carti download zbor deasupra unui cuib de cuci

da, cunosc cartile lui Sven Hassel, insa ce m-a impresionat din reportajul BBC a fost punctul de vedere, numarul imens de victime, diferitele nationalitati participante (polonezi ??) - acest lucru a fost mai surprinzator pentru mine.

oi fi inca o victima pe altarul manipularilor americano-sovietice in ce priveste descrierile acestu razboi...

Draga mea (sper ca nu esti barbat),

Si ce daca au dat o lege ca asta. Tu ai sa pleci. Si ce daca nu te lasa sa iei carti din tara. Sint atitea carti bune afara. Gaseste-le si o sa vezi ca nu-ti trebuie carti romanesti.

Daca emigrezi in alta tara, iti dau in 'tip'; nu-ti lua nici o carte de citit romaneasca.

Daca stii limba cit de cit, nici un dictionar.
Daca crezi in Dumnezeu, ia-ti doar Biblia.

Iti va fii mult mai usor sa te integrezi si o sa te forteze sa citesti in engleza sau franceza.

Numai bine
Florin si atat

Sunt niste carti magice despre care nu vorbeste nimeni. Vorbesc eu. Cartile magice mi-au schimbat viata.

Avand in vedere setea de cunoastere a omului, in genere, binenteles exista pentru fiecare entitate in sine o carte asa zisa "de capatai"in cazul meu, am trait cu sufletul la gura citind Vraciul,Fratii Karamazov,Mizerabilii;
Poate acesta noua generatie are cu totul alta conceptie despre carti ,cultura in general, caci privind in strada vad doar fata hidoasa a incapacitatii din toate punctele de vedere,adica nu muncim dar banii vrem, nu stim dar in genere vorbim tare si raspicat, efectiv nu stiu de ce ne mai miram ca tara se indreapta spre haos,cultural , social, economic,politic, neavand o baza solida ,care se cladeste in timp, si prin vointa, cunoastere, s.a. e normal sa blamam ici si colo, masurile fiind nule , in esenta ce rost mai au toate acestea cand parintele e bucuros ca-i poate asigura familiei painea zilnic, neavand alt scop decat supravietuirea fizica, cea morala probabil e decimata de mult, cartii?
Nemancat,gol,astepti capataiul, caci cartile tu inca nici nu le cunosti..

Dupa Pagini Aurii, va recomand "Pagini albe - carte de telefon" volumele pentru Bucuresti si comunele limitrofe.
Chiar daca actiunea treneaza si are extrem de multe personaje, este o carte foarte densa, sub aspectul informatiei oferite si al documnetarii!
;-)

Dintre autorii care pot spune ca au imprimat un anumit curs dezvoltarii mele mai intii l-as numii pe Mircea Eliade ..in special proza sa fantastica ..
dar asta nu a facut decit sa ridice in mintea mea niste intrebari carora le-am gasit raspuns mult mai tirziu ..si la alti autori...
dintre care amintesc pe S.N.Lazarev cu seria sa de carti KARMA
si Scarlat Demetrescu cu Din tainele vietii si ale universului.

A auzit cineva de ele ?

Ovidiu, (noi suntem cam de-un leat, si-mi perimt zic eu, sa-ti spun pe numele mic), de ce sa nu citim pe carti din hartie? Imagineaza-ti ca un aurolac, ce abia stie sa descifreze buchiile, gaseste intr-o pubela o bucata din cartea "O piatra pe cer" a lui Asimov, si o ia cu el, sedus de frumusetea stilului si acuratetea limbajului. Trebuie sa ne adresam numai unui segment privilegiat ce navigheaza pe internet?

Vorbind de grafica SF l-am cunoscut pe Dan Coroiu, ce activa pe vremuri la Univers Club din Ploiesti. Avea ceva talent, dar din pacate acel rosu-negru-alb in ritm obsedant devenea cu timpul obositor...

Cyber-Punk, etc. Lupii tineri...
Pai nu ne ajunge o viata de om ca sa citim capodoperele literaturii SF, si ma refer la cartile scrise de Asimov, Clarke, Lem, fratii Strugatsky, Herbert, Van Vogt, si restul corifeilor...Mai ales acum, cand avem alte posibilitati.
Exista in literatura SF romaneasca contemporana ceva comparabil?

Intr-o iarna, la inceputul anilor '90 mi-a picat in mana o brosura cu nuvele SF, printre care si "Steaua" lui A.C. Clarke. S-a nimerit sa fie ajunul Craciunului cand am citit-o, si am avut ochii in lacrimi cand am terminat-o. Recomanda-mi te rog ceva din literatura SF romaneasca recenta, care sa-mi creeze o astfel de emotie.

Multumesc.

Era vorba de "carti care ne-au marcat existenta", nu atat de valoarea lor... (?) Cred ca cele pe care le-am citit mai tarziu le intrec pe cele citite in copilarie si adolescenta - in FOARTE multe privinte: si ca stil, si ca profunzime, si ca "modernitate" (daca asta e un criteriu valabil)... Dar nu pot spune in nici un caz ca imi marcheaza existenta. Ii confera alt "gust", ma inspira, ma fac sa ma redefinesc si deci sa-mi redefinesc prioritatile - poate, dar cam atat...

Draga Ovidiu, te salut!

Intrucat observ ca in afara de campanii de imagine, SF-ul nu prea isi mai arata fata pe la noi, te provoc la un subiect de discutie: autorii romani de carti SF.
In ultima vreme apar o gramada de carti scrise de SF-isti romani, unii cunoscuti, unii noi si necunoscuti. Dan Dobos a trecut de jumate cu ciclul Abatiei, o carte extraordinara in opinia mea. Sebastian Corn scoate si dansul "Cel mai inalt turn din Baabylon", iarasi in opinia mea, o carte jalnica.
Oare unde ne indreptam cu scrisul, daca ne mai indreptam? Spre un SF pe banda supra-apreciat de edituri pentru a-si vinde cartile? Sau poate spre tacere? De ce oare autorii care atunci cand scriu au ceva in minte nu sunt promovati cum ar trebui? Pai daca era englez, sunt sigur ca Dan Dobos era deja detinatorul a multe premii, carti traduse in toate limbile si lucra deja la film...

Nu in ultimul rand, cam ce carti bune de SF romanesc ai citit de curand?

Multam anticipat, bafta!

"O carte se reciteste.." spunea Nabokov, ca sa poti trece cat mai cu succes peste fabula ei, sa o poti percepe in intregile-i semnificatii, simboluri, detalii, jocuri..
In conformitate cu acest principiu, am mereu o carte de citire si una de re-citire pe noptiera (ma rog, noptiera n-am, asa ca.. pe unde se poate, de obicei pe jos..:-))
Cartea de citire este "Muntele vrajit" al lui Thomas Mann ( pe care, cu rusine recunosc ca n-am indraznit niciodata, desi mi-am propus de cateva ori, sa o .."infrunt". Penibil era numai atunci cand, in diverse cafenele de mai mult sau mai putin scriitori, editori, actori sau betivi pur si simplu, venea vorba si.. trebuia sa recunosc ca eu ...nu)
Nu va pot spune multe dupa doar doua capitole. Curat dostoievskian, ostentativ dostoevskian, de la tema la tipul de scriitura. In cele doua capitole imi readuce in memorie inca ceva de re-lectura: Blecher "Intamplari din irealitatea imediata" si "Inimi cicatrizate".
In legatura cu cea din urma avertizez: impresionant de morbid(poveste cu frustrari, complexe, handicapuri, puroi si boala)
Thomas Mann cu sanatoriul din primele doua capitole-asemenea.
Cartea de re-citire: piesele lui Cehov care ma incanta de fiecare data in acelasi fel ca la prima re-lectura. Umbrele acelea de ne-oameni, durerile acelea stocate, nelinistea si deznadejdea aceea ruseasca, dezechilibrul, dialogul acela frant, care nu se leaga pentru ca in cele din urma nici unul nu-si poate invinge nelinistea...se intinde pe lavita si moare.
E fenomenal, trebuie sa stii numai sa vezi.

ultima Carte citita nu corespunde cu ultima carte citita...in orice caz, ultima cu C mare este "Vita", de Melania Mazzucco. Se bucura de premiul strega pe 2003 cit si de un site web, http://www.rcslibri.it/rizzoli/_minisiti/vita/

.. o carte superba, care te face sa plingi, sa gindesti, sa traiesti, si care picteaza o tema la care nici un roman nu cred ca este indiferent : emigrarea.

autrement are dreptate.
Faptul de a fura, avand in vedere universul de discurs de aici, inseamna sa iei linia melodica, versurile, sau si pe una si pe alta de la o anumita piesa si sa-ti pui numele tau pe coperta discului. La fel si in cazul literaturii, stiintei etc. Asta e motivatia tare a existentei ideii de copyright si aplicarii ei. Chestia ca n-ai voie sa descarci muzica de pe net a fost inventata de unii cu multi bani care vor si mai multi bani. Si cum cei cu multi bani care vor mai multi bani ii ajuta pe altii care la randul lor au multi bani si vor mai multi bani, ideea lor a fost adoptata. In anii 80, cand Metallica canta metal, nu iti zicea nimeni nimic daca imprumutai de la un prieten o caseta cu Metallica, o ascultai , si daca iti place sa o copiezi pe o caseta goala.
Insa Metallica si multi altii nu s-au decis sa cante pop rock degeaba- s-au decis sa faca asta cu (surpriza!) scopul de a face mai multi bani
Ideea descarcarii muzicii de pe internet e o idee extraordinara, si nu numai eu cred asta, ci si multi creatori de muzica (prin asta inteleg atat compozitori cat si instrumentisti) care, spre stupoarea unora, nu vor mai multi bani, ci pur si simplu vor ca muzica lor sa fie ascultata de mai multa lume care nu au altfel de acces la muzica lor din diverse motive (si ma gandesc nu numai la lipsa banilor, ci si la faptul, deosebit de important, ca in Romania nu se gasesc o multime de formatii, artisti, etc care ar interesa pe destui). Un artist care face arta pentru arta nu ar avea nimic impotriva acestei activitati, ci ar incuraja-o.
Si ca sa arat si mai clar cat de absurda este legea interizcerii downloaduri de muzica, am sa arat ce consecinte are (chiar daca aceste lucruri nu se practica, din legea de mai sus decurg logic si masurile pe care le voi enumera):
Ar trebui, deci, sa:
1. Fie interzis sa fotocopiezi o carte sau un capitol, o pagina dintr-o carte! (sa fim seriosi, toti am facut-o si o vom face)
2. Fie interzise albumele de arta! Sa te uiti pe un album de arta este sa ai acces la opera artistului, chiar daca nu la original. Sa asculti muzica descarcata de pe net si nu de pe cd/caseta originala este echivalent cu admirarea unei picturi dintr-un album. Daca e interzisa downloadarea, ar trebui sa ne familiarizam cu opera lui van gogh doar daca mergem la Amsterdam !!
3. Fie interzis ca in baruri sa existe muzica. Doar noi ascultam muzica bietilor artisti fara sa le dam bani!
4. Ar insemna ca eu sunt un delicvent daca ma duc la un prieten acasa si ascult un anumit album pe care el si l-a cumparat!! (daca prietenul respectiv ma lasa sa ascult albumul la el acasa oricand vreau, e acelasi lucru cu a fi efectiv posesorul albumului)

O multime de scriitori, pictori, oameni de stiinta, etc isi publica opera pe internet pentru ca un mai mare numar de oameni sa aiba acces la ea. Asta pentru ca interesul lor nu e mercantil, ci spiritual.

Buna ziua!

Am vazut ka pomenitzi la 'cartzile komoara' si de prima carte / ultima carte.
As avea o surpriza pentru dvs. Am kunoscut-o pe mama lui Catalin Bursaci, autorul cartii, inka traieshte, e plina de energie inka kreatoare (a reushit in ultimii ani sa skrie un roman epistolar de vreo cinci volume a nu stiu kate sute de pagini, despre intreaga istorie a familiei sale de pe la 1860 shi ceva...) si kred ka i-ar face placere sa va kunoaska.
Lokuieshte in Bukureshti.

Daka va intereseaza subiectul sau more info va ashtept un email la:
primacarteultimacarte@home.ro

:o)

Louis-Ferdinand Celine - Voyage au but de la nuit - Journey to the End of the Night - Calatorie la capatul noptii
William Boyd - Any Human Heart - À livre ouvert - nu cred ca a aparut inca in romaneste
Itallo Calvino - Se una notte d'inverno un viaggiatore - If on a winter's night traveller
Hermann Hesse - Der Steppenwolf - Steppenwolf - Lupul de stepa -
Stanislaw Lem - Solaris
Haruki Murakami - The Wind-Up Bird Chronicle - nu cred ca a aparut in romaneste, desi au aparut alte carti ale lui
Salman Rushdie - The Satanic Verses - Versetele satanice
Par Lagerkvist - The Dwarf - Piticul
Gabriel García Márquez - Un veac de singuratate - One Hundred Years of Solitude
Jostein Gaarder - Sophie's World - Lumea Sofiei - nu cred ca a aparut in romaneste
Kim Stanley Robinson - The Years of Rice and Salt

"Dar pentru carte de sejour trebuie nr de Secu."

Fals. Eu am obtinut cartea de sejur fara Secu. Nicaieri in lege nu se vorbeste despre asa ceva. E probabil vorba de un abuz de putere, si aveti cai de atac.

ma simt nevoit sa postez comentariul asta si aici. sunt unele specimene care inca nu inteleg.

Faptul de a fura, avand in vedere universul de discurs de aici, inseamna sa iei linia melodica, versurile, sau si pe una si pe alta de la o anumita piesa si sa-ti pui numele tau pe coperta discului. La fel si in cazul literaturii, stiintei etc. Asta e motivatia tare a existentei ideii de copyright si aplicarii ei. Chestia ca n-ai voie sa descarci muzica de pe net a fost inventata de unii cu multi bani care vor si mai multi bani. Si cum cei cu multi bani care vor mai multi bani ii ajuta pe altii care la randul lor au multi bani si vor mai multi bani, ideea lor a fost adoptata. In anii 80, cand Metallica canta metal, nu iti zicea nimeni nimic daca imprumutai de la un prieten o caseta cu Metallica, o ascultai , si daca iti place o copiai pe o caseta goala.
Insa Metallica si multi altii nu s-au decis sa cante pop rock degeaba- s-au decis sa faca asta cu (surpriza!) scopul de a face mai multi bani
Ideea descarcarii muzicii de pe internet e o idee extraordinara, si nu numai eu cred asta, ci si multi creatori de muzica (prin asta inteleg atat compozitori cat si instrumentisti) care, spre stupoarea unora, nu vor mai multi bani, ci pur si simplu vor ca muzica lor sa fie ascultata de mai multa lume care nu au altfel de acces la muzica lor din diverse motive (si ma gandesc nu numai la lipsa banilor, ci si la faptul, deosebit de important, ca in Romania nu se gasesc o multime de formatii, artisti, etc care ar interesa pe destui). Un artist care face arta pentru arta nu ar avea nimic impotriva acestei activitati, ci ar incuraja-o.
Si ca sa arat si mai clar cat de absurda este legea interizcerii downloaduri de muzica, am sa arat ce consecinte are (chiar daca aceste lucruri nu se practica, din legea de mai sus decurg logic si masurile pe care le voi enumera):
Ar trebui, deci, sa:
1. Fie interzis sa fotocopiezi o carte sau un capitol, o pagina dintr-o carte! (sa fim seriosi, toti am facut-o si o vom face)
2. Fie interzise albumele de arta! Sa te uiti pe un album de arta este sa ai acces la opera artistului, chiar daca nu la original. Sa asculti muzica descarcata de pe net si nu de pe cd/caseta originala este echivalent cu admirarea unei picturi dintr-un album. Daca e interzisa downloadarea, ar trebui sa ne familiarizam cu opera lui van gogh doar daca mergem la Amsterdam !!
3. Fie interzis ca in baruri sa existe muzica. Doar noi ascultam muzica bietilor artisti fara sa le dam bani!
4. Ar insemna ca eu sunt un delicvent daca ma duc la un prieten acasa si ascult un anumit album pe care el si l-a cumparat!! (daca prietenul respectiv ma lasa sa ascult albumul la el acasa oricand vreau, e acelasi lucru cu a fi efectiv posesorul albumului)

O multime de scriitori, pictori, oameni de stiinta, etc isi publica opera pe internet pentru ca un mai mare numar de oameni sa aiba acces la ea. Asta pentru ca interesul lor nu e mercantil, ci spiritual.

PS: Abia acum am auzit de chestia cu coafezele si UCMR-ul (cred ca vine de la Uniunea Comunistilor Mitocani din Romania). 2 ANI INCHISOARE?????? DUMNEZEULE!!! Acest exemplu, prin absurditatea lui ce nu are nevoie de demonstratii, arata clar consecintele aplicarii unei astfel de mentalitati in lege. Lacomia e motivul pentru toate astea...

Jay, am primit o carte super "Mafiile" ..he he, intreaga istorie a mafiotilor din toate timpurile, cu poze vechi:) Mi-a placut proza ta, eu n-am vazut filmul, l-am pierdut si pe asta..dar am citit Iliada.

Intr-adevar, sunt unele carti care m-au impresionat. Printre ceel are imi vin in minte in orice moment sunt: Jar de Liviu Rebreanu, Accidentul de Mihail Sebastian, Parfumul de Patrick Suskind si Veronica se hotarateste sa moara de Coelho. Sunt carti ce le-as citi in orice moment fara sa ma plictisesc.

De ce unii traiesc aventuri, si eu nu? Plecarea mea din Romania nu a avut nimic aventuros, s-a facut in forma plecarii la studii (doctorat).
Si in primul rand as vrea sa stiu ce inseamna 'pe vremea noastra'?
Eu de cand m-am nascut si pana acuma am trait tot timpul in vremea mea, nu am reusit decat sa-mi imaginez trecutul (vremea lui bunica) si chiar arhi-trecutul (epoca pietrei slefuite). Viitorul, oricat mi l-am imaginat a fost dezmintit ulterior de evenimente.
Si ca sa revin la aventura mea ... care lipseste. (Mai multa aventura am avut in adolescentza, cand mergeam cu prietenii pe santiere arheologice, si plecam seara din tabara sa culegem dude sau prune de pe marginea drumului, si ni se facea inima cat un purice sperand sa trecem neobservati de cainii ciobanesti de la stana.)
Dorinta mea foarte arzatoare (din cauza temperamentului) a fost sa plec de acasa. Mi-ar fi convenit sa am si eu o cocioaba in care sa fiu sefa peste viata si destinul meu (conform poeziei: "pun ibricu, fac cafea/ sunt cucoana-n casa mea" - "balada chiriasului grabit" de Topârceanu (parca!)). Dar neavand mijoace financiare (deh am fost si noi saraci, ca bugetarii (necorupti) din toate timpurile) si avand un frate (la a carui dorinta de independenta s-a gandit bunica lasandu-i mostenire gasoniera ei) parintii au ajuns la concluzia ca 'lasa ca tu stai cu noi, ca mai bine-i asa, pentru o fata'. Din pacate tendintele mele evazioniste m-au incordat in 'lupta de clasa', si in loc sa fiu o fiica dulce si devreme acasa, am ajuns cam acra si alergand dupa ultimul troleibuz. Ce n-as fi dat eu atunci sa fiu lasata sa plec de acasa, spre a vedea lumea cu muschii mei, dar nici macar in pragul facultatii n-a vrut mama sa ma lase sa plec (de ce sa pleci ca avem tot ce vrei si in oras la noi, si mai bine iti este). La asa atac logico-reznoabil n-am putut opune nici un argument acceptabil, si am capitulat, am ramas acasa inca 5 ani. Totusi, mi s-a pus in vedere ca daca vreau sa plec de acasa numai la studii in strainatate voi avea voie. Si deci am acceptat cu seninatate o oferta de bursa la doctorat in UK, fiindca era singura sansa de a fi altundeva decat in domiciliul parintesc. Daca m-ar fi 'lasat' sa fac facultatea la Iasi sau Bucuresti, probabil ca azi as fi locuit in Romania.
Ce-am simtit intai ? Incantare (primul zbor in avion) si uimire (vacile lor sunt ca la noi dar masinile merg pe partea cealalta). Cei de la universitate au avut multa grija de mine si de celalalt 'boboc' si in plus mai erau inca vreo 10 colegi romani care m-au ajutat sa ma obisnuiesc. Dupa 3 luni ma obisnuisem cu majoritatea lucrurilor (inclusiv ploaia) si ma bucuram de libertatea dobandita, dar mi-era si dor de casa. Oamenii din Anglia sunt in general amabili si te ajuta cat pot de mult, chiar si functionarii lor sunt antrenati sa fie extrem de politicosi si amabili, sa zambeasca si sa te inteleaga. Fireste exista si exceptii.
O noua dificultate a fost anul trecut cand ne-am stramutat de partea cealalta a canalului (FR). Aici am simtit in cateva locuri dezamagire (servicii mai proaste laudandu-se ca-s cele mai bune din lume), in altele
incantare (standurile de mâncaruri artizanale). Oamenii din FR, desi bine intentionati si doritori sa te ajute, sunt deseori invinsi de sistem (nimeni nu stie exact cum sa te descurci cu birocratia) si multi habar n-au cum se folsesc formularele nr 357 si 4224 (numere fictive) din biroul lor, privind pe cetatenii din afara UE care vor sa traiasca si munceasca in tara lor). Greu a fost si cu cautatul unui loc de munca, sistemul se bazeaza mai mult pe 'toata lumea stie ca...' decat pe informare publica de genul 'manualul extraterestrului pentru gasirea unui post in invatamant'. Singurul ajutor dat de statul francez a fost securitatea sociala (am fost la dentist pe banii lui de vreo 7 ori).
Cred ca nu asta e ceea ce ai vrut sa auzi. Nu pot sa zic c-am emigrat din anumite motive ('it just happened') sau ca a fost o aventura. Aventurile se intampla numai altora, dar nu ma plang, imi pot imagina eu cate vreau sau sa le traiesc prin paginile cartilor.
___________
nu Trecutul, nici Viitorul, ci Prezentul

Doar semnalez o carte de forta
Dan Dungaciu - Natiunea si provocarile (post)modernitatii, Editura Tritonic, 2004, 500 pag., 300 000 lei.

Merita! Ema Word are dreptate!