comentarii

carti care ma invata a trai frumos si demn


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
*** - de L'Aura la: 02/05/2007 14:11:52
(la: Frânturi de copilărie ... bunica ! =sfârşit=)
Draga Allia,

se pare ca luna martie este luna in care se sfarsesc de obicei oamenii buni din lumea asta rea. In textul tau am regasit si o parte din propria mea experienta cu bunica mea care s-a sfarsit in martie, anul asta. Ma gandeam uneori cu groaza ca este extraordinar de greu sa supravietuiesti unor astfel de pierderi. Aveam senzatia ca nu ne vom desparti vreodata! Nu puteam sa concep o lume fara ea! Si nici acum nu pot! Pentru ca oamenii buni din viata noastra ne invata sa traim frumos! Am avut senzatia, pe 11 martie ca a murit copilaria mea, ca o etapa din viata mea pe care o doream nesfarsita, s-a stins! Atunci cand incetam sa fim copiii cuiva, incetam sa fim! Iti scriu randurile astea cu mana pe inima si crede-ma ca sunt putini cei care pot intelege cum este sa ai o astfel de bunica, ce "intamplare" minunata a vietii sunt astfel de oameni care sunt asemeni stelelor: nu mor, se duc sa lumineze in alta dimensiune, sa-si imprastie razele catre alte vazduhuri nestiute de noi. Sunt convinsa ca ele, dragele noastre, ne urmaresc pasii de acolo de sus in fiece clipa. Iti multumesc pentru eseul tau.
Al V-lea Munte - de (anonim) la: 23/12/2003 06:51:38
(la: Paulo Coelho?)
Prima carte citita din colectia Paulo Coelho a fost "Al V-lea Munte", si apoi celelalte.
Daca totul in jur se darama, ca sa poti reconstrui e nevoie de iubire, credinta si ganduri bune.
In fiecare carte, autorul spune o poveste, dar nu numai atat...Ne invata ca ar trebui sa ne incapatanam sa traim frumos. Si sa luam decizii...
Nu a trebuit sa fie o decizie - de (anonim) la: 06/02/2004 18:14:22
(la: Cei din occident, va invatati copiii romaneste ?)
Nu a trebuit sa fie o decizie daca sa imi invat sau nu copiii romaneste. Traim in Canada, in zona de limba engleza. In casa s-a vorbit romaneste pentru ca asa era firesc. Cu copiii am vorbit romaneste pentru ca am avut impresia ca este limba in care ma pot impune. Si eu si sotul vorbim alte 2 limbi pe linga romana, dar nici una atit de bine ca lb. romana, si atunci, de ce sa nu ii vorbesti copilului tau in limba pe care o stapainesti cel mai bine. A nu se intelege ca nu vorbim engleza corect. Copiii, in virsta de 10 si de 5 merg la scoala in limba franceza. Fetita noastra la doar 10 ani, vorbeste cele 3 limbi perfect, fara nici o greseala. La scris poate ca are ceva greseli la limba romana, insa stie sa scrie. Am petrecut timp cu ea, desi intradevar oboseala era imensa.Dupa 6 ani am mers in vizita in tara si bunicii au fost uimiti de cit de bine vorbesc copiii limba romana. Ei si-au facut prieteni, si doar usorul accent avut in limba romana tradau ca nu sint crescuti in Romania. Am fost mindrii si atunci chiar am decis ca e bine sa stie si limba romana, atunci chiar a fost o decizie. Ajuta sau nu ajuta? De ce sa ne punem problema daca ajuta...Se trag din romani, traiesc intr-o casa in care isi aud zilnic parintii vorbind romaneste, deci e bine sa stie ce spunem. Este foarte adevarat ca e greu sa petreci timp in a face lectii in limba romana, dar..in joaca scriind o scrisoare, sau cititnd o carte ei pot invata a scri si a citi romaneste.
Intr-o zi, in casa unor romani de acici din canada, am intilnit mai multa lume noua. Am facut cunostinta, si de obicei ne dam seama cam din ce colturi ale romaniei venim. Uneori intreb:"Ardeal?"...sau"Moldova?"....Am intilnit o doamna dragutza care vorbea perfect romaneste gramatical, si care avea un usor accent..chiar funny..Am intrebat-o:"dar tu din ce zona a tarii te tragi, ca nu imi dau seama?" Mi-a zimbit si mi-a raspuns:"eu sint din El salvador, dar sotul meu e roman"...Am fost uimita..I-am cunoscut copiii care vorbeau perfect romaneste, engleza si spaniola..wow....Au 12 ani impreuna si nu numai ca ei au invatat limba celuilalt, dar si-au invatat si copiii..Deci se poate, si e frumos..e placut..e interesant..
Am intilnit in canada romani care spuneau, atunci cind erau intrebati din ce tara vin, ca ei vin din "Transilvania"...nu Romania...Si care nu isi invatasera copiii romaneste pentru ca.."e o limba care nu foloseste"...Ehhh asta depinde, fiecare are punctul lui de vedere..nu am acuzat, nu am comentat...asta este..daca omul asa considera, e dreptul lui..deci sa fie fericit.
#9064 (raspuns la: #5551) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
A trai in cuplu sau cum sa convietuiesti cu o persoana diferita - de Grettel la: 11/01/2005 17:22:26
(la: Cand formezi un cuplu, dupa ce criterii alegi o persoana?)
iata un articol extrem de interesant pe care as vrea sa il cititi:
A trai in cuplu sau cum sa convietuiesti cu o persoana diferita

