lentile si nici prin gand nu mi-a trecut sa o sterg,dimpotriva imi venea sa-mi scutur capul ca stropii divini sa se imprastie si peste cei prea preocupati sau apasati de griji ca sa se fi bucurat de momentul de gratie de la care tocmai veneam,da am ars vise dar o ardere purificatoare si nu erau visele in sensul de dorinte ci oniricul noptii incarcae si de zgura iar in zorii Bobotezei mi s-a parut o ardere simbolica de acolo si mirosul tamaiei purificatoare,inca odata regret nepriceperea mea in transmiterea mesajului dar chiar asa stangace am dorit sa produc bucurie
carti ce ne-au marcat existenta - de (anonim) la: 22/10/2003 03:35:34
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)

desi poate parea pueril ,cartea care m-a marcat in adolescenta,a fost "Maria si marea"de Radu Tudoran.fara sa fie o carte de analiza sau macar de sinteza felul in care e scrisa m-a impresionat extraordinar de mult,atat de mult incat dupa aceea am incercat sa-i seman personajului,sa ma comport ca ea sa fiu ca ea....dupa un timp am inteles ca unele lucruri nu trebuiesc schimbate...
mai tarziu,cand ma pregateam sa ies din adolescenta am citit"Toamna Patriarhului"de marquez ca sa ma indragostesc de literatura sud americana si de scriitor....inac sub impresiile cartii m-am apucat pentru prima oara in viata sa scriu proza.am scris incercand sa-i imit stilul....stiu,a imita nu inseamna a creea,dar in ceea ce am scris am pus tot sufletul meu .si ca dovada am fost premiata la un concurs de literatura...
fara toate cartile mele(multe la numar si care nu au loc sa fie enumerate)nu stiu ce m-as fi facut
cartea marele mister.... - de cosmacpan la: 25/09/2004 21:37:25
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Cartea, marele mister
Deruland mesajele acestei sectiuni trebuie sa marturisesc ca am doua bucurii si o tristete (ca in patru nunti si o inmormantare). Prima bucurie este ca nu sunt singurul contaminat cu acest virus « vorbulitza de la Alice: fugi cat te tin picioarele, 'chestiile (astea) interesante' dau dependenta. eu nu cautam nik pe net, cand am dat de teroarea, extazul si umilinta ultimului an din viata mea. fugi, om bun, ca-i mai rau decat orice drog » (si e vorba de virusul numit carte si nu cafenea), a doua bucurie e ca am reusit sa-mi « infectez si copii cu acelasi virus » caci numai o nebunie poate sa te indemne sa mai cumperi carti pe care sa le si citesti cand poti afla mult mai repede si usor tot felul de lucruri de la tv-u. Tristetea consta in faptul ca de multe ori uitam si incepem sa ne « fudulim » cu ce avem. Pentru mine cartea este un mister, este ceva plin de viata care te cauta si te gaseste (si nu invers cum s-ar putea crede). De ce spun acest lucru : pentru ca am tavalit in avalansa uitarii carti deosebite (pentru care nu eram inca pregatit) si au fost momente de vraja si mister cand am pus mana pe ea si nu am mai lasat-o sa-mi scape. De ce am pus mana ? pentru ca-mi facea cu ociul ? pentru ca ma atragea ca un magnet ? mister, suspans…nebunie. Sunt carti pe care le recomand si carti pe care le vreau uitate. De ce uitate ? din doua motive : unele sunt ca un cutremur devastator si simt ca n-as putea sa le mai citesc odata sau macar sa le frunzaresc (cum poetic marturisea de Arcturus - 16/04/2004 - O asa carte nu poate fi citita decat cu un sentiment de "inaltare in abisurile nebuniei umane".) iar celelalte sunt oglinda sufletului meu si recunosc ca ma doare sa vad cata uscaciune si uraciune zace si colcaie acolo, in mine.
Dar intotdeauna am avut momente si trairi si indiferent daca am trait toata « viata pe un peron » sau « in lanul de secara » intotdeauna mi-am amintit ca la « rasarit de eden » trebuie sa fie cateva « dune ». cand voiam sa plang imi aminteam « ce verde era valea mea » si-mi dadeam seama ca nu suntem decat « oameni si soareci » in acelasi timp, chiar daca suntem in « zbor deasupra unui cuib de cuci » Obraznicia facea din mine « omul care rade » iar cunoscutii ma alintau in deradere cu : ce a mai citit « magicianul ». Iar eu « Don Quijote » imi permiteam sa le raspund ca « jocul cu margele de sticla » a fost inventat pentru a tine minte numarul celor « o mie si una de nopti » iar toate « basmele » si « povestile » lor nu ma ating. Caci eram si sunt « idiotul » care la fel ca « alchimistul » speram sa gasesc « pendului lui foucault » undeva la baza, la « fundatia » lumii. Dar « numele trandafirului » staruia ca o grimasa pe buzele lor ce sopteau privindu-ma ingaduitor « asa grait-a zarathustra » si nu intelegeau ca eu dupa ce asistasem la « fenomenul pitesti » ma chinuiam sa descopar in « jurnalul fericirii » « enigma otiliei ». dupa ce raspundeam la intrebarea « cum am ajuns scriitor » cautand printre « amintiri din copilarie » « casa budenbrock » de pe « muntele vrajit » caci « maestrul si margareta » lui plecasera dupa « vrajitorul din oz » care se afunda in desisul preeriei dupa « winetoo » iar « coliba unchiului tom » era neancapatoare ca si « insula cu elice » sau « hanul ancutei ». De multe ori, noaptea pe cand « soldatul sjvek » patrula intrebandu-se « pentru cine bat clopotele », stateam ca « omida » si ma intrebam, ce face « colectionarul » daca eu raman in stadiul de larva iar « batranul si marea » sopteau : « mizerabilii », iar au aruncat « cei patru cavaleri ai apocalipsului » « valul pictat » incat o sa vezi numai « orizonturi rosii ». Dar « de la pamant la luna » e-o cale atat de lunga ca mii de ani i-au trebuit minciunii sa ajunga.
Lasand gluma proasta la o parte trebuie sa recunosc ceea ce am mai spus : nu cartile ne marcheaza existenta, ele doar ne arata ca existam, ne arata cum suntem, unde suntem si unde am vrea sa fim. La fel ca multi dintre voi am cartile mele pentru momentele de singuratate, de tristete de bucurie, cartile care imi sunt dragi si pe care nu este nevoie sa le iau cu mine pe o insula caci le port tot timpul cu mine, traiesc in mine, cresc in mine. Este cea mai teribila simbioza :
Caci fara ele as murii iar fara mine-s moarte.

