carti de dragoste

Daca esti amator de carte de dragoste, nu simpla, dar frumoasa, poate citesti "Spuma zilelor" - Boris Vian, desigur, daca n-ai citit-o deja...

O iubire patimasa si sfisietoare la un cu totul alt nivel decit ne ofera de obicei literatura...

Indiferent ce poate fi scris in carti despre dragoste, ea exista.Este un sentiment ce are grade de comparatie si uneori nu are logica.Sa speram ca ni se poate intampla .Viata poate va avea alt farmec.

o carte superba care mi-a marcat mie zilele a fost - si inca este - ... "Matase" de Alessandro Baricco. Merita intradevar sa fie citita. E scurta... aproximativ 100 pag. S
si e de-a dreptul delicioasa. Eu, cel putin, am citit-o de 4 ori in 7 luni si inca nu m-am saturat :) Pentru amatorii de carti de dragoste simple si frumoase.

gardez votre vie à l'abri de moi...

intr-adevar este o carte foarte buna insa mi s-a parut cam usoara...intr-o zi nu am avut ce face cu ea...pe langa faptul ca ma tot enerva ala ca totul se limita la oile lui...inteleg ca ala era mediul lui de viata dar nici chiar asa...O carte care mi-a placut foarte mult si care chiar m-a marcat este INVITATIE LA VALS de Drumes!este o carte de dragoste nemaipomenita...ziceti-mi si mie ca se mai citesc:(

Scrii interesant, dar iti trebuie un trunchi real pentru carte. O dragoste, o prigoana, o crima, ceva care sa dea viata povestii. probabil exista, dar zic si eu "o parere !".......

cartea e dragostea in vremea holerei, da nu mai stiu cum il cheama pe tip :))

Incep cu copilaria, m-a marcat "Singur pe lume" - Hector Malot, apoi adolescenta, fiind fata, am citit multe romane de dragoste - "Pe aripile vantului". Carte care m-a marcat de curand este "Regina Maria - ultima romantica", "Missy" (tot despre Regina Maria). Daca nu ati citit-o, va spun merita sa cunoasteti viata acestei Regine , care a fost o parte de istorie pe care noi la scoala nu am cunoscut-o din motive cunoscute de toti.

Cautand un plan de afaceri ....cautand succesul... deloc intamplator am descoperit cafeneaua.com si ...teme interesante de discutii.

Doresc sa te felicit pentru ceea ce ai scris mai sus..ma bucur ca exista asemenea consideratii....dintotdeauna s-a scris despre DRAGOSTE. E forta unica din UNIVERS CARE SCHIMBA TOTUL! Are puterea si confera motivatia existentiala...dintotdeauna a existat polaritatea dintre principiile feminin si masculin...pe Terra, aceasta polaritate...atractie ..defineste insasi viata!



Citatul meu favorit este:" Intelege cat mai profund ca momentul de fata e tot ce ai!" Eckhart Tolle, "Puterea prezentului" sau "Power NOW! " O carte de mare exceptie. Se spune ca daca o citesti e suficient sa poti trai ALTFEL...se schimba paradigma asupra vietii....nu poti respira pentru ieri...si nu poti respira pentru maine...RESPIRI SI EXISTI ACUM! TREBUIE eliberat TRECUTUL....uitate tristetile, nereusitele...importanta e binecuvantarea tuturor fricilor... e inalt benefica, asta e deblocarea din "matrite" - M A T R I X (capodopera cinematrografica) -....fara frica si temeri inutile!!
Viata continua cu Speranta, Iubire, LUMINA,Credinta.

Deosebita consideratie,
Love& Light & Smile
Carla

Nu are cum sa fie dragoste, pe net toata lumea isi proiecteaza o imagine ideala, sau in orice caz mai putin cenzurata si aproape imposibil de verificat... De exemplu, pe mine m-a impresionat odata un tip (printre altele) recitandu-mi o poezie pe care o auzise la o lansare de carte...Ulterior am aflat ca ajunsese acolo din greseala si ca era singura poezie pe care o stia (partial) pe de rost, pentru ca murea de foame si era o poezie de-a lui Sorescu, ceva cu "varza cu carne":))) Misto, nu?

Mi-am facut si prieteni foarte buni pe net, dar niciunul dintre ei nu imi era cunoscut in momentul in care ne-am intilnit, chiar daca nu era un contrast izbitor, diferentele existau.

