carti care ne-au marcat existenta

Existenta mea a fost marcata la inceput de carti de beletristica, pana cand am descoperit Ortodoxia, adica adevarata credinta crestina.

De atunci, cartile care mi-au marcat existenta sunt "Biblia" - Cartea cartilor, "Filocalia", cartile scrise de Sfintii Parinti, "Vietile Sfintilor", si multe alte carti de acest tip.

Traim intr-o lume in care nu mai avem timp pentru noi, in care oamenii "alearga" de dimineata pana seara pentru a-si putea procura putinul de care au nevoie, deci timpul nostru e din ce in ce mai limitat pentru noi, pentru familie. De aceea, e foarte important sa stim cum sa-l folosim.

Viata e prea scurta pentru a pierde vremea in fata televizorului si pentru a citit carti care "iti cad in mana". De aceea e bine sa avem o calauza. Eu acum zic slava Domnului ca mi-a adus lumina, pace si bucurie in suflet, cunoscandu-L pe El, Mantuitorul nostru. Si ma bucur ca acest lucru s-a intamplat cand eram inca adolescenta si nu la o varsta cand sa-mi para rau de toata viata pierduta in zadar.

Deci...atentie la ce citim, caci omul este ceea ce aude, ceea ce citeste, ceea ce vede, ceea ce gandeste, ceea ce mananca, etc. Deci sa ne cultivam sa fim mai buni, pazindu-ne astfel simturile, prin lectura folositoare, anturaj bun si ganduri frumoase, implinitoare si generoase.

...nu aveam mai mult de 9 ani( eram printr-a treia ) cind tatal meu,instalator de meserie, a venit acasa cu citeva pachete de carti, nu noi, primite drept plata pentru reparatia unei instalatii termice la casa unui evreu( era perioada cind acestia plecau din tara,caz in care se afla si cel mentionat); eram pe-atunci o pramatie de 'copchil' care nu stia decit pozne, primeam 'corectii' destul de des atit acasa cit si la scoala,unde eram departe de a fi in gratiile invatatoarei.
Acele carti, primite la inceputul vacantei de vara, mi-au trezit imediat interesul si asa am inceput sa citesc primele carti din viata mea : despre Pinocchio, despre planete si univers, despre avioane sau rachete,despre inventii si despre stiinta. Intorceam paginile cu multa nerabdare,stiind ca voi descoperi cite ceva in fiecare...Imi aduc si-acum aminte acele carti,uzate,care m-au schimbat total,fiind,pina astazi, cel mai frumos cadou primit ,singurul care m-a schimbat...
Am devenit,de-atunci sint aproape 30 de ani, un cititor inveteratsi ajunsesem sa merg de cel putin doua ori pe saptamina la biblioteca judeteana,de unde ma intorceam cu cite un teanc de carti.Am devenit si un ambitios la scoala( in clasa a IV- a am terminat primul !, desi in primele trei fusesem printre ultimii din clasa)
Poate ca suna putin patetic, dar pentru mine acele carti primite, (altele nu mai aveam prin casa) au reprezentat un moment de cotitura...

Frumos titlu"carti ce ne-au marcat existenta" si am citit,de la acea intimplare, multe carti care m-au influentat sau care mi-au spus ceva( oscar wilde,cehov,kierkegaard,pappini,etc) dar nici una nu justifica titlul asa cum il justifica primele carti primite cadou

...nu stiu daca exista o astfel de carte, si asta nu pentru ca nu citesc indeajuns...insa daca ar exista o astfel de carte care mi-ar fi marcat existenta, aceea ar fi "Amurgul Gandurilor", o carte pe care ar trebui s-o citim cu totii...am invatat ca viata si credinta, nu este totul...ca nu inseamna totul, si ca tot omul e singur...cu el...

Nu stiu daca chiar as putea spune ca mi-au marcat existenta, dar in mod cert mi-au schimbat optica asupra a tot ce ma inconjoara, mi-au aratat adevaratele valori si m-au ajutat "sa inteleg mersul lumii" (citatul este din Arta Conversatiei a Ilenei Vulpescu ). In liceu am citit Balzac pe nerasuflate, am trecut la Dickens, Zola, Steinbeck, Remarque, Blasco Ibanez. Intalnirea cu Garcia Marquez si Umberto Eco mi-a schimbat total ideea de literatura. Si totusi, cand simt ca nu mai pot asimila nimic, ma intorc cu mare placere la Jules Verne si la aventurile sale. Bineinteles ca am citit si carti politiste, si SF ( "Fundatia" lui Asimov mi se pare de neegalat ) si raman deschisa la tot ce are o semnificatie. Nu-mi plac cartile ce se citesc pe diagonala (nu dau nume d eautori, sa nu-mi ridic lumea in cap! ), iar sentimentul pe care l-am avut citindu-l pe Umberto Eco a fost ca mi-am dat seama cat de putine stiu.
Dintre autorii romani mi se par de exceptie Marin Preda si Radu Tudoran. Recomand tuturor sa citeasca " Cronica sfarsitului de mileniu " a acestuia si astept cu mare interes dezbatere asupra impresiilo lasate de aceste volume (sunt 7).
Oricum, parerea mea este ca viata ar fi cumplit de saraca si de lipsita de culoare fara carti!