Deschid fereastra si ma vad, sunt Narcis, tu esti lacul
Prin randuri-valuri ma strecor, ma regasesc, sunt altul.
O noua carte am deschis, Sesam, ce-mi dai tu oare?
O usa-n spate s-a inchis, vlastar - altoi ce doare……..

cartile vietii mele..in primu - de raluci2002 la: 12/01/2005 23:54:56
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
cartile vietii mele..in primul rind Insemnarile lui Malte Laurids Brrige de Rainer Maria Rilke, apoi Primavara neagra a lui Henry Miller. si mai ales Jurnalul lui Mihail Sebastian, o carte foarte draga sufletului meu..
o carte pentru inima si constiinta - de cosmina_ro la: 14/01/2005 21:14:15
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Pentru mine cartea "Binecuvantata fii inchisoare" scrisa de Nicoleta Valeria Grossu a fost una dintre cele care si-au pus amprenta asupra sufletului meu.
Nu credeam ca a putut exista atata suferinta!
Am vizitat si Memorialul durerii din Sighet...impresionant! Am simtit ca mi s-a restituit o parte din istoria neamului.

Apoi "Jurnalul fericirii"...o alta carte super!

Si mai am una pe care o iau mereu cu mine "Intre iadul deznadejdiei si iadul smereniei" de Siluan Athonitul