Daca ai o relatie obisnuita si apoi intervine distanta, internetul poate ajuta sa-ti mai treaca din dor, dar nici discutiile cu persoana iubita nu sint aceleasi ca atunci cind esti fata in fata si te tii de mina:)

In concluzie, dragoste, nu, prietenie se poate!


"Opreste trecerea. Stiu ca unde nu e moarte nu e nici iubire , si totusi te rog: opreste, Doamne, ceasornicul cu care ne masori destramarea."

Zodiacul chinezesc spune ca... exact acele cupluri in care diferenta dintre parteneri este de 7 ani... sunt cele mai armonioase. E vorba acolo, de compatibilitati calculate dupa astre si alte observatii facute dupa o perioada destul de mare de timp si... generatii.

Cum nu cred 100% in zodiace, pot cita ca 'dragostea nu are varsta'. Evident, asta poate fi interpretata din doua puncte de vedere:
1. Dragostea care dureaza... si dureaza... si dureaza (sa nu-mi spuneti ca starea de indragostire este permanenta, ca nu va cred) din cauze de dragoste, indragostire, comunicare, negociere, surpriza, cooperare.
2. Dragostea dintre partenerii care nu au aceeasi varsta (cu diferente mari) care dureaza... dureaza... dureaza... tot datorita celor mai sus enumerate.

Voi introduce un fragment original din cartea 'High fidelity' - Nick Hornby. Nu va pot demonstra, in nici un caz, ca exista mai multi oameni care gandesc altfel... decat 'normal-ul' celorlalti (si aici... hai sa vedem ce-i aia 'normalitate') dar se gasesc :>

'Read any woman's magazine and you'll se the same complaint over and over again: men - those little boys ten or twenty or thirty years on- are hopeless in bed. They are not interested in 'foreplay'; they have no desire to stimulate the erogenous zones of the opposite sex; they are selfish, greedy, clumsy, unsophisticated. These complains, you can't help feeling, are kind of ironic. Back then, all we wanted was foreplay, and girls weren't interested. They didn't want to be touched, caressed, stimulated, aroused; in fact, they used to thump us if we tried. It's not really very surprising, then, that we're not much good at all that. We spent two or three long and extremely formative years being told very forcibly not even to think about it. Between the ages of fourteen and twenty-four, foreplay changes from being something that women want and men can't be bothered with. (Or so they say. Me, I like foreplay - mostly because the times when all I wanted to do was touch are alarmingly fresh in my mind.) The perfect match, if you ask me, is between the Cosmo woman and the fourteen-year-old boy.'

... sau iubirea nu are limite... depinde cum trasneste. Sunt prea multi factori si prea multe astre in calcule, ca sa spunem ca exista doar interese, cand se face evaluarea unui cuplu, cu parteneri de varste diferite.
_________________________
Surreal but nice

Citez pe Mantuitorul din cartea sfanta Biblia Matei 12:33-35 inclusiv.Ori faceti pomul bun si rodul lui bun,ori faceti pomul rau si rodul lui rau:caci pomul se cunoaste dupa rodul lui.........v.34 caci din prisosul inimi vorbeste gura. v.35 Omul bun scoate lucruri bune din visteria buna a inimi lui;dar omul rau scoate lucruri rele din visteria rea a inimi lui.
Deci pentru a cunoaste un om trebuie sa ne uitam la roadele lui.Un paduret nu va face niciodata mere bune, si, nici via smochine.Ceea ce are omul in interiorul lui aceea va scoate afara.Domnul Isus Hristos ne invata in Galateni 5:22 ROADA Duhului este: dragostea,bucuria,pacea,indelunga rabdare,bunatatea,facerea de bine,credinciosia,blandetea,infranarea poftelor.Impotriva acestor lucruri nu este lege. Imaginativa ca fiecare din noi sa rodim aceste roade,cum ar arata lumea?Domnul Isus sa va binecuvinteze!

Cartile care m-au marcat nu sunt neaparat cartile mele preferate... Presupun ca autorul thread-ului se referea la cartile care au schimbat ceva in noi.Pentru mine astea sunt :
"Despre dragoste si alti demoni" - Garcia Marquez"
"Umiliti si obiditi" - Dostoievski
"Siddharta" - Hesse
"Der Zauberberg" - Thomas Mann
"Magicianul" - John Fowles
"Un uomo finito" - Giovanni Papini
"The bell jar" - Sylvia Plath

Astea nu sunt cu siguranta cele mai bune carti pe care le-am citit... Cred ca au fost doar cele a caror mesaj a fost mai aproape de sufletul meu.