Evident, cartile lui Marx si Engels ne-au marcat existenta...

am citit cateva comentari asupra subiectului, si recomandari de titluri de carti , imi pare rau sa constat ca nu am vazut si BIBLIA printre aceste carti(cel putin printre comentariile pe care le-am citit).BIBLIA e cartea care a marcat existenta intregi lumi

desi poate parea pueril ,cartea care m-a marcat in adolescenta,a fost "Maria si marea"de Radu Tudoran.fara sa fie o carte de analiza sau macar de sinteza felul in care e scrisa m-a impresionat extraordinar de mult,atat de mult incat dupa aceea am incercat sa-i seman personajului,sa ma comport ca ea sa fiu ca ea....dupa un timp am inteles ca unele lucruri nu trebuiesc schimbate...
mai tarziu,cand ma pregateam sa ies din adolescenta am citit"Toamna Patriarhului"de marquez ca sa ma indragostesc de literatura sud americana si de scriitor....inac sub impresiile cartii m-am apucat pentru prima oara in viata sa scriu proza.am scris incercand sa-i imit stilul....stiu,a imita nu inseamna a creea,dar in ceea ce am scris am pus tot sufletul meu .si ca dovada am fost premiata la un concurs de literatura...
fara toate cartile mele(multe la numar si care nu au loc sa fie enumerate)nu stiu ce m-as fi facut

Cartile ce ne-au marcat existenta sunt primele carti " adevarate" ,chiar daca nu au o valoare universala,as amintii aici " Cavalerii Teutoni "

carti care mi-au marcat existenta...
ar fi ciclul "fundatia" a lui asimov, pentru ca mi-a dat un nou mod de a vedea lucrurile si pentru ca intotdeauna a reusit sa ma surprinda.
ar fi "pendulul lui foucault", pe care o consider in continuare probabil cea mai completa creatie literara, asta avand in vedere ca experienta mea in domeniu nu este ceea ce as numi vasta.
si ar fi "alchimistul", pentru ca mi-a dat puterea de a-mi urma visul. si inca sunt pe drum. dar stiu ca voi ajunge acolo.

Carti care mi-au marcat existenta ? .Nu stiu ,sunt mai multe ,cu unele am crescut ,in altele m-am regasit,unele m-au format, pe unele le-am uitat pe altele le redescoper .Am citit si citesc haotic .Prima carte citita de care-mi amintesc (inafara de basme ) "Sa cresti intr-un an cat altii in sapte " parca de Ion Pas .Sigur i-mi amintesc de Balzac (Comedia Umana) ,Dostoievski (fratii Karamazov),Karen Blixen (Din inima Africii) ,Margaret Mitchel (Pe aripile vantului) ,Mauzeov (Abai)......I Teodoreanu (La Medeleni) , Calinescu (Enigma Otiliei) ,Petrescu (Patul lui Procust) ,etc .

"Cei sapte magnati ai lumii si mizeria lor morala " ,m-a marcat intradevar .Am descoperit cat de "putred "poate ajunge un om .
rolia

camyb1981

La fel de adevarat ca faptul ca unele carti ne marcheaza existenta e si acela ca fiecare carte are timpul ei, momentul ei... daca nu esti pregatit sau nu ai citit altceva anume inainte, pur si simplu nu merge. Acum citiva ani am incercat de doua ori fara succes sa citesc "Conditia umana" a lui Malraux, dar pur si simplu n-am putut continua, n-aveam nici o tragere de inima. Dupa aproape un an de la a doua incercare, am reluat lectura si nu m-am dezlipit de ea pina n-am ajuns la sfirsit, si asta fara nici un efort. Nu fusese timpul ei.
Sint multe carti dupa care n-am mai fost in totalitate aceeasi: "De veghe in lanul de secara"(J.D. Salinger), "Crima si pedeapsa" (Dostoievski), "Spuma zilelor" (B.Vian), "Un veac de singuratate"(G.G. Marquez), "Micul Print"(A.de Saint-Exupery)...si mai sint destule, nu neaparat in ordinea asta si nu in egala masura, dar din fiecare am ramas cu ceva pentru suflet, nu doar pentru creier, ceva de care-mi amintesc cu drag sau cu spaima, cu nedumerire sau cu dezgust, dar toate mi-au dat o lectie de viata...

Cred ca dintre toate cartile care pot sa-ti marcheze existenta este numai BIBLIA. Ea contine 66 de carti de autori diferiti. Caci atunci cand esti pe un pat de suferinta nu te gandesti nici la 'Doamna Bovary' nici la 'Dune'.

Mie imi plac foarte mult descrierile,astfel incat m-a marcat mult in copilarie "Pe drumuri de munte"," Muntele Vrajit " de Thomas Mann este o alta carte care abunda in descrieri si am visat-o cu ochii deschisi pe cand eram la munte , "Shogunul"," Manastirea din Parma" a lui Stendhal,"In intunercul Manastirilor tibetane", autobiografia sfintiei sale dalai lama al XvI-lea Tetzin Gyatso," "Rasul unui calugar", " Cum petrec calugarii" , Eminescu cam toate poeziile,etc...

