comentarii

carti de citit engleza


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
O carte, un loc - de homeless la: 31/08/2004 18:35:13
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Cartile ajung in mainile noastre printr-un miracol pe care nu am reusit sa mi-l explic. Si nu ma refer la momentul in care le cumparam, sau le imprumutam, sau le furam - de cele mai multe ori ele ne marcheaza existenta si prin asocierea cu momentul si locul in care le citim.

Toamna patriarhului am citit-o in armata. Un univers concentrationar, oricit de "civilizat" ar fi locul cu pricina. Povestea dictatorului a tot puternic, dar lipsit de adevarata implinire, era si povestea mea, a celui care de abia incepea sa inteleaga ca libertatea pe care trebuie sa o obtina este una interioara.

Seniorii razboiului (Gerard Klein) am citit-o, era singura carte disponibila, intr-un cantonament. Ma pregateam pentru participarea la un campionat national si de acolo, dintr-un roman SF nu tocmai celebru, am invatat sa lupt pina la capat, sa dau totul din mine.

Muntele vrajit l-am citit pe patul spitalului. Nu stiam despre ce este vorba, asa ca nu am ales cartea in mod intentionat. Modul in care suferinta si mizeria umana pot fi transformate in frumos m-a indemnat sa scriu pentru prima data o poveste.

Cvartetul din Alexandria l-am citi cumva pe fuga, in timp ce traiam propria mea poveste de iubire. Dupa ce am terminat primul volum si, din cel de-al doilea, am inteles ca iubirea inseamna si curiozitate, si tentatie a pacatului, si ca ea poate fi traita diferit de cei doi parteneri, chiar daca totul se intimpla la intensitate maxima, am reusit sa supravietuiesc unei despartiri dureroase.

Aceleasi carti am avut ocazia sa le discut cu prietenii mei. Iar ei le citisera in alt context, pentru ei insemnasera cu totul si cu totul altceva. Poate ca asa pot fi definite cartile mari, indiferent de stilul in care au fost scrise, sunt carti care pot sa ofere fiecaruia ce are nevoie, pot fi intelese intr-o infinitate de moduri.
Carte de neratat - de mya la: 01/09/2004 10:54:32
(la: Maria Tanase)
Tocmai am terminat de citit o carte foarte ca lumea dedicata special Mariei Tanase. E despre viata si cariera ei si descrie si Bucurestii anilor respectivi - extraordinar de frumos.

Cartea a aparut cu cateva luni in urma si e scrisa de fostul impresar al cantaretei Gaby Michailescu (care a trecut de 90 de ani...cred). Am aflat de aparitia cartii din pura intamplare. Tatal meu se tunde la acelasi frizer la care se tunde si Gaby Michailescu. Ca o paranteza frizerul respectiv (pe nume Nechita - 83 de ani) isi are atelierul in zona Gradina Icoanei (Bucuresti) si a fost pe vremuri pilot de aviatie (pana sa vina comunistii la putere). S-a facut frizer...ca sa nu moara de foame.

Ei bine, frizerul respectiv are multi clienti in etate (oameni speciali, fosti intelectuali, mosieri, etc....unii care s-au intors de la canal...). Acolo in pravalie expusese pe un perete un afis reclama cu cartea respectiva si tatal meu...cand a intrat pe usa, a dat nas in cas cu Gaby Michailescu care povestea de carte. Pravalia e mica si are un aer special, e parca din alte timpuri -lumea acolo e calda si intra repede in vorba. Uite asa...din una in alta tata s-a interesat de carte. Pe urma mi-a scris un E-mail, eu i-am dat comanda (sa mi-o cumpere) si el mi-a trimis-o in Germania (unde locuiesc momentan).

Pe mine m-a amuzat teribil cartea, eu zic ca trebuie musai citita. Imi place mult Maria Tanase, stiu si cateva piese, le cantam cu bunica mea cand eram copil (suna ridicol acum cand scriu...dar asa este!).

Ascult relativ rar (recunosc) insa cu mare placere, e drept!

Menhirul îsi avea psihologia lui. - de DESTIN la: 03/09/2004 03:19:12
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Amintem in ultimile comentarii ca raspuns dat:

"Milenara noastra istorie, cultura si credinta dacilor, odata citite, studiate sunt reale surse ce vin sa ne vorbeasca despre nemurirea sufletului."

TRECUTUL ESTE GARANTIA VIITORULUI - DACIA STRABUNA

O dovada ce sta marturie – formidabila ideologie, pe care dacii au raspandit-o în toata lumea, prin marele flux dacian,asezand, totodata, pe langa temelia scolilor teozofice si temelia unei singure biserici.

Biserica daciana universala, dupa cum constata marele Pitagora.

Simbolul acestei biserici este bolovanul de piatra – menhirul.

Carpatii nostri devin sfinti: “Piatra Domnului” (Car ˆ piatra; pati ˆ Domn), în limba clasica armeana, care este o ramura dacica.

Menhirul este un cuvant compus: men ˆ spirit; hir ˆ hire – hirea (firea) omeneasca, în perioada ei de trecere din tertiar în cuaternar.

Menhirul = Simbolul perfectiunii si al vietii eterne.

El stabileste o norma în viata omului.

Este un nucleu divin.

Menhirul îsi avea psihologia lui.

Strabunii nostri i se închinau,cu credinta ca se adreseaza însasi divinitatii, iar în aceasta forma sadita adanc în sufletele lor, ca trimis de sus, menhirul se raspandeste peste tot pamantul.

“Sub acest înteles a patruns peste tot locul unde exista suflare omeneasca, punand temelia unui singur lacas – biserica universala si a celei dintai scoli doctrinare, desavarsite de marii initiati care le conduc.”

Pentru explicarea faptului,amintesc de profesorului arheolog Archinti, care, în cartea sa Degli steli, vorbind de menhire, spune:

“Istoria si descrierile calatorilor antichitatii, ca si arheologii moderni, au semnalat existenta unei imense cantitati de monumente brute, mai primitive decat toate monumentele cele mai frumoase ale antichitatii”. Aceste “razii”, de cea mai veche arta primitiva se gasesc raspandite în întreaga omenire. Oriunde ramane amintirea unei stravechi civilizatii”

Intalnim aceste monumente pe toata suprafata pamantului, pe ambele emisfere, în unele locuri sunt mai numeroase, iar în altele sunt dispuse la distante foarte mari si rare.

Cele situate în afara Europei sunt putine si foarte departe unele de altele, iar cea mai mare parte au aspectul de adevarate opere de arta, care au scapat atentiei arheologilor.

Cele existente în Europa starnesc de secole curiozitatea si interesul oamenilor de stiinta si inspira o teroare mistica celor din jur.

Numele lor e menhir sau menir, iar cea mai mare parte se gasesc în Franta (Bretania), Anglia, Irlada, Scotia etc., formand mari aliniamente sau cercuri sfinte (Cromlech). Noi avem Curm. Numele lor sunt luate din vechile dialecte galice.

