comentarii

carti de citit engleza


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
salutare! - de aldebaran la: 28/03/2005 16:27:12
(la: Paulo Coelho?)
Am citit si eu Alchemistul, insa desi povestea nu ma dezamagit, nici nu m-a provocat in a citi alte carti de acelasi autor. Da, este foarte digerabila, si are o mare doza de optimism.
Concluzie finala: daca ai intre 16 si 20 de ani, si pareare despre viata se schimba din roz in mov, atunci recomand aceasta carte.
Lectura placuta!
Mihail Drumes - de chiti la: 30/03/2005 15:38:21
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Salut!
Ma numesc Cristina.De curand am avut si eu placerea sa citesc cele doua mentionate de tine!Primul a fost "Invitatie la Vals" ,carte pe care am citit-o cu sufletul la gura.Sfarsitul a fost unul neasteptat si m-a facut sa vreau sa mai citesc astfel de carti.Asa se face ca am ajuns sa citesc si "Scrisoare de Dragoste" tot de Mihail Drumes.Si aici am observat ca actiunea se desfasoara intr-un mod destul de apropiat.Am mai auzit de alta carte,"Elevul Dima dintr-a saptea",scrisa tot de Mihail Drumes.
De asemenea si eu recomand cele doua carti.
#41234 (raspuns la: #37546) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pana acum am fost profund imp - de left la: 31/03/2005 20:59:45
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
pana acum am fost profund impresionata de scrieri apartinand lui sienkiewicz(potopul, quo vadis), dostoievski(idiotul, crima si pedeapsa), stendhal(rosu si negru), kafka(castelul, ma pregatesc pt procesul, am auzit ca e mai faina), teodoreanu(la medeleni), anatole france(gradina lui epicur), rebreanu(padurea spanzuratilor), shakespeare(hamlet0...si ar mai fi cateva care nu-mi vin acum in minte...aaaa, mai sunt poezii, primul e eminescu(nu pt ca e "luceafarul bla bla bla......" ca asa ni se impune in scoala, mai ales cea generala, ci chiar poeziile sale mi se par extraordinare, atemporale, valabile oricand si oriunde) apoi vin ceilalti, blaga, shakespeare, arghezi etc.
deocamdata am citit mai mult din scriitori din astia "mari", pt ca de ei auzeam cel mai des, dar bine ca am dat peste nodul asta, mi-am mai notat si eu niste bibliografie faina, si abia astept sa o citesc
acum la liceu am realizat ca in scoli chiar nu se citeste altceva dacat mara si baltagul, bineinteles din obligatie...pacat...chiar am ramas impresionata de comentariile unora care isi aminteau de sacrificiile facute in liceu pt a citi o carte, astazi, ni se da totul p tava, gasesti librarii la orice colt de strada, si nu se sinchiseste nimeni de ele...nah'...asta e
cred ca in orice carte descop - de cix la: 31/03/2005 22:41:52
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
cred ca in orice carte descoperim ceva frumos sau poate ca ne regasim macar in cateva din randurile ei. nu pot sa uit MAYTREI de MIRCEA ELIADE. Ramane unica!!!
Sober...but on drugs!:) - de Redmoon br la: 01/04/2005 00:06:05
(la: Crestinismul ca gresala in betia impartasaniei)
In primul rand, ms mult ca ai citit si comentat!!

voi crestinii... nu mai glumi mario!