Dupa primele intalniri, care sunt intotdeauna limitate in timp, trebuie sa invatam sa traim relatia intr-un angajament continuu, de durata (in spatiu si timp), daca cei doi parteneri isi doresc sa creeze un cuplu.

Fiecare intalnire amoroasa, chiar daca are partea sa de imprevizibil si de mister, este bazata pe atractia in sens unic sau reciproc (mai rar decat am crede), pe existenta sentimentelor in sens unic sau impartasite (mai rar decat am putea gandi), pe proiectiile reciproce (ne place la inceput imaginea celuilalt - cea care ne este prezentata), care ulterior se vor confrunta cu persoana reala (asa cum este in viata de zi cu zi).

O relatie de cuplu se construieste in jurul a patru componente personale care trebuie sa fie prezente la fiecare dintre parteneri:

• pentru a putea sa intram in relatie, trebuie sa fim liberi, sa nu avem angajamente afective prea puternice care ar risca sa intre in competitie cu partenerul ales;

• trebuie sa fim suficient de autonomi afectiv si material pentru a putea sa ne implicam intr-un astfel de angajament;

• sa fim capabili sa ne propunem reciproc un proiect de viata ce face parte dintr-un viitor ce va fi construit in doi;

• la acestea se adauga capacitatea (care este prezenta sau care ramane sa fie dezvoltata) de a ne propune reciproc modalitati de comunicare si de schimburi de calitate care vor fi puse in practica in viata de zi cu zi pentru a alimenta si anima o relatie de respect reciproc.

Astfel, fiecare dintre partenerii de cuplu va depasi si demistifica imaginile "ecran" care insotesc prima intalnire si de care trebuie sa se elibereze pentru a gasi distanta corecta fata de relatiile semnificative din trecut (familiale, alte iubiri, angajamente anterioare...).

Fiecare dintre parteneri va trebui sa invete sa traiasca in interiorul unei relatii apropiate, care contine o dubla intimitate: 1) intimitate comuna si impartita si 2) intimitate personala si rezervata. Ei vor trebui sa isi ofere mijloace de a trai impreuna trecand prin confruntari (pornind de la diferentele lor, convingerile, obiceiurile lor) firesti vietii cotidiene (si nu conflicte), de a se sustine (si nu a se nega, descalifica sau devaloriza), de a se dezvolta (si nu a intra in competitie, asa cum se intampla uneori).

Fiecare relatie de cuplu se va traduce astfel printr-un plus de energie si de bine, atat pentru unul cat si pentru celalalt, daca fiecare dintre parteneri este constient de faptul ca este de datoria lui sa clarifice si sa duca mai departe diferitele mize, dintre care, rezum aici esentialul:

Dezvoltarea unei capacitati de autonomie afectiva

Pentru a se alia cu celalalt trebuie mai intai sa intram in alianta cu noi insine. Cunoasterea de sine presupune o responsabilizare mai mare a propriilor sentimente si resentimente. "Sunt responsabil de ceea ce simt, nu trebuie sa il fac pe celalalt responsabil de felul meu de a fi sau de gandurile mele".

A nu ne lasa definiti de celalalt

A invata sa ne respectam si sa-l respectam pe celalalt cu toate diferentele sale, aceasta inseamna "a nu ne mai lasa definiti de celalalt". Ceea ce ii mentine pe doi parteneri impreuna nu este nici compromisul, nici supunerea si nici concesiile, ci afirmarea si recunoasterea diferentelor. Exista, de asemenea, riscul de a dezvolta relatii dominant - dominat, care in cuplu iau forme subtile (sau violente) si care trebuie sa faca obiectul unei amri vigilente - in special printr-o pozitionare clara de la inceputul relatiei cand unul dintre cei doi tinde sa-l domine pe celalalt, sa-i impuna dorintele sale, sa-l puna in serviciul nevoilor sale.

A ajunge la un acord

A gasi mijloacele de comunicare potrivite, adica a se pune de acord. Si pentru aceasta trebuie sa invatam sa ne definim mai bine asteptarile, aportul fiecaruia si propriile zone de toleranta... si sa le confruntam cu ale celuilalt.

A iesi din tipare

A iesi din conventional si a depasi anumite prejudecati eronate cum ar fi: "daca celalalt ma iubeste, ar trebui sa stie ceea ce gandesc fara sa trebuiasca sa-i spun...., ar trebui sa raspunda asteptarilor mele fara sa le exprim...".