În regiunile unde este prezent menhirul, populatia vorbeste un dialect neanteles nici de francezi, nici de englezi etc. ceea ce denota ca numele lor sant luate din vechile dialecte: menhiri, cromlechi; în Sardinia – “Pietre del circo”“ toate cu acelasi caracter religios.

Obiecte de groaza mistica, sau de teroare, de legende stranii, fabuloase si socotite opere supranaturale, ele sunt anterioare oricarei arte orientale egiptene sau asiatice.

Intrebarea este :
cum si cu ce mijloace preistoricii au putut ridica în picioare acei monoliti, menhiri, de înaltimi si grosimi considerabile atingand zeci de metri?

Asemenea monumente se afla în nordul Frantei (Armorica), în Anglia (Irlanda), în Spania, dincolo de Gibraltar, în nordul Africii.

Ptolemeu, marele geograf, le gaseste în Egipt.

Se mai semnaleaza în Rusia, prin Siberia, India, Asia (Chaldeea, Persia, Palestina), în America si peste tot pamantul.

Profesorul italian Ed Morse a descoperit grupuri de dolmene la baza muntilor situati la 10 mile de Osaka (Japonia).

În toate aceste regiuni, traditiile locale spun ca popoarele vechi îsi faceau rugaciunile înaintea acestor pietre, încredintati ca se adreseaza însasi divinitatii.

Cu ele si-au facut oamenii lacasuri de rugaciune, mari aliniamente, cercuri sacre.

Menhirul este temelia bisericii universale, temelia adevaratului ortodoxism, în sensul strict al cuvîntului.

Cu toate acestea …de ce?
Conciliul Ecumenic tinut la palatul Trulli din Constantinopole, compus dintr-o preotime influentata de Vechiul Testament, a hotarat sa se darame pretutindeni aceste pietre sfinte, oprind pana si pomenirea numelui lor.

Unul dintre membrii Conciliului a dat ordin sa se distruga pietrele sfinte din Galia.

S-a lovit, însa, de rezistenta antropologului Quatrefages, care s-a opus acestui ordin.

Pe întinsul Galiei, s-au descoperit peste 15.000 de asemenea monumente sacre, cu toate intemperiile si mai ales distrugerea oamenilor.

Pitagora spune:

“Ceea ce se misca în tine, ceea ce se numeste – tu – sufletul tau este un dublu eterat al corpului, care cuprinde în sine un spirit nemuritor.
Acest corp spiritual este organul spiritului. El slujeste sa însufleteasca corpul, care fara dînsul ar sta inert”.

(va urma in conferinta: Cum gandim?)

Bibliography:

Herodot:Historiarum Liberi IX edidit Henri Rudolph Dietsch. Editio altera Curavit H. Kellenberg vol. I Lipsiae, in Aedibus, B. G. Tenbueri, 1885;

Herodot:Traducerea româneasca publicata dupa manuscrisul gasit în manastiirea Cosula, de N. Iorga, Valenii de Munte. Tip. Neamul Rom. Soc. Pe actiuni, 1909, p. 553;

Dione Cassius: Historia romana, vol. I-V, Leipzig, Taubner, 1864;

Hoefer, tomes I-IV, ed. II, Paris, Hachette, 1865;

W. Froehner: La Colonne Trajane d’après le surmoulage exécuté à Rome en 1861-1862;

Salomon Reinach: La Colonne Trajane, Paris, Leroux, 1886;

A.D. Xenopol: Istoria Românilor din Dacia Traiana, ed. III, vol. I-IV, Iasi;

A. D. Xenopol: Materiale arheologice, vol. I si II;

Ph. Le Bas: Histoiire romaine depuis la fondation de Rome jusqu’à la chute de l’empire d’Occident, vol. II, p. 558, Paris, Didot, 1846;

Gr. G. Tocilescu: Dacia înainte de Romani, Tip. Acad. Rom, 1880, p. 594;

N. Densusianu: Dacia preistorica, Buc. Instit. De Arte Grafice, Tip. Carol Göbl, 1913, p. 1152;

Teohari Antonescu: Lumi uitate. Studii liiterare si arheologice, Iasi, Tip. Edit. Dacia, P. Iliescu si D. Grossu, 1901, p. 214
Columna lui Traian, vol. I-III, Iasi, Tip. Goldner, 1910, p. 271

Dionisiu Fotino: Istoria generala a Daciei. Trad. G. Sion, Tom I, Buc., Impr. Nat. Rom., 1859;

Teohari Antonescu: Cetatea Sarmisegetuza reconstituita, Iasi, Tip. Goldner, 1906;

Anton D. Velcu: Contributii la studiul crestinismului Daco-Roman sec. I-IV d. Chr.,Imp. Nat. Buc.;

Vasile Pârvan: Dacia. Recherches et découvertes aechéologiques, vol. I/1924, vol. II/1925. Buc. Cultura Nationala;


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#20914 (raspuns la: #20911) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Carti ce ne-au marcat existenta - de camyb1981 la: 22/09/2004 12:41:48
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
camyb1981

La fel de adevarat ca faptul ca unele carti ne marcheaza existenta e si acela ca fiecare carte are timpul ei, momentul ei... daca nu esti pregatit sau nu ai citit altceva anume inainte, pur si simplu nu merge. Acum citiva ani am incercat de doua ori fara succes sa citesc "Conditia umana" a lui Malraux, dar pur si simplu n-am putut continua, n-aveam nici o tragere de inima. Dupa aproape un an de la a doua incercare, am reluat lectura si nu m-am dezlipit de ea pina n-am ajuns la sfirsit, si asta fara nici un efort. Nu fusese timpul ei.
Sint multe carti dupa care n-am mai fost in totalitate aceeasi: "De veghe in lanul de secara"(J.D. Salinger), "Crima si pedeapsa" (Dostoievski), "Spuma zilelor" (B.Vian), "Un veac de singuratate"(G.G. Marquez), "Micul Print"(A.de Saint-Exupery)...si mai sint destule, nu neaparat in ordinea asta si nu in egala masura, dar din fiecare am ramas cu ceva pentru suflet, nu doar pentru creier, ceva de care-mi amintesc cu drag sau cu spaima, cu nedumerire sau cu dezgust, dar toate mi-au dat o lectie de viata...
fie cartea cat de grea....e bine daca-i a ta.... - de cosmacpan la: 23/09/2004 19:21:19
(la: Gabriel Liiceanu)
Ca de fiecare data, momentele de bucurie trebuie sa le gasim singuri, caci « Dumnezeu iti da, dar nu iti baga si in traista ». Cat de frumos suna : am auzit de noua carte a Dlui Liiceanu ….Intr-adevar este, merita citita, merita cumparata pentru a putea fi recitite pasaje si cel mai crunt adevar merita uitata. Da, nu sunt nici rau nici meschin dar pentru mine acesta-i adevarul. Caci Dl. Liiceanu ne prezinta strigand in gura mare : « imparatul e gol ». Cu umor fin si grav, cu delicatete, cu duiosie, cu incapatanare si cu cea mai adanca ironie ce trece pe langa bascalie (vezi momentul balcanismului Dinescian - Iliescian). Daca discipolul simte inca lipsa maestrului, tatal simte singuratatea convorbirilor telefonice (cu Japonia care nu este altceva decat universul Fiului sau). Deci aceasta carte nu face altceva decat sa ne prezinte radiografia unui om poate obisnuit (in singuratea lui, indiferent daca este metafizica sau nu) dar sigur neobisnuit. Si pentru ca este om, este supus greselilor si ca orice « avocat al diavolului » trebuie gasita si fisura sau fisurile prin care sa treaca picatura de sudoare sau lacrima sincera a omului gresitor (caci trebuie sa ne amintim ca omul poate fi sub vremi sau in afara lor).
Pai...mie imi place sa citesc - de mya la: 24/09/2004 13:54:53
(la: Ce hobby-uri aveti?)
Pai...mie imi place sa citesc (in original daca se poate), sa desenez (si pictura da´prefer desenul in creion si in carbune) si sa fac haine. Ba mai si brodez (sau tricotez) cand imi vine cate o idee. Stiu...o sa ziceti ca nu sunt normala...pai cine mai brodeaza in ziua de azi? Cine mai are rabdare? In epoca computerului...auzi...sa staaaai asa si sa tot brodezi cu orele. E socant!

