Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
Lectura de vineri: interviu cu HENRI CARTIER-BRESSON - de Dinu Lazar la: 06/08/2004 09:52:23
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
An appreciation of the life of Photographer HENRI CARTIER-BRESSON
An hour-long interview with the father of modern photojournalism at
#19152 (raspuns la: #19139) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Henri Cartier-Bresson (1908 – 2004), fotograf - OMAGIU - de ovidiusimina la: 11/08/2004 10:54:33
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
« Au fond, ce n’est pas la photo en soi qui
m’interesse. Ce qui je veux c’est de capter une
fraction de seconde du réel »

Henri Cartier-Bresson (1908 – 2004)

Kingdoms of the world in a moment

Aug 5th 2004, From The Economist print edition

Henri Cartier-Bresson, whose photographs defined the
20th century, died on August 3rd at the age of 95

ALTHOUGH his name was familiar almost everywhere, far
more so indeed than his work, Henri Cartier-Bresson
himself was not a familiar sight. With his alert blue
eyes and a coloured handkerchief knotted round his
neck, he would wander the streets near his home on
Paris's rue de Rivoli and seldom be recognised. One of
the greatest photographers of the 20th century was
himself rarely photographed.

In his lifetime, he travelled to all corners of the
earth, capturing images of some of the most
extraordinary moments of 20th-century history—the
Spanish civil war, the liberation of Paris after the
second world war and the funeral of Mahatma Gandhi. At
the same time he framed and preserved less famous
moments, elevating them with his genius so that they
somehow seemed to capture the essence of life itself.

His unequalled ability to seize a millisecond in time
was uncanny. In his book “The Decisive Moment”,
published in 1952, he wrote: “It is the simultaneous
recognition, in a fraction of a second, of the
significance of an event as well as a precise
organisation of forms, which give that event its
proper expression.” He was never very interested in
the technology of photography, in the effects that
could be obtained during developing and editing in a
dark room. It was all about the thrill of the chase,
the chance to seize a moment.

The man who first inspired Mr Cartier-Bresson was a
photographer called Martin Munkacsi, whose picture of
naked African boys running into Lake Tanganyika in
1931 persuaded him to take photography seriously. “I
couldn't believe that such a thing could be caught on
camera,” he said, “so I grabbed my Leica and went out
into the street.”

Between 1932 and 1935, he lived rough in Italy, Mexico
and Spain where he took some of his most memorable
images. Back in Paris he worked with Jean Renoir, a
film director, and ended up playing the unlikely role
of an English servant in the director's masterpiece,
“La Règle du Jeu”. He was a prisoner-of-war for three
years, and after the war was one of the founders of
the Magnum agency, a trail-blazing photographers'
co-operative. In 1948 he went on the road again,
mostly to India and China (in time for the fall of
Chiang Kai-shek), in an age when the images of
photojournalists like him filled the pages of picture
magazines that were, in the pre-television era,
hungrily viewed by millions.

Unassuming genius
For the last quarter of a century, Mr Cartier-Bresson
eschewed photography, taking only the occasional
snapshot of friends and family, and turning his
attention to drawing. (He trained originally as a
painter, his early work influenced by his friend, the
surrealist artist Max Ernst.) He maintained that he
scarcely wanted to discuss photography any more. “It's
like when you're divorced”, he said, “and people keep
asking about your former wife. There's something
indecent about it.”

He settled into a quiet life in France—in Paris and in
the small house that he owned for some 30 years in the
Lubéron, a region in the south of the country, to the
east of Avignon. And there he died on Tuesday August
3rd, just less than three weeks away from his 96th

Mr Cartier-Bresson always said that to be a great
photographer you had to be unintrusive. “For me,
photography is very much a physical pleasure—it's like
hunting, except that we don't kill.” At the height of
his career he would stalk his subjects, and his quarry
would often be unaware that it had been captured on
film. His desire to remain out of the limelight stayed
with him to the end, including his wish to hold back
the world's photographers from the funeral of one of
the greatest of them.

His funeral was a private affair attended by some 50
family and close friends. Only after it had ended did
the French Ministry of Culture make an official
announcement of his death. And the next day, August
5th, many of his most famous images were splashed
across the front pages of newspapers the world over: a
woman slapping an informer she recognises at a
deportation camp in Dessau in 1945; Muslim women in
Srinagar, Kashmir, praying to the sun as it rises over
the distant Himalayas; and a French family picnicking
by the River Marne in 1938, almost a last pre-war
moment of stillness.

Of Mr Cartier-Bresson's death, President Jacques
Chirac said: “With him, France loses a genius
photographer, a true master, and one of the most
gifted artists of his generation.” But it is not only
France's loss. Mr Cartier-Bresson's fame, which grew
despite his efforts to avoid it, reminds a much wider
world of its persistent admiration for unassuming
genius, and of the dwindling stock of targets for that


La famille d'Henri Cartier-Bresson, la Fondation Henri
Cartier-Bresson, les photographes et l'équipe de
Magnum Photos ont la tristesse de vous annoncer le
décès d'Henri Cartier-Bresson le 3 Août à 9h30 dans sa
maison du Luberon.Les obsèques ont eu lieu dans la
plus grande intimité. Un hommage sera organisé à sa
mémoire début septembre.

Mai multe informatii referitoare la persoanlitatea si opera lui Henri Cartier-Bresson puteti gasi pe site-ul MAGNUM Agency, fondata de HCB. Adresa este , asa cum s-a mai spus pe acest forum de discutii. Intr-adevar, acolo putem vedea cu totii niste fotografii. Adevarate...

din Bucuresti, un biet ucenic intr-ale fotografiei, Ovidiu SIMINA
Cluj: Omagiu lui Henri Cartier-Besson - de Dragos Bora la: 12/08/2004 09:09:40
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Henri Cartier-Besson a murit luni 2 august 2004.