A accepta schimbarea

A accepta evolutia si schimbarea, ceea ce inseamna si faptul ca trebuie reactualizate angajamentele. Caracteristica vietii pe planeta Pamant este evolutia, maturizarea sau transformarea. O relatie vie se supune acestei legi a evolutiei. Mizele unui anumit moment, despartirile, reajustarile vor fi indispensabile si vor trebui sa faca obiectul nu numai unei comunicari verbale, ci a unei confruntari pentru a-i permite celuilalt sa ne vada (si sa ne accepte) asa cum suntem si nu cum ar dori el sa fim.

de Jacques Salome, autorul cartilor aparute la editura Curtea Veche:
opinie - de Grettel la: 11/01/2005 16:37:56
(la: O romanca naste la 67 de ani, record!)
Sunt femeie, am aproape 30 si sunt deocamdata singura, n-am tata potential pentru copilul meu. Ma intreb daca il voi gasi vreodata.
Mi-as dori ca la un moment dat sa fiu mama. Imi doresc foarte mult. Deja visez noaptea copilasii care se strang la piptul meu. Numai o femeie poate intelege aceasta nevoie de implinire. Este lafel de puternic ca al barbatilor de a se imperechea. Poate ca atunci cand voi gasi un tata voi descoperi ca am nevoie de ajutorul stiintei. Si poate ca asta va fi doar cand voi avea 55 de ani. Si atunci va tebui sa cantaresc toate argumentele care s-au dat pe acest forum. Voi oscila intre a fi rationala si nevoia imperioasa de a-mi implini menirea.
La 14 ani aveam crize existentiale, ca probabil multi altii la acea varsta. Am intrebat un preot care e menirea mea. Mi-a spus ca menirea femeii este de a fi mama.
As vrea sa cred ca dupa ce ma voi gandi si oscila inte atatea argumente rationale, sa imi implinesc totusi menirea, chiar daca voi avea 67 de ani.
Inteleg si sunt de acord cu argumentele - rational, dar, acum, daca ar trebui sa aleg, as alege sa nasc, caci acesta este miracolul: realizarea imposibilului.
mereu am vrut sa spun asta, dar m-am abtinut. Acum nu mai pot: Cel mai tare ma deranjeaza (nu doar la acest topic) modul in care persoane ce par scolite, citite, culte si intelepte, gasesc de cuviinta sa isi exprime opiniile: nu numai ca si cum ar fi detinatorii adevarului universal, (ceea ce e jignitor pentru orice hommo sapiens ce indrazneste sa-si afirme pozitia, oricare ar fi ea) ci si reactionand cu vehementa, duritate, dusmanie si lipsa de respect.
Nu cred ca vreunul dintre noi poate judeca o astfel de chestiune. Ar tebui sa ne intoarcem mai mult catre inima noastra, libertatea de a simti inseamna a trai frumos si nu a face ceea ce scrie in carti. E bine sa fi rational, in stiinta; cand vorbim de sentimente, ar trebui sa ne apropiem de oameni cu mai multa delicatete. (am vazut interviul la televizor, iar femeia avea o privire mai tanara decat mine si am invidiat-o pentru curajul ei fantastic).
una dintra cartile mele de pe noptiera-DEMONII - de gina_alberta la: 21/04/2005 04:52:28
(la: Ultima carte)
...o citesc pentru a doua oara...as vrea sa postez o interpretare si o analiza strict subiectiva asupra cartii, pentru a nu ma impiedica de cliseele obiective analitice ale notelor explicative. Relatez ca axact ACUM am inchis cartea, am terminat-o, a.i. concluziile mele pot parea in mod disperat extreme.....imi place Dostoievski pana la invidie!! Nu vreau sa dau detalii legate de opera deoarece probabil ca as mazgali-o, ci doar impresii personale si sa descriu impactul pe care aceasta carte l-a avut asupra mea....La terminarea ei, "am cazut in nesimtire", precum insusi autorul spune despre Dasha....la propriu mi s-a zbarlit parul de pe intreg corpul si am avut un sentiment de plinatare, insa acest sentiment era oarecum constrans de regret...uneori vezi lucrurile atat de clar si stii exact ce trebuie sa faci...acest sentiment este atat de real incat e dureros...cartea m-a invatat, ca si cand nu as fi stiut, ca viata e intr-adevar complexa...aceasta carte ascunde in ea imprevizibilitatea si acesta este stalpul de care ma leg in fiecare fragment si pe care il urmaresc pe parcursul cartii, de asemenea tehnica personajelor de manipulare...desi, asa cum am mai zis, am citit-o pentru a doua oara, cartea imi pare in mod concis imprevizibila...imi pare rau ca uneori ma las purtata de spiritul critic si nu iau lucrurile ca atare...observ tehnica relatarii si scap unele detalii necesare care au datoria de a manipula cititorul....SI...ca sa nu mai aberez prea mult, inchei in cateva cuvinte: aceast fenomen literal a imbinat la nivel spiritual doua concepte care se resping in mod formal: nebunia cu luciditatea.
Complexitatea cartii imi permite sa ma sustrag recunoscand ca sunt multe alte aspecte pe care nu le-am atins in "comentariul" meu...sper totusi ca in fata celor care au citit cartea sa-mi fie intelese gandurile, iar pentru cei care n-au citit-o sa fi reusit sa le deschid curiozitatea.CITITI-O!
Cand suntem invatati sa traim dupa tipare... - de Sethan la: 15/05/2005 00:51:47
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Fii mereu acelasi, indiferent de circumstante!Sethan