Pe astea trei le-as numi hobby-uri. Le fac de mica si fara oprire in orice moment cand am timp liber. Chestia cu cititul a venit mai tarziu un pic. M-a crescut bunica, deh...pe vremea ei femeile stateau acasa (oau...ce vremuri, mi-ar placea si mie sa stau acasa toata ziulica si sa fac ce vreau!).

Imi mai place sa invat limbi straine, am asa...o dambla, stiu eu daca e hobby sau nu?! Iau o limba - engleza...sa zicem, si o invat singura (cu casete, cu carti, cu gramatici d-alea complicate), pe urma imi platesc un profesor (neaparat englez) si fac ore serile. Apoi citesc romane in limba respectiva zilnic pana ajung sa o stapanesc bine (da´nu perfect, deh!). Nu sunt bogata da´daca nu dau bani pe haine, potol mult...imi raman destui ca sa dau banii pe ore de engleza (sa zicem).

Cam asta e. O sa ziceti (cum zice toata lumea) ca ... am prea mult timp de pot sa fac toate astea. Da´nu-l am, doar ca le combin. Uite...cand dau la pedale pe bicicleta ergonomica - citesc, cand ma uit la televizor - cos si cand desenez - ascult casete cu conversatie in franceza ;-).

Stiu pe cineva care are un hobby foooarte interesant, hm...inventeaza feluri de mancare (bunnnaaa rauuu!). Tipul e om de afaceri (bogat, fost violonist) si...cam dolofan, ce-i drept. Da´te loveste cu niste mancaruri de nu le uiti pana mori! Sau mai stiu pe altul care face mobila (e arhitect), face schitele, taie lemnul, pe urma il combina si transforma in mobila foooarte ca lumea, cu design de vis. Si uite ca mai stiu pe inca cineva (daca nu v-am plictisit destul) care...canta la chitara electrica, compune cantece, le inregistreaza (voce, scule, amplificatoare, etc.) si e programator. Interesant, nu?

Cica "hobby" e ceva ce faci in timpul liber, ceva ce-ti place mult, ceva ce faci in mod regulat si nu in timpul orelor de serviciu - conform Cambridge Learner´s Dictionary.
#23279 (raspuns la: #23270) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cartea marele mister.... - de cosmacpan la: 25/09/2004 21:37:25
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Cartea, marele mister
Deruland mesajele acestei sectiuni trebuie sa marturisesc ca am doua bucurii si o tristete (ca in patru nunti si o inmormantare). Prima bucurie este ca nu sunt singurul contaminat cu acest virus « vorbulitza de la Alice: fugi cat te tin picioarele, 'chestiile (astea) interesante' dau dependenta. eu nu cautam nik pe net, cand am dat de teroarea, extazul si umilinta ultimului an din viata mea. fugi, om bun, ca-i mai rau decat orice drog » (si e vorba de virusul numit carte si nu cafenea), a doua bucurie e ca am reusit sa-mi « infectez si copii cu acelasi virus » caci numai o nebunie poate sa te indemne sa mai cumperi carti pe care sa le si citesti cand poti afla mult mai repede si usor tot felul de lucruri de la tv-u. Tristetea consta in faptul ca de multe ori uitam si incepem sa ne « fudulim » cu ce avem. Pentru mine cartea este un mister, este ceva plin de viata care te cauta si te gaseste (si nu invers cum s-ar putea crede). De ce spun acest lucru : pentru ca am tavalit in avalansa uitarii carti deosebite (pentru care nu eram inca pregatit) si au fost momente de vraja si mister cand am pus mana pe ea si nu am mai lasat-o sa-mi scape. De ce am pus mana ? pentru ca-mi facea cu ociul ? pentru ca ma atragea ca un magnet ? mister, suspans…nebunie. Sunt carti pe care le recomand si carti pe care le vreau uitate. De ce uitate ? din doua motive : unele sunt ca un cutremur devastator si simt ca n-as putea sa le mai citesc odata sau macar sa le frunzaresc (cum poetic marturisea de Arcturus - 16/04/2004 - O asa carte nu poate fi citita decat cu un sentiment de "inaltare in abisurile nebuniei umane".) iar celelalte sunt oglinda sufletului meu si recunosc ca ma doare sa vad cata uscaciune si uraciune zace si colcaie acolo, in mine.
Dar intotdeauna am avut momente si trairi si indiferent daca am trait toata « viata pe un peron » sau « in lanul de secara » intotdeauna mi-am amintit ca la « rasarit de eden » trebuie sa fie cateva « dune ». cand voiam sa plang imi aminteam « ce verde era valea mea » si-mi dadeam seama ca nu suntem decat « oameni si soareci » in acelasi timp, chiar daca suntem in « zbor deasupra unui cuib de cuci » Obraznicia facea din mine « omul care rade » iar cunoscutii ma alintau in deradere cu : ce a mai citit « magicianul ». Iar eu « Don Quijote » imi permiteam sa le raspund ca « jocul cu margele de sticla » a fost inventat pentru a tine minte numarul celor « o mie si una de nopti » iar toate « basmele » si « povestile » lor nu ma ating. Caci eram si sunt « idiotul » care la fel ca « alchimistul » speram sa gasesc « pendului lui foucault » undeva la baza, la « fundatia » lumii. Dar « numele trandafirului » staruia ca o grimasa pe buzele lor ce sopteau privindu-ma ingaduitor « asa grait-a zarathustra » si nu intelegeau ca eu dupa ce asistasem la « fenomenul pitesti » ma chinuiam sa descopar in « jurnalul fericirii » « enigma otiliei ». dupa ce raspundeam la intrebarea « cum am ajuns scriitor » cautand printre « amintiri din copilarie » « casa budenbrock » de pe « muntele vrajit » caci « maestrul si margareta » lui plecasera dupa « vrajitorul din oz » care se afunda in desisul preeriei dupa « winetoo » iar « coliba unchiului tom » era neancapatoare ca si « insula cu elice » sau « hanul ancutei ». De multe ori, noaptea pe cand « soldatul sjvek » patrula intrebandu-se « pentru cine bat clopotele », stateam ca « omida » si ma intrebam, ce face « colectionarul » daca eu raman in stadiul de larva iar « batranul si marea » sopteau : « mizerabilii », iar au aruncat « cei patru cavaleri ai apocalipsului » « valul pictat » incat o sa vezi numai « orizonturi rosii ». Dar « de la pamant la luna » e-o cale atat de lunga ca mii de ani i-au trebuit minciunii sa ajunga.
Lasand gluma proasta la o parte trebuie sa recunosc ceea ce am mai spus : nu cartile ne marcheaza existenta, ele doar ne arata ca existam, ne arata cum suntem, unde suntem si unde am vrea sa fim. La fel ca multi dintre voi am cartile mele pentru momentele de singuratate, de tristete de bucurie, cartile care imi sunt dragi si pe care nu este nevoie sa le iau cu mine pe o insula caci le port tot timpul cu mine, traiesc in mine, cresc in mine. Este cea mai teribila simbioza :
Caci fara ele as murii iar fara mine-s moarte.