bautura e folosit ca motiv pt abordarea subiectului, cred ca iti e cunoscut termenul de disimulare!
crestinismul e o minciuna... si biblia e o carte foarte buna de filosofie ... tot respectul pt crestini, ca doar e decizia lor, but WAKE UP! Jesus was adopted!
See behind the words!
#41488 (raspuns la: #41209) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
la multi ani domnului Nichita, pe care parca l-ati fi uitat.. - de 26octombrie la: 01/04/2005 10:14:43
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
ma bag si eu in vorba, prea m-am napustit plina de incantare si curiozitate pe acest site… Cel care a avut ideea, sanjuro, merita felicitari. Singura obsevatie pe care as face-o este urmatoarea: sunt doua (cel putin) moduri in care te poate marca o carte; fie simti ca e scrisa pentru tine, ca omul acela minunat ti-a dat glas gandurilor mult mai frumos decat ai fi putut-o face tu vreodata, si atunci te lasi cuprins de aceasta, invaluit, imbogatit, infrumusetat… si te reintorci la acel om, la acea carte, over and over again, asa cum ti se face dor de prieteni vechi, cu care poti comunica; fie iti construieste un nou sertar in minte, iti zguduie nitel unele notiuni, dobandite si impietrite adesea acolo…
poate asta tine de perceptia fiecaruia, insa eu asa cred, unele carti ung sufletul, altele vin ca un vant iute peste un copac, ravasind si reasezand frunzele, scuturandu-le uneori..
si mai exista cartile care te enerveaza! Nu toate prostiile, se presupune ca exista deja un nivel de filtrare la un cititor impatimit, vorbesc de cartile care au o consistenta, dar iti repugna ca ideologie. Inainte de a ma lasa sa alunec pe panta nostalgiilor literare trebuie sa numesc aici o carte din aceasta ultima categorie (evident, vorbind despre relieful meu literar sunt subiectiva si imi cer scuze daca lezez parerea cuiva!) Sonata Kreuzer mi s-a parut o carte ce releva mari probleme psihice si frustrari incomensurabile… Iarasi, la categoria NU pentru mine sta si Nietzsche, cu care nu sunt de acord dar il pot intelege prin prisma biografiei sale chinuite, iar pe Descartes il dispretuiesc, in ciuda meritelor sale ca pionier al filozofiei, insa nu l-as putea vreodata ierta pentru totala ignoranta si insensibilitate cu care emitea judecati de tipul” animalele nu simt, nu au trairi si, in general, nu merita nici un scrupul moral, ele nefiind altceva decat niste automate”(am redat din memorie, nu e un citat). Cam acestea sunt dislike-urile mele. A, as mai avea unul, dar mi-e teama ca mi-as atrage multe critici aici. E vorba de coelho. E un lucru bun ca oamenii care nu citesc decat reviste pentru femei pun mana pe o carte, aici ii recunosc un merit, dar e pacat ca cineva care a citit Dostoievski isi poate pierde una din lecturile ulterioare citindu-l pe coelho. Nu face nimic altceva decat sa preia idei (interesante, e drept) dintr-o religie mai exotica sau dintr-o carte minunata dar mai putin accesibila si sa le prelucreze la nivelul “coafor”. Imi cer scuze, asta e parerea mea (am citit Coelho inainte de a emite opinii)(bravo Jazz!)
Si acum despre iubirile mele. Mi se pare de la sine inteles ca atunci cand citesti o carte a unui om care iti spune ceva cauti sa citesti tot ce-a mai scris; e ca o indragostire, incerci sa afli totul despre celalalt.

Prima mea dragoste, Nichita Stanescu. Ieri ar fi fost ziua domniei sale. Atata frumusete ma insoteste de cand l-am cunoscut, din liceu…
Patrick Suskind – Parfumul (pentru mine un adevarat cutremur, mi-a schimbat total perceptiile olfactive si perceptia asupra acestor perceptii..:-))
Erich Fromm – Arta de a iubi – as recomanda-o ca pe o carte mult mai utila ca Biblia (in fond oamenii iubesc mai mult si mai des decat mor..);
Gustave Le Bonn – Opinii si credinte - mult mai profunda si mai importanta din punctul de vedere al ideilor abordate decat “Psihologia maselor”;
Radu Tudoran – Sfarsit de Mileniu. Daca ar trebui sa ofer unei singure carti epitetul COLOSALA aceasta cred ca ar fi. Iesirea la mare este cartea de luat pe o insula.. N-am cuvinte.
Jose Saramago – la 33 de ani greu mai faci loc unui teanc de carti “la capul patului”! Ei bine, ele sun tacolo acum, toate cartile domnului Saramago!! Cutremurator si extraordinar de constant ca valoare. Motivul principal pentru care, de doua luni, iata, m-am apucat sa invat portugheza…!!!
Lawrence Durrell – impreuna cu Saramago si Tudoran reuseste sa ma rascoleasca precum nimic altceva decat dragostea (si durerea)
Umberto Ecco – savuros, mai ales Pendulul si Insula din ziua de ieri;
John Fowles – exciting, chiar daca, in mare parte, e inca de neinteles pentru mine; revin from time to time;
Herman Hesse – drag mie, Lupul de stepa si Jocul m-au bantuit luni si luni..
Jaques Perry – Insula Altuia MUSAI. E o carte unica si, din pacate, prea putin cunoscuta. O splendoare.
Borges – eeee, pentru sufletul meu…
Erich Maria Remarque – dragoste veche, inca acolo; am cautat 10 ani sa beau Calvados…
Boris Vian (aproape tot, mai putin Toamna la Pekin, care nu-i scrisa pentru mine). Indragosteala din adolescenta, o nebunie, o nebunie, o nebunie.