Romania mai are,in general, multe de invatat. Trebuie sa acceptam faptul ca multe persoane inca mai cauta in DEX pentru a intelege ce inseamna de fapt "diversitate". Oamenii sunt in general invatati sa actioneze si sa traiasca dupa acelasi tipar, acela de a respinge tot ce e diferit de majoritate...aici intra si homosexualitatea...Auzisem de curand ca sunt 2,5 milioane de gay in Romania, suntem probabil mai multi, pentru ca multi se ascund inca de ceea ce sunt cu adevarat din cauza posibilitatii de a fi respinsi, batjocoriti, pentru ca intr-o tara ca a noastra nu e usor sa fii gay...Exista atatea limite, trebuie uneori sa ne comportam astfel incat sa nu dam nimic de banuit, de parca am fi criminali in serie, cautati de politie...
Ma bucur insa ca am invatat ca indiferent de ce se intampla in jurul meu trebuie sa fiu mandru de ceea ce sunt, nu e usor sa fii gay, dar nici greu nu e daca stii sa nu tii cont de parerile oamenilor care chiar nu au de-a face cu persoana ta... Sunt gay, majoritatea celor din jurul meu stiu asta din propria mea dorinta, acum stiu sa aprecieze ceea ce au in fata lor, un prieten adevarat, un om normal, egal...indiferent de circumstante...
#48987 (raspuns la: #48485) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Aurasdim - de Marry la: 15/06/2005 09:29:48
(la: Scopul umanitatii)
"...un raspuns care sa-mi fie pe plac"...hm...depinde de ce intelegi prin aceasta afirmatie.

Mi-a placut ce a scris Catalin si apropos de asta iti sugerez o carte foarte buna "Jurnalul convertirii" de Danion Vasile... si el a cautat scopul existentei oamenilor si l-a cautat prin multe locuri, yoga si alte culte...ca pana la urma sa inteleaga scopul vietii. Are un stil captivant de a scrie, cred ca nu te vei plictisi.
...iar cel mai important este ca, acela care a gasit adevaratul sens al vietii are si puterea de a trai, frumos, curat, chiar cu bucurie si pace...este ceea ce-ti da puterea sa mergi mai departe intr-o viata plina de valuri...bucurii si suferinta si sa-i intelegi rostul.
nimic nu e imposibil, chiar de e greu.... - de ana si maria la: 10/03/2006 19:57:44
(la: Un pic despre viitor....si un pic eu...)

...in primul rand vreau sa spun ca eseul meu nu are nici o "miza", e doar o expunere a ideilor mele si a ceea ce simt (sau am simtit atunci cand am scris eseul pt acel concurs)...nu e solutie pt niste probleme cu care ne confruntam , ci e doar un pas spre noi conceptii, pt o deschidere spre viitor(next generation ...ca sa zic asa...)...un indemn la a crede ca orice e posibil chiar daca e greu...si nu sunt de parere ca trebuie sa ne ascundem dupa "masti", sa nu ne exprimam personalitatea si sa nu spunem ceea ce gandim... sa ne inchidem in noi....nu....fiindca asa omoram ceea ce avem frumos in noi, ceea cu ce ne-a inzestrat Dumnezeu, si nu suntem noi insine...traim ca sa facem ceea pt ce ne-am nascut iar "omorarea" in noi e ceea ce avem e ca o moarte sufleteasca(nu mai traim cu un scop, traim degeaba...si apoi regretam ca nu ne-am trait viata asa cum trebuia sa o traim)...stiu ca nu putem face intotdeauna ceea ce simtim, insa asta nu inseamna ca nu trebuie sa incercam si sa renuntam la "a trai"...intotdeauna exista speranta! si nu zic asta fiindca sunt inca prea tanara sau credula, ci fiindca: ce rost ar viata daca nu luptam pt "acel ceva" pt care suntem?...trebuie sa avem curaj pt a lupta...iar greutatile vietii sunt incercari prin care invatam sa luptam, prin care invatam sa "traim"...si pe deasupra toate isi au scopul si timpul lor...nimic nu e la intamplare, de aceea orice e posibil...multumesc pt comentariu si sa nu lasam o clipa sa dispara speranta din sufletel noastre!...