Deschid fereastra si ma vad, sunt Narcis, tu esti lacul
Prin randuri-valuri ma strecor, ma regasesc, sunt altul.
O noua carte am deschis, Sesam, ce-mi dai tu oare?
O usa-n spate s-a inchis, vlastar - altoi ce doare……..

carti ce ne-au marcat existenta - de (anonim) la: 07/10/2004 14:56:28
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Nu stiu daca chiar as putea spune ca mi-au marcat existenta, dar in mod cert mi-au schimbat optica asupra a tot ce ma inconjoara, mi-au aratat adevaratele valori si m-au ajutat "sa inteleg mersul lumii" (citatul este din Arta Conversatiei a Ilenei Vulpescu ). In liceu am citit Balzac pe nerasuflate, am trecut la Dickens, Zola, Steinbeck, Remarque, Blasco Ibanez. Intalnirea cu Garcia Marquez si Umberto Eco mi-a schimbat total ideea de literatura. Si totusi, cand simt ca nu mai pot asimila nimic, ma intorc cu mare placere la Jules Verne si la aventurile sale. Bineinteles ca am citit si carti politiste, si SF ( "Fundatia" lui Asimov mi se pare de neegalat ) si raman deschisa la tot ce are o semnificatie. Nu-mi plac cartile ce se citesc pe diagonala (nu dau nume d eautori, sa nu-mi ridic lumea in cap! ), iar sentimentul pe care l-am avut citindu-l pe Umberto Eco a fost ca mi-am dat seama cat de putine stiu.
Dintre autorii romani mi se par de exceptie Marin Preda si Radu Tudoran. Recomand tuturor sa citeasca " Cronica sfarsitului de mileniu " a acestuia si astept cu mare interes dezbatere asupra impresiilo lasate de aceste volume (sunt 7).
Oricum, parerea mea este ca viata ar fi cumplit de saraca si de lipsita de culoare fara carti!
comentarii la comentarii - de desdemona la: 11/10/2004 12:23:35
(la: O noua limba de circulatie internationala)
pentru Jimmi si Florin

Parerile mele: nu e neaparat necesar sa traiesti in tara respectiva ca sa inveti o limba, daca ai suficient contact cu ea poti sa te exprimi bine in ea si inainte de-a fi calcat acolo. Sunt multi tineri romani fluenti in limbi straine daca au avut profesori buni, daca au citit carti si urmarit filme in limba respectiva. Eu inainte de 99 n-am calcat deloc in tzari anglofone, iar in franta fusesem doar zece zile (vreme la care deja eram fluenta). Am fost insa avid cititor de romane si BD in franceza si engleza; dinainte de 14 ani. Colegii mei erau tot cam la fel (nu toti, ci doar cei mai dotati). In privinta exprimarii n-am avut nicicand probleme, viteza de conversatie fiind aproape ca-n limba materna. Mai greu era cu intelesul, cel putin in UK, fiindca unele accente locale britanice sunt rrrradical diferite fata de amero-engleza de la TV. Mi-a trebuit putin timp pana mi s-a 'calibrat' urechea la noul accent. Dar si acum sunt accente greu de inteles: vezi filmul 'snatch' sau 'oh, brother, where art thou ?' Iti trebuie cam 10 minute de acomodare (sau, mai sigur, subtitraj pentru surzi).

Sigur, cum trec anii, daca nu folosesti o limba, incepi sa uiti, mai ales vocabularul. Dar daca bazele sunt bune, poti sa 'reinvii' o limba citind cateva carti. Daca nici atunci nu merge deloc, inseamna ca n-ai 'stiut bine' limba niciodata.
Dar ce credeti de italiana si spaniola ? Am mai multe prietene care au invatat aceste limbi de la televizor, urmarind telenovele sau canale in limbile respective. Fara sa mearga la un curs, eventual cu un dictionar, vorbesc fluent si destul de corect. E norocul nostru ca romana e inrudita cu ele, si ca romanii prezinta filmele in V.O. (versiunea originala, adica nu dubleaza vocile actorilor ci pun titraj textual). In Anglia si mai ales in Franta primeaza dublarile, si ca urmare ei tare greu invata limbi straine.

Desdemonita
CARTI - de mirci la: 16/10/2004 22:14:37
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
SUNT CARTI CARE NU POT RAMANE INTRE COPERTI,CARE PENTRU O ANUMITA PERIOADA TE FAC SA CREZI CA TOTUL E BINE SAU CA TOTUL E RAU,DAR MAI ALES NU TE LASA SA LE UITI;RAMAN PREZENE IN MINTEA TA CHIAR ATUNCI CAND NU LE VREI APROAPE ( DESPRE NEAJUNSUL DE A TE FI NASCUT-E CIORAN) , LE REGASESTI IN FIECARE ZI IN VIATA TA IN O FORMA SAU ALTA ("1984" G. ORWELL), LE DORESTI
CA ALTERNATIVA (SIDHARTHA- H HESSE) LE URMAM SAU NU ,ELE VOR FI
PREZENTE SI-SI VOR IMPUNE PUNCTUL DE VEDRE
CARTILE "SANATOASE" NU SE LASA CITITE CI TE INVING DE LA PRIMUL CONTACT.DACA HOTARASI SAU ESTI ''HOTARAT'' SA CITESTI O CARTE
MARE INSEAMNA CA ACCEPTI SA PIERZI O BATALIE IN CRE SA-TI PIERZI SI VIATA , DAR SA SI INVI CA ELEMENT POSEDAT,PENTRU O PERIOADA, DE CARTEA RESPECTIVA CA MAI APOI DUPA DECANTARE SA REVI TU DAR
CU INCA O IDEE CONVINGATOARE CA LOCUL TAU NU ESTE IN LUMEA ASTA
SI SA MAI ELIMINI INCA CEVA DE PE LISTA LUCRURILOR IMPORTANRE
Carti de dragoste... - de camyb1981 la: 18/10/2004 15:12:38
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Daca esti amator de carte de dragoste, nu simpla, dar frumoasa, poate citesti "Spuma zilelor" - Boris Vian, desigur, daca n-ai citit-o deja...