Si mai sunt atatia pe care ii iubesc, dar nu au loc toti pe raftul de capatai (e, totusi, un raft..): Ion Barbu, Adolfo Bioy Casares, Varga Llosa, Giovani Pappini, Kafka, Huxley, Teophile Gautier, Rilke, Garcia Marquez (este unul dintre putinii scriitori pe care nu i-am asimilat integral, nu mi se pare egal cu sine insusi ca valoare, de la o carte la alta), Ioan Dan (delicios!!), Bacovia.
Sau, uite, Sergiu Sasarman – Himera, un roman prea putin cunoscut, cel mai bun sf romanesc citit de mine.


m-am oprit si m-am intrebat de ce tin mortis sa postez si eu. Si mi-am raspuns. Cred ca simteam nevoia sa strig numele scriitorilor pe care ii iubesc pentru ca astfel ma definesc si regasesc. Si pentru ca ii iubesc, sunt cei mai buni prieteni ai mei (..si cei mai buni prieteni ai celor mai buni prieteni, evident!) Si, nu odata, mi-am gasit oameni vii, in jurul meu, prin intermediul acestor oameni frumosi ce se scriu pe ei insisi, pentru noi.

Scuze pentru ce urmeaza, dar nu ma pot abtine: “librariile cu carti” e un mic pleonasm; magazinele care desfac articole de scris, caiete etc se numesc papetarii. :-))
am uitat de coelho - de left la: 01/04/2005 15:43:54
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
am uitat sa zic ceva si de coelho...mi-am amintit de el citind comentariul lui 26octombrie...acu' vreo 2 ani toata lumea (colegi, cunostinte, profesori)imi spunea cu entuziasm ca alchimistul e "cea mai faina carte pe care am citit-o vreodata!!!!"...asa ca am zis-hai sa vad si eu ce-i cu cartea asta...hmm, am fost placut impresionata de unele replici asa vreo 2 sapt...nu mai mult...acum o privesc pe o carte aproape comerciala, un fel de filosofie gen "gaseste-ti calea...urmeaza-ti destinul", facuta pe placul fiecaruia,sau , ma rog,si pe placul celor ce de obicei n-au mare afinitate pt carti(asta e una din partile bune ale cartii-instiga la citit)
intrucat n-am citit decat alchimistul din creatia lui coelho, nu-mi extind parerea asupra intregii sale opere, pe care n-o cunosc, si care poate mi-ar face alta impresie
Sylvia Plath-Clopotul de stic - de Honey in the Sunshine la: 01/04/2005 16:06:54
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Sylvia Plath-Clopotul de sticla...
dar poate zic asta doar pentru ca e ultima carte pe care am citit-o si e mai proaspata imaginea.
Mi-a placut mult si "un veac de singuratate"...si, mai ales, "despre dragoste si alti demoni".
si... ah, multe altele!
If Jesus paid for our misstakes, let's make his money worth!
Tamira si Honey in the Sunshine - De TeodoraPA - de Dr Evil la: 01/04/2005 19:33:48
(la: De ce e televiziunea de rahat?)
Draga TeodoraPA,

***Cum sa educe publicul televiziunea??? Adica ce, noi suntem prosti?***

Nu sintem prosti, sau cel putin asa credem... dar daca iti amintesti pe vremea lui Ceausescu, cind "Telejurnalul se Seara se unise cu Telejurnalul de Noapte" si numai simbata aveam sase ore de program TV, distractia de baza era cititul! Se editau carti bune si interesante. Iti mai amintesti de cozile de la librarii? Iti amintesti cum umblau cartile din mina, pentru ca nu erau destule!
Acum cine mai citeste? Citi mai cumpara carti cind este atit de comfortabil sa motai in fotoliu la televizor?...