P.S.: Unele titluri sunt in original pentru ca nu stiu cum au fost traduse in romana si n-am vrut sa aproximez.
_____________________________________________________
Communication is not just words, communication is architecture.

Carti, carti, carti...am invatat sa iau din fiecare ce e mai bun, mai frumos, mai cald, mai aproape de inima mea, mai de folos pentru viata...apoi muzica. Daca e clasica e bine, daca e Clayderman iar e bine, daca e Sonata Lunii...ma relaxez plangand (asa patesc de cate ori ascult Sonata Lunii)...Imi place muzica romaneasca mai veche, Stela Enache, Angela Similea, Compact...Poesis, Nicu Alifantis cu ale sale nostalgii de toamna, Stefan Hrusca...Si un alt mod de a ma relaxa si de a-mi trai viata e natura...acolo simt ca traiesc, primesc puteri noi...respir...redevin eu...la umbra unui copac, pe malul unei ape curgatoare...Acum, ca e toamna, imi place sa ma bucur de fiecare raza de soare, ma bucur de orice frunza, de orice culoare...iubesc natura...

Oare e dragoste???
Il intalnesti intr-un grup de prieteni comuni... schimbi nr de telefoane, te cauta a doua zi si abia asteptai sa te sune... raspunzi zambind si plina de speranta si/ti cere sa va intalniti. Fugi acasa, faci un dus, si arunci totul din dulap disperata ca nu gasesti nimic care sa se potriveasca ocaziei... de a fi cu el ... intr/un final alegi blugii pt ca sunt cei mai uzuali si pt ca nu vrei totusi sa iesi din context (cine stie cum e el imbracat? si parea genul de tip care poarta mai mult sport sau, ma rog, haine comode iar tu nu poti aparea asa ca o mimoza... impopotonata pana in gat cu zorzoane si haine de disco pe tine- adica vrei sa faci impresie, sa stea numai cu ochii pe tine, sa conversati toata noaptea si asa mai departe... sa va cunoasteti intr-un cuvant dar nu vrei sa fi cea care starneste susoteli cand intrii in local nici sa stea toti cu ochii pe tine sa te simti stanjenita pt ca fizicul iti da posibilitatea sa starnesti aceste mici susoteli si barfe insa ei nu stiu ce ascunde intelectul... asta e alta poveste... in fine) Te suna sa cobori... de emotii scapi telefonul din mana si te uiti in oglinda mustrandu/te „fata proasta esti... termina si revino/ti e doar un barbat ce dracu?!” offfffff si roseata din obraji nu vrea sa dispara iar tu trebuia sa fi de cateva minute bune jos pt ca te astepta insa e bine si asa... ca sa nu creada el ca dai buzna la intalnire ca erai nerabdatoare...
Cobori afisand cel mai frumos zambet de care esti in stare (de ce zic asta? pt ca durerea pe care o simteai in partea dorsala stanga iti facea ochii sa lacrimeze iar mana stanga pulsa si se umfla din ce in ce mai tare. „offfff scarile astea prea multe si prea dese iar tocurile nu sunt chiar specialitatea mea... incaltamintea comoda e atuul meu dar uite ca tocmai acum m/am gandit eu sa fac impresie si ce impresie... parul ravasit de la cadere, mana pulsand de durere, ochii inlacrimati, partea dorsala vatamata serios si grimasa asta de pe fata ce nu o pot ascunde”) Ajungi intr/un final in fata masinii zambind... si gemand infundat... nu a observat ufffff ce bine :) am scapat... asezarea pe scaun e o mica problema dar trecem peste asta...
Te priveste... iti zici „oare a observat ceva?”
Spune zambind... „unde mergem iubita?”
„ce bineeee deci nu a simtit nimic bun... sa vedem”
Alegeti un loc unde va place amandurora ... seara e minunata cu exceptia aparitiei prietenilor comuni de care vb mai devreme dar nu mai conteaza esti cu el :)
Offffffff barbatul asta ... il privesti insistent te simte si zambeste iti pare irezistibil si e mai mult de atat... ceva in privirea lui te atrage simti ca orice ar zice orice ti/ar cere nu ai putea spune „nu” e ca un magnet ceva de nedescris ceva ce te incita si vrei sa cunosti mai mult ce ascunde omul asta... se poate spune ca e „magie” sau „vraja privirii” sau cum s/o mai zice dar... ceilalti incep sa simta tensiunea din privirile ce se cauta, ce iscodesc, cauta dincolo de ceea ce vor sa ascunda ochii aia frumosi ai lui si zambetul strengaresc ce se iveste in coltul gurii minunate pe care abia astepti sa o saruti...
Momentul sarutului? DIVIN ca in filme, ca in carti... ti se inmoaie picioarele, ramai fara rasuflare, simti ca plutesti, nu auzi nimic in jurul tau simti rasuflarea lui calda pe obraz si toata fiinta ta se concentreaza la buzele ce dezmiarda buzele tale si nimic nu mai conteaza... concluzie finala? - asteptarea a meritat :)
Nu stii cum nici in ce moment s/a intamplat dar erai la el in pat si mainile lui erau parca peste tot si senzatia de vis ... erai cea mai fericita il simteai al tau si asta iti dadea incredere in tine si te facea sa te simti cea mai minunata femeie cea mai iubita cea mai dorita cea mai cea...
In fiecare seara de atunci astepti cu nerabdare telefonul lui si nici el nu se lasa asteptat prea mult :) de fiecare data aceleasi emotii insa ai scapat de cazaturile pe scari si de vanatai... totul dureaza de o luna si ceva si e la fel ca la inceput...
Intreb si eu acum... e dragoste sau poate o foarte mare dorinta de a/l simtii al meu de a face dragoste cu el? Sau doar imi place cum ma face sa ma simt si nu numai in pat?
Atatea intrebari la care nu gasesc raspuns de mai bine de o luna... imi place insa asa cum e acum si nu incerc sa schimb nimic desi ar cam fi ceva de schimbat pe ici pe colo dar sunt genul de persoana care merge inainte fie ce/o fi ... si daca e sa sufar mai tarziu asta este... dar daca totul va fi asa cum mi/am dorit din totdeauna? si daca el e barbatul pe care il cautam/asteptam?

