comentarii

carti de dragoste citire


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Carti de dragoste... - de camyb1981 la: 18/10/2004 15:12:38
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Daca esti amator de carte de dragoste, nu simpla, dar frumoasa, poate citesti "Spuma zilelor" - Boris Vian, desigur, daca n-ai citit-o deja...

O iubire patimasa si sfisietoare la un cu totul alt nivel decit ne ofera de obicei literatura...
#25418 (raspuns la: #23373) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
O carte se re-citeste... - de bernicova la: 19/04/2004 08:17:40
(la: Ultima carte)
"O carte se reciteste.." spunea Nabokov, ca sa poti trece cat mai cu succes peste fabula ei, sa o poti percepe in intregile-i semnificatii, simboluri, detalii, jocuri..
In conformitate cu acest principiu, am mereu o carte de citire si una de re-citire pe noptiera (ma rog, noptiera n-am, asa ca.. pe unde se poate, de obicei pe jos..:-))
Cartea de citire este "Muntele vrajit" al lui Thomas Mann ( pe care, cu rusine recunosc ca n-am indraznit niciodata, desi mi-am propus de cateva ori, sa o .."infrunt". Penibil era numai atunci cand, in diverse cafenele de mai mult sau mai putin scriitori, editori, actori sau betivi pur si simplu, venea vorba si.. trebuia sa recunosc ca eu ...nu)
Nu va pot spune multe dupa doar doua capitole. Curat dostoievskian, ostentativ dostoevskian, de la tema la tipul de scriitura. In cele doua capitole imi readuce in memorie inca ceva de re-lectura: Blecher "Intamplari din irealitatea imediata" si "Inimi cicatrizate".
In legatura cu cea din urma avertizez: impresionant de morbid(poveste cu frustrari, complexe, handicapuri, puroi si boala)
Thomas Mann cu sanatoriul din primele doua capitole-asemenea.
Cartea de re-citire: piesele lui Cehov care ma incanta de fiecare data in acelasi fel ca la prima re-lectura. Umbrele acelea de ne-oameni, durerile acelea stocate, nelinistea si deznadejdea aceea ruseasca, dezechilibrul, dialogul acela frant, care nu se leaga pentru ca in cele din urma nici unul nu-si poate invinge nelinistea...se intinde pe lavita si moare.
E fenomenal, trebuie sa stii numai sa vezi.
dragostea exista - de (anonim) la: 05/03/2005 16:22:06
(la: Dragoste prin Internet)
Indiferent ce poate fi scris in carti despre dragoste, ea exista.Este un sentiment ce are grade de comparatie si uneori nu are logica.Sa speram ca ni se poate intampla .Viata poate va avea alt farmec.
matase - de rembrandt la: 25/09/2004 20:32:36
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
o carte superba care mi-a marcat mie zilele a fost - si inca este - ... "Matase" de Alessandro Baricco. Merita intradevar sa fie citita. E scurta... aproximativ 100 pag. S
si e de-a dreptul delicioasa. Eu, cel putin, am citit-o de 4 ori in 7 luni si inca nu m-am saturat :) Pentru amatorii de carti de dragoste simple si frumoase.

gardez votre vie à l'abri de moi...
am citit si eu alchimistul - de (anonim) la: 13/12/2004 18:38:13
(la: Care sunt ultimele 5 carti pe care le-ati citit?)
intr-adevar este o carte foarte buna insa mi s-a parut cam usoara...intr-o zi nu am avut ce face cu ea...pe langa faptul ca ma tot enerva ala ca totul se limita la oile lui...inteleg ca ala era mediul lui de viata dar nici chiar asa...O carte care mi-a placut foarte mult si care chiar m-a marcat este INVITATIE LA VALS de Drumes!este o carte de dragoste nemaipomenita...ziceti-mi si mie ca se mai citesc:(
#31554 (raspuns la: #7245) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mi-am adus aminte de o che - de casyana la: 23/11/2005 15:30:25
(la: Ce Ai Visat?)
mi-am adus aminte de o chestie.bunica imi spunea ca visele au o semnificatie.ca daca visezi sange ai sa primesti o veste,daca visezi caine inseamna un dusman,daca visezi soareci sau sobolani ramai gravida.etc.nu ma refer la cartile "specializate" in citirea viselor ci doar semnificatiile viselor pe care le-ati auzit pe la prieteni,rude etc.aveti ideea de asa ceva?


******************************************************
"uitarea si mersul mai departe sunt cea mai buna intelepciune"
intruder maan - de om la: 20/10/2008 19:41:45 Modificat la: 20/10/2008 19:42:49
(la: book club)
intruder, sa-ti iei ghete d'alea cu rotita la calcai (nu pinteni;).. un fel de role) pt ca sunt si mai misto decat alea cu luminite:)

maan
cam cate zile propunem?:)))= hai sa zicem ca pe joi-vineri alegem o carte din cele 4 propuse. Pana in prezent doar zaraza a ales (ishiguro: never let me go), daca nu se face nici o alta propunere in cateva zile...ramane alegerea zarazei. DPMDV, toate 4 vreau sa le citesc si-mi sunt la indemana.

O sa alcatuiesc in excel lista tuturor cartilor propuse spre citire si o sa fac copy/paste aici!
#353855 (raspuns la: #353847) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sami_paris74 - de cher la: 04/11/2009 23:29:37
(la: Comoara lui Barbu Smenaru.VOL 2-partea a 2-a)
Scrii interesant, dar iti trebuie un trunchi real pentru carte. O dragoste, o prigoana, o crima, ceva care sa dea viata povestii. probabil exista, dar zic si eu "o parere !".......
#496439 (raspuns la: #496406) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Honey in the Sunshine la: 03/12/2009 00:18:19
(la: ghiceste personajul)
cartea e dragostea in vremea holerei, da nu mai stiu cum il cheama pe tip :))
#504076 (raspuns la: #504055) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
intrebari retorice, supozitii peste supozitii... - de enigmescu la: 21/06/2004 14:55:19
(la: Istoria Canonului ne obliga sa cercetam Istoria Bisericii)
nici nu stiu daca ar trebui sa te cert sau sa te felicit. oricum mi-ai creat oportunitatea de a explica putin despre Biblie. mai intai ce este si cand s-a format? Biblia/Sfanta Scriptura este colectia cartilor V si NT, scrise sub insuflarea Duhului Sfant, intr-un rastimp de aprox. 1500 de ani, adica de la Moise(cca. 1400 inainte de Hr.) pana la autorul Apocalipsei(cca. 100 dupa Hr.). cuvantul grecesc "biblos" de la care si-a luat denumirea inseamna carte/carti. de ce si-a luat aceasta denumire? fiindca cea mai mare parte a cartilor cuprinse in Biblie au fost scrise in greaca iar predicarea lor s-a facut in buna masura la fel- stim ca greaca era f. la moda/raspandita in mediile imperiului roman. in timp a mai capatat denumirea de "carte a cartilor" fiind cea mai raspandita si mai controversata dintre toate cartile scrise vreodata.
cuvintele si invataturile ei nu se contrazic niciodata desi mai sunt destule guri care spun contrariul. ce nu pot sa inteleaga sau sa accepte admit automat ca sunt greseli cuprinse in text. in realitate acestea sunt doar aparente; in limbajul teologic se numesc antinomii si nu se contrazic unele pe altele. cum e posibil? e simplu: unele texte trebuiesc interpretate literal, altele literar, unele istoric iar altele teologic-dogmatic.
cuvintele Scripturii sunt "de Dumnezeu insuflate, spre folos si spre binecuvantare". dar ce intelegem noi prin insuflare??? protestantii(si cei ce le-au urmat pilda) au spus ca Dumnezeu le-a vorbit direct si le-a dictat scriitorilor verset cu verset toata biblia. dar daca ar fi fost asa atunci n-ar mai fi existat atat de multe si de diferite stiluri de exprimare, ar fi fost unul si acelasi la toti scriitorii de carti sfinte. faceti comparatie intre stilul Sf. Ev. Luca si cel al Sf. Ap. Petru, spre ex.; sau comparati stilul Ev. Ioan cu al Sf. Ap. Ioan(sunt doua persoane diferite). ce se poate deduce la o citire cat de cat atenta si obiectiva? ca miezul insuflarii a fost imbracat in forma literara dupa posibilitatile de intelegere si de comunicare ale fiecarui organ in parte- organul este acea persoana de care Dumnezeu S-a slujit in transmiterea mesajului divin. prin urmare DUHUL SFANT a vegheat asupra lor si i-a ferit de greseli, nu le-a dictat nimic, nu le-a soptit la urechi. altfel ar fi putut sa le dea Dumnezeu direct gata scrise textele, nu credeti?
pot fi mesajele continute in biblie mincinoase? Hristos a facut de f. multe ori referire la proorociile VT despre Sine si in una din acestea a spus: "n-am venit sa stric Legea sau proorocii; n-am venit sa stric ci sa plinesc". dupa alte traduceri ultimul cuvant ar suna "implinesc". nu sunt f. sigur pe etimologia celor doua cuvinte dar cred ca unul vine de la implinire iar celalalt de la plinatate. oricum in context sensul ar fi aprox. acelasi si anume ca Hristos nu se dezice pe Sine Insusi niciodata si, asa cum tot El marturisea in alta imprejurare, "nici o iota sau o cirta nu va trece fara sa se implineasca; cerul si pamantul vor trece dar cuvintele Mele nu vor trece"!(imi cer scuze pt. citatele care nu sunt f. exacte) daca o sa ne uitam in urma la toata istoria omenirii si in special la cea a crestinatatii o sa vedem ca pana acum toate s-au implinit, cuvant cu cuvant. de ce au ales milioane de oameni sa sufere pt. credinta in Hristos decat sa se lepede de ea? fiindca aceasta credinta cuprinsa si in Scriptura le-a adus vestea cea buna a nemuririi; mai mult decat atat le-a dovedit prin faptele ei concrete ca este o credinta vie si adevarata, nu ca acelea in zei pagani. Sf. Ap. Pavel spune: "daca Hristos n-ar fi inviat, zadarnica ar fi propovaduirea noastra, zadarnica ar fi si credinta voastra. dar cum Hristos a inviat"...
ne poate Scriptura calauzi ea singura pe calea credintei? protestantii spun: "numai Scriptura!" crestinii ortodocsi si catolici spun ca inainte de a se fi scris cartile bibliei si de a i se fi format canonul adoptat pana astazi a existat o TRADITIE VORBITA- aceasta s-a numit Sfanta Traditie. este si simplu de demonstrat aceasta fiindca, spre ex., Hristos n-a scris nimic din ce a predicat, marea majoritate a epistolelor NT au fost scrise de Sf. Ap. Pavel si acestea numai din anumite necesitati ale credinciosilor din diferite parti ale imperiului roman. a fost necesar sa scrie pt. ca inca nu se inventase avionul sa zboare de urgenta la fratii de credinta ca sa le explice cuvintele lui Hristos si nu putea fi deodata in mai multe locuri...! in plus chiar si in Scriptura sunt unele locuri(in NT) in care se face referire la anumite imprejurari din VT, intamplari care insa nu le gasim niciunde scrise intre cartile acestuia: cearta ingerului cu diavolul pt. trupul lui Moise...(mai sunt cateva pe care nu mi le amintesc acum). cercetati Scriptura si vedeti ce se scrie in evanghelii despre predica de pe munte unde Hristos a vorbit multimilor o zi intreaga, pana au flamanzit de a trebuit sa le dea de mancare(si atunci a inmultit painile si pestii). pai daca s-ar fi scris tot ce a spus El, atunci am fi avut cel putin 20-30 de pagini numai cu predica Sa. chiar logica ne arata ca inainte de a scrie ceva trebuie sa ai intai ideile respective deja formate. dar sa mai facem o incursiune in timp. ganditi-va ca inainte de a ajunge toate scrierile sfinte sub forma cartii actuale au trecut cateva decenii cel putin- inca se mai scria pe pergamente. apoi textele au mai trebuit si traduse din original, asa cum s-a intamplat si cu Septuaginta. asadar Traditia a tinut de-a lungul timpurilor aprinsa atat flacara invataturilor sfinte prin explicarea/interpretarea lor, cat si flacara adevarului nealterat.
cuvantul "canon", imprumutat din ebraica si trecut prin filiera greceasca, inseamna "dreptar/regula/(mai tarziu)randuiala". va sa zica prin canon intelegem lista scrierilor cuprinse in Scriptura si care contin randuieli pt. viata crestinilor. aici vreau sa insist putin: daca o scriere nu e conforma cu intreg textul bibliei, adica se contrazice cu alte texte sau e confuza, atunci nu e admisa in canon. exista, dupa cele 39 de carti canonice ale VT(pana la proorocul Maleahi), un nr. de 14 carti necanonice dar care au fost pastrate de biserica intre cele doua Testamente pt. ca "sunt bune de citit". in ele gasim invataturi extrem de folositoare si practice care nu contravin celorlalte texte. au fost recomandate spre citire primilor crestini inainte de a fi botezati. protestantii nu le-au admis nici pana azi.
dar cine a hotarat care este canonul sfintelor scrieri? daca ar fi sa ne luam dupa conceptia protestanta care zice "sola Scriptura", ar trebui sa cautam undeva in biblie scris explicit despre canonul ei. insa putem cauta cat vrem, n-o sa gasim asa ceva fiindca Traditia bisericeasca a hotarat aceasta. cum? prin Sfintii Parinti, cei care au luat parte la Sinoadele Ecumenice si-au hotarat odata pt. totdeauna invatatura de credinta si canoanele ei. aceste sinoade au fost in nr. de 7(recunoscute de ortodoxie)- la care s-au mai adaugat unele sinoade locale si, desigur, la catolici Conciliile Vaticanului- in functie de cerintele timpurilor respective. interesant de vazut ca protestantismul nu recunoaste ca sfinti pe participantii la sinoade dar se foloseste de canoanele emise de ei si, mai nou, de scrierile lor.
acum as vrea sa ma refer exclusiv la ce a scris autoarea mai sus. despre asa-zisa evanghelie a lui Toma ma indoiesc, asa dupa cum ma indoiesc de texte precum "visul lui Iisus" sau "epistola/epistolia". acuma iti pun eu o intrebare: ai avea incredere intr-un text al unui om, fie el si dintre apostoli, care s-a indoit de puterea lui Dumnezeu? si apoi de unde atata secretism, stanci din care ies pergamente si de-alde astea? daca ar fi fost adevarata n-ar fi fost normal sa se gaseasca la indemana tuturor crestinilor inca de la inceput, la fel ca surorile ei? mai este cazul vreunei scrieri sfinte care sa fi fost gasita prin vreo pestera, ascunsa de ochii lumii pana azi? pai care e rostul unei evanghelii? insasi denumirea de "evanghelie" inseamna "veste buna". daca ai citit acel text de care amintesti, ti s-a parut ca aduce o veste buna?
oamenii care s-au apucat de capul lor sa traduca sau sa explice textele Scripturii au cazut in cele mai grozave erezii. de la ei au plecat marile prigoane impotriva crestinilor, de la ei si-au luat fiinta sectele de ieri si de azi. aminteai de sfintenia oamenilor... Lactantiu ne spune ca adevaratii prooroci(deci si sfinti): predica toti un singur Dumnezeu; nu sufera de nebunie; nu sunt inselatori; nu umbla dupa averi sau castig; nu se ingrijesc de cele necesare vietii; fac cunoscute proorocii care se implinesc; si isi adeveresc trimiterea chiar prin suferirea chinurilor si a mortii. te intrebi cine poate sti daca un om e sfant? oricine, inclusiv tu! "dupa roadele lor ii veti cunoaste", zice Hristos. iar Sf. Ap. Pavel zice mai tarziu intr-una din epistole: "roada duhului este: dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdarea, bunatatea, facerea de bine, credinta, blandetea, infranarea, curatia; IMPOTRIVA UNORA CA ACESTEA NU ESTE LEGE"! adica ce lege omeneasca ne poate opri de la a considera pe cineva sfant chiar din viata? primii crestini se numeau intre ei SFINTI iar apostolii fac dese referiri in sensul acesta in scrierile lor. dau un ex. cred eu concludent aici: dupa coborarea Duhului Sfant apostolii obisnuiau sa mearga prin locurile publice nu numai pt. a predica evanghelia ci si pt. a vindeca bolnavii; asa se face ca in mai toate zilele, atunci cand Ap. Petru trecea pe cale, multi se asezau inaintea sa ca sa-i atinga iar altii asteptau ca macar umbra lui sa treaca peste ei ca sa-i vindece. asta insemna ca oamenii aceia pacatuiau? dimpotriva, ei experimentau puterea tamaduitoare venita dintr-un organ al lui Dumnezeu. ce crezi, intre un personaj care vorbeste de-ti ia auzul si-ti fura inima cu cuvintele frumoase si unul care nu vorbeste dar te vindeca prin puterea rugaciunii, pe cine ai alege ca fiind mai aproape de divinitate?
nu inteleg ce vrei sa spui prin coruperea venita din partea dogmelor catolice. sunt ortodox dar am fost uneori si la biserici catolice... n-am auzit pe nimeni pana la tine sa afirme asa ceva. e ceva cu totul nou pt. mine, recunosc. adica atat de corupta a fost biserica, in general, de dogmele catolice, incat a renuntat la traditia ei si s-a pornit pe implementat ce spuneau papii la Roma...! ma faci sa rad, nu te supara. de aia peste inca 6 secole(de cand spui tu ca a fost acaparata) s-a despartit biserica in cea de Apus si cea de Rasarit? fiindca erau acaparate de puterea papei? daca ai sa mai citesti ce am scris si la alt subiect poate ai sa intelegi ce se petrece de fapt si cum stau lucrurile. dar important sa adaugi si lucrurile pe care ti le-am facut cunoscute aici. si stai ca inca n-am inteles bine: care biserica de la inceput a fost corupta si care au fost patriarhii, de care anume vorbesti?
am sa inchei si eu aici, cu indemnul lui Hristos: "fiti intelepti ca serpii si blanzi ca porumbeii"!
"CAND ERAM COPIL FACEAM CELE ALE COPIILOR, DAR CAND AM IMBATRANIT LE-AM LEPADAT." orice parinte nu-si lasa vistieria la indemana copiilor, ci sub grija iconomilor si a epitropilor pana la varsta hotarata de tatal lor!!!
despre cartile marcante in viata - de helena la: 05/01/2005 11:39:10
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Incep cu copilaria, m-a marcat "Singur pe lume" - Hector Malot, apoi adolescenta, fiind fata, am citit multe romane de dragoste - "Pe aripile vantului". Carte care m-a marcat de curand este "Regina Maria - ultima romantica", "Missy" (tot despre Regina Maria). Daca nu ati citit-o, va spun merita sa cunoasteti viata acestei Regine , care a fost o parte de istorie pe care noi la scoala nu am cunoscut-o din motive cunoscute de toti.
PT. VOI TOTI, DAR IN SPECIAL SOTIEI MELE!!!!!!! - de carapiscum la: 10/01/2005 05:00:47
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Mai intai de toate vreau sa jur pe ce am mai sfant ca cele ce urmeaza sa le scriu aici sunt purul adevar, adica acelasi adevar pe care l-am ascuns cu buna stiinta, intai de mine insumi apoi de ceilalti.

De aici a inceput totul:
EU- "Sa-ti spun ceva: eu am fost multi ani pe cont propriu, inainte de a ma casatori, si singur m-am intretinut fara vreo greutate, sa stii. Dupa fericitul eveniment lucrurile nu s-au schimbat prea mult, in sensul ca nu intotdeauna m-a asteptat mancarea calda intinsa pe masa- si asta nu m-a suparat. Nu m-au suparat f. multe lucruri desi in sinea mea nu le-am agreat niciodata. Si ce s-a intamplat cand am avut curajul si nasabuinta de a rosti ce gandesc? Sa fiu considerat un fel de intrus in viata ei. Am stat atunci si m-am intrebat: de fapt cine este intrusul aici, eu sau ea? Cine mi-a invadat viata cu iubirea pe care apoi a uitat-o? Cine s-a gasit sa-mi zica mai apoi ca nu-mi da socoteala unde merge si ce face, asta in conditiile in care eu ii spuneam cu f. mici exceptii unde sunt si ce fac? Femeia care s-a folosit de iubirea mea pt. ea!!!"
Daniela M.- "in cuvintele tale vad ciuda de mascul respins din barbatul roman fata de barbatul strain care "are mai mult succes". si nu ai facut decit sa iti ungi orgoliul ranit cu acelasi balsam: cu alte cuvinte "aha, daca nu ma vrea pe mine si il vrea pe altul, asta nu e din cauza ca nu sunt eu bun de nimic sau ca nu stiu cum sa ma port cu ea, cum sa o respect si cum sa o tratez ca egala mea pt ca e si ea o fiinta umana care merita acelasi respect ca si mine, ci pt ca are altul mai multi bani ca mine! asta-i motivul, nu altul". este o autoamagire masculina, tocmai pt ca DIN PUNCTUL DE VEDERE AL BARBATULUI banii conteaza foarte mult, sint o extensie a masculinitatii, si atunci judeca si femeia dupa calapodul sau. sau ii este barbatului mai usor sa dea vina pe bani decit sa se "uite in oglinda" si sa vada ca ii lipsesc anumite calitati.

lamureste-ma si pe mine: vrei ca femeia sa fie "si desteapta si frumoasa si banoasa si devreme acasa" (sau ma rog, asta o fi idealul) ... ok, dar tu, barbat roman, ce ii oferi?"

PRECIZARE NECESARA: nu e vorba de o a treia persoana in cazul nostru!

Nici nu stiu cu ce ar trebui sa incep. Am recitit ce am scris eu si ce au scris altii despre mine la acest forum si va spun cu toata onestitatea de care mai pot da dovada ca MI-A FOST EXTREM DE RUSINE DE MINE INSUMI!!! Dar ce urmeaza sa va spun tuturor sub forma de marturisire publica, spre stupefactia unora si spre extazul altora, tin sa precizez ca nu cauta sa atraga nici compasiune/compatimire, nici incurajari si nici altceva. Este pur si simplu vorba de nevoia mea interioara de a restaura cat de cat dreptatea si de-a ma putea impaca- cu Dumnezeu si cu oamenii, semenii mei- in special cu sotia mea. De iertat eu singur nu ma pot ierta! Ramane la latitudinea voastra sa ma judecati cum vreti. Pe langa asta, consider ca o mai mare umilire decat insusi faptul ca ne vom desparti anul asta nici nu pot concepe.

Decizia de a scrie aceste lucruri aici si acum vine intr-un context cu totul special din viata mea, asa cum deja v-am spus- pe fondul unei imense deznadejdi si pareri de rau pt. ceea ce am facut in trecutul nu tocmai indepartat. Va scriu acestea si cu greu imi pot retine lacrimile care deja mi-au inundat cararile vietii, zile si nopti la rand.

Din conversatia mea cu gazda acestui subiect, stand acum si judecand mai pe indelete, am dedus ca am facut pe interesantul la momentul postarii raspunsurilor mele. Eram intr-o pasa proasta, asta pot sa-mi amintesc, nici nu mai stiu ce am gandit atunci. Nu-mi caut scuze, am facut ce-am facut si acum suport consecintele faptelor mele. Am pozat in drept si sfant, am facut pe lupul moralizator, m-am impaunat cu tot felul de citate care nici macar nu aveam caderea necesara de a le lua in gura mea. Nu stiu cat de cerebral mai pot fi sau daca am fost vreodata, insa stiu ca mi-e dor de demnitatea mea pe care ca un nebun eu singur am profanat-o.

Nici unul dintre voi nu mi-ati atras atentia, cand i-am raspuns Danielei si i-am pomenit de deziluziile mele, ca prin afirmatiile acelea am jignit-o crunt pe sotia mea, mai ales ca nu era de fata sa-si poata lua apararea. Imbecil, nerod, ipocrit bicisnic ce sunt, sa ma ierte Dumnezeu ca spun asta dar mai bine mi-ar fi fost in ziua aceea sa-mi fi pierdut o mana ca sa nu mai pot redacta elucubratiile alea! Cum adica s-a folosit de dragostea mea? Iubindu-ma si iertandu-mi toate mojiciile, trecand cu vederea impasibilitatea unui trantor care-i sugea mierea sufletului, suportand absolut eroic traiul alaturi de un om care a dezapreciat-o si i-a calcat demnitatea in picioare in numele iubirii lui parsive??? Pai asta n-a fost casnicie pt. ea, a fost temnita grea in care cu ferocitate si fata schimonosita de ranjetu-mi salbatic am aruncat-o ca pe-un gunoi nefolositor. Si pt. faptul ca m-am considerat cel drept, care nu savarseste nici o faradelege asupra ei, am indraznit sa-i cer si ultima picatura de inima ce-i mai ramasese, am adus-o pana la stadiul acela de epuizare psihica si fizica in care a cazut bolnava. Iar cand am vazut asa ceva ce credeti ca am facut? NIMIC, oameni buni, NIMIC!!! Am lasat-o ca pe-un gard ce sta sa se prabuseasca si nici macar un leat de compasiune nu i-am pus in sprijin. De apa si de alte cele nici nu mai vorbesc. Sigur, in sinea mea ma gandeam atunci ca am dreptate sa ma port asa. ...Ah, nesuferitul de mine, dar cum poti lasa un bolnav sa zaca in patul de suferinta in care de fapt chiar tu l-ai infundat, mai ales ca este vorba de consoarta ta, cand legea crestina pe care ai invocat-o de atatea ori spune ca pana si pe dusmanii tai esti dator sa-i ajuti la vreme de necaz??? Si uite-asa mi-am dat singur dreptate si m-am intaratat in propria-mi inima pana ce am devenit dusmanul dinauntru- cariul ce roade in nestire si subrezeste lemnul de cea mai buna calitate. Zice o vorba: "pazeste-ma, Doamne, de prieteni/(casnici), ca de dusmani ma pazesc eu singur!"

Vreau in contextul asta sa vorbesc si despre ceva ce n-am vorbit cu nimeni niciodata. E vorba de vizionarea unor scene sexy sau porno, din reviste sau filme. Stiu ca e greu de crezut, chiar pt. mine insumi este pur si simplu inexplicabil, dar niciodata revistele porno sau sexy n-au avut alta insemnatate pt. mine decat ca material informativ, de documentare. Nu stiu cum priviti voi lucrul asta, insa eu in afara de sotia mea, de formele trupului ei frumos si curat, n-am dorit mai mult. Exista instinctual in fiinta mea dorul de ea, nu de femeie straina, pt. ca fantezii erotice nici macar nu mi-am putut inchipui sa am cu altcineva in afara ei. Si poate ca n-ar fi rau de spus un lucru aici, anume ca ea a fost prima femeie din viata mea si a ramas singura! Cred ca totusi i-am ramas fidel pana la capat, in pofida aparentelor care m-au tradat de inselator. Dar, sigur, asta ramane o afirmatie neverificabila. Cred ca ei i s-a parut a fi hidoasa aceasta fata ascunsa a mea, insa mie mi s-a parut a fi in regula fiindca oricine isi doreste sa aiba o viata sexuala normala, mai ales cand e vorba de inceputurile acestei vieti. Asta nu m-a facut instabil in sentimentele mele fata de ea si nici in dorintele mele pasionale pt. ea ca femeie. Daca macar ar fi existat posibilitatea citirii gandurilor...

Revenind la conversatia mea cu gazda, stiti cum s-a intamplat atunci cand mi-a zis verde-n fata cine sunt? Am scuturat din cap si-am zis: NU, eu cu siguranta nu sunt asa! NU sunt eu cel zugravit aici! Cata mascarada, ce oglinzi diforme am trebuit sa folosesc pt. a-mi canta singur in struna...! Pai e normal de vreme ce ego-ul uman si in special cel masculin nu poate accepta ideea ca daca ai gresit cumva trebuie sa recunosti asta cat mai curand, nu sa dai din colt in colt doar-doar s-o gasi o portita de scapare din fata propriei constiinte. Cand nu-ti joaca nimeni dupa cum ii canti, crezi ca nu vrea sau nu stie sa joace, nu te gandesti niciodata ca muzica ta e proasta si ca are ritmul stricat. In plus uiti ca fiecare are anumite afinitati pt. probabil lucruri diferite decat ale tale.

Mi-am zis la un moment dat ca de s-ar deschide pamantul sub mine si pe loc m-ar inghiti, nu mi-ar parea rau. Merit cu varf si indesat o bataie crunta, dar daca s-ar intampla asa n-as mai avea vreme sa indrept pe cat posibil greselile trecutului. Si apoi cui i-ar folosi un asa sacrificiu? Ei, asta-i o intrebare mai dificila. Poate ca in felul asta ar scapa lumea de tirania si de mandria mea...

Stiti ce e cel mai dureros in amintirile astea? Ca unele persoane din apropierea ei mi-au atras atentia inca de la inceput sa n-o ranesc, fiindca e o fiinta sensibila si a indurat destule la viata ei. Dar nesimtitul de mine a dat din cap atunci ca un natang ca intelege, a raspuns sa nu-si faca griji pt. ea si i-a asigurat ca o iubeste nespus de mult. Sigur ca o iubeam, insa indiferenta mea in a applica in practica acest sentiment rafinat si uitarea rugamintilor ei si ale prietenilor ei a facut din mine cel mai josnic si lipsit de constiinta barbat de care ar fi putut avea parte. Si nu pot sa nu ma intreb acum: de ce mi-au atras atentia atunci, ce au vazut acele persoane in viitorul nostru...?

Cred insa ca cea mai mare greseala pe care am putut-o face a fost aceea de a-i reprosa unele lucruri, asta fara a ma gandi in prealabil ca era necesar sa-mi aplic intai mie aceleasi reprosuri. M-am grabit sa ridic piatra si sa arunc asupra ei cu manie, n-am cautat niciodata cu adevarat sa inteleg si logica dupa care isi randuia ea propria viata. Si chiar sa fi avut dreptate, oare nu puteam macar sa fiu mai blajin, mai bland, mai temperat??? Sigur ca n-au existat numai zile negre, totusi ce folos de toate celelalte zile bune daca atunci cand a fost mai mare nevoie de mine eu am lipsit cu desavarsire la apelul cel mai important??? Vedeti voi, eu am gandit (superficial ca intotdeauna) ca ea n-a vazut decat partea goala a paharului... Insa nu m-am gandit niciodata ca in fapt eu n-am turnat nimic in respectivul pahar, ea mi l-a intins plin si eu am sorbit pana la ultima picatura apoi am uitat de asta si m-am trezit ca cer din nou sa beau- ceva in genul: "muieti ti-s posmagii?". In imaginatia mea bogata eu il vedeam plin, dar in el sufla vantul deznadejdii ei, nu era iubirea sau vreun rod al iubirii mele, ci numai un gol imens- si iata ca acum asta se razbuna fiindca acest gol s-a transferat pe deplin in propria-mi inima ca sa vad si eu cum e...

Stiti ce regret cel mai mult? In primul rand zambetul ei cald, dragastos, aproape nelumesc, acel zambet care incetul cu incetul s-a intunecat, apoi a disparut fara urma de pe fata ei obosita de atata chin sufletesc. In al doilea rand regret enorm timpul ei irosit in van in incercarea ei supraomeneasca si inutila de a mentine viabila o casnicie pe care eu o daramam prin orice mijloace. Apoi regret noptile pierdute in fata monitorului sau a televizorului, nopti care cel putin teoretic ar fi trebuit sa i le dedic in totalitate. Imi vine acum sa ma dau cu capul de toti peretii, sa-mi sfasii pieptul ca sa-mi scot inima si sa mi-o arunc la caini, dar cred ca nici cainii n-ar manca asa o inima neagra si stricata. Si cate regrete nu s-au ancorat acum in sufletul meu..., cate pareri de rau... Ce folos, sunt tardive.

A avut anumite pretentii pe care m-am grabit sa le accept gandindu-ma ca chiar daca unele nu-mi prea convin va trebui sa invat sa le respect ca atare. Dar bineinteles ca nu i le-am respectat nici o clipa; cum adica ea sa ridice pretentii si eu nu? Pai bine, mai golane, atunci de ce-ai mai acceptat? Si daca ti-a cerut s-o respecti si sa nu-i incalci anumite reguli pe care ea le avea deja in practica, tu te-ai gasit sa terfelesti totul fara zabava in dorinta de a-ti impune tu propriile legi? Adica tu sa-ti hranesti orgoliul masculin pana crapa iar ea sa taca si sa inghita ineptiile tale? Ce te asteptai, sa-ti puna cununi de lauri pe tamplele-ti intelepte??? A avut dreptate sa afirme ca ai incercat sa manipulezi in fel si chip unele situatii de asa maniera incat, normal, ea sa apara ca o scolarita prinsa cu copiatul si pedepsita- pusa la colt. Dar stii ceva interesant? N-ai facut decat sa te manipulezi pe tine insuti, pana la urma.

Stiu acum ca nu mai exista cale de intoarcere din voiajul de...despartire, incerc sa ma impac cu ideea asta. Acum..., acum ce-i de facut? Nimic nu mai e de facut decat bineinteles luarea aminte pe viitor si indreptarea copacului crescut stramb. Mai este posibil oare? Minuni se mai intampla, dar se spune ca tin doar 3 zile. Socotesc ca mie mi s-au oferit din partea sotiei mele mai mult decat suficiente zile pt. minuni (fara a mai pune la socoteala noptile) si daca ineptia si inertia nu m-ar fi dus in continuare pe acelasi val pierzator, azi n-as mai fi avut ce scrie aici. De aia va spun ca daca este cineva de care trebuie sa va fie mila in toata povestea asta sordida, acea unica persoana este sotia mea.

O singura dorinta mai am acum in viata, indiferent pe ce drumuri vom apuca fiecare din noi: anume sa reuseasca in cele din urma sa-si calce (inca o data, pt. a cata oara???) pe inima si sa ma ierte- nu cu sensul de a ma primi inapoi in viata ei, n-as merita asa ceva. Recunosc totusi ca sufletul meu nu mai are pace de cand ne-am separat si ca singura alinare mai rasare in sufletu-mi hain doar atunci cand o zaresc, altfel viata mi se pare lipsita de sens, lipsita de culoare, de farmec... Vioiciunea de altadata m-a parasit definitiv in ultima vreme iar de reusesc sa uit pt. o clipa si zambesc, atunci vine glasul acesta cumplit care ma intreaba: mai poti zambi? Si ca un facut, chiar de vad o femeie mai frumoasa in fata mea, ma uit la ea ca prin sticla- fiindca dincolo de ea o vad tot pe frumoasa si nevinovata mea sotie!!!

Am avut un noroc orb sa dau peste asa o femeie care sa ma iubeasca sincer, si asa cum spunea un antevorbitor aici (care nu stie cum sa-si mai arate aprecierea fata de propria sotie) eu n-am stiut/n-am invatat sa-i apreciez calitatile decat dupa ce am pierdut-o.

Cred ca pe aceasta cale am raspuns inclusiv cererilor mai vechi de a-mi cere iertare fata de unele persoane de pe forum.