Deci televiziunea a acaparat intreaga atentie a marelui public. Daca tu inca mai citesti carti si folosesti si alte mijloace de informare?!... Atunci, sincer te felicit!!!! Dar cei care asteapta cu sufletul la gura sa inceapa un "siropel" sau un program vulgar sint sigur ca nu au atins o carte in viata lor.
Asa ca, bun sau rau, TV-ul devine fara sa vrem un mijloc de educatie.

All the best,

Dr Evil


#41599 (raspuns la: #41570) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
deci eu eram pro-carte..in ca - de tamira la: 01/04/2005 22:07:29
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
deci eu eram pro-carte..in caz ca nu a inteles cineva...
Un gind bun si o rugaminte - de fedsal la: 02/04/2005 04:50:48
(la: Aromanii, macedo-romanii, megleno-romanii, istro-romanii)
Salut fratilor,

Am descoperit acum vreo citeva luni revista Bana Armaneasca si am ramas profund impresionat de propria-mi ignoranta. Am citit citeva dintre articolele din revista si pur si simplu m-am indrogostit de dialectul aroman (sau limba aromana) dar m-am si infiorat de lipsa mea de cultura.

Desi auzisem de aromani habar nu aveam cum arata sau suna graiul lor. Intre timp am inceput sa citesc articolele din revista susmentionata si chiar sa "traduc " unele cuvinte ce puteau fi usor deduse din context.

Am trecut apoi la muzica aromana; melodiile si cuvintele mi-au incintat inima. Cuvintele acelea vechi si neinfluentate de neologisme imi ung sufletul... si imi alina dorul de linistea, poate imaginara,a satelor de demult.

In sfirsit, am ajuns la cumpararea discului Tumbe Tumbe (muzica veche aromana) si la cumpararea de carti despre megleno-romani, aromani, etc.

As vrea tare mult sa invat sa vorbesc armaneste. Stiti cumva o carte, un curs, un CD, un site pe Internet, pe care le-as putea folosi pentru a putea invata aromana?

Indiferent de ce spun specialistii sau ce cred unii oameni, pentru mine aromanii, istro-romanii, megleno-romanii, vlahii, machedonii, etc. sint fratii mei pe care incerc sa ii cunosc mai bine.

As vrea sa aflu mai multe despre traditiile si obiceiurile armanilor. daca imi puteti da informatii pe aceasta tema, v-as ramine indatorat.

Multumesc.

fedsal
Jacques Perry - de (anonim) la: 02/04/2005 22:32:19
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Impresionant de multe dintre cartile pe care le recomandati sunt si favoritele mele.
Mda, intr-adevar Jacques Perry, Insula altuia, e o carte fantastica. Inca nu am intilnit pe nimeni care sa o fi citit. E o surpiza placuta. Din pacate, celalte carti ale sale nu sunt tot atit de bune, poate de aceea ramine totusi "minor".
#41729 (raspuns la: #41530) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Perry - de linda la: 02/04/2005 22:53:04
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Foarte multe dintre cartile despre care scrieti sunt si favoritele mele. E pentru prima data cind 'intilnesc" pe cineva care a citit Insula altuia de Jacques Perry. Mda, e o surpriza placuta. Pacat insa ca celelalte carti ale sale nu sunt de aceeasi valoare. E probabil motivul pentru care a ramas totusi necunoscut publicului mai larg.
#41731 (raspuns la: #41530) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Carte frumoasa cinste cui te-a scris" - de Intruder la: 02/04/2005 23:14:41
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
"Guarda e passa..." (Dante)

Cartile care mi-au marcat existenta sunt cartile care, atunci cand le recitesc este ca si cum le-as citi pentru prima data...