Merita cu siguranta citite!
ma gandeam la suflet - de pouffyshor la: 08/02/2005 21:28:09
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
ok.corpul trece.imbatraneste si moare.dar sufletul...ramane.cu c ramane?d cine va mai depinde?c va face?cum va umbla?cum se va exprima?si sunt atatea alte intrebari.cred k sufletul meu va zbura linistit printre nori.de fapt asa vreau sa fie.dar nu d unul singur k atunci ar insemna k nu mai e linistit, ci k sufera.un suflet, k sa nu sufere trebuie sa fie langa un alt suflet asa k nici un suflet nu poate trai sungur.cnd sunt ink in captivitate, adik in corpul omului,ele inceark sa se apropie, atunci se folosesc d corpuri...deci, corpurile se apropie.asa se realizeaza o legatura intre ele si sufletelor le place.cnd corpul dispare, moare atunci corp[ul celalalt se simte distrus, dar el ar trebui sa stie mai bine k sufletul care a ocupat corpul, va fi mereu aproape(suna k reclama d la prima:))sufletele pur si simplu nu pot fi despartite, asa k se atrag unul p altul la fel ca magnetii.la urma urmei c fac sufletele sunt sa iubeasca
asta e tot:IUBESC.asta-i toata meseria lor.dar poate fi foarte periculoasa.si totusi mai devreme sau mai tarziu ele reusesc sa se ridice din groapa intunecoasa in care au cazut si sa o ia d la inceput.asta-i frumos la ele.niciodata nu se plang d greutati...le accepta cu atata naturaletze k ai zice k fac parte din ele acele lucruri c ranesc atat d tare.sufletele zburda mereu d fericire!!!
#35697 (raspuns la: #35439) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sufletul este nemuritor - de spinroz la: 19/04/2005 13:21:48
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Este sufletul nemuritor? Ca să aflăm dacă sufletul este nemuritor trebuie să aplicăm maieutica socratică şi să ne întrebăm, ce este sufletul? După aproape şase veacuri de la moartea lui Platon, Plotin,ultimul mare mistic păgân, încerca să răspundă la întrebare socratică. Din răspunsul lui mi-am dat seama că el s-a apropiat cel mai mult de <>. Prin meditatiile sale profunde, atât de profunde încât spune el, în acele momente se rupea complet de lumea sensibilă, Plotin a pătruns <<înlăuntrul lui>>, rupându-se complet de lumea sensibilă. Deci ca să răspundem ce este sufletul trebuie să-l citim pe Plotin. Şestov spune că a-l citi pe Plotin înseamnă a-l ucide, dar a nu-l citi înseamnă a renunţa la el. Cum să ieşim din această dilemă? Concluzia: Plotin nu trebuie citit, el trebuie cercetat. În <>, Plotin încearcă, mai întâi, să definească sufletul. Pentru aceasta Plotin priveşte în sine în meditaţiile sale:,,Trezindu-mă adesea din trupul meu(şi căutând ) la mine însumi, ajuns şadar în afara tuturor lucrurilor şi înlăuntrul meu..''(Enn.IV,8,1,1), contemplă divinul din el. După ce s-a odihnit în divin prin aveste meditaţii Plotin se întreabă ,, cum de-a putut , şi înainte şi-acum din nou, să cobor aşa, cum de-a venit sufletul meu înlăuntrul unui trup, este tocmai cum vi s-a arătat.'' (ibid.). Când pătrundem prin meditaţii în inconştient, acolo unde este divinul, aşa cum a făcut Plotin e greu să ne mai întorcem în lumea sensibilă. Înţelegem că în contemplaţia sa <<înlăuntrul său>>, Plotin a călătorit în inconştientul său. Câţi dintre noi pot călători astfel în inconştient?
Plotin remarcă un mare adevăr despre suflet, un adevăr pe care nici una din gândirile materialiste nu-l poate contesta, anume că, sufletul omului spre deosebire de al tuturor vieţuitoarelor nu s-a confundat pe deplin în sensibil, ,,ci mereu rămâne ceva din el în lumea spirituală '' (Enn. IV,8,8,1). Dacă aşa stau lucrurile înseamnă că tot ce înseamnă vieţuitoare în lumea asta este în noi şi noi suntem în toate,( ADN-ul o demonstrează), dar noi, oamenii suntem şi în divin prin aceea că în sufletul nostru ne rămâne ceva din lumea spirituală. Cum spune Plotin relând o expresie homerică <>(Enn.IV,3,12,5 - Cf. Iliada,IVşi Platon, Theiatetos,90a). Realitate pe care noi o percepem cu mintea