Vreau sa inchei prin copierea unuia din ultimele mesaje aparute la acest topic fiindca mi se pare ca se potriveste f. bine acestei situatii.
"Barbatii nu sunt cele mai importante fiinte de pe Pamant ,caci in fata lui Dumnezeu toti suntem egali ,si daca va iubim-noi femeile ,nu inseamna ca nu mai avem si alte prioritati in aceasta viata.Imi pare indaratul acestei afirmatii o unda de aroganta.DA, sigur gresim ca sunteti centrul universului nostru ,ca va iubim cu disperare ,ca sunteti lumina ce ne ghideaza pasii prin intunericul vietii,ca suntem orbite de dragoste sub influenta careia se sterg toate supararile provocate,dar nu e greseala noastra ca sentimentele nu sunt impartasite ,ca suntem tratate necorespunzator, pentru ca barbatii habar nu au ce este respectul in primul rand pentru ei si apoi pentru cei din jur.Suntem sclave ale iubirii da ,si deci si ale barbatilor spre rusinea noastra.Oare nu ar trebui sa mai iubim?Ar trebui sa ne schimbam sufletele, materia creierului nostru,caci doar asa stim sa iubim oferind tot ce este inlauntrul nostru.
Atat a avut de spus o romanca din Ploiesti."

Asadar uitati ce ati citit in carti sau ati vazut prin filme, asta e povestea adevarata a doua vieti irosite si a unei iubiri distruse de un barbat roman- damnat sa fie in veci!
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#33058 (raspuns la: #31644) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dragostea ....V ....element existential - de CarlaCarmen la: 14/02/2005 11:02:33
(la: VIATA..., CA DESTIN INTR-O IUBIRE PURA)
Cautand un plan de afaceri ....cautand succesul... deloc intamplator am descoperit cafeneaua.com si ...teme interesante de discutii.

Doresc sa te felicit pentru ceea ce ai scris mai sus..ma bucur ca exista asemenea consideratii....dintotdeauna s-a scris despre DRAGOSTE. E forta unica din UNIVERS CARE SCHIMBA TOTUL! Are puterea si confera motivatia existentiala...dintotdeauna a existat polaritatea dintre principiile feminin si masculin...pe Terra, aceasta polaritate...atractie ..defineste insasi viata!



Citatul meu favorit este:" Intelege cat mai profund ca momentul de fata e tot ce ai!" Eckhart Tolle, "Puterea prezentului" sau "Power NOW! " O carte de mare exceptie. Se spune ca daca o citesti e suficient sa poti trai ALTFEL...se schimba paradigma asupra vietii....nu poti respira pentru ieri...si nu poti respira pentru maine...RESPIRI SI EXISTI ACUM! TREBUIE eliberat TRECUTUL....uitate tristetile, nereusitele...importanta e binecuvantarea tuturor fricilor... e inalt benefica, asta e deblocarea din "matrite" - M A T R I X (capodopera cinematrografica) -....fara frica si temeri inutile!!
Viata continua cu Speranta, Iubire, LUMINA,Credinta.

Deosebita consideratie,
Love& Light & Smile
Carla
#36257 (raspuns la: #34651) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
In mod clar nu e dragoste... - de camyb1981 la: 01/03/2005 09:55:32
(la: Dragoste prin Internet)
Nu are cum sa fie dragoste, pe net toata lumea isi proiecteaza o imagine ideala, sau in orice caz mai putin cenzurata si aproape imposibil de verificat... De exemplu, pe mine m-a impresionat odata un tip (printre altele) recitandu-mi o poezie pe care o auzise la o lansare de carte...Ulterior am aflat ca ajunsese acolo din greseala si ca era singura poezie pe care o stia (partial) pe de rost, pentru ca murea de foame si era o poezie de-a lui Sorescu, ceva cu "varza cu carne":))) Misto, nu?

Mi-am facut si prieteni foarte buni pe net, dar niciunul dintre ei nu imi era cunoscut in momentul in care ne-am intilnit, chiar daca nu era un contrast izbitor, diferentele existau.

Daca ai o relatie obisnuita si apoi intervine distanta, internetul poate ajuta sa-ti mai treaca din dor, dar nici discutiile cu persoana iubita nu sint aceleasi ca atunci cind esti fata in fata si te tii de mina:)

In concluzie, dragoste, nu, prietenie se poate!


"Opreste trecerea. Stiu ca unde nu e moarte nu e nici iubire , si totusi te rog: opreste, Doamne, ceasornicul cu care ne masori destramarea."
dragostea nu are varsta... - de scouty_tam la: 01/04/2005 16:28:15
(la: Cata importanta are diferenta mare de varsta intre parteneri?)
Zodiacul chinezesc spune ca... exact acele cupluri in care diferenta dintre parteneri este de 7 ani... sunt cele mai armonioase. E vorba acolo, de compatibilitati calculate dupa astre si alte observatii facute dupa o perioada destul de mare de timp si... generatii.

Cum nu cred 100% in zodiace, pot cita ca 'dragostea nu are varsta'. Evident, asta poate fi interpretata din doua puncte de vedere:
1. Dragostea care dureaza... si dureaza... si dureaza (sa nu-mi spuneti ca starea de indragostire este permanenta, ca nu va cred) din cauze de dragoste, indragostire, comunicare, negociere, surpriza, cooperare.
2. Dragostea dintre partenerii care nu au aceeasi varsta (cu diferente mari) care dureaza... dureaza... dureaza... tot datorita celor mai sus enumerate.

Voi introduce un fragment original din cartea 'High fidelity' - Nick Hornby. Nu va pot demonstra, in nici un caz, ca exista mai multi oameni care gandesc altfel... decat 'normal-ul' celorlalti (si aici... hai sa vedem ce-i aia 'normalitate') dar se gasesc :>

'Read any woman's magazine and you'll se the same complaint over and over again: men - those little boys ten or twenty or thirty years on- are hopeless in bed. They are not interested in 'foreplay'; they have no desire to stimulate the erogenous zones of the opposite sex; they are selfish, greedy, clumsy, unsophisticated. These complains, you can't help feeling, are kind of ironic. Back then, all we wanted was foreplay, and girls weren't interested. They didn't want to be touched, caressed, stimulated, aroused; in fact, they used to thump us if we tried. It's not really very surprising, then, that we're not much good at all that. We spent two or three long and extremely formative years being told very forcibly not even to think about it. Between the ages of fourteen and twenty-four, foreplay changes from being something that women want and men can't be bothered with. (Or so they say. Me, I like foreplay - mostly because the times when all I wanted to do was touch are alarmingly fresh in my mind.) The perfect match, if you ask me, is between the Cosmo woman and the fourteen-year-old boy.'