"Am admirat intotdeauna cat de hotarata a fost arta sa,
niciodata n-a taiat, niciodata n-a schimbat lucruri in
laborator: fotografia trebuia sa fie o imagine reala a
momentului. Doar cu un mic Leica si obiective de 50 mm,
el a schimbat lumea sau cel putin modul in care noi ve-
dem lumea" (New York Times - 4 august 2004)

Vineri, 13 august 2004, la ora 20, et. II, la Casa de
Cultura a Studentilor din Cluj
Dl. Prof. Dr. Iosif Viehmann, cu sprijinul
Centrului Cultural Francez, dedica o seara celui care
a fost Henri Cartier-Besson.
Crima din cartierul Primaverii - de epimeteu la: 17/11/2005 21:13:18
(la: Romanitza Iovan...legitima aparare ?!)

Vineri 7 octombrie 2005, undeva în jurul orei 3 dimineaţa, o împuşcătură a răsunat în cartierul Primăverii. Un om pe nume Adrian Iovan a împuşcat în cap, cu o armă de vânătoare, de la 10 cm. pe un alt om numit Bogdan Iancu. Nu a avut nici un moment de ezitare. L-a privit în ochi pe Bogdan, care stătea agăţat de o conductă de gaz implorând milă şi a apăsat cu sânge rece pe trăgaci. Craniul i-a fost spulberat. După comiterea acestei crime, Iovan a chemat liniştit poliţia. A doua zi, aproape toată presa şi posturile de radio şi televiziune au spus acelaşi lucru: Un hoţ a intrat noapte în casa creatoarei de modă Romaniţa Iovan şi a fost împuşcat, în legitimă apărare de către soţul acestuia Adrian Iovan. Acelaşi gen de declaraţii au dat şi şeful Parchetului Capitalei, Nestor Dragoş, directorul adjunct al Poliţiei Capitalei Lucian Guran, ba chiar - ceea ce e şi mai grav - şi procuroarea Adriana Şerbănoiu, care anchetează cazul respectic. Şi asta ţinând cont exclusiv de declaraţiile celor doi soţi Iovan.

Majoritatea opiniei publice a acceptat fără nici o urmă de îndoială această variantă. "Foarte bine i-a făcut.", "Dacă eram în locul lui Iovan şi eu îl împuşcam.", "Doar aşa pot fi opriţi hoţii.", "A fost legitimă apărare fiindcă i-a încălcat proprietatea"... Stop! Hai să vedem ce înseamnă legitimă apărare şi dacă a fost vorba de aşa ceva în acest caz. Conform codului penal, articolul 44. " Este in stare de legitima aparare acela care savirseste fapta pentru a inlatura un atac material, direct, imediat si injust indreptat impotriva sa, a altuia sau a unui interes public si pune in pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul public. Este de asemenea in legitima aparare si acela care din cauza tulburarii sau a temerii a depasit limitele unei aparari proportionale cu gravitatea pericolului si cu imprejurarile in care s-au comis. De asemenea, atacul trebuie sa fie material, adica sa fie exteriorizat (ex: lovire, taiere, impungere, sugrumare, etc.); atacul trebuie sa fie direct, adica sa ameninte in mod nemijlocit persoana sau interesul public si sa creeze in acelasi timp un pericol nemijlocit; atacul trebuie sa fie imediat, adica este pe cale de a produce, cit si atacul actual in curs de desfasurare pina la epuizarea lui (ex:apropierea amenintatoare cu un cutit, ducerea unei arme la ochi, imobilizare prin strangulare, etc.); atacul trebuie sa fie injust (nelegal, contrar legii, nedrept, nefondat, sa nu fie justificat, sau provocat); atacul trebuie sa fie indreptat impotriva valorilor aparate de legea penala(in speta, dreptul la viata, dreptul la integritatea fizica, dreptul la propietate, etc.) si sa puna in pericol grav aceste valori(un pericol grav poate produce un prejudiciu ireparabil).". A fost oare în cazul din Cartierul Primăverii vorba de aşa ceva? Prin ce l-a "ameninţat" Bodgan Iancu, un omuleţ de 1 metru 60 de centimetri, extrem de beat (după cum a arătat testul de alcoolemie), neînarmat, care se ţinea cu mâinile de conducta de gaz ca să nu cadă pe Adrian Iovan, un om voinic de peste 1 metru şi 80 de centimetri şi înarmat în plus cu o armă de ucis mistreţi? Este vorba de un răspuns "proporţional"? Dealtfel, nici Iovan nu a recunoscut iniţial că a apăsat pe trăgaci - după cum avea să reiasă în urma unei expertize ulteriore - afirmând că arma s-ar fi descărcat "din greşeală" iar el încerca doar să-i "de-a peste mâini hoţului". Şi asta e una din multele minciuni ale soţilor Iovan. Nici varianta conform căreia, e legitimă apărare în cazul " care din cauza tulburarii sau a temerii a depasit limitele unei aparari proportionale cu gravitatea pericolului" nu e corectă: Adrian Iovan a acţionat cu un remarcabil sânge rece - dealtfel firesc pentru meseria sa de pilot de avioane. Dacă, prin absurd, s-ar admite o asemenea variantă pe post de circumstanţă atenuantă, numitul Iovan Adrian ar trebui demis imediat din postul său de pilot!