Nici eu nu cred in dragoste virtuala, dar, oarecum, povestea mea vine sa infirme prima afirmatie.
Am cunoscut-pe internet, pe un forum, un tip, cu ani in urma. Foarte destept, pe cat mi s-a parut. Si am pastrat-sporadic- legatura. Dezbatut politica, tot felul de cestiuni la ordinea zilei, disecat carti si tot asa. Fiecare si-a vazut de viata lui. Pana anul trecut, cand ne-am trezit amandoi in aceeasi tara. Acum suntem impreuna si ne facem planuri de viitor. Continui sa nu cred in dragoste pe internet, cred ca daca ne-am fi indragostit in spatiul binar acum n-am mai gandi in doi. Sentimentele trebuie impartasite. Nu doar ca trebuie, dar vrei sa le impartasesti. Si daca n-ai cui...incet,incet, ce-a fost frumos, daca a existat si altundeva decat in imaginatia ta, moare.
In plus, cred ca ajungi sa cunosti un om vazandu-l in situatii limita, atunci cand lucrurile o iau razna. La o prajitura si un suc-vorba vine- ramai la un nivel destul de superficial al relatiei.
In rest, nu exista happy end....pentru ca nu exista end.:) Relatiile sunt functii continue, nu discrete.:) Ma rog in filme e clasica faza: se casatoresc si viata curge liiiiiiin.....gogosi.:))

Dragostea nu moare si Maytrey sunt doua carti pe care le-as reciti oricand. O alta carte de suflet: Mataniile de Florence Barclay, doar cine a citit-o poate sa inteleaga intensitatea ei.Printesa captiva de Malika Outkfir e o carte captivanta, bazata pe fapte reale.Minunata.









"Searching for answeres to questions nobody asked " !