"Lumina fie-ti calea si sufletul Iubire,
De-acum inainte traieste-n Fericire!"...:)
#110576 (raspuns la: #110384) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Un zimbet pe seama barbatilor - de Pasagerul la: 13/03/2006 21:03:40
(la: Trancaneala Aristocrata "8")
De ce au barbatii constiinta curata?
Inca nu au folosit-o.

Ce poti darui unui barbat care are deja totul?
O femeie care sa-i explice cum functioneaza.

Ce e rau daca 2 barbati intr-un Mercedes se ciocnesc la 150 km/h de un zid de beton?
E pura risipa, ar fi incaput 5.

Ce ar fi lumea fara barbati?
Plina de femei libere, fericite si... grase.

Un barbat cumsecade moare la 40 pentru ca nevasta sa mai aibe ceva de la viata...

Cum se cheama un barbat inteligent, sensibil si
aspectuos?

Un zvon.

Ce a fost primul barbat pe luna?
Un bun inceput.

Oamenii de stiinta au reusit sa afle de ce lui Moise
i-au trebuit 40 de ani ca sa treaca desertul.
Barbatii au avut intotdeauna retineri ca sa intrebe
directii.

De ce barbatii sunt ca norii?
Dupa ce au disparut, mai poate deveni ziua buna.

Care e diferenta intre un barbat si o roata de
cauciuc?
Roata de cauciuc are din cind in cind si profil.

Un barbat la librarie:

- ýAs dori cartea cu titlul "Superioritatea
barbatului fata de femeie"
Vinzatoarea:

- ýUtopie si SF-uri, la etajul 1 va rog.

Cum poti face fericit un barbat in pat?
Mutand televizorul in dormitor.

Ce are opt brate si un IQ de 60?
Patru barbati care se uita la un meci de fotbal.

Cum poti rani un barbat doar cu cuvinte?
Ii dai in cap cu dictionarul.

Cum numesti femeile care considera ca sunt egale cu
barbatii?
Nu, nu feministe. Lipsite de ambitie.

Care sunt asemanarile dintre un sot si un apendice
inflamat?
Amandoua dor al naibii si, dupa ce ai scapat de ele,
iti dai
seama ca oricum nu aveai nevoie de ele.

Ce faci cand cea mai buna prietena fuge cu iubitul
tau?
a) O compatimesti.
b) Ti-e dor de ea.

Care e diferenta dintre un barbat si un:
a) motan vagabond? Barbatul e mai inalt.
b) papagal? Papagalul poate fi invatat sa vorbeasca
frumos.
c) un porc? Porcii nu se transforma in barbati cand
se imbata.

De ce se insoara barbatii?
Ca sa nu mai trebuiasca sa-si suga burta.

Care e diferenta dintre o canapea si un barbat care
se uita la meci?
Canapeaua nu cere bere din cinci in cinci minute.

Cum faci sa sperii de moarte un barbat?
Te furisezi in spatele lui si incepi sa arunci cu
orez.

Care e asemanarea dintre un sot si un robot de
bucatarie?
Amandoua sunt folositoare, dar nimeni nu stie exact
de ce.

De ce nu mor barbatii in somn?
Fiindca nu pot face doua lucruri in acelasi timp.

Cum se numeste o femeie care stie unde se afla
barbatul ei?
Vaduva.

Care e cel mai inteligent lucru spus vreodata de un
barbat?
"Da, draga mea!"