Dealtfel, semnele de întrebare au apărut destul de repede. De ce nu era activată alarma în imobil? Zona Primăverii este o zonă extrem de păzită, atât de poliţie cât şi de firme specializate de protecţie care pot interveni în mai puţin de 2 minute. Cum se explică faptul că Bogdan Iancu era beat? Nici un hoţ amator - cu atât mai puţin unul prezentat drept recidivist înrăit şi specialist în vile de lux - nu ar fi plecat la "muncă" într-o asemenea stare! De ce, atunci când Romaniţa pretinde că l-a văzut pe hoţ nu a apăsat butonul de declanşare a alarmei, care ar fi dus la intervenţia agenţilor de pază. Dacă cei doi soţi, şi Romaniţa în mod special, erau aşa de afectaţi de eveniment - de ce au dat o petrecere exact cu o zi după comiterea crimei?? Cum se împacă acest lucru cu declaraţiile lacrimogene ale Romaniţei privind faptul că şi-ar putea pierde "mormolocul" din burtă din cauza şocului suferit? Iar întrebările pot continua: Cum a intrat Bogdan Iancu în vila soţilor Iovan? Oare nu cumva la invitaţia acestora? (Unii au mers până la a sugera o posibilă relaţie între Bogdan Iancu şi Romaniţa sau cel puţin o relaţie de "afaceri" dintre Bogdan Iancu şi Adrian Iovan; fireşte, acestea sunt doar speculaţii...). Ştia Bogdan Iancu topografia casei? (avocata familiei Iancu susţine că da.) Cum a ajuns Bogdan în cartierul Primăverii, plecând din Rahova? A venit pe jos, cu un taxi, cu o maşină...? Chiar nu l-a observat nimeni pe străzile ultrapăzite? Mai straniu încă: De ce nu a auzit nimeni împuşcătura - extrem de zgomotoasă dealtfel? De ce a sărit Bogdan Iancu pe geamul de la bucătărie, aruncându-se 6 metri în gol, dacă nu ar fi fost speriat de moarte? De ce nu a fugit mai apoi din vilă, fiindcă - conform declaraţiei lui Adrian Iovan - ar fi avut timp să o facă în cele 4 minute cât i-au fost acestuia necesare să-şi încarce arma. Şi chiar aşa, cum a reuşit Adrian Iovan să-şi încarce arma în doar 4 minute, când, conform legii privind regirmul armelor şi muniţiilor, armele de vânătoare şi cartuşele trebuie ţinute sub cheie şi în locuri diferite? Altceva: Adrian Iovan avea, la îndemână, un pistol cu gaze - care nu ucide, dar poate respinge un adversar înarmat. De ce nu l-a folosit? De ce a vrut neapărat să-l ucidă pe Bogdan Iancu?

Exceptând postul OTV, care a dus o campanie curajoasă de prezentare echidistantă a acestui caz, ziarul Tricolorul şi revista România Mare, mass-media a avut în general un comportament deplorabil faţă de acest caz - prezentând exclusiv punctul de vedere al unei părţi: soţii Iovan. De acelaşi comportament au dat dovadă şi organele statului care s-au antepronunţat practic în acest caz. Dealtel, există numeroase suspiciuni privind modul cum şi-au făcut averea soţii Iovan. Conform ziarului "Tricolorul" (02.11.2005 ), Romaniţa Iovan a împrumutat 2 milioane de dolari de la Bancorex, bani pe care nu i-a înapoiat niciodată. Cine este hoţ mai mare, dacă acest lucru ar fi adevărat? Şi chiar dacă Bogdan Iancu a intrat în casa soţilor Iovan ca să fure. Merita el oare să fie ucis cu sânge rece? Sunt mai valoroase câteva bijuterii (găsite în buzunarul lui Bogdan Iancu şi care putea fi plantate foarte bine de către Adrian Iovan !) decât viaţa unui om? S-a deschis "sezonul" la vânătoare de oameni? Tare mă tem că, ţinând cont de modul cum lucrează justiţia din România, acest caz va fi muşamalizat iar ucigaşul va fi scos basma curată - aşa cum s-a întâmplat şi în multe alte cazuri în care bogătaşi care au încălcat grav legea (să ne gândim la fiul lui Ţiriac şi la soţia lui Adrian Păunescu).

Ruşine mass-mediei "oficiale" (ziarul Libertate excelează printr-o campanie deşănţată de sprijinire a soţilor Iovan şi de ponegrire a lui Bogdan Iancu) şi autorităţilor statului, poliţiei în principal - care a avut o atitudine părtinitoare şi i-a pus în cârcă lui Iovan o serie de "AN"-uri (fapte cu autor necunoscut) conform principiului "mortul este întotdeauna de vină" . Felicitări aparte merită sora lui Bogdan Iancu, Mihaela Bălănel care s-a luptat şi se luptă cu tenacitate pentru aflarea adevărului. Dacă nu ar fi existat această femeie curajoasă - o adevărată Vittoria Lipan - probabil că acest caz ar fi fost muşamalizat mult mai uşor. Însă acum, acest lucru e mult mai dificil. Tot felicitări merită şi Dan Diaconescu pentru emisiunile sale curajoase şi incisive "Dan Diaconescu Direct". De asemenea, felicitări ziarului "Tricolorul" şi revistei "România Mare" pentru strădania lor de a prezenta corect acest caz.