Dragilor, dupa mintea mea, mult mai interesante sunt cartile fara personaje inchipuite. Cele in care autorul judeca drept dupa mintea lui, neimprumutand nimic altora. E asa de interesant sa cunosti ceea ce un om inteligent simte si judeca fara sa fie constrans sa scorneasca o actiune!
"Viata, amorul si moartea", mica carticica a lui Arthur Schopenhauer e ca o esenta vie intr-un flacon mic. Inteligenta suculenta, adevaruri cumplite, reflexii monstruoase, ganduri de toate felurile, si dulci, si salcii si crocante, si nesarate si ingrijoratoare si... . In fine, e destul sa faci rost de volumas ca sa ai treaba o saptamana (se citeste greu, are darul de a te face sa inchizi cartea si sa gandesti- foarte rara calitate azi).
Atrentie, omuletul nu poate fi citit de oricine. Are oribile accese de misoginism si e total eliberat de capcana religiei ( Mostra soc: "Cine iubeste adevarul uraste pe Dumnezeu"-au! Multi aici inchid carte pentru totdeauna!).
Aflam tot acolo ca dragostea nu e ceea ce pare. E mai degraba o fatalitate pe care specia ne-o planteaza ca sa procream. Dur, nu? Si asta nu e totul! Multe alte convulsii ale omenirii sunt tratate asa cum NU ne-ar placea sa auzim vreodata. Totodata multe dintre framantarile unui om sunt explicate dintr-o lumina inteleapta si revelatorie. Framantarile mortii, ale vietii, ale iubirii... E oare moartea un prieten? Poate, dar nu mai mare ca viata. Sau poate ca...
Sigur, va stiu eu pe voi, veti spune ca mhm, Schopenhauer e un filozof romantic, depasit, care da frau liber rationalului cel mai gregar, neimplicand trairile aferate si amanand la nesfarsit vreo concluzie afectiva.
Nu! Omul scrie cu pasiunea celui surprins de viata, ametit de variabilele ei intortocheate si cautand reazem inimii in inteligenta.
Va invit, dragi mei cafenegii, la o lectura socanta , rea, duioasa, misogina, apoplectica pe alocuri, a unei inteligente mult superioare.
Garantam schimbarea Dumneavoastra! Cel putin un pic.

E doar o parere!

Mai interesante sunt cartile fara personaje inchipuite. Cele in care autorul judeca drept dupa mintea lui, neimprumutand nimic altora. E asa de interesant sa cunosti ceea ce un om inteligent simte si judeca fara sa fie constrans sa scorneasca o actiune!
"Viata, amorul si moartea", mica carticica a lui Arthur Schopenhauer e ca o esenta vie intr-un flacon mic. Inteligenta suculenta, adevaruri cumplite, reflexii monstruoase, ganduri de toate felurile, si dulci, si salcii si crocante, si nesarate si ingrijoratoare si... . In fine, e destul sa faci rost de volumas ca sa ai treaba o saptamana (se citeste greu, are darul de a te face sa inchizi cartea si sa gandesti- foarte rara calitate azi).
Atrentie, omuletul nu poate fi citit de oricine. Are oribile accese de misoginism si e total eliberat de capcana religiei ( Mostra soc: "Cine iubeste adevarul uraste pe Dumnezeu"-au! Multi aici inchid carte pentru totdeauna!).
Aflam tot acolo ca dragostea nu e ceea ce pare. E mai degraba o fatalitate pe care specia ne-o planteaza ca sa procream. Dur, nu? Si asta nu e totul! Multe alte convulsii ale omenirii sunt tratate asa cum NU ne-ar placea sa auzim vreodata. Totodata multe dintre framantarile unui om sunt explicate dintr-o lumina inteleapta si revelatorie. Framantarile mortii, ale vietii, ale iubirii... E oare moartea un prieten? Poate, dar nu mai mare ca viata. Sau poate ca...
Sigur, va stiu eu pe voi, veti spune ca mhm, Schopenhauer e un filozof romantic, depasit, care da frau liber rationalului cel mai gregar, neimplicand trairile aferate si amanand la nesfarsit vreo concluzie afectiva.
Nu! Omul scrie cu pasiunea celui surprins de viata, ametit de variabilele ei intortocheate si cautand reazem inimii in inteligenta.
Va invit, dragi mei cafenegii, la o lectura socanta , rea, duioasa, misogina, apoplectica pe alocuri, a unei inteligente mult superioare.
Garantam schimbarea Dumneavoastra! Cel putin un pic.