O iubire patimasa si sfisietoare la un cu totul alt nivel decit ne ofera de obicei literatura...
#25418 (raspuns la: #23373) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Uite sparg eu gheata ca sa ve - de mya la: 02/11/2004 10:21:10
(la: Muzee, expozitii, manastiri...si altele)
Uite sparg eu gheata ca sa vedeti ca nu e greu de scris...

Cu cativa ani in urma, am locuit in Anglia cateva luni (6). In prima luna am stat in Londra. Cum eu nu lucram pe vremea aia (doar sotul meu si era destul!) de doua ori pe saptamana veneam cu el in "City" (centrul Londrei) si-mi petreceam zilele absolut singura. Tipul se ducea la birou intre orele 9 si 17 iar eu bantuiam strazile, muzeele si expozitiile. Ma duceam apoi sa-l iau de la birou si plecam in doi acasa.

Imi luam rucsacelul in spate, ghidul in buzunar si cateva mere si...cascam ochii peste tot. Dadeam din coada de bucurie, ma simteam extraordinar. Eram socata de viteza scurgerii timpului.

Ei bine, atunci m-am amorezat de National Gallery (intrarea libera), muzeu situat in Trafalgar Square...foarte spectaculoasa perspectiva pietei mai ales vazuta dinspre treptele de la intrare ale muzeului. Am fost cu totul de 8 ori la muzeul in cauza si am stat in medie cam 4 ore de fiecare data (intre 3 si 6...depinde de starea de spirit). Uneori nu-mi mai venea sa plec (au si closet la subsol ;-)), alteori preferam sa stau cate 2 ore si pe urma sa ma plimb prin parcul St. James, sa stau in librarii (Borders), sa intru la Internet-cafe-uri sau pur si simplu sa-mi odihnesc ciolanele batrane zacand pe bancile din parcuri si facand conversatii cu mosi englezi (ei intrau in vorba...am o fata foarte pasnica!). Ne uitam la rate si "vorbeam discutii".

Cel mai mult mi-au placut picturile cu tema religioasa din National Gallery (in aceasta clipa cei care nu cred...se vor cara la alte subiecte!). Au fost cateva care m-au inspirat asa de mult incat nu am cuvinte sa descriu starile in care am intrat brusc. In orice caz, am simtit puternic inspiratia divina (intuitiv) pe care pictorii in cauza au perceput-o atunci cand si-au creat operele. Ex: Caravaggio. Nu dau date si titluri despre pictor si tablouri fiindca lumea se plictiseste repede (stiu), va las sa cautati singuri - daca sunteti chiar interesati - date despre asta pe Internet.

Sunt tablouri in care culorile te inspira (combinatiile in cauza), altele in care ideea/mesajul te inspira si altele in care ceva ce nu poti sa explici te face atent. Ei bine...pe mine cele religioase m-au atras cu adevarat (nu toate, doar cateva!). Era ceva acolo in panze...ceva ce nu se poate descrie in cuvinte, ceva mai special.

Intrebarea este...ati simtit vreodata asta atunci cand v-ati uitat la o pictura, manastire, ati citit o fraza mai speciala (nu neaparat din cartile bisericesti) sau chiar cand v-ati uitat in ochii cuiva (un copil sa zicem)? Pot sa-i zic inspiratie divina sau numai inspiratie (pentru cei necredinciosi).

In fond, creatorii si artistii adevarati asta vor, sa-i inspire pe privitori (din inspiratia lor proprie - a creatiilor lor finite) si sa le schimbe perceptiile chiar si pentru cateva clipe.

fetele, eu chiar as vrea sa m - de Ivy la: 06/11/2004 00:13:04
(la: Trancaneala Aristocrata)
fetele, eu chiar as vrea sa mai citesc o carte buna, dar buna in romaneste. Poate ne spune anisia ce carti bune in lb romana au mai aparut prin tzara, ca sa-mi pot cumpara si eu sind ajung..
Ce zici anisia?

In engleza am tot citit si citesc..dar vreau ceva in romaneste si daca se poate scrisa de scriitori romani..
#27907 (raspuns la: #27905) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. donquijote - de ueit la: 17/11/2004 16:19:11
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
"idea de baza a lui Asimov (dupa cate am perceput-o eu) este ca Biblia e O.K. si nu se contrazice cu descoperirile stiintifice si modelul actual aluniversului si originilor."

Daca aceasta concluzie reiese din cartea de care ziceai nu te pot contrazice ca n-am citit-o. Poate totusi poti sa dai un citat din ea sa vad si eu despre ce vorbesti. Daca te referi la interviu probabil nu cunosti suficient limba engleza. Pentru orice eventualitate am sa incerc o traducere a acelui paragraf:

"In opinia mea creatia universului, a pamantului si a umanitatii asa cum sunt prezentate in Biblie sunt gresite aproape in totalitate. Cred ca acele cazuri in care se poate sustine ca Biblia nu greseste sunt daca nu triviale atunci rezultatul unor coincidente. Si cred ca ideea unui potop universal, spre deosebire de o inundatie limitata la regiunea dintre Tigru si Eufrat este in mod cert gresita.

Din acelasi interviu reiese ca Asimov respinge si cea de a doua idee a ta ca interpretarea este de vina. Ideea ca, de pilda, plantele au aparut inaintea soarelui, oricum ai interpreta-o e gresita.

Si veti cunoaste adevarul, iar adevarul va va face liberi.
(Ioan 8:32)
#29033 (raspuns la: #28963) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Invitatie - dar fara sfatul de a cumpara decit dupa ce cititi ci - de Dinu Lazar la: 17/11/2004 16:39:49
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Primim de la domnul in cauza:

=====================
Dragi prieteni,

Va invit simbata 20 noiembrie 2004, ora 17 la standul Ad Libri din cadrul Tirgului Gaudeamus 2004 ( inelul de la etajul al II-lea sau cum intrati in stinga si sus)
la lansarea cartii “Imaginea digitala” de Mark Galer si Les Horvat.

Va astept cu interes si surprize!