Cartier-Bresson - de Alin IVAN la: 21/07/2006 13:37:36
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
La Institutul Francez este o expoziţie de fotografie ce se cheamă "Hommage à Cartier-Bresson" . Expoziţia este până pe data de 22 iulie (mâine), aşadar, grăbiţi-vă!

Cu prietenie,
e cartier - de just.a.touch la: 22/02/2010 20:56:06
(la: Casa pe bloc cu leagan si gratar in "curte") ce cartier..........Uite pe asta o perdusi la ultima vizeta s-o vaz live. ;))))))
#527305 (raspuns la: #526659) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
henry cartier-bresson - de Daniel Racovitan la: 06/08/2010 15:38:43
(la: Let's play in Black and White...)
superbe - de Ingrid la: 11/10/2003 15:19:10
(la: A existat holocaust in Romania?)
Povestea evreilor din Iasi, dupa batranul Finkelstein

Felul in care Romania incearca sa se impace cu propriul trecut, in special in chestiunea Holocaustului, revine in atentia presei internationale printr-un reportaj usturator al reputatei Agentii Reuters, referitor la trecutul, prezentul si viitorul comunitatii evreiesti din Romania. Pornind de la povestea batranului evreu Leizer Finkelstein din Iasi, „caruia ii place sa bea bere rece si sa spuna glume cu evrei“, dar care-si aminteste chinurile prin care a trecut in urma cu 60 de ani, cand a fost fortat sa „bea urina“ intr-unul din „trenurile mortii“ ale fostului regim Antonescu, articolul cu pricina ajunge la concluzia ca, desi incearca sa-si curete imaginea renuntand la simbolurile fasciste, Romania a facut putine pentru a dezvalui adevarul despre rolul sau in Holocaust.
Reuters il citeaza pe Finkelstein, in varsta de 79 de ani, amintindu-si ca, „la 17 ani, cand ma urcam pentru prima data intr-un tren, era un tren al mortii... Acum beau bere, dar atunci beam si urina“. Personajul este prezentat drept unul dintre putinii supravietuitori ai deportarilor in masa si ai pogromurilor organizate de regimul Antonescu impotriva evreilor din Romania. Batranul povesteste cum, intr-o dimineata de duminica, in iunie 1941, soldatii romani au intreprins un raid in cartierul evreiesc din Iasi, fortandu-i familia sa-si paraseasca domiciliul, alaturi de alte mii de evrei, la sectia locala de Politie, unde-i asteptau ofiteri SS. A doua zi, toti au fost ingramaditi in vagoanele inchise ermetic ale trenurilor ce urmau sa-i transporte in Transnistria: „Cine a avut ideea sa faca astfel de camere de gazare, fara foc sau fum, nu-mi pot imagina“, comenteaza Finkelstein, precizand ca el si cei 22 „colegi de vagon“ care au supravietuit transportului, din totalul de 120, au fost fortati sa sape groapa comuna in care sa-i ingroape pe ceilalti, pe un camp din apropiere de Iasi.
Peste 10.000 de evrei din Iasi, continua Reuters, au fost ucisi in trenurile mortii, multi altii pierind in lagarele de concentrare si munca silnica din Transnistria. Agentia citeaza Enciclopedia Holocaustului, potrivit careia aproximativ 420.000 dintre cei 750.000 de membri cat numara comunitatea evreiasca din Romania, inainte de razboi, au pierit. In reportaj se precizeaza ca, in timp ce, inaintea pogromurilor, in Iasi traiau peste 50.000 de evrei, orasul mandrindu-se cu 127 de sinagogi, la ora actuala, Iasiul mai numara doar 480 de evrei, majoritatea varstnici, frecventand o singura sinagoga. Liderii comunitatii precizeaza ca, in timp ce „peste 60% dintre noi avem peste 60 de ani si murim circa 20 anual“, nu s-a mai inregistrat o nastere de opt ani.
Profesorul Silviu Sanie, director al Muzeului Evreiesc din Iasi, este la randul sau citat in privinta faptului ca Antonescu, vazut inca de multi romani drept un erou care a luptat impotriva Armatei sovietice, este principalul motiv pentru care Romania este sovaielnica atunci cand vine vorba de impacarea cu trecutul.
Tara buna de trait - de darianne la: 21/10/2003 09:37:08
(la: Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident?)
Vad ca deja s-au pornit polemici legat de care tara ar fi mi ocosa si mai buna de trait. Si desi ziceati ca studentii nu se pun, ca au bani putini si viziuni "deformate", ei bine, ma bag si u in vorba pt. ca am dreptul sa imi dau cu parerea :) Asa consider eu, dupa catava vreme de "sezut" intr-o tara democratica in care, chiar dca nu esti nii macar imigrant, faptul ca locuiesti in ea iti da dreptul sa spui ce ai de spus fara sa ti se spuna ca nu esti decat un amarat de cetatean strain.

Sa imi dau si eu cu parerea: am intalnit multe persoane (romani) locuind prin strainataturi (diverse) care aveau pareri extrem de variate. Asa ca am indraznit sa trag concluzia ca nu TARA ci PERSOANA conteaza: in aceeasi situatie financiara si in aceeasi tara (chiar in acelsi cartier din aceasi oras) 2 persoane pot avea pareri opuse: una poate sa iubeasca fiecare fir de iarba din tara aia, iar cealalta sa planga de dorul "ierbii verzi de acasa" 24 in 24. Asa ca tot ceea ce se exprima aici pe forum sun pareri discrete si pur personale. Nu se pot generaliza!