--------------------------------------------------
My formula for living is quite simple. I get up in the morning and I go to bed at night. In between, I occupy myself as best I can.
Cary Grant
sarsilovici - de Cri Cri la: 25/04/2006 19:38:04
(la: Suntem oare "fabricati" dupa acelasi STAS?)
Ar fi multe de comentat aici... Multe de "descompus"... Nici nu stiu cum sa incep.
Intai, ca nu e neaparat sa inlocuim. O persoana disparuta din viata noastra, poate fi inlocuita, e drept, dar in sensul de pozitie, nume, sau, daca vrei, "eticheta". Fiindca se poate chema tot "iubita", "sotia", sau "prietenul", dar in sufletul nostru are "camaruta" ei separata de a acelora care au purtat aceste denumiri inainte. Si pot spune, desigur, ca pe iubitul meu de acum il iubesc mai mult, sau mai putin, sau la fel de mult ca pe altul dinaintea lui, dar prin insasi aceasta comparatie recunosc existenta in mine, undeva, a celui ce a fost. Iar acela nu va muri cat timp voi trai eu. Fiindca l-am cunoscut si fiindca la un moment dat a fost important pentru mine.
Da, spunem, o data in viata sau de mai multe ori, "nu pot trai fara tine" si sunt convinsa ca fiecare dintre noi o credem cu tarie in acel moment. Si chiar simtim ca ne-ar sufoca disparitia acelei persoane. Si totusi am trait inainte de a o cunoaste. Dar, vezi tu... nu spunem niciodata asta parintilor nostri, desi n-am trait inainte de a-i cunoaste (bineinteles, in sensul strict fizic al cuvantului, nu ma refer la personalitati si altele). E in firea lucrurilor sa invatam a trai fara parintii nostri, sa ne departam de ei... apar persoane in viata noastra de care ne legam mult mai strans. Si doare moartea unui parinte, incontestabil, dar parca moartea unui iubit ne doboara si ne revenim mult mai greu. Si ne ajunge sa stim ca parintii nostri sunt pe undeva, sunt bine si sanatosi, dar simtim ca nu ne putem lipsi de prezenta fizica a altor persoane... In fine, ar fi multe de spus. Sunt mai multe feluri de iubire.
Iar pentru cine spunea ca suntem intersanjabili, ca oricine poate fi inlocuit, mai ales ca am trait foarte bine si frumos inainte de a fi cu cineva anume... I-as aminti totusi ca, la despartire, nu mai esti niciodata acelasi care l-a cunoscut; ca orice relatie, indiferent de ce natura, schimba ceva in noi. Ca ne putem rupe, intr-adevar, de o dependenta, dar nu vom mai fi niciodata cei ce am fost. Si nu ca devenim mai buni, sau ca ne inraim, sau... Pur si simplu schimbam perspectivele.
Sper ca am reusit sa fiu coerenta, cel putin :)
Poezii din cartea"Anotimpurile din suflet"-Irina Bonsai - de irinabonsai la: 25/06/2006 11:11:52
(la: Haideţi să ne jucăm de-a literatura. Încep eu... Cine continuă ?)
RASPLATA
Ma uit la el cu ochii surazand
Ca doua faruri umede de roua...
Ma trezesc cu palmele apropiate
ca intr-o ruga cereasca...
Imi simt sufletul alb si plin...
...Straluceste printre « ingeri » !...
Asa trebuie sa fi fost si cand
L-am adus pe lume...
Luminoasa,mandra,smerita...



Randul dintre noi

Eu nu am tradat,
Am crezut doar ca te pierd printre lacrimi
Si-mi ziceam ca ai renuntat la mine.
Nu aveam timp sa ne invatam
Sa traim o viata eterna !...

Doamne ...lasa un rand liber
Intre noi si pacate.
Dar invata-ne si pe noi sa iertam !
In murmur de zambet
Din cand in cand ne desfrunzim
Si aruncam cuvantul,
Miracolul care naste clipa si ucide !

Si apoi,ratacim acuzand !!!...






Totul are sfarsit

Iti amintesti
Cum veneai pe valurile
Acelor seri
Ca o acunsa taina
dar cu speranta tanarului zeu ?...

Adulmecam discret fericirea
Ascultand cantecul acela
Ascuns...care ma chema la nesfarsit...
Iubire...Iubire...Iubire...

Ma doare,stii bine
Lumina care-mi cade in flacari
Si-mi unduie nelinistea !!!...
Opreste-te !!!

M-am mutat pe celalalt orizont
Sa vad golul acela imens...
Ma pregatesc de drum
Desi nu-mi cunosc steaua.
Sa aleg fuga spre zare ?
Sa alerg cu genunchii insingerati
Cu sufletul sterp sau sa raman tanjind?…
Ajuta-ma!!!

Intorc fata spre ploaie
Ca sa imi ascund lacrimile.
Teama de teama...

Poti sa ma mangai
Asa ca odinioara
Cand ma leganai,pe valuri de visare ?

N-as mai fi EU,de-as fi altfel...


Phoenix

Tocmai trecea un anotimp
Cand adormisem pe marginea norilor
Si-mi simteam interiorul mai mare decat mine.
Pasarile cantau prin aerul cald plin de fluturi
Insa lumina imi reteaza aripile de Icar-
Doritoare de inaltare.
Si timpul coboara atrnand de stele incremenit de uimire.
Urc prin caderea mea...
Si vantul a obosit,
Si se aseaza pe ramuri
Lasand curcubeul sa-mi infasoare fiinta.
Ma indrept in toate partile deodata...
E atata soare!...
Da...acum e bine !

OMUL si PACEA,OMUL si RAZBOIUL

Cand Omul in Paradisul LUI
A aparut din marea LUI iubire
O LINISTE eterna si si vesnica i se prescrise...
« De ce atat de iubit ,si atat de nefericit ? »-isi zise...
« Vreau !!! »
Si gustul PACATULUI...ooo,si ce gust
Ne arunca in PURGATORIU...

Si de atunci...
Si NOI si EL uimiti...
Ne intrebam :
« Dupa chipul si asemanarea SA ? »
Atat de perfecti ca si « CHIP »
Atat de imperfecti ca si « ASEMANARE »


Nu vrem

O stare de foame istovitoare
Ne incerca in insomnia unei erori.
Si boala ,care e modul in care
moartea iubeste viata,
Ne alunga de bucuria purei noastre existente
In care uitam sa simtim simplu.
Si sfarsitul care incepe,nu e decat
Amurgul gandurilor care
Ne sfarteca si ne condamna la framantare.