Florin Andreescu
AD LIBRI
www.adstock.ro
================================

Acu`, aceasta carte se pare ca e foarte bine scrisa dar, se pare, problematic tradusa... poate cineva care a citit-o si corectat-o, amic cafegiu pe aici, sa ne spuna detalii despre cartea asta... dar la rece, daca se poate... da domnu` Andrei, la Dvs ma refer... si mai va intreba un cafegiu mai jos ceva, dar ati uitat sa raspundeti... omu` asteapta...
Comicul cu cartea porneste de la prima pagina; titlul e " Imaginea digitala" si mai jos scrie "compatibil cu Photoshop 6 si 7", adica imaginea e masculina si e compatibil; ma rog... vertical scrie "aplicatii" - asta da, e compatibil, ca e mai multe... un frumos inceput.
Deci pe coperta scrie: "aplicatii", "imaginea digitala", "compatibil cu Photoshop 6 si 7 " ; evident omul cu titlurile era la o berica si asta e rezultatul, adica imaginea digitala e niste aplicatii care e compatibil.
Inceputul e promitator.
#29038 (raspuns la: #29032) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Invitatie - dar fara sfatul de a cumpara decit dupa ce cititi... - de Dinu Lazar la: 18/11/2004 00:01:30
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Si daca io vreau sa shutterez cu lensu aperturat la maxim prin viewfinder? Cartea ma lamureste? "

Acu`, pentru a fi sincer, eu nu am citit cartea; prevederea e mama intzelepciunii si editura nu mi-a trims cartea sa fac o recenzie, nu am vazut decit imaginea copertii, care m-a distrat nespus, stirnind astfel minia editorului.
Exista o stire mai ampla pe excelenta lista de noutati a domnului Brindus, la care oricine se poate abona, la http://groups.yahoo.com/group/fotonews/
Stirea mai ampla spune asa:
==================================
Colectia APLICATII din SERIA FOTO ofera o abordare structurata a tehnicilor fotografice de baza. Informatiile teoretice se imbina in mod fericit cu sfaturile practice, in scopul obtinerii unor rezultate creative. Avand un continut inspirat, cartea IMAGINEA DIGITALA te incurajeaza sa te exprimi vizual, fiind un instrument educational astfel structurat incat sa garanteze insusirea cunostintelor prezentate si aplicarea lor in scopul imbunatatirii fotografiei digitale. Modul de abordare a subiectelor este foarte practic, ajutandu-l pe cititor sa acumuleze cunostinte pas cu pas. De asemenea, temele si activitatile prezentate il incurajeaza pe utilizatorul prezentului manual sa-si puna in practica abilitatile proprii.

MARK GALER preda fotografia la Universitatea RMIT din Melbourne, Australia. El este totodata coautor si profesor la cursurile de fotografie on-line ale aceleiasi Universitati. A tinut prelegeri despre fotografie in Marea Britanie si a lucrat ca fotograf independent pentru diverse companii si reviste.

LES HORVAT este seful catedrei de Fotografie a Universitatii RMIT din Melbourne, Australia. In ultimii 20 de ani a lucrat si ca fotograf comercial, a realizat numeroase campanii publicitare, furnizand imagini pentru industria publicitara atat in Australia cat si peste ocean. Implicat activ in domeniul digital, el are propriul studio fotografic, ce furnizeaza servicii fotografice digitale de inalta calitate.

Cartea costa 405.000 +TVA (9%) - taxe postale incluse si poate fi comandata de la adresa de mai jos.
http://www.adstock.ro/imaginea.htm
=========================================
Cine o rasfoieste - sau cine a rasfoit-o, (domnu Andrei, ma scuzati ca va trezesc din somn) - poate ne spune aici cum devine cazul cu aceasta necesara lucrare. Poate, cine stie... poate e de bine.
#29111 (raspuns la: #29056) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru toate lucrurile din lume exista explicatii si interese! - de Bufnitza la: 19/11/2004 17:41:01
(la: Fahrenheit 9/11 in Romania)
E greu doar sa le deslusesti!