O alta observatie ar fi ca romanii se impart in optimisti si pesimisti. In general ai pesimisti raman in RO si nu misca nimic, asteptand ca "Guvernul" sa le rezolve treburile (chiar si plata intretinerii la bloc - ii scot din aceasta discutie pe cei amarati rau, multi din pacate, care nu au bani nici de o paine). Acesi "pesmisti" sunt greutatea de "piciorul natiunii". Sunt fetele mohorate din tramvai, sunt fetele incruntate cand te vad ca esti vesel, sunt cei care se cearta cu tine pt. orice amarat de motiv, sunt cei care te injura pe strada daca te impiedici in fata lor, sunt cei care scuipa pe jos, sunt... dar cred ca ii stiti si voi bine.
"Optmistii" ... o parte pleaca in tari unde sunt mai multe zambete pe fetele oamenilor, unde a merge la munca (munca prestata cu placere dupa ce termini macar 4 ani de facultate) nu o consideri o corvoada zilnica, unde cand intra autobuzul in statie, cel de langa tine nu iti devine dusman pt. ca s-ar putea ca el sa ajunga sus iar tu nu, unde ai dreptul la replica, unde ai voie sa te plangi de chestiile care nu merg bine intr-o institutie fara sa fii amenintat ca vei fi dat afara, unde democartia tinde sa fie democratie in general iar oamenii vor sa traiasca.

In incheiere, o parare personala despre Germania, Franta si alte tari EU (totusi, NU Italia - ei se aseamana prea tare cu Ro): tari superbe, in care respiri istorie in fiecare piatra, dar in care, din pacate, oricate studii ai avea cand mergi acolo ca roman, chiar si in vizita, crudul adevar e ca tot timpul se va gasi cate unul "localnic" sa te faca "tigan roman" (nu am nimic cu tiganii, stiu cateva persoane "de culoare" f. de treaba) si ai sa gasesti pe usi la magazine "romani, va rugam nu furati". Asta e ne e eticheta europeana din pacate... In rest, pe 500USD la oferta va puteti cumpara un bilet dus intors "peste ocean", unde tigan inseamna acea persoana boema care haladuie o tara, e vesela si canta mai tot timpul. Alegerea pt. destinatie e cumva intre California lu' muskiulosu' sau Canada lu renu' - totul depinde de preferintele legate de anotimpuri. Cei ce merg, trebuie sa mearga cu mintea "deschisa", SUA si Canada primesc pe oricine (in SUA cu exceptia tarilor de pe lista "galbena": Siria, Pakistan, Iran, Iraq... stiti voi. Canada n-are problemele astea insa).

Final: bucurati-va de tara care va place! :)
#1782 (raspuns la: #1767) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Aveai ce manca? - de darianne la: 21/10/2003 09:45:39
(la: Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident?)
Pe vremea lu ceasca era bine zice NORWAY.
Sa ridice mana cine e impotriva.

Imi aduc aminte cu oroare ca eu, locuind in Vestul tarii (nu vreau sa imi inchipui ce era in rest!), ma trezeam la 4 dimineata (la dulcea varsta de 10 ani - cand mai mult trebuia sa ma pasioneze niste papusi, sau cel mult o carte de mate) sa prind loc in fata la coada la lapte ca sa pot "creste mare" sau sa ma bat cu babele care se bagau in fata sa prind un pui uscat sau 3 portocale sau oua. Era mai bine zici??? Bine o duceau doar nomenclaturistii. Pot sa trag concluzia de aici?

Zici ca acuma sunt aurolaci... si atunci erau numai ca atunci ii batea politia si nu ii lasa in centru ca sa ii vada prea multi. Erau tinuti in cartierele lor, un fel de ghetouri pana la urma, nu? Si nu se drogau cu aurolac? Intr-adevar, trebuiau sa fie "treji" sa poata sa iti "opereze" portofelul in timp ce tu cumparai caseta audio cu 100 de lei de la "tac-su".

Uite ce am scris... eu care ziceam ca sunt o persoana calma si cu tact :)
#1783 (raspuns la: #1774) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Plecatul in strainatate - de (anonim) la: 24/10/2003 04:34:22
(la: Romani in strainatate)
fiecare are motivele lui ptr. care pleaca. Ce-nsemana asta? Ia gindeste, cind pleci in alta localitate sau numai in alt cartier esti oarecum tot in strainatate; trebuie sa-ti cauti o casa,sa-ti gasesti prieteni noi...unii te vor vedea ca un concurent altii ca pe un eventual prieten. Totul depinde de tine! Si la gradinita copii se "lupta" citeodata ptr. o jucarie.

16 ani ...e o virsta frumoasa cind te poti gindi la toate cele! Tu trebuie sa-ti propui niste scopuri in viata si sa-ti creezi o "strategie", o metoda de a reusi. Un lucru e clar, plecatul-pur si simplu - nu duce la nimic bun. Incearca sa-ti faci o meserie -indiferent ce. In "lume" sint cautati cei ce stiu sa faca ceva-indiferent ce- sint seriosi si stiu sa munceasca. Cu cit esti mai calificat cu atit mai bine.
Dupa ce ai o meserie si esti " pe picioarele tale", poti alege; tu asti stapanul tau; tu decizi daca vrei sa faci un lucru sau altul...ia gindestete la toate astea. Sint sigur ca vei reusi, dar nu fa nimic la intimplare, cel putin lucrurile serioase in viata.