Dragoste… ce s-ar mai putea spune despre ea, ceva care inca nu exista.Ceva original, namaiauzit, care sa fie si interesant si nou si mai cum vreti voi. Cred ca ‘piata’ in acest domeniu e deja suprasaturata. Si totusi… fin o mare amatoare a acestui domeniu cred ca as putea gasi ceva! Vorbim cand despre dragoste cand despre iubire, ca fiind 2 lucruri diferite. Dar majoritatea autorilor folosesc cu precadere cuvantul “iubire” si mai rara ‘dragoste’. Poate ca ei stiu ceva! Sau doar il folosesc intamplator, co o convetie a lor, fara sa constientizeze ca de fapt ne impartasesc un mare secret. Dragostea e o stare, iubirea e o actiune. Poti iubi, insa dragostea se rezuma la a fi indragostit. Frumos, dar sunt sigura ca pe asta o stiati deja!
Exista mai multe tipuri de dragoste si chiar mai multe feluri de a iubi. Dragoste materna, prieteneasca, de bunici, de frati, de indragostiti, dragoste crestineasca, platonica, dragoste pentru carti, pentru arta, pentru natura... Si cu putin efort ati fi ajuns si voi la aceeasi concluzie.
Nu vreau sa va spun pe cine sa iubiti sau de ce sa-i iubiti. Scopul e in voi. Si nici nu vreau sa va invat cum se iubeste ; pentru asta, chiar si pentru asta, exista manuale a unor persoane mai mult sau mai putin autorizate in domeniu, care, in schimbul unor sume modice, va propun « 10 pasi spre dragostea perfecta » sau va initiaza in « Arta de a iubi ». Nu va multumesc ? Puteti oricand incerca in alta parte : poezii, cantece, filme, emisiuni. Se pare ca romanul nu se pricepe doar la politica si fotbal, ci si la dragoste. Cel putin cand vine vorba de dat sfaturi. Realitatea, ca de obicei, ne-o ia ininte. Rata divorturilor creste de la an la an, abandonul infantil si avortul se practica la scala mare, violenta interumana a degenerat. Dragoste cu sila nu se poate si pace!
Am auzit daunezi in autobuz parerea unui concetatean care sustinea sus si tare ca, in loc sa dea bani unui cersetor, mai bine hraneste un caine vagabond. E si asta tot dragoste… pentru animale. Dar cum ramane cu dictonul biblic « Iubeste-ti aproapele ! » . Acea iubire care nu pretinde de la noi decat sa privim defectele celuilalt cu aceeasi indulgenta cu care le privim pe ale noastre, sa credem in fondul lui bun, in dreptul lui la compasiune si iertare. Probabil ca precaritatea din noi nu ne lasa. Sau egoismul. Insa cum am putea iubi pe cineva sau ceva daca nu iesim din universul stramt al propriului nostru buric, pentru a-l vedea pe cel de langa noi. Sau cum putem iubi cand habar n-avem cum se face. Stim sa iubim, stim macar ce e iubirea, dragostea? Poate ca de aici trebuia sa incep, de la definitie. Ma intreb daca n-a capatat ea alta semnificatie, in fond suntem in secolul vitezei si al informatiei si totul se masoara in megabites. Dragoste cu diagonala de 75 cm , imagine digitala si sunet polifonic... Suna deprimant!
Si ca sa va intristez si mai tare, aflati ca dragostea este de fapt o reactie chimica. Conform acestei teorii, dragostea ia nastere la nivelul creierului, unde este alimentata de substante chimice numite “moleculele dragostei”. receptorul dragostei de afla in mucoasa nazala, deci dragostea este asemantoare unui miros. Ideea este ca fiecare om are un miros unic , distinct, si o asa zisa “amprenta” olfactiva emanata de piele.
Intotdeauna mi-a placut chimia, dar asta parca e prea organica si pentru mine. As prefera sa cred in continuare in dragostea... de moda veche. Sa va mai spun ceva. Prin sec XII exista ceva ce se cheama “dragoste cavalereasca” : era vorba despre o relatie in care una din persoane era deja casatorita, facand astfel imposibila cosumarea fizica a dragostei. Ea se rezuma astfel la uniunea sufletesca dintre cei doi, lucru care pare sa confirme inca o data ca dragostea cosumata aduce doar nebunie, haos, moarte.
Nu stiu daca am reusit sa va spun ceva nou. Stiu insa ca de fapt in dragoste n-ar trebui sa ne preocupe acest lucru. Orice as spune, gandi sai simti, va fi original, interesant, autentic. Pentru ca e dragoste. Si ea face ca totul sa para unic, chiar daca unii vor spune ca reiei acelasi tipar dintotdeauna, ca povestea ta, dragostea ta , nu e cu nimic mai buna , mai frumoasa, mai speciala decat deja devenitele clisee amoroase. Ca orice ai face sau crede, esti condamnat sa traiesti aceeasi inlantuire de etape care se va termina intr-un tarziu, mai frumos sau mai trist.
In dragoste nu exista clisee ! Ci doar dragoste !

biblioteca judeteana aveau lipsa TOATE foile care contineau pasaje de dragoste.:) Nu se mai intelegea nimic. La un moment dat am renuntat sa mai imprumut. Tata era singurul abonat, citea cartile de la sectia germana si franceza.:)))