Arta de a trai de Cristian Turcanu m-a marcat profund.Nu e o carte cu o valoare literara,insa temele cuprinse in ea sunt interesante," Rasul unui calugar"despe Dalai lama, "Autobiografia lui Dalai Lama","Yoga"lui Mircea Eliade...

Toata opera lui Jack London am citit-o cand eram la liceu. Am inteles multe chestii despre viata care m-au marcat. " La Medeleni" a fost alta carte de capatai a mea.

E prea mult spun "marcat existenta",dar intr adevar sunt multe carti care mi-au placut foarte mult si mi-au ramas in minte.Printre ele sunt "Crima si pedeapsa" ...intensitatea trairilor si a chinurilor prin care trece personajul principal te infioara,te face sa te pui in pielea lui si sa nu mai stii ce ai face in situatia lui,"Tratat de descompunere",Cioran,in care omul este judecat in cel mai aspru si realist sens,este acel mare punct slab al universului,care prin melancolie isi plange de mila,"Cel mai iubit dintre pamanteni" ,Preda,in care totul se justifica prin "daca dragoste nu e, nimic nu e'...

Cartea de capatai in ceea ce ma priveste, cea care mi-a marcat existenta cred ca este ABECEDARUL ! Prin ea am facut ulterior cunostinta cu nenumarate lumi, personaje, situatii, intamplari, informatii.

Urmatoarea a fost ARITMETICA, apoi un sir de carti datorita carora sunt ceea ce am devenit, toate legate de scoala si invatatura.

Carti mai fundamentale in marcarea existentei mele nu am intalnit.

Restul, functie de interese, dorinte, sentimente, senzatii, etc., m-au plimbat prin domenii formidabile, de la filozofie la stiinte exacte, de la fantastic la sentimental, de la solutii la punerea de intrebari.

Cum sa notific un autor fara sa-l mentionez pe altul ? Cred ca toate cartile (ce le-am terminat de citit) m-au marcat si au reprezentat ceva pentru mine. Chiar si cele cu continutul carora nu am fost de acord.

O carte este o lume. In fiecare zi prind viata cateva mii, daca nu mai multe, lumi. Ne-ar trebui un timp pe care nu-l avem in aceasta viata, doar pentru a lua cunostinta de toate cartile ca apar in lume. Deabea dupa aceea liberul nostru arbitru, subiectiv bineanteles, va "cladi" o ierarhie proprie aproape fiecarui din noi.

Nu am avut posibilitatea sa parcurg pana acum decat o infima parte din ceea ce este transmis prin scris. Dar asa cum se spune in competitiile sportive, importanta este participarea.

Din sutele de carti citite sint citeva de care imi amintesc cu deosebit respect si drag...
Viata lui Eminescu de Calinescu, Pinza de paianjen de Cella Serghi care mi-a ``educat`` adolescenta,Copilaria lui Maxim Gorki si Operele lui Guy de Maupassant(scuze daca nu i-am scris numele corect).
Chiar, stie cineva unde se pot gasi carti rominesti?
De ce imi mai amintesc cu placere sint si poeziile lui Topirceanu si St.O Iosif de la care recitam si am obtinut premii intii !!!!!! O:))

Avand in vedere setea de cunoastere a omului, in genere, binenteles exista pentru fiecare entitate in sine o carte asa zisa "de capatai"in cazul meu, am trait cu sufletul la gura citind Vraciul,Fratii Karamazov,Mizerabilii;
Poate acesta noua generatie are cu totul alta conceptie despre carti ,cultura in general, caci privind in strada vad doar fata hidoasa a incapacitatii din toate punctele de vedere,adica nu muncim dar banii vrem, nu stim dar in genere vorbim tare si raspicat, efectiv nu stiu de ce ne mai miram ca tara se indreapta spre haos,cultural , social, economic,politic, neavand o baza solida ,care se cladeste in timp, si prin vointa, cunoastere, s.a. e normal sa blamam ici si colo, masurile fiind nule , in esenta ce rost mai au toate acestea cand parintele e bucuros ca-i poate asigura familiei painea zilnic, neavand alt scop decat supravietuirea fizica, cea morala probabil e decimata de mult, cartii?
Nemancat,gol,astepti capataiul, caci cartile tu inca nici nu le cunosti..

Era vorba de "carti care ne-au marcat existenta", nu atat de valoarea lor... (?) Cred ca cele pe care le-am citit mai tarziu le intrec pe cele citite in copilarie si adolescenta - in FOARTE multe privinte: si ca stil, si ca profunzime, si ca "modernitate" (daca asta e un criteriu valabil)... Dar nu pot spune in nici un caz ca imi marcheaza existenta. Ii confera alt "gust", ma inspira, ma fac sa ma redefinesc si deci sa-mi redefinesc prioritatile - poate, dar cam atat...