Indiferent ce te-npinge sa pleci, totdeauna SA RAMAI TU ! si nu iuta. CINE NU ARE UN TRECUT NU ARE NICI VIITOR ! Sa nu uiti nici-odata de unde ai plecat si sa nu privesti nici-odata cu parere de rau sau cu dispretz in urma! Acolo e trecutul nostru...este tot ce-avem mai sfant sa zicem, un prieten
#2049 (raspuns la: #1856) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cind ne referim la Occident p - de (anonim) la: 29/10/2003 01:08:38
(la: Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident?)
Cind ne referim la Occident punem la un loc UE (mediteraneean si nordic !), Nord America, Japonia si citiva altii... Si intr-un fel referim printr-o singura notiune culturi si atitudini foarte diferite. Si se poate ca acea persoana care se simte perfect traind in California sa nu se simta bine traind for ever in Roma sau Berlin, de exemplu. Sau viceversa. Poate ca intrebarea trebuia sa fie: daca ai avea 1 mil. EURO unde te-ai stabili ? In Romania sau in alta tara ? De ce ?

Nici o tara nu e perfecta. E drept ca e minunat sa visam la o lume perfecta si sa ne convingem ca ea exista.

De curiozitate, Sergiu, de cit timp esti in USA ?

Nu de alta dar plec de la 2 realitati de bun simt:

1. Nobody and nothing is perfect. Or pentru tine totul e perfect.

2. Nu e usor cind schimbi locul. Nu e usor cind te muti in Romania dintr-un cartier in altul sau dintr-un oras in altul. Sa fie mult mai usor dintr-o tara in alta ?! Hmmm....

E suficient sa ai ambitie si gata ?

Cred ca nu e numai ambitie dar si determinare, puterea de a ramane optimist si a continua, precum si acceptarea faptului ca nu e perfect si nu e usor.

Am auzit de persoane care strangeau (cu greu !) bani tot anul doar ca sa se duca in Romania si sa joace perfecta fericire acolo. Nu cred ca sunt adepta stilului. Succesul se atinge cu destula munca si sacrificii si nu cred ca voi ajunge vreodata sa pretind ca e suficient sa emigrezi ca totul sa fie perfect.

Asa ca inca o data: Sergiu, de cit timp esti in SUA ?
#2497 (raspuns la: #1970) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"verticalitatea literara" - de (anonim) la: 30/10/2003 06:40:44
(la: Intelectualitatea romana)
Fiecare regim ,democratic sau nu are asa numita "politie politica".Vezi cazurile de asasinate politice ca cel al lui Martin Luther King asasinat aranjat de "intelectualii" de la CIA,iar despre verticalitatea literara a lui Dinescu,Paler care stateau in vile din cartiere rezidentiale ale Bucurestiului nici nu poate fi vorba.Paler a publicat ce a vrut inainte de '89 iar Dinescu are niste poezii infantile.De Liiceanu si Plesu care ne "amenintau" cu scrieri de sertar pe la inceputul anilor '90 ne-am lamurit niste filozofi de mahala mereu nemultumti,fosti si actuali informatori,iar ca ei sint majoritatea,ca sa ajunga vedete sint in stare de orice.Securitatea:un bluf, au lasat comandantul suprem in strada.Ca tot a venit vorba, unde este dictatorul Sadam Hussein cautat de cea mai puternica armata?
#2700 (raspuns la: #2126) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
intrebarea mea: campania sistematica impotriva Romaniei - de Daniel Racovitan la: 09/11/2003 15:34:01
(la: Michel Marguier: primul invitat al Lunetei.)
ei hai, uite ca sunt deja doua intrebari si cu a mea vor fi trei :)

De patru ani de cand sunt in Franta urmaresc stirile TV aproape zilnic. Ata eu cat si alti romani au remarcat o obstinenta in a prezenta Romania intr-o imagine negativa si socanta. Maniera tendentioasa in care realitatea e deformata sistematic i-a facut pe romanii care traiesc in Franta sa trimita scrisori de protest la mai toate televiziunile. Aproape toti romanii din diaspora cu care am discutat mi-au spus acelasi lucru: ca au toti impresia ca televiziunile franceze s-au coalizat si ca aparent exista un plan sistematic de denigrare si distrugere a imaginii Romaniei. Cateva exemple: repetarea obsesiva si la ore de maxima audienta a imaginilor cu cainii lui Brigitte Bardot; repetarea obsesiva a imaginilor cu tiganii de origine romana de le Chiosi-le-Roi; repetarea sistematica a relatarilor despre raufacatorii romani din Paris (de parca raufacatori bulgari, arabi sau nigerieni n-or exita, ci numai romani), generand o opinie publica nemeritata si eronata asupra intregii comunitati romanesti formata in majoritate din oameni onesti. Chiar si un banal documentar despre turismul in Romania se transforma intr-o suita de imagini cu niste gunoaie de la margine de oras. Este ca si cum un documentar turistic despre Paris ar contine numai imagini cu gunoaiele si darapanaturile imonde din cartierul Barbes-Rochechuart, sau cu cité-urile din Evry, cu dealeri cagulati...
La un moment dat, in preajma ultimelor prezidentiale aveam impresia ca in Franta infractiunile sunt comise numai si numai de catre romani.

Gasesc ca televiziunile cele mai tendentioase sunt FR3 si M6. La un moment dat am refuzat sa le mai urmaresc jurnalele, nedorind sa ma enervez inutil ascultand cum ne este ponegrita imaginea.

Singurul documentar cat de cat corect despre Romania l-am urmarit la emisiunea "Des racines et des ailes", de pe FR3. Singurul in 4 ani de zile.

Aceasta atitudine regretabila a masmedia franceza a generat o contra-reactie, facandu-i pe multi romani sa isi domoleasca pornirile filo-franceze, incepand sa-i caracterizeze pe francezi de "duplicitari, ipocriti si mincinosi".