... sau iubirea nu are limite... depinde cum trasneste. Sunt prea multi factori si prea multe astre in calcule, ca sa spunem ca exista doar interese, cand se face evaluarea unui cuplu, cu parteneri de varste diferite.
_________________________
Surreal but nice
Internetul si cartile... - de ampop la: 12/04/2005 12:36:29
(la: Este mai important internetul decat cartile, in secolul XXI ?)
Prefer "a solid copy" pe care s-o rasfoiesc in tihna, decat sa stau cu ochii in monitor, caci mi-a slabit vederea din aceasta cauza. Totusi, ca instrument de documentare rapida, cu citire "pe diagonala" internetul isi are desigur rolul sau destul de important. Informatia importanta in orice demers de cercetare nu o vei gasi niciodata nici pe internet "for free". La fel cum cumperi o carte, asa va trebui sa-ti deschizi punga pentru un articol, un CD etc. O carte buna...hmmm...are farmecul ei!
Mario
scripta...... - de Bridget la: 27/04/2005 15:00:01
(la: Scripta Volant)
Am citit eseul tau , l-am recitit .....si tot nu e de ajuns . Posibil il voi relua maine sau in ziua in care voi simti ca sufletul meu poate intelege mai profund decat la prima citire . Acum iti pot spune ,ceea ce sunt sigura ca stii ,doar ca partea cu cartile citite de mult este pretextul pentru o reflexie asupra vietii tale si a relatiilor cu fiintele ce au parut sa conteze intr-un moment al ei. Esti atat de talentat in ale scrisului , si nu vreau sa-ti fac un compliment , incat parca nu pot comenta nimic la problemele pe care le acopera vorbele frumos mestesugite . Fara sa consideri un sacrilegiu facut eseului ,imi voi permite totusi sa revin la framantarile care ,banuiesc , l-au generat . Cred ca esti mult prea tanar ca sa ai dreptul sa-ti consideri sufletul golit de trairi si ,tot prea tanar ,sa tanjesti dupa acele ganduri frumoase care insotesc amintirea unei iubiri , mai mult sau mai putin profunda . Poate , tot pentru ca esti atat de tanar , astepti acea dragoste totala , care te implineste si te consuma pana la epuizare , care te devasteaza si te inalta simultan . Poate exista , dar nu ne e data tututor , as zice ca e numai pentru alesi , acei care raman dupa o asemenea experienta suspendati undeva intre real si metafizic .Cei mai norocosi dintre ei au reusit sa se exprime in marea cultura ,dar cei mai multi s-au exprimat doar in fata doctorului psihiatru , asta in caz ca au avut banii necesari .Te rog , scuza-ma ca am scris asta , dar asa mi-a parut cinstit .Cum poate la fel de cinstit este sa-ti sugerez sa citesti scrisoarea despre iubire a lui Radu Herjeu , publicata tot pe acest site .Daca toti am incerca sa intelegem ce a scris acolo , din pacate multi simtim altfel decat cumintenia iubirii la care ne invita si nu ne putem opune devastarii pentru ca vrem mult si intens,poate nu am mai avea framantari ca cele descrise de tine . Mai permite-mi doar sa-ti amintesc o zicere :"Putin ne pasa cat de putin dureaza daca e sa iubim cu adevarat ".Nu cred ca e cazut sa-ti amintesc "paternitatea" ei,dar e cazul sa-ti spun ca putin ne pasa cum s-a terminat daca am iubit cu adevarat .Iti doresc sa fii fericit .
Bridget






Citez pe Mantuitorul din cart - de nonnino la: 30/05/2005 21:54:56
(la: Aspectul exterior)
Citez pe Mantuitorul din cartea sfanta Biblia Matei 12:33-35 inclusiv.Ori faceti pomul bun si rodul lui bun,ori faceti pomul rau si rodul lui rau:caci pomul se cunoaste dupa rodul lui.........v.34 caci din prisosul inimi vorbeste gura. v.35 Omul bun scoate lucruri bune din visteria buna a inimi lui;dar omul rau scoate lucruri rele din visteria rea a inimi lui.
Deci pentru a cunoaste un om trebuie sa ne uitam la roadele lui.Un paduret nu va face niciodata mere bune, si, nici via smochine.Ceea ce are omul in interiorul lui aceea va scoate afara.Domnul Isus Hristos ne invata in Galateni 5:22 ROADA Duhului este: dragostea,bucuria,pacea,indelunga rabdare,bunatatea,facerea de bine,credinciosia,blandetea,infranarea poftelor.Impotriva acestor lucruri nu este lege. Imaginativa ca fiecare din noi sa rodim aceste roade,cum ar arata lumea?Domnul Isus sa va binecuvinteze!
despre carti - de bloom la: 08/09/2005 12:19:16
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
bloom

Cartile pot fi aur curat. Fiecare citire si recitire ne schimba. Nu conteaza cate carti ai citit, daca nu ramai cu esentialul. Nu poti vedea intr-un tablou sau carte mai multa inteligenta si profunzime decat avem in noi insine.
Cartile care m-au marcat nu s - de Honey in the Sunshine la: 23/09/2005 13:59:48
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Cartile care m-au marcat nu sunt neaparat cartile mele preferate... Presupun ca autorul thread-ului se referea la cartile care au schimbat ceva in noi.Pentru mine astea sunt :
"Despre dragoste si alti demoni" - Garcia Marquez"
"Umiliti si obiditi" - Dostoievski
"Siddharta" - Hesse
"Der Zauberberg" - Thomas Mann
"Magicianul" - John Fowles
"Un uomo finito" - Giovanni Papini
"The bell jar" - Sylvia Plath

Astea nu sunt cu siguranta cele mai bune carti pe care le-am citit... Cred ca au fost doar cele a caror mesaj a fost mai aproape de sufletul meu.

P.S.: Unele titluri sunt in original pentru ca nu stiu cum au fost traduse in romana si n-am vrut sa aproximez.
_____________________________________________________
Communication is not just words, communication is architecture.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...