Traim simplu si tanjim complicat.
Iubim egoist dar ravnim absolutul.
Nu ducem "o cruce" ci ducem povara
De a nu intelege iubirea
Prin care ne-a fost data sansa sa ne inaltam
sunt evitabile... - de outsider la: 16/07/2006 11:02:17
(la: solutii pentru singuratate)
dar si de dorit! asa ca pana sa ajung acolo, fac tot posibilul sa fac fata provocarilor vietii...sa nu ajungem repetenti in fata unui examen asa mare...ca de nu-mi stiu lectia, ma dau inapoi si mai pun mana pe o carte( a se citi experienta)...pana atunci invatam sa traim singuri, sa facem fata cu brio vietii...de voi fii pe langa ea(viata) voi incerca sa ma abtin de la a lua astfel de decizii...car nu ma vor afecta numai pe mine, ci si pe cei angrenati in situatia creata...;)
#133451 (raspuns la: #133447) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Un alt mod de a trai - de rast la: 30/08/2006 19:34:48
(la: Maturitatea vine odata cu varsta?)
Da! Intr-adevar, societatea zilelor noastre, intelege prin maturizare acel proces de a-ti gasi un job bine platit si a munci 10h/zi pentru bani, bani, bani.
Asta este modul de viata care "il ofera" societatea.
Dar mai exista o varianta, cea pe care ti-o ofera..... sufletul tau. Sa faci ceea ce iti place....
Prin 1985 am vayut un film "Al patru-lea gard langa debarcader", in care un pusti de clasa X-a era intrebat ce vrea sa se faca cand va fi mare. Gagiu raspunde: "Nu conteaya ce meserie voi avea. Vreau sa traiesc frumos". Coincidenta, pe vremea aia tot clasa X-a eram si eu. Ideea asta de "a trai frumos" m-a urmarit mult timp. Am incercat sa-mi definesc ceea ce este frumosul pentru mine. Prin 1991, am gasit o idee in filosofia orientala: "Asculta cu atentie vocea interioara si urmeaya aceasta voce". Nu este vorba de o voce care sa o auyi... este ceea ce in traditia crestina numim glasul inimii... ceea ce "simti".
Am facut ceea ce am simtit, ceea ce am considerat eu ca este bine pentru mine, ceea ce am considerat ca imi place, ca este frumos pentru mine. Nu m-am conformat "tiparelor" societatii.
Sunt considerat un tip aerian :-) si asta pentru ca nu muncesc pentru bani. Am un servici "la limita de subyistenta", care imi asigura mancarea si hainele de zi cu zi. Fara lavabila pe pereti, fara gresie si faianta, fara masina, fara casa de vacanta, fara..., fara...
Dar am avut grija de psihicul meu. Nu am nici stres, nici 4-5 dioptrii la ochelari din cauza monitorului (sunt programator :-) ). Cunostintele mele se mira ca la varsta mea am o memorie f. buna. Eu nu ma mir. "Mi-am protejat" psihiculde stres, de uzura morala, de ganduri greoaie, de responsabilitati in plus datorate unei munci bine platite.
Am incercat sa fructific timpul liber gandindu-ma la mine, definindu-mi ceea ce inseamna pentru mine sa traiesc frumos.
Am incercat sa-mi indeplinesc toate dorintele. Am avut "chef" sa umblu dscult prin iarba.... mi-am luat 5 zile de concediu si am mers la Costinesti... m-am plimbat prin iarba, prin nisip....
Rezultatul: nu am frustrari....
Pe un forum, odata, zicea un tip ca ii este dor de gradina bunicii si de mers descult prin iarba... dar nu poate... jobul... asa ca ia 3-4 sticle de bere, isi pune un joc pe calculator... si ii trece. Dar peste 2-3 saptamani frustrarea apare iar.... iar berile, iar jocul, iar frustrarea, again and again and again :-)
Se pot spune multe.... dar, toate intr-o fraza, ar suna asa "un alt mod de a trai"
Lumina fie cu tine, Madlene
d-le Gheorghe - de Lady Allia la: 10/07/2007 12:30:59
(la: Atentie,la ce mâncati!)
Cred ca nu m-am facut inteleasa.
Nu e vorba despre faptul ca nu tinem cont.
Este vorba ca in ultmul timp tendintele in industria alimentara nu sunt catre "produse naturalesi sanatoase" ci pentru "produse artificiale", ori asta din start contravine termenului "sanatos". Si...la urma urmei industria alimentara fara aceste Euri ar iesi in pierdere nu in castig!
Pe ei nu ii intereseaza sa traim noi mult si sanantos ci sa castige ei mult si sanantos!
Cat despre cancer...am stat langa toti trei bunicii mei. Toti au murit de cancer si sa stii ca nici unul nu a facut abuzuri si nu a mancat mancare cu Euri.
In schimb stii ce am invatat eu de la ei stand langa ei pe patul de moarte?
Am invatat sa traiesc frumos!
Nu stiu daca o fac, dar...ma straduiesc!
#214242 (raspuns la: #214215) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
bella - de Lady Allia la: 02/08/2007 22:51:56
(la: am dreptate?)
"dar timpul nu se intoarce.."

nici nu trebuie sa se intoarca. nu ar fi corect. trebuie sa invatam sa il folosim si sa il traim frumos pe cel de azi si maine.
#222852 (raspuns la: #222791) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cezar petrescu - de INSULA ALTUIA la: 11/02/2008 15:44:45 Modificat la: 24/04/2008 19:51:49
(la: PASAREA PHOENIX)
Putin cam vulgar ,cautam o carte si uite unde am ajuns no lasa c-o fi bine am facut-o de oaie neagra mai ales cu ce am mai publicat.Aasta e omul invata cit tra ieste ti-am scris un mesaj sa vezi ca nu-s chiar asa de naspa.Ciao buburuza
#284630 (raspuns la: #284428) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
carti care m-au impresionat - de poezofila la: 07/10/2008 14:56:19
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
In ordine cronologica: Descult de Zaharia Stancu. Am citit tot ce a publicat fiind sedusa de stilul lui, care compune o personalitate literara distincta. Mai tarziu am inteles ca toate estetica coplesitoare a scriiturii lui Zaharia Stancu era si prostitutie intelectuala. Pacat. Un talent colosal in slujba minciunii!
Tot cam pe acolo - 12, 16 ani, Marin Preda. Tot ce stiam ca a scris, am citit.
Chiar la 12 ani, in clasa a 6a am citit In fiecare zi e iarna de Margaret Miller. Sunt obsedata de titul asta. As fi curioasa sa o recitesc si sa citesc alte carti scrie de de aceeasi autoare. Imi amintesc ca e o carte trista si tulburatoare.
Pe la 20 de ani am citit Insula altuia de Jacques Perry care m-a uluit si pe care mi-as dori sa o detin. Este cea mai sincera si cea mai dezinhibata carte pe care am citit-o vreodata.
Tot cam atunci am citit In umbra omului de Jane Goodal. Este o carte despre cimpanzei. Asta era undeva prin '88, '89, cand singurele documentare despre animale exotice erau difuzate la Teleenciclopedia. Este poate cartea care m-a influentat cel mai mult. M-a ajutat, de exemplu sa inteleg ce important este contactul fizic cu parintii sai pentru un copil; eu am aplicat cu al meu ceea ce aceasta carte m-a invatat, mi-a revelat.
Ciuma alba de Frank Herbert si tot de el Dune. Monumente de imaginatie si de rigoare intelectuala.
Alexander Giese - Ca zapada in desert. O carte usoara, fosnitoare si pretioasa ca matasea. Este despre Omar Khajjam si pentru mine a fost ca o fereastra deschisa catre o lume uimitoare dar plauzibila in acelsi timp.
De la 15 ani de cand am primit-o de la un baiat care era pe atunci indragostit de mine citesc si recitesc Ce este viata; Spirit si materie de Erwin Schrodinger. Desi depaseste puterile mele de intelegere, nu ma complexeaza pentru ca autorul nu si-o doreste. El este cel care a spus ca pe masura ce cunostintele lui stiintifice se aprofundau, prezenta lui Dumnezeu i se dezvaluia din ce in ce mai mult.
Cam astea sunt varfurile cele mai inalte ale lecturilor mele. Au fost si alte carti foarte frumoase care mi-au pus o ordine provizorie in haosul salbatic din spirit.
De mult caut o carte care sa ma mai impresioaneze cum altele au facut-o si nu mai gasesc. Sa fie oare blazarea varstei a 2 a de vina?
Mai sunt si altii! - de Alice la: 19/10/2003 00:40:16
(la: Buna dimineata intelepciune .....)
Unii, care, de exemplu,atunci cand n-au o viata (de familie, de plictis ori de povara!) se multumesc sa se uite in curtea vecinului cand uita ala poarta deschisa...
Cativa, astia din urma cei mai rosi de ciuda, loviti de "sindromul" gaura-cheii, dupa ce-au spionat (ma rog, asa cred ei, desi, s-ar fi putut sa fie si-o regie - ca, deh, mai sunt si unii care stiu ca-s spionati!)se duc in lume si scriu carti despre acei ce stiu trai.
Alora le spunem "biografi" si ii cinstim asa cum merita!:):)


#1631 (raspuns la: #1625) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
eu cred - de athos la: 16/11/2003 04:33:03
(la: Clima si natura este complect dereglata)
ca societatea a devenit cumva mai individualista,omul isi pune acum
in primul rand interesele personale,multe inhibitii care erau pe vremuri "tabu" sunt date la o parte,trebuie sa invatam sa traim in aceasta epoca de loc usoara!
#4380 (raspuns la: #4379) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...