As dori sa stiu cam care ar fi parerea lui despre aceasta problema.
#3799 (raspuns la: #3783) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt Daniel - de ninel la: 10/11/2003 13:57:10
(la: Propun sa fie dati afara troll-ii si poluantii)
Scarz? Ce inseamna? Ai vrut sa zici scars (intr-o engleza de cartier) ori scartz (onomatopee laica derizorie)? Prea ambiguu pentru mintea-mi nu prea telepatica...
#3926 (raspuns la: #3916) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Imaginea Romaniei in Italia - de SB_one la: 12/11/2003 15:21:52
(la: Romani in strainatate)
Imaginea Romaniei in Italia
Incursiune in Salasul Negru al tiganilor care au speriat Milano

De patru luni, imaginea Romaniei inseamna, la Milano, 600 de laieti. Instalata in zona zero a metropolei italiene, tigania a inconjurat cu munti de gunoaie si rahat cladiri-simbol ale orasului, ambasade si luxoase sedii de banci. La cateva strazi de Domul lui Michelangelo, "ai nostri" cersesc, fura si talharesc in amiaza mare. La periferie, invazia altor 400 de tigani din Romania a scazut preturile. Un BMW praduit peste noapte se vinde cu 500 de euro."Grande Centrale" este un loc in care milanezii calca cu frica. In fata
garii, laietii si spoitorii din Oltenia stau cu zecile, in asteptarea grupurilor de turisti, pe care ii fura pe fata. De aici, nimeresti tigania dupa miros. Pe o distanta de 500 de metri, tiganii si-au insemnat drumul spre casa: pete de urina pe trotuare si zidurile cladirilor, cabinele telefonice transformate in latrine. Brusc, dai peste salasul negru. Este un bloc cu trei etaje, ridicat in marginea selectului cartier Mellchiore Gioia. Curtea interioara e pavata cu piese din motoare ciordite, iar potecile spre intrari sunt flancate cu televizoare si aparatura video stivuita precum caramizile. Pe trepte, talpile
se lipesc de o clisa maronie. Puradei in pielea goala mananca de pe jos. Duhneste a hoit si dejectii. In fiecare odaie, sapte-opt insi dorm in paturi pline de paduchi, cu DVD-ul la cap si camera Sony la picioare. Peretii sparti sunt capitonati cu mormane de blugi noi si piramide de Panasoanice in tipla. O zi normala din viata satrei In fiecare dimineata, salasul negru se pregateste de munca. In coltul blocului, cersetorii isi sucesc mainile si isi impart carjele. Femeile isi palmuiesc copiii, ca sa dea bine la americanii milosi
de pe Via Galvani. Manglitorii ies in gasca cu ochii dupa turisti sau masini fara antifurtul pe volan. In fata blocului raman patronii si limuzinele lor. Stabul este unul, Dorel Spoitoru din Craiova, care face legea impreuna cu locotenentii. La doua nopti, Mannix – mana dreapta a laietului - intrerupe lumina, iar fiecare familie trebuie sa plateasca 10 euro. Sefii coordoneaza prin statii ciordelile de masini. Joi seara au ratat o manevra cu un Fiat Punto. Cei doi spoitori care o furasera n-au mai nimerit sediul salasului, au derapat si au facut praf alte patru masini. Ciorditorii au disparut in tiganie, acolo unde politia nu a avut curajul sa intre. Salasul negru a scapat de multe ori de raziile politiei. Cand au vrut sa intre in forta, carabinierii s-au trezit cu laietii
pe acoperisul ruinei, amenintand ca isi vor da foc la copii. Numai ca puradeii stropiti cu benzina erau de fapt papusi sau scutece umplute cu carpe. Ca sa scape definitiv de "burgheji" (politisti in civil care fileaza salasul negru), tigania a blocat acum doua luni o strada din apropiere. Asa au fentat expulzarea si zecile de laieti ajunsi in tigania romaneasca din Milano fara nici un act. Cu "Mihai Viteazul" si "Amza Pellea", la furat "Aici, fiecare e cu neamul si satul lui. La Grande Centrale sunt laietii din Constanta, la Rho sunt aia din Olt, iar aici suntem noi - din Dolj si Valcea. Traim ca-n rai". Tabinel, unul dintre liderii tiganiei care a ocupat groapa de gunoi de langa Cimitiro Maggiore, este acum in concediu. Asta fiindca italienii sunt si ei in concediu, iar productia nu mai merge. Locul in care traiesc mai bine de 500 de spoitori si rudari "a fost luat cu japca. Atunci cand vin carabinierii si burghejii sa ne sparga casile, scot butelia ii dau drumul si zic ca imi dau
foc. Fraierii pleaca si noi scapam", povesteste Tabinel. Liderul are 31 de ani, din care 4 de puscarie in Romania. Zice ca a ajuns in Italia de doi ani, dupa
ce a trecut pe blat prin Nadlac, cu o duba plina cu tigani fara acte. In Italia a inceput cu smenuri la magazine - "schimbam 500 de euro, da' rupeam o hartie de 100. Ziceam sa-mi dea alti bani, dar ramaneam cu suta la mine". Pe urma, ca si altii, s-a apucat de masini. Langa Cimitiro Maggiore, dorm cu sobolanii pe ei, dar toti au o masina in batatura. "Traim asa ca sa o ducem bine in Romania, cand o sa ne intoarcem. Dupa cinci ani de Italia, fiecare tigan din Cimitiro Maggiore are stransi 2-3 miliarde de lei. D'asta suportam conditiile". Tabinel spune ca acum a trecut pe motorina: "o dam ieftin si avem de unde sa o luam, ca sunt santiere destule. Politia nu zice nimic daca
ne vede pe langa vreun excavator sau vreun buldozer". Cand n-au comenzi ("masina bengoasa, aleasa de client nu face mai mult de 500 de euro, iar un pickhammer a scazut la 75 de euro"), gastile din Cimitiro Maggiore dau iama in zecile de travestiti care impanzesc periferia: "Travestitii scot cam 700 de euro pe noapte. Unul de-al nostru se imbraca in costum, iar altul se baga in portbagaj. Costumatu' cumpara bulangiu', iar ala din portbagaj iese ii da in cap cu ciocanul si salta banu'". Cei care n-au curaj sa dea in cap sau sa fure masini, ies la cerseala. Asa au ajuns toate stopurile si intersectiile "proprietati" ale unor tigani bine facuti, care implora mila la geamul italienilor. La Biserica Ortodoxa Romana din Milano, comunitatea vorbeste ca tiganii veniti la cersit au copii clandestini. "Unii dintre cei mici sunt bruneti, ca si cei care cersesc, altii sunt albi. Cand autoritatile italiene s-au interesat de copiii cersetorilor, micutii cu tenul mai alb au disparut din
intersectii", spune un preot roman. Dar tiganii din Milano nu terfelesc doar imaginea Romaniei, ci si istoria ei. Ca sa poata sa se intoarca in Italia, laietii prinsi la furat isi dau nume de voievozi: Stefan cel Mare, Mihai Viteazul sau Mircea cel Batran. Altii prefera sa se dea Amza Pellea sau Iancu Jianu.
Cativa au cerut permise de munca pe motive politice spunand ca sunt discriminati. Culmea, le-au si obtinut.