este un <> . Prin acest <> spune Plotin, Dumnezeu se află în noi, căci dacă ar lipsi din noi ar lipsi şi din lume. Pot oare gândirile materialiste să explice gândirea prin acţiunea materiei? Pot ele să explice sufletul omului care este intrisec legat de gândire, care este spiritul,care este chiar gândirea fiecăruia? Acest model superior al gândirii divine de care noi nu avem conştiinţă, nu suntem conştienţi de el este partea superioară a sufletului nostru este chiar divinul din noi. ,,Nu tot ce se află în suflet spune Plotin este conştient, ci ajungând în <> , ajungând în conştiinţă. Când sufletul lucrează fără a împărtăşi nimic conştiinţei, lucrarea lui nu ajunge la sufletul total. Aşa se face că noi nu ştim nimic despre această lucrare, de vreme ce <> suntem suntem legaţi de conştiinţă şi de vreme ce noi nu suntem o parte, ci sufletul total.'' (Enn. V1,12,5).
Singura posibilitate pentru noi, omenii de rând, de a pătrunde în tainele inconştientului este visul. Visul spunea Freud este calea regală a inconştientului. Paranormalii, ca Plotin de pildă, căci Plotin nu a fost numai un mare mistic dar şi un paranormal (discipolul său Porphyrios aduce multe argumente plauzibile în acest sens, în Viaţa lui Plotin), pot contempla inconştientul prin meditaţii, noi doar prin vis . Isus este cel mai celebru exemplu în acest sens; puterea lui de a sonda inconştientul ne fascinează la fel şi astăzi cum i-a fascinat pe evrei şi pe romani cu două milenii în urmă.
Freud spune că în inconştient se află partea noastră instinctuală , Jung îl contrazice, căci spune el acolo, nu sunt instincte, acolo este informaţie codificată în arhetipuri într-un program, format din <>. Prin asta analiza lui Jung se pare că este mult mai apropiat de adevăr decât psihanaliza bazată pe instintincual al lui Freud, iar Plotin afirmă că acolo se află nivelul superior al sufletului, acolo se găseşte <> de care nu suntem conştienţi. Şi oare copilul care se naşte cu acest <> cu care acesează cunoaşterea binelui şi răului, este oare el conştient? În acepţia IA-ului(inteligeneţei artificiale) modelul gândirii divine este un program informaţional de accesare a realităţii, cu care fiecare ne naştem, implantat în reţelele neuronale fundamentale, model care cuprinde codificat în arhetipuri, reprezentări despre o lume posibilă, o lume virtuală, informaţii ale <> (informaţii ereditare primite şi/sau dobândite de înaintaişi) şi cu care fiecare progenitură poate cunoaşte lumea. Am putea crede că acesta este sufletul total, dar nu este numai acesta. El este compus şi din informaţia dobândită de noi înşine, adică de experienţa fiecăruia rezultată din interacţiunea informaţiei fundamentale cu care ne naştem cu a celei dobândite în lumea în care am fost <>. Căci fiecare din noi suntem o proiecţie a trecutului în viitor, o sinteză rezultată din interacţiunea tezei şi antitezei cum ar spune Hegel. Ce am înţeles din această scurtă refutaţie? Că sufletul este informaţie! Că sufletul este personal, deşi <> el este colectiv. Informaţia ca şi sufletul este de natură spirituală; acest e un adevăr pe care nimeni nu-l poate contesta, nici chiar şi cei mai fanatici materialişti - marxiştii, şi ideologiile extremiste pe care le-a generat! Numai că informaţia (sufletul) ca să existe are nevoie de un suport material. Materia nu poate exista în forme fără ca forma materială să fie generată de informaţie progrmată şi nici informaţia nu poate exista dacă nu are ca suport material - sămânţa (DVD-ul biologic). Programarea informaţiei reclamă cu necesitate o Inteligenţă. Dacă sufletul este informaţia din cortexul fiecăruia se pune întrebarea: mai poate fi sufletul nemuritor ? Ce mai rămâne la moarte din suflet, dacă corpul a murit şi creierul a încetat orice activitate?
sufletul este nemuritor - de spinroz la: 19/04/2005 14:52:24
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
sufletul este nemuritor #, de spinroz la Tue, 19/04/2005 - 13:20