Carte frumoasa cinste cui te-a scris
Incet gandita, gingas cumpanita,
Esti ca o floare, anume inflorita
Mainilor mele, care te-au deschis...
(T.Arghezi - Ex libris)
dragul Nichita - de vernil la: 03/04/2005 15:47:41
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Cum sa-l uitam pe Nichita? Niciodata. Mintea mea "se invarte" mereu asupra verusrilor:
TOTUL IN JURUL MEU ESTE EU INSAMI. DATI-MI O FRUNZA CARE SA NU-MI SEMENE ..."
Ultimele carti citite au fost ale lui Dan Brown, Codul lui Da Vinci si Ingeri si Demoni. SUnt o impletire subtila intre beletristica, documentar si religie. Voi incerca sa citesc si Jaques Perry – Insula Altuia , daca spuneti ca este unica. Nu ma opresc asupra unui autor, al unui stil. Sunt momente in viata cand citesc numai Blaga, Bacovia, Eminescu, Borges, dupa care s-ar putea sa-mi plimb gandul spre O mie si una de nopti.
In schimb, sunt scriitori care iti bulverseaza existenta. Aici l-as include pe Carlos Castaneda , dar si pe Osho.
Este foarte adevarat ca scriitorii isi lasa parca o parte din suflet in randurile ce le scriu pentru ceilalti. La fel de adevarat este ca si noi, ceilalati, de dincolo de pagini, retraim inca o data momentele care le-au marcat existenta.
Cu prietenie,
Vernil
#41782 (raspuns la: #41530) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Multe... le-am uitat... - de scouty_tam la: 04/04/2005 00:35:35
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Am avut carti care m-au modelat atunci cand a venit vremea modelajului sau cand a venit vrema cititului. Una dintre cartile de care uitasem, este 'Maitreyi' de Mircea Eliade... si cartea aceea mi-a schimabt optica. Fiind la serviciu, si amintindu-mi de cartea aia, am cautat-o repede pe internet si am avut bucuria s-o si gasesc, pentru recitire.

In copilarie am avut o slabiciune pentru 'Ciresarii'. Daca era dupa mine, as fi continuat seria volumelor lui Constantin Chirita.
Tot la serii m-am oprit asupra Dune de Frank Herbert
Am continuat cu o diversitate de carti si autori... printre care Romanul adolescentului miop de Miercea Eliade, Lorelei de Ionel Teodoreanu, Idiotul de Dostoievski, Luni de fiere Pascal Bruckner, Paulo Coelho, David Lodge, Milan Kundera.

Imi va face deosebita placere sa recitesc ori de cate ori voi avea ocazia, exact ca atunci cand asculti o melodie de care nu te mai saturi sau te uiti la acelasi film de zeci de ori, gasindu-i alte amanunte... Alexis Zorba de Nikos Kazantzakis si Micul print de Antoine de Saint Exupery.

Sunt convinsa va vor mai fi!
__________________________
Surreal but nice
O carte cutremuratoare - de dananad la: 04/04/2005 11:06:39
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
O carte care mi-a schimbat perceptia despre viata este "Fetita care iubea prea mult chibriturile" Gaetan Soucy. O recomand cu caldura si cred din tot sufletul ca e o carte cum foarte rar ai ocazia sa intalnesti.

De asemenea, intr-o alta nota mai optimista as spune, va recomand cartile lui Dan Brown, pe care le-am devorat si care ma surprind de fiecare data cand le recitesc.
La subiect - de CatalinM la: 05/04/2005 12:59:45
(la: De ce e televiziunea de rahat?)
Haideti sa va spun si eu ceva: am cunoscuti care daca afla ca ma duc la teatru spun ca m-am prostit, daca citesc o carte sunt dus, pentru ca ma izolez, daca merg la biserica am innebunit de tot, pentru ca nu stiu ce e viata, daca aduc in discutie un subiect diferit de fotbal, bautura sau mancare incerc sa fac pe desteptul si atunci "daca vi cu de-astea noi plecam".In acest timp ei lancezesc pe canapea in fata televizorului, cu berea in fata, blazati, scaldati intr-un confort mental sustinut de impresia ca nu le mai trebuie nimic. Aveam un coleg care atunci cand m-a vazut cu o carte de vreo 300 de pagini a exclamat: "Maama ce carte groasa! Am citit si eu odata o carte, Baltagu', da' n-am terminat-o, ca m-am plictisit." Sau, laudand-o pe prietena lui: "E desteapta ba, citeste ziaru'. pana fac eu un dus a terminat tot ziaru'. Eu nu citesc ca ma plictisesc, nu pot eu d-astea." In schimb, cei ca el stiu pe dinafara toate idioteniile de la Vacanta mare, Din dragoste sau Stirile ProTv, se uita salivand la filmele cu Van Damme sau Steven Seagal ("filme bune") si daca ii spun ca nu urmaresc asa ceva, ca de fapt nu prea ma uit la tv, sunt privit ca o ciudatenie. Cei care fac strategiile in televiziuni cunosc aceste aspecte si cunosc si faptul ca astfel de tipologii alcatuiesc majoritatea auditoriului, conformandu-se in a servi ceea ce se cere. Iar ceea ce se cere este de fapt ceea ce a fost propus mai intai de catre televiziuni. Un lant al slabiciunilor, o reactie in lant pornita de la un lucru dominant al vietii contemporane si care a fost amintit si de altii aici: profitul cu orice pret.
#41978 (raspuns la: #41963) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nu-i chiar original - de RSI la: 06/04/2005 16:09:08
(la: La french page)
Dragut, amuzant, actualizat dar... acum 25-30 de ani am citit niste carti scrise de un autor francez - Pierre Daninos pe tema asta: cum vad britanicii pe aliatii lor de dincolo de garla. Prima din serie era, daca nu ma-nsel:"Les Carnets du Major Thomson".
==============
"- Cum putem face imposibilul?"
"- Cu entuziasm!"
Paulo Coelho-Al 5-lea Munte
Foarte nostima chestiunea, eu - de mya la: 06/04/2005 18:55:54
(la: La french page)
Foarte nostima chestiunea, eu am apucat sa citesc numai despre nemti si englezi. E foarte adevarat totul. Am citit multe texte de genul asta pe adrese unde isi scriu americani (despre nemti, despre francezi etc.) sau nemtii despre englezi, francezi etc. Sunt toate foarte interesante si foarte instructive.

Uite un exemplu bun trait pe viu: cand locuiam in Germania am fost la o petrecere de Craciun organizata de firma la care lucra sotul meu (anii urmatori nu m-am mai dus ca nu am avut chef). Petrecerea s-a tinut intr-un mic restaurant, genul traditional, cu mancare foarte multa, buna ce-i drept. Am stat intr-un spatiu relativ ingust si dupa haleala am jucat spanzuratoarea (era o tabla acolo fixata pe perete pe care se scriau cu creta cuvinte lungi ce trebuiau ghicite de catre noi). O plictiseala crunta, fara muzica fara nimicuta. Eu si sotul meu am rezistat 4 ore, dupa care am taiat-o acasa cu mare nerabdare. Pentru noi petrecerea nemteasca fusese un fel de parastas unde mananci bine da' dupa aia nu stii cum sa pleci mai repede.

Cand locuiam in Anglia, am fost la o petrecere de Craciun englezeasca unde s-a ajuns la dansat pe mese, s-a baut tzapan, s-a cantat cu verva (fals!) si s-au dat de pamant pahare si sticle. Restaurantul era pe Tamisa, un fel de vaporas bar/restaurant foarte haios. Ce sa mai...exact opus petrecerii din Germania. Am plecat de acolo la ora 4 dimineata si nu se terminase circul. As putea sa zic ca se sarise calul da' daca m-ar pune cineva sa aleg intre petrecerea englezilor si cea a nemtilor, as alege englezii fara discutie.

Mersi mult pentru pagina, e traznet.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...