Draga Domnisoara Mya,
va rog sa nu faceti afirmati pe care nu le puteti controla, si asta pentru simplul motiv ca si eu sunt evreica printre altele si asta nu inseamna ca cred ca evreii sunt perfecti. Asta ar fi pur si simplu cea mai mare prostie, si nu doar in cazul lor, ci in cazul tuturor popoarelor lumii, incepand cu cel roman. Au fost ei adeseori victime dar au facut si ei destul de multe victime de-a lungul istoriei (antice, medievale, moderne etc.) si daca sunteti cat de cat sincera (si bineinteles la curent cu istoria) cu Domnia Voastra ar trebui sa recunoasteti acest lucru. In primul rand sunt om care gandeste si abia apoi sunt romanca sau evreica sau mai stiu eu ce!!!
Cat priveste afirmatia ironica a Domniei Vostre despre faptul ca in lumea asta “curata si buna” a arabilor, au venit americanii sa dea cu ghioaga, as vrea sa va pun niste intrebari, si anume:
1.Ati citit “1984” de George Orwell si “A brave new world” de Aldous Hulxey, amandoi scriitori englezi, de limba engleza, deci cred eu, nici o problema de intelegere. Daca nu, ar fi bine sa da. Si asta pentru ca amandoua cartile ne arata ce inseamna si unde poate duce totalitarismul de orice fel, in primul caz facandu-se referire la totalitarismul de factura comunista, iar in cel de-al doilea, la cel capitalist.
2.Nu stiu unde scrie si ce fel de oameni suntem noi, cei care nu putem accepta faptul ca societatea europeana, de pilda, este cu totul altfel structurata decat cea asiatica, decat cea africana etc. si ca, pe langa diferentele de dezvoltare (care in Europa de la o tara la alta in cadrul UE te sperie, si asta, de exemplu, nu in cazul nou-venitelor, ci la o simpla analiza si comparatie a celei germane cu cea spaniola sau portugheza sau chiar cu cea olandeza, da, si nu ma contraziceti pentru ca am fost acolo si de ceva vreme studiez in Germania), mai exista cele de religie, care sunt si cele mai pregnante si care nu pot fi judecate, cu atat mai mult cu cat acestea dau unicitatea si varietatea.
3.Daca tarile musulmane sunt mai traditionaliste dacat cele crestine, asta nu inseamna neaparat ca sunt si mai inapoiate sau ca oamenii acolo sunt mai prosti (daca vreti sa stiti, primul virus de calculator din lume a fost inventat de doi pakistanezi care vroiau sa isi protejeze propriul computer de “curiozitatea” celorlalti ). Si oricum, nu inteleg care este dreptul nostru de a ne amesteca si de a incepe razboi cu ele, de a schimba societatea asa cum vrem noi.
4.Cat despre terorism si mafie, exista in lume si in alte locuri dar asta nu pare sa va deranjeze. Vezi numai exemplul Rusiei, al Ceceniei, al Georgiei, al curzilor care sunt impuscati si de turci si de irakeni si care saracii nu au tara lor si nimeni nu-i vrea, dar pentru asta nimeni nu se chinuie sa isi aduca aminte si sa ia masuri (singura e aceea ca Turcia nu va fi primita in UE pe motivul acesta, realitatea fiind insa aceea ca si faptul ca sunt musulmani atarna mult negativ pentru tarile europene, care vor o societate europeana crestina, preponderent catolico-protestanta de altfel.). Si exemple exista inca destule.
5.Cat destre inchisoarea Guantanamo din Cuba, toata lumea stie aici (adica Germania in special, UE in general) ce inseamna asta, si cred (mai bine zis sper) ca si Domnia Voastra a auzit, de acolo din vecinatate destre ea, poate ati dat si o tura…
6.Cat destre Saddam, eu cred ca americanii i-au facut deja tricouri pe cand erau ei buni prieteni, iar despre alte produse cum ar fi jocuri de genul “Impusca-l pe Saddam” sau mai stiu eu cum au aparut iarasi de mult in societatea tot americana, imi pare rau sa va aduc aminte!
7.Domnisoara Mya, imi pare bine sa aud ca sunteti informata de pe Google, de unde intrati apoi pe Harvard University and so on… dar o carte adevarata, o lucrare de istorie pe care sa o tineti in mana de cand nu ati mai citit. Si oare cei de la Harvard sau mai stiu eu care sunt 100% obiectivi, daca despre insusi Herodot, “parintele istoriei” se zice ca umfla adevarul si multi oameni de stiinta, istorici din zilele nostre nu stiu ce sa creada??? Oare nu stiti ca “istoria este facuta de cei puternici” si ca o tarisoara minuscula ca putere cum e Romania, trebbie sa se bucare ca inca mai exista? Si oare specialistii astia destre care povestiti , “renumiti din lume” nu au nici un fel de interese, ei spun intotdeauna adevarul iar cota de subiectivitate in cazul lor este sub 0, pentru ca ei nu mai sunt oameni, ci roboti???
Eu nu am acces la Harvard pe Internet, insa am acces la toate universitatile din Germania, unde gasesti chiar tot ce vrei, inclusiv in limba romana, multe lucrari de specialitate de care in Romania nu dai nicicum. Si nu am nevoie decat de o biblioteca pentru ca toate sunt puse la punct la fel de bine, si de gasit gasesti orice vrei si cauti tu, si de obicei si in original, nu doar tradus. De fapt, ce e in engleza gasesti cam tot... deci, no need for Harvard-library!!!
8.Si inca ceva, ati fost vreodata in Orientul, stiti ce se intampla exact acolo, sau ati vazut doar show-ul de bombardamente dat de televiziunile americane, caci poate onest ar fi ca, inainte sa incepem sa discutam despre o tara si destre niste oameni si sa ii bombardam, sa le distrugem cultura si spiritualitatea, sa mergem sa le facem o vizita scurta, ce ziceti. Si, by the way, pe dumneavoastra va preocupa spiritualitatea, nu-i asa? Pai atunci cum nu o puteti accepta pe cea a arabilor si dati vina pe terorism. Poate ca nu o intelegeti. Sau am inteles eu gresit? Si nu uitati si ca izvorul culturii occidentale moderne se afla acolo, caci acolo, in Orientul mijlociu s-a scris atat cea mai veche istorie din lume, cat si cele mai vechi si sacre scrieri din lume: Upanisadele.
9.Si nu in ultimul rand, nu uitati de acei romani, carora astazi le zicem moldoveni, si care au murit, au incasat batai sau au fost (si mai sunt inca, din pacate) terorizati pentru simplul motiv ca isi folosesc limba si ca vorbesc cu accent ruseste (si asta nu am vazut la televizor si nici nu am citit undeva, ci am aflat de la unii dintre ei, povesti adevarata si zguduitoare traite cam de toti cei care sunt romani si vorbesc romaneste in Republica Moldova!!!). Unde sunt drepturile omului si de ce nu face nimeni nimic si in astfel de cazuri, cand in 45 de ani rusii (foarte multi de origine evreiasca) incearca sa distruga spiritul national si limba in toate tarile anexate la URSS dupa al doilea razboi mondial???
Va multumesc!
#29250 (raspuns la: #29195) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Despre "Omul recent" - de (anonim) la: 23/11/2004 23:31:42
(la: Ultima carte)
Inviato: giovedì 25 marzo 2004 17.21
A: idei.libertate@tvr.ro
Oggetto: Domnului Horia-Roman Patapievici
Draga domnule Patapievici,

Ma grabesc cu aceste rinduri sa-ti marturisesc nemasuratul entuziasm ce incerc citind, deloc lesniciosul discurs ce se deruleaza in paginile acestei, da, capodopere a Literaturii romane, care este „Omul recent”. Nici nu se putea pasi mai cu dreptul intr-al trei-lea mileniu, de crestinism si, datorita lui Neacsu de la Cimpulung cu a sa scrisoare din 1521, in al saselea veac de scris romanesc. Intrebare, e drept, retorica dar cu şpil: De ce cartea asta trebuie sa aibe soarta tuturor tratatelor anoste ce pot interesa eventual doar o extrem de restrinsa elita si , prin urmare, sa fie savurata doar de citeva (sau multe, e acelasi lucru) sute de cititori, pentru ca tot restul de mii, sa o cumpere din doar snobism, si o mica parte dintre acestia, intelectualmente apta, sa abanoneze lectura din comoditate: iritata la intilnirea primelor obstacole in intelegerea textului. Si de ce sa n-aibe soarta „monumentelor” caragialesti, prin a caror lectura de masa nivelul de cultura a romanului a crescut, pentru ca bunul sau simt - al umorului mai ales – sa devina si mai acut? Tineretul nostru are nevoie, draga Horia, pentru a creste bine, si a nu avea nimic de invidiat la vecinul sau european, mai ales de lecturi bune. Formatoare. Intrucit cu asta se creste. Nu cu imbracaminte firmata si cu manele. As spune fara sa exagerez ca tinarul roman (si nu numai) are nevoie , chiar daca nu este constient, de „Omul recent” tot atit cit omologul sau francez de Eseurile lui Montaigne.
Iata dar de ce imi permit sa-ti sugerez o transcriere intr-un limbaj mai accesibil a acestor idei, de inestimabila valoare, ce strabat cele 456 de pagini ale operei.
Incerc acum - cu necesara „obraznicie”, dar si cu umilinta ce trebuie pusa in oric actiune ce se doreste utila - sa fac citeva observatii, luind ca exemplu paragaful (eseul) de la pagina 98 - am un exemplar al editiei din 2001, iesit de sub tipar in 2002 - [25]: „Agenda ascunsa a limbilor internationale”. Cuvintul agenda, foarte corect, este din pacate, tot atit de inadecvat intelegerii imediate: ...”agenda ascunsa a acestor limbi, agenda care le-a facut atit de apte sa exprime agenda vizibila a acelor civilizatii?” Aici avem sinonimele: plan, proiect, program, calendar, schita, schita de..., (ordinea de zi, apartinind limbajului de lemn, fiind de exclus). E drept, agenda ramine cuvintul cel mai elegant dar si cel mai ermetic pentru, repet, intelegerea imediata a conceptului de catre miile de bravi, si de loc mediocri, cititori. Altele, pe care ma limitez a le doar enumera, comentariul ingreunind peste masura discursul: „explcatia monocauzala”, „remarce” (?, poate remarci), „Ceea ce nu inseamna vointa de a fi original in grad extrem.” (de... comandor?, s-ar putea intreba glumet careva de la Academia Catavencu) N-ar fi fost mai bine, mai putin afectat: cu orice pret ? Pentru a nu mai adauga dificultatea ce se intimpina cind dai peste un cuvint, pe care tipograful il scrie gresit (poate) pentru ca nu a inteles sensul frazei?! Iata fragmentul cu pricina: „... felul in care reusim uneori sa ghicim motivele unui comportament dupa o anumita trasatura, sezisanta, a chipului.” Poate ar fi fost mai bine decit corectul sesizanta, si la fel de elegant, sa fi folosit: surprinzatoare, miscatoare, impresionanta, frapanta, luate cu modestie direct din DEX ?! Nu stiu. Ma-ntreb doar. Bine. Departe de mine voia de a diseca, pentru a critica malitios, textul! Daca o fac totusi, este pentruca-ti iubesc si condivid, pe masura ce le-nteleg, ideile. In plus este dorinta de a dialoga... Nu numai engleza permite distorsini si/sau alterari ale limbii. Daca englezescul Jesus (Giizăs) genereaza forma scurta: Giiz, romana noastra nu-i mai putin prolifica in gura scolarului de rind cu banalele: mate, prof, bac, etc. Ba chiar mai mult, avem datorita genialtatii unui tiz de-al nostru, arh. Horia Oancea, fiul fostului (anii ’60) ambasador roman in Belgia, o bijuterie monosilabica, ce rezuma sensul si rezonanta unei extrem de virile fraze: „zgîti”. In ce priveste simbolurile, cifrele si frinturile de cuvinte, avem George = gxg si mai ales Q8, adica: Cueit, numele, asa cum se pronunta cel putin aici in Italia, al statuletului arab din Golful Persic. Prescurtarea este de cele mai multe ori opera persoanelor cu putina cultura, dar si foarte inteligente. Adica a acelora care descopera mijloacele minime, suficiente si ncesare, unei clare si precise comunicari. Iata un exemplu din dialectul bergamasc (vorbit in provincia „di Bergamo” a regiunii Lombadia). Pentru a spune: „Ma duc sa iau vin”, „Vado per vino”, este suficient sa zici: „A ò a ì”. Sau, si cu asta inchei, pentru posibila intrebare: „Veniti si dumneavoastra (voi) sa vedeti albinele vii?”, „Venite anche voi a vedere le api vive?” se zice simplu: „Ignì a o a et le ae ìe?” Si asta pentru ca taranul, trebuie recunoscut in cor cu excelentul Horia Bernea, este exact antonimul „omului recent”. Taranul, mioritic sau nu, este omul ancestral, as zice mai vechi decit traditia insasi. Taranul este omul preadamic... In ce priveste dorinta (vointa) exprimata colectiv de rupere cu traditia, de taiere a cracii de sub sezut, de-a se smulge din radacini, potrivit sloganului : „Sa uitam traditia!”, cred ca aici se are mai degraba de a face cu nevoia disperata a individului alienat (vezi Strainul „vechi” de peste jumatate de secol a lui A. Camus) de a-si (re)gasi o proprie identitate. Fiecare individ in parte si/sau - de teama solitudinii - innauntrul unui mic grup: gasca, familie, trib, echipa (vezi ritualul de grup recitat inainte de partida a echipei de rugby neozeeandeze), etc. Feluri de a marca aceasta identitate: tatuaj, „piercing”(perforarea pielii cu introducerea inelelor, etc.), cuafura bizara, idem imbracaminte; vorbire si gestica ermetice... Dar „omul recent” este mai ales o entitate utopica, si iata de ce. Daca-i adevarat cum afirmi - si sint in perfecta sintonie cu tine – ca: „Totul, in omul recent, trebuie sa fie expresia propriei vointe – si dorinte.”, ei bine atunci ar fi bine sa amintesc aici surprinzatoarea fraza a imparatului „Federico il Grande”, ce poate fi citita intr-o scrisoare catre amicul sau Voltaire: „Cu cit imbatrinesti cu atit mai mult te convingi ca Majestatea Sa sacra, Cazul face trei sferturi din „muncă” in acest mizerabil univers”. Iata de ce doar gindul c-ai putea realiza prin mijloace exclusiv proprii si pe-ndelete chiar si cel mai modest proiect - nici pe departe omul de tip nou, omul recent - este o utopie si o erezie - vezi falimentul turnului Babel - pentru omul religios, pentru ca celui ce se proclama laic, aceasta iluzie sa nu fie altceva decit o prostie.
Cu cele mai alese sentimente de simpatie, la care adaog nadejdea crestineasca cum ca si cu o singura floare se face primavara, te las nobilelor tale indletniciri, dar nu inainte de-a-ti dezvalui bucuria ce-as incerca primind eventual din parte-ti chiar si numai un gentil rind de raspuns.
Roma, 25.o3.2004 Horia Cornel Ivan
e-mail: horiaivan@libero.it

#29625 (raspuns la: #17831) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Merita citita! - de RSI la: 24/11/2004 14:51:57
(la: Codul Da Vinci (Da Vinci Code))
Am citit cartea, e interesanta si bine scrisa, combina intriga politista cu aspecte misterioase sau sa zicem mai putin cunoscute ale istoriei artei si civilizatiei. Teoria privitoare la Isus nu-i noua, tocmai am terminat de citit cartea pe care s-a bazat Dan Brown cand a scris romanul. Se numeste "Holly Blood, Holly Grail" si este scrisa de niste fosti ziaristi-anchetatori de la BBC care in anii 60-70 au facut o serie de filme despre anumite enigme ale istoriei medievale. Teoria este interesanta, dar are destule lacune si speculatii impinse pana-n panzele albe. Dupa opinia mea. In orice caz permite o evaluare neortodoxa (bine zis!) a istoriei. Mie mi-a placut, dovada ca m-am apucat sa caut si sa citesc si sursa de informatii, care-i mult mai grea de citit :-)

Un lucru clar pozitiv se poate spune despre cartea aceasta: a reaprins curiozitatea oamenilor pentru arta, cultura, istorie si i-a adus in muzee si in vizite la locurile istorice mentionate in ea. Numai si pentru asta si merita un loc de cinste.
==============
"Ce que l'on concoit bien s'ennonce clairement et les mots pour le dire arrivent aisement"-Boileau

Da, am citit-o acum vreo juma - de mya la: 24/11/2004 20:50:44
(la: Codul Da Vinci (Da Vinci Code))
Da, am citit-o acum vreo juma' de an. Tocmai aparuse. Mi s-a parut foarte misto, dar e fictiune. Am intrat atunci pe Internet si m-am uitat la autor, date despre carte, etc...un circ intreg. El chiar crede ce a scris, exista si cluburi care se intalnesc si discuta pe tema asta, forumuri, e o nebunie. Ma rog. Ajunsesem sa iau de la biblioteca (din Germania) carti de arta ca sa vad tabloul in cauza si sa-l studiez atenta, sa ma uit cu lupa, etc. Poti sa dai in balbaiala la un moment dat...

Din punctul meu de vedere e fictiune pura. Cred ca as vrea sa vad si filmul, inca nu sunt sigura. De regula cartile sunt mult mai ca lumea decat ecranizarile dupa ele.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...