Este sufletul nemuritor? Ca să aflăm dacă sufletul este nemuritor trebuie să aplicăm maieutica socratică şi să ne întrebăm, ce este sufletul? După aproape şase veacuri de la moartea lui Platon, Plotin,ultimul mare mistic păgân, încerca să răspundă la întrebare socratică. Din răspunsul lui mi-am dat seama că el s-a apropiat cel mai mult de suflet . Prin meditatiile sale profunde, atât de profunde încât spune el, în acele momente se rupea complet de lumea sensibilă, Plotin a pătruns ,,înlăuntrul său’’ , rupându-se complet de lumea sensibilă. Deci, ca să răspundem ce este sufletul trebuie să-l citim pe Plotin. Şestov spune că a-l citi pe Plotin, înseamnă a-l ucide, dar a nu-l citi înseamnă a renunţa la el. Cum să ieşim din această dilemă? Concluzia: Plotin nu trebuie citit, el trebuie cercetat. În ,,chestiuni platoniciniene’’ , Plotin încearcă, mai întâi, să definească sufletul. Pentru aceasta Plotin priveşte în sine, înlăuntrul său’’ în meditaţiile sale:,,Trezindu-mă adesea din trupul meu(şi căutând ) la mine însumi, ajuns şadar în afara tuturor lucrurilor şi înlăuntrul meu..''(Enn.IV,8,1,1), contemplă divinul din el. După ce s-a odihnit în divin prin aceste meditaţii Plotin se întreabă ,, cum de-a putut , şi înainte şi-acum din nou, să cobor aşa, cum de-a venit sufletul meu înlăuntrul unui trup, este tocmai cum vi s-a arătat.'' (ibid.). Când pătrundem prin meditaţii în inconştient, acolo unde este divinul, aşa cum a făcut Plotin e greu să ne mai întorcem în lumea sensibilă. Înţelegem că în contemplaţia sa , Plotin a călătorit în inconştientul său. Câţi dintre noi pot călători astfel în inconştient?
Plotin remarcă un mare adevăr despre suflet, un adevăr pe care nici una din gândirile materialiste nu-l poate contesta, anume că, sufletul omului spre deosebire de al tuturor vieţuitoarelor nu s-a confundat pe deplin în sensibil, ,,ci mereu rămâne ceva din el în lumea spirituală '' (Enn. IV,8,8,1). Dacă aşa stau lucrurile înseamnă că tot ce înseamnă vieţuitoare în lumea asta este în noi şi noi suntem în toate,( ADN-ul o demonstrează), dar noi, oamenii suntem şi în divin prin aceea că în sufletul nostru ne rămâne ceva din lumea spirituală. Cum spune Plotin reluând o expresie homerică, la oameni ,,capul rămâne înfipt deasupra cerului’’ (Enn.IV,3,12,5 - Cf. Iliada,IVşi Platon, Theiatetos,90a).Mintea este un program informaţional cu care percepem realitatea. Prin acesta spune Plotin, Dumnezeu se află în noi, căci dacă ar lipsi din noi ar lipsi şi din lume. Pot oare gândirile materialiste să explice gândirea prin acţiunea materiei? Pot ele să explice sufletul omului care este intrisec legat de gândire, care este spiritul,care este chiar gândirea fiecăruia? Acest model superior al gândirii divine de care noi nu avem conştiinţă, nu suntem conştienţi de el este partea superioară a sufletului nostru este chiar divinul din noi. ,,Nu tot ce se află în suflet spune Plotin este conştient, ci ajungând în , ajungând în conştiinţă. Când sufletul lucrează fără a împărtăşi nimic conştiinţei, lucrarea lui nu ajunge la sufletul total. Aşa se face că noi nu ştim nimic despre această lucrare, de vreme ce suntem suntem legaţi de conştiinţă şi de vreme ce noi nu suntem o parte, ci sufletul total.'' (Enn. V1,12,5).
Singura posibilitate pentru noi, omenii de rând, de-a pătrunde ,,înlăuntrul nostru ’’ în tainele inconştientului este visul. Visul spunea Freud este calea regală a inconştientului. Paranormalii, ca Plotin de pildă, căci Plotin nu a fost numai un mare mistic dar şi un paranormal (discipolul său Porphyrios aduce multe argumente plauzibile în acest sens, în Viaţa lui Plotin), pot contempla inconştientul prin meditaţii, noi doar prin vis . Isus este cel mai celebru exemplu în acest sens; puterea lui de a sonda inconştientul ne fascinează la fel şi astăzi cum i-a fascinat pe evrei şi pe romani cu două milenii în urmă.
Freud spune că în inconştient se află partea noastră instinctuală , Jung îl contrazice, căci spune el, acolo, nu sunt instincte, în inconştient este informaţie codificată în arhetipuri într-un program, format din ,,inconştientul colectiv’’ . Prin asta analiza lui Jung se pare că este mult mai apropiată de adevăr decât psihanaliza bazată pe instinte, al lui Freud. Plotin afirmă că acolo se află nivelul superior al sufletului, acolo se găseşte modelul gândirii divine de care nu suntem conştienţi. Şi oare copilul care se naşte cu acest program informaţional cu care acesează cunoaşterea binelui şi răului, este oare el conştient ? când gândim nici noi nu sutem conştienţi de gândirea noastră. În acepţia IA-ului(inteligeneţei artificiale) modelul gândirii divine este un program informaţional de accesare a realităţii, implantat în reţelele neuronale fundamentale, cu care fiecare din noi ne naştem, model care cuprinde codificat în arhetipuri, reprezentări despre o lume posibilă, o lume virtuală, informaţii ale (informaţii ereditare primite şi/sau dobândite de înaintaişi) şi cu care fiecare progenitură poate cunoaşte lumea. Am putea crede că acesta este sufletul total, dar nu este numai acesta. El este compus îndeosebi din informaţia dobândită de noi înşine, adică de experienţa fiecăruia rezultată din interacţiunea informaţiei fundamentale cu care ne naştem cu a celei dobândite în lumea în care am fost ,,proiectaţi’’. Căci fiecare din noi suntem o proiecţie a trecutului în viitor, o sinteză rezultată din interacţiunea tezei şi antitezei cum ar spune Hegel.
Ce am înţeles din această scurtă refutaţie? Că sufletul este informaţie! Că sufletul este personal, deşi el este informaţie colectivă . Informaţia ca şi sufletul este de natură spirituală; acesta e un adevăr pe care nimeni nu-l poate contesta, nici chiar şi cei mai fanatici materialişti - marxiştii, şi ideologiile extremiste pe care le-a generat! Numai că informaţia (sufletul) ca să existe are nevoie de un suport material. Materia nu poate exista în forme fără ca forma materială să fie generată de informaţie progrmată şi nici informaţia nu poate exista dacă nu are ca suport material - sămânţa (DVD-ul biologic). Programarea informaţiei reclamă cu necesitate o Inteligenţă. Dacă sufletul este informaţia din cortexul fiecăruia se pune întrebarea: mai poate fi sufletul nemuritor ? Ce mai rămâne la moarte din suflet, dacă corpul a murit şi creierul a încetat orice activitate?
Cartile care m-au marcat nu s - de Honey in the Sunshine la: 23/09/2005 13:59:48
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Cartile care m-au marcat nu sunt neaparat cartile mele preferate... Presupun ca autorul thread-ului se referea la cartile care au schimbat ceva in noi.Pentru mine astea sunt :
"Despre dragoste si alti demoni" - Garcia Marquez"
"Umiliti si obiditi" - Dostoievski
"Siddharta" - Hesse
"Der Zauberberg" - Thomas Mann
"Magicianul" - John Fowles
"Un uomo finito" - Giovanni Papini
"The bell jar" - Sylvia Plath

Astea nu sunt cu siguranta cele mai bune carti pe care le-am citit... Cred ca au fost doar cele a caror mesaj a fost mai aproape de sufletul meu.

P.S.: Unele titluri sunt in original pentru ca nu stiu cum au fost traduse in romana si n-am vrut sa aproximez.
_____________________________________________________
Communication is not just words, communication is architecture.
hrana sufletului meu... - de catcri la: 25/09/2005 20:57:20
(la: Cu ce va hraniti sufletul?)
Risc de a cadea in banalitate, dar si sufletelul meu digera cu placere muzica, filmele, cartile (chiar si un whist-itel, un remu cu prietinii), amintirile placute pe care le-a conservat in sertarele memoriei (acestea sunt pline numai cu amintiri placute, pe cele neplacute le-a aruncat) si nu in ultimul rind momentele petrecute cu cei dragi (familie si prieteni) de care se imbata cu nesat pina la rezus fara a risca o indigestie. In schimb ii creaza o imensa indigestie cu acute stari de voma minciuna, falsitatea si ipocrizia.
Ce-i cartea? - de TeodoraPA la: 28/10/2005 12:52:54
(la: joc)
Intrebare: ce-i carte?
Raspuns: Hrana pentru sufletul meu

Intrebare: Ce sunt copiii?
#82329 (raspuns la: #82327) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
o zi frumoasa cu primavara in sufletul meu - de daniela_sorina_albeanu la: 09/03/2006 14:43:35
(la: Hai sa scriem si despre satisfactii)
A fost o zi frumoasa cu multe, multe flori, mici daruri, telefoane si mesaje. Fiind libera de la servici a fost o zi lipsita de stres. Mi-am revazut un coleg din facultate pe care nu l-am vazut de multa vreme, am petrecut o zi in familie cu o atmosfera destinsa. Deie domnul sa fie cat mai multe zile asa! Am invatat sa pretuiesc bucuriile care poate altora le par simple, sa ma bucur in primul rand de fata si sotul meu, de sanatatea noastra, de o carte buna, de un film bun. Stiu sa ma bucur si atunci cand fac eu altora bucurii, si atunci viata poate fi mai frumoasa!


P.S. La controversele politice am renuntat de mult, ei fac circ si noi ne incarcam negativ.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...