#4087 (raspuns la: #3990) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Seara buna! - de Dinu Lazar la: 13/11/2003 15:37:49
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Nu stimate domn, nu am scris si nu voi scrie nimic despre fotografie. Dupa ce i-am cunoscut pe Iarovici, Emilian Cristea, Mihailopol, de la noi, sau Henri Cartier Brecon sau Pedro Louis Raota, fotografi de prin lume, si pe altii care au scris mult mai bine decit as face-o eu... ma limitez numai la a citi, la a face citeodata ceva fotografie si la a chibitza pe margine, ca tot romanu impartzial.
#4184 (raspuns la: #4180) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Regrete - de Dinu Lazar la: 18/11/2003 01:49:18
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
...cum ziceam si in mesajul anterior, vine mai devreme sau mai tirziu un moment in care faci fotografii mai mult pentru o nevoie a ta interioara de a te exprima si nu pentru a impartasii ceva cu cineva sau a le arata altora opera sau a obtine efectul "uou" sau "mmm ce poze".
In al doilea rind, e ca la vinatoare sau in locuri periculoase; atunci cind esti pe pozitie sau poti intilni vinat sau poti s-o patesti, arma se tine armata, incarcata, se exerseaza permanent stiluri de tragere instinctiva si se fac multe exercitii cu tintire de la shold - lucru extrem de valabil si la fotografiat, daca e cazul.
Parerea mea este insa ca in lantul fotograf-aparat-subiect veriga slaba e fotograful si nu aparatul. Timpul de gindire, de incercare mintala a mai multor cadraje, gasirea unor modalitati de expresie, alegerea obiectivului optim, sunt mult mai lungi decit pregatirea aparatului. Sigur, la razboi sau in momente rarisime se poate intimpla sa regreti ca nu aveai aparatul pregatit, dar dupa parerea mea fotografia seamana mai mult cu sahul decit cu duelul... poate deveni sah rapid dar atit...asa ca omul care face poza trebuie sa fie pregatit ca aparatul e o adunare de arcuri si shuruburi si tranzistori si e oricum mai rapid...
Exista oameni care au atins perfectiunea in a fotografia momentul. O simpla vizionare pe Internet a scolilor de fotografie de la jumatatea deceniului trecut, si a celei franceze din anii `50-`70 sau americane din anii `70 poate arata unde poate ajunge arta suprema a momentului. Brassai, Rodcenko, Cartier Bresson, Eugene Smith, Alfred Eisenstaedt, Robert Kappa... ca sa faci poze bune trebuie sa fii tu pregatit, nu aparatul...
#4559 (raspuns la: #4550) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
eu cred ca nu existe nici-o n - de SB_one la: 18/11/2003 12:17:04
(la: A existat holocaust in Romania?)
eu cred ca nu existe nici-o neintzelegere! Eu cred ca e numai o politica murdara; atacul e cea mai buna aparare! catzelusi care latra de scoala tot cartierul...iaca noi sintem aici si...avem dusmani peste tot.

Cred ca putzin bun simt ar aduce mai mult.

PS personal( mai sint si cazuri de astea) povestilea astea cu Dumnezeu ma lasa rece. Dar daca? cine a scris acolo, stie el de ce? poate ar trebui sa dea de gindit. Cind seful ma da afara intii ma gindesc ce-am facut rau, nu?
#4612 (raspuns la: #4594) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
referitor - de athos la: 19/11/2003 06:41:26
(la: Ce este antisemitismul?)
la subiect:
Antisemitism=atitudine ostila fata de evrei,intemeiata pe discriminare rasiala sau religioasa

sursa:Dictionar Enciclopedic Ilustrat,editura Cartier,pagina 60
#4707 (raspuns la: #4702) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului

Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate