comentarii

cartile au suflet rezumat pe scurt


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
carti de suflet... - de lullabye la: 26/03/2006 11:44:07
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Cred ca in fiecare carte citita se gaseste ceva care sa ne marcheze, mai mult sau mai putin, existenta, sa ramanem cu o idee, o traire interesanta, care sa ne urmareasca mai apoi, de-a lungul vietii. Insa, sunt si acele carti deosebite, care ne impresioneaza puternic, cartile de suflet. Cartea mea de suflet, ramane pentru moment, inca nedetronata, "Alexis Zorba - Nikos Kazantzakis".
Carti de suflet... - de koh_i_noor la: 02/12/2004 23:46:03
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
In primul rand "Jurnalul Fericirii"-al lui Steindardt, apoi "Crima si pedeapsa", "Un veac de singuratate", "1984", "Pelerinul rus"... multe ar fi "cartile de capatai"...
Am trecut si eu prin perioada "Cioran"-asta pe la 16 ani, dar m-am lecuit cu Blaga si cu Marquez, un an mai tarziu :) Mi se parea, la vremea aceea, citindu-l pe Cioran, ca ideile lui sunt ideile pe care tocami le avusesem si eu, cu o zi inainte... cred ca e vorba doar de universalitatea crizelor existentiale adolescentine...crize pe care Cioran le-a aprofundat intreaga sa existenta.




"Orice om este intotdeuna infinit mai mult decat ar fi, daca ar fi numai ceea ce este..." (Heidegger)
Sufletul nemuritor? si Ce este sufletul? - de Mesagerul la: 22/06/2005 00:40:12
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Moartea poate fi asemanata cu linia orizontului, care nu este un sfarsit, ci doar o limita a vederii noastre.
La sfarsitul turului prin manastire, ateistul ii spune cu compatimire calugarului: "Daca Dumnezeu nu exista, ti-ai irosit viata degeaba". Zambind, calugarul a raspuns: "Daca m-am inselat, am pierdut 50 sau 70 de ani de viata. Dar daca dumneavoastra va inselati, ati pierdut vesnicia".
Daca as manca un mar de fata cu tine si la ultima inghititura te-as intreba :
-ce gust a avut marul? Ce ai raspunde? Cu siguranta nu ai putea sa stii, ca nu ai mancat din el! Tot asa si cu Biblia , nu poti stii ce vrea sa ne spuna pana nu citim din ea. Nu va lasati amagiti de ce spun altii desprea ea! Este o sursa de informare despre: ce este sufletul? daca este muritor sau nu? Si multe alte subiecte la care poate nu ai un raspuns!
Doresc sa-mi spun si eu parerea din punct de vedere Biblic .
Pentru inceput cred ca e bine sa mergem la creatie.
La crearea omului, Dumnezeu face apel numai la Sine insusi si anume la plinatatea treimii Sale dumnezeiesti: ,,sa facem (noi-Tatal,Fiul si Duhul Sfant)…!’’ (Geneza 1:26 = pluralul de intensitate si de trinitate). Si continua :,,…dupa chipul Nostru si asemanarea Noastra’’. Deci si in om este o trinitate.
Esenta creatiei o gasim in Geneza capitolul 2 versetul 7(Gen.2:7) – unde Dumnezeu ii impartaseste omului din insasi fiinta Sa, i-a suflat in nari suflare (duh) de viata…’’
Despre trimitatea omului: duh, suflet si trup.
Duhul este partea componenta care nu poate fi perceputa cu simturile, este de natura suprapamanteasca(Gen.2:7; sin u este supus legilor materiei, spatiului si timpului. De aceea, el poate trai mai departe, separate de trup, ceea ce se si intampla prin moarte -Evrei 12:23).
Prin legatura dintre cele doua – trup si duh – omul devine in totalitatea sa un ,,suflet viu’’(Gen.2:7).
Daca ne-am imagina duhul ca un (+) si trupul ca un (–), atunci sufletul ar fi limba clopotului mentinuta in miscare de catre cei doi poli ai curentului electric. Prin aceasta se explica si deosebit de bogata viata sentimentala care caracterizeaza onul (,,jubiland pana in slava cerurilor – intristat pana la moarte…!’’/Goethe/).
Sufletul – rezumatul intregii vieti de simturi, sensibilitati si sentimente (Matei 22:37). Omul in totalitatea sa, ca faptura (Gen.2:7).
Trupul este partea componenta perceptibila cu cele 5 simturi ale omului trinitar. El este structurat din materie, din elementele pamantului si de aceea depinde de efectele respective de forta, de substante nutritive, lumina, caldura, etc. (Gen.2:7;1:29;3:19). El ,,se intoarce din nou in pamant’’(Gen.3:19).

Dimineata pierduta de Gabriela Adamesteanu - de (anonim) la: 12/01/2005 21:17:07
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
O carte ptr. suflet de bucuresteanca....O carte ca un film fara sfarsit fericit....dar atat de firesc si adevarat....
Draga Mya, - de samadhi la: 14/02/2005 09:02:19
(la: V-ar placea sa cititi gandurile celor din jur? De ce?)
Observ ca nu faci diferenta dintre un ADEVAR si o lauda.In plus iti dai in vileag invidia ce te stapaneste.M-am rezumat pe scurt tocmai pentru a arata ca exista posibilitatea de a citi gandurile celorlalti si nu pentru a te agasa pe tine sau pe altii. Incearca sa mai tocesti din stilul tau arogant si observa in jur ce este, poate intr-o zi vei putea si tu sa vezi ceea ce eu vad.
Telepatia e veche cat lumea. Tu singur/a poti deschide sau inchide accesul la ea. Majoritatea nu au acces pentru ca nu stiu cum sa o foloseasca si incep sa manipuleze pe altii... pista interzista la acest nivel ! Privind greselile gramaticale, care se fac peste tot, ( si in care nu sta personalitatea!) e ca si cum privesti cu ochi critici in detaliu, despicand mereu firul in patru, a critica e verbul ce te defineste!
HAPPY VALENTIN`S DAY !!!!!

#36253 (raspuns la: #36231) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
la multi ani domnului Nichita, pe care parca l-ati fi uitat.. - de 26octombrie la: 01/04/2005 10:14:43
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
ma bag si eu in vorba, prea m-am napustit plina de incantare si curiozitate pe acest site… Cel care a avut ideea, sanjuro, merita felicitari. Singura obsevatie pe care as face-o este urmatoarea: sunt doua (cel putin) moduri in care te poate marca o carte; fie simti ca e scrisa pentru tine, ca omul acela minunat ti-a dat glas gandurilor mult mai frumos decat ai fi putut-o face tu vreodata, si atunci te lasi cuprins de aceasta, invaluit, imbogatit, infrumusetat… si te reintorci la acel om, la acea carte, over and over again, asa cum ti se face dor de prieteni vechi, cu care poti comunica; fie iti construieste un nou sertar in minte, iti zguduie nitel unele notiuni, dobandite si impietrite adesea acolo…
poate asta tine de perceptia fiecaruia, insa eu asa cred, unele carti ung sufletul, altele vin ca un vant iute peste un copac, ravasind si reasezand frunzele, scuturandu-le uneori..
si mai exista cartile care te enerveaza! Nu toate prostiile, se presupune ca exista deja un nivel de filtrare la un cititor impatimit, vorbesc de cartile care au o consistenta, dar iti repugna ca ideologie. Inainte de a ma lasa sa alunec pe panta nostalgiilor literare trebuie sa numesc aici o carte din aceasta ultima categorie (evident, vorbind despre relieful meu literar sunt subiectiva si imi cer scuze daca lezez parerea cuiva!) Sonata Kreuzer mi s-a parut o carte ce releva mari probleme psihice si frustrari incomensurabile… Iarasi, la categoria NU pentru mine sta si Nietzsche, cu care nu sunt de acord dar il pot intelege prin prisma biografiei sale chinuite, iar pe Descartes il dispretuiesc, in ciuda meritelor sale ca pionier al filozofiei, insa nu l-as putea vreodata ierta pentru totala ignoranta si insensibilitate cu care emitea judecati de tipul” animalele nu simt, nu au trairi si, in general, nu merita nici un scrupul moral, ele nefiind altceva decat niste automate”(am redat din memorie, nu e un citat). Cam acestea sunt dislike-urile mele. A, as mai avea unul, dar mi-e teama ca mi-as atrage multe critici aici. E vorba de coelho. E un lucru bun ca oamenii care nu citesc decat reviste pentru femei pun mana pe o carte, aici ii recunosc un merit, dar e pacat ca cineva care a citit Dostoievski isi poate pierde una din lecturile ulterioare citindu-l pe coelho. Nu face nimic altceva decat sa preia idei (interesante, e drept) dintr-o religie mai exotica sau dintr-o carte minunata dar mai putin accesibila si sa le prelucreze la nivelul “coafor”. Imi cer scuze, asta e parerea mea (am citit Coelho inainte de a emite opinii)(bravo Jazz!)
Si acum despre iubirile mele. Mi se pare de la sine inteles ca atunci cand citesti o carte a unui om care iti spune ceva cauti sa citesti tot ce-a mai scris; e ca o indragostire, incerci sa afli totul despre celalalt.

Prima mea dragoste, Nichita Stanescu. Ieri ar fi fost ziua domniei sale. Atata frumusete ma insoteste de cand l-am cunoscut, din liceu…
Patrick Suskind – Parfumul (pentru mine un adevarat cutremur, mi-a schimbat total perceptiile olfactive si perceptia asupra acestor perceptii..:-))
Erich Fromm – Arta de a iubi – as recomanda-o ca pe o carte mult mai utila ca Biblia (in fond oamenii iubesc mai mult si mai des decat mor..);
Gustave Le Bonn – Opinii si credinte - mult mai profunda si mai importanta din punctul de vedere al ideilor abordate decat “Psihologia maselor”;
Radu Tudoran – Sfarsit de Mileniu. Daca ar trebui sa ofer unei singure carti epitetul COLOSALA aceasta cred ca ar fi. Iesirea la mare este cartea de luat pe o insula.. N-am cuvinte.
Jose Saramago – la 33 de ani greu mai faci loc unui teanc de carti “la capul patului”! Ei bine, ele sun tacolo acum, toate cartile domnului Saramago!! Cutremurator si extraordinar de constant ca valoare. Motivul principal pentru care, de doua luni, iata, m-am apucat sa invat portugheza…!!!
Lawrence Durrell – impreuna cu Saramago si Tudoran reuseste sa ma rascoleasca precum nimic altceva decat dragostea (si durerea)
Umberto Ecco – savuros, mai ales Pendulul si Insula din ziua de ieri;
John Fowles – exciting, chiar daca, in mare parte, e inca de neinteles pentru mine; revin from time to time;
Herman Hesse – drag mie, Lupul de stepa si Jocul m-au bantuit luni si luni..
Jaques Perry – Insula Altuia MUSAI. E o carte unica si, din pacate, prea putin cunoscuta. O splendoare.
Borges – eeee, pentru sufletul meu…
Erich Maria Remarque – dragoste veche, inca acolo; am cautat 10 ani sa beau Calvados…
Boris Vian (aproape tot, mai putin Toamna la Pekin, care nu-i scrisa pentru mine). Indragosteala din adolescenta, o nebunie, o nebunie, o nebunie.

Si mai sunt atatia pe care ii iubesc, dar nu au loc toti pe raftul de capatai (e, totusi, un raft..): Ion Barbu, Adolfo Bioy Casares, Varga Llosa, Giovani Pappini, Kafka, Huxley, Teophile Gautier, Rilke, Garcia Marquez (este unul dintre putinii scriitori pe care nu i-am asimilat integral, nu mi se pare egal cu sine insusi ca valoare, de la o carte la alta), Ioan Dan (delicios!!), Bacovia.
Sau, uite, Sergiu Sasarman – Himera, un roman prea putin cunoscut, cel mai bun sf romanesc citit de mine.


m-am oprit si m-am intrebat de ce tin mortis sa postez si eu. Si mi-am raspuns. Cred ca simteam nevoia sa strig numele scriitorilor pe care ii iubesc pentru ca astfel ma definesc si regasesc. Si pentru ca ii iubesc, sunt cei mai buni prieteni ai mei (..si cei mai buni prieteni ai celor mai buni prieteni, evident!) Si, nu odata, mi-am gasit oameni vii, in jurul meu, prin intermediul acestor oameni frumosi ce se scriu pe ei insisi, pentru noi.

Scuze pentru ce urmeaza, dar nu ma pot abtine: “librariile cu carti” e un mic pleonasm; magazinele care desfac articole de scris, caiete etc se numesc papetarii. :-))
o zi de examen... - de cracker la: 29/09/2005 09:36:45
(la: Banc: doi mosi pe o banca...)
O zi de examen oarecare din viata unui student la Politehnica. Examen la o materie nerelevanta. Sa zicem... "Materiale". Mai pe intelesul tuturor,
echivalentul unui curs de "Managementul fostelor ceapeuri" la ASE ,
"Cultura plantei de iasomie" la Agronomie sau "Doctrine staliniste" la SNSPA.

Ora 6:00

Trezirea, constientizarea situatiei critice "zi de examen". Palpitatii,
gaze stomacale, etc...

Ora 6:15

Pregatirea mapei: cursul (carte+foi xeroxate), rezumate schematizate,
servite + eventuale copiute. (ca si cand ai voie cu toata biblioteca pe
banca)

Ora 6:30

Realizarea inutilitatii mapei "stufoase" la examenul respectiv.
Reorganizarea mapei: 3 coli A4 + pix.

Ora 6:40

Plecarea conform orarului pentru a prinde "loc bun, first class"

Ora 7:15

Intrarea in sala de examen, ocuparea unui "loc prost, first desk".

Locurile bune se terminasera deja de la ora 5:00.
...Excentrici...

Ora 8:00

Intrarea profesorului in sala de examen. Intrarea supraveghetorilor in
sala de examen (primele reactii ale studentilor: Sugestii la adresa rudelor
apropiate ale supraveghetorilor: mame, fii, fiice, neam, etc)

Ora 8:01:00

Anuntarea subiectelor....

Ora 8:01:30

Reactii la aflarea subiectelor ( < **** *** **** *
de jegos!!!)

Ora 8:02

<>
<>

Ora 8:03

<>
<<...>>

Ora 8:30

Planul de calamitate A: Scriere in afara subiectului.

Ora 8:31

Terminat de scris.

Ora 8:32

Planul de calamitate B: auto-incurajarea (<scriu in afara subiectului...>>)


Ora 10:00

Epuizarea timpului de alocat examenului. Predarea foilor, zambitor catre
profesor. Iesirea din sala. Ciudat, insa intrebarile gen <>
sunt insotite de raspunsuri strans legate de organe de reproducere.

Ora 11:30

Reintoarcerea in sala pentru corectarea tezei. (De)punctare corecta, cu
argumente si explicatii ale profesorului extrem de.bine intemeiate: <Nu, Nu. Hmmm... nu.>>

Ora 11:31

Cuvinte de ramas bun colegilor, incurajari, si traditionalul <** in
ea de facultate. Mai bine dadeam in p** mea la ASE!>>

Ora 13:00

Acasa... Yahoo Messenger.... status adecvatsituatiei. Invisible pentru
dobitocii cu intrebari stupide.

Ora 14:00

Somnul de frumusete...
...noi sa fim sanatosi..
Dragostea nu moare si M - de Malika la: 23/11/2005 21:08:16
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)



Dragostea nu moare si Maytrey sunt doua carti pe care le-as reciti oricand. O alta carte de suflet: Mataniile de Florence Barclay, doar cine a citit-o poate sa inteleaga intensitatea ei.Printesa captiva de Malika Outkfir e o carte captivanta, bazata pe fapte reale.Minunata.









"Searching for answeres to questions nobody asked " !

experienta mea... - de Andre29 la: 01/12/2005 18:27:09
(la: Ai studiat in strainatate?)
Am fost la o bursa de 4 luni in Olanda in urma cu 3-4 ani, trebuia sa plecam doua persoane pana la urma am mers doar eu asa ca am fost complet singura intr-o tara straina cu totul ca si mentalitate, cultura, limba, atitudine fata de viata. Nu regret nimic, nici macar clipele in care muream de singuratate... dupa 2 luni de zile acolo am vorbit prima oara romaneste cu cineva in afara telefoanelor saptamanale acasa...mi-a venit sa plang!
Lasand acest lucru deoparte m-a ajutat incredibil de mult experienta de acolo, pe langa aspectul academic, pe plan personal. M-am straduit sa-i cunosc si sa-i accept, am cunoscut oameni din diferite culturi si religii, am fost acceptata pentru ca toti acolo sunt diferiti si apreciati pentru ce sunt, am ramas prietena cu cativa dintre ei. Mi-am dat seama inca o data ca stereotipurile cu care ii etichetam uneori pe straini nu sunt valabile, ca la fel de bine si noi suntem etichetati uneroi din lipsa de informatii pe care ceilalti o au despre noi ca si cultura si popor.


Legat de cursuri am avut posibilitatea sa le fac la colegiul din orasul respectiv, clasele aveau intre 12-15 cursanti, desi bursa era la nivel de facultate. Aveam doar 3 cursuri pe saptamana, aici in tara aveam vreo 10-12! Insa pentru cele 3 cursuri am muncit mai mult decat am muncit pentru cursurile de acasa si nu numai din cauza limbii diferite in care trebuia sa gandesc. Sapatamanal erau carti de citit, rezumate de o pagina la capitole intregi pentru care iti trebuia o capacitate de analiza si sinteza mare, lucrari de prezentat in fata colegilor si de sustinut etc. Am realizat prin comparatie cate diferente exista intre sistemele noastre de invatamant. Unele pot fi recuperate si implementate si la noi, altele nu.

Nu sunt in masura sa dau sfaturi dar cred ca merita sa vezi si altceva uneori ca sa-ti dai seama cat de multe se pot imbunatati acolo unde esti. Pledez pentru experienta strainatatii si apoi adecvarea invatamintelor trase la specificul romanesc, in nici un caz la preluarea formei fara fond cum s-a intamplat de multe ori in ultimii ani.


_________
"Nu-i de ajuns sa faci bine, mai trebuie sa-l faci si bine." (Diderot)

H stultus - de Cassandra la: 02/04/2006 14:55:40
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
Realitatea este ca scrierile biblice pe care se bazeaza credinta multimilor sint echivoce si nu au facut decit sa dea nastere la interpretari si dispute.
Primii crestini erau foarte insistenti in privinta caracterului monoteist al noii religii in contrast cu politeismul contemporan, caracter monoteist care reiese clar din porunca lui Dzeu din Vechiul Testament: " Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine. "

Dar cum puteau impaca crestinii monoteismul cu noua figura carismatica, pe care legenda a transformat-o in divinitate - Isus? Prin conceptul Trinitatii (introdus in limbajul crestin de Tertulian pe care il apreciezi dar care in final a ajuns el insusi un eretic). Dar notiunea insasi de Trinitate este lipsita de claritate si a dat nastere la contradictii si dispute, asa incit odata cu doctrina trinitatii a fost necesara si aparitia doctrinei "credintei oarbe", un fel de a spune "tu crede nu-ti bate capul cu trinitatea, asa e, iti spunem noi". Sau cum spun in ziua de azi unii - nu e importanta logica si ratiunea, ci sa crezi, sa simti.

Unitaristii se opun Trinitarismului. Arienii au fost printre primii unitaristi care au sustinut caracterul ne-divin al lui Isus. Dzeu e unul iar Isus este Fiul sau dar nu este El. Consiliul din Nicea s-a convocat urgent si arienii au fost declarati eretici (si apoi multi altii). Opozitia la trinitarism a dus la nenumarate crime si varsare de singe. Ca rezumat pe scurt, unitaristii spre deosebire de trinitaristi, sint mai toleranti, rationali si reticenti "crezurilor". Ei sint Crestini, si considera ca urmeaza interpretarea originala, pre-niceniana a Bibliei.

Oricita bunavointa as avea, nu pot sa nu vad Trinitatea ca pe o notiune ce vrea sa impace in mod fortat caracterul monoteist cu existenta a mai multor divinitati - Dzeu si Isus. Noul Testament este plin de contradictii in acest sens si desi apar cuvintele "Tata", "Fiu", "Sfint duh", legatura intre ele este fortata si inventata posterior cu intentia de a impaca aspecte atit de contradictorii. Si a condus inevitabil, la schizme si dispute, tocmai pentru ca exista studiosi ai Bibliei care au cautat in mod logic si rational "adevarul" si au ajuns astfel la concluzii contradictorii. Care din ei are dreptate? Raspunsul nu poate fi decit o luuuuuuuuuunga polemica. Nu uitati insa ca in trecut pentru opiniile diferite, unitariste, multi oameni au fost arsi de vii.
Orice s-ar spune, doctrina trinitarismului nu este specificata inechivoc in Noul Testament.Din contra, acesta contrazice doctrina co-substantialitatii,co-eternitatii si egalitatii crezului din Nicea:

Ioan 14:28 Mă duc la Tatăl, pentru că Tatăl este mai mare decât Mine. (ne-egalitate)
Marcus 13:32 Iar despre ziua aceea şi despre ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din cer, nici Fiul, ci numai Tatăl. (daca ar fi egali si co-eterni, ar cunoaste egal)
Matei 27:46 Iar în ceasul al nouălea a strigat Iisus cu glas mare, zicând: Eli, Eli, lama sabahtani? adică: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit? (daca sint aceeasi substanta, cum sa il paraseasca unul pe altul, si de ce se roaga unul la aceeasi persoana?)

Luca 23:46 Şi Iisus, strigând cu glas tare, a zis: Părinte, în mâinile Tale încredinţez duhul Meu. Şi acestea zicând, Şi-a dat duhul. (daca Dzeu si Isus sint aceeasi substanta, si daca Isus isi da duhul, atunci si-l da si Dzeu)

Pentru aceste contradictii au murit milioane de crestini acuzati de Inchizitie ca fiind eretici?




___________
"Properly read, the Bible is the most potent force for atheism ever conceived" Asimov
#114963 (raspuns la: #114901) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
si pentru subiectul conferintei - de munteanu rodica la: 19/06/2006 11:41:00
(la: Marea iubire...prima carte...)
prima iubire iti da fiori aparte si-ti amintesti toata viata de ea.
ea are un coltisor al ei in suflet si praful foarte rar se aseaza.
prima carte iti deschide parca ochii si daca esti norocos vrei tot mai mult sa citesti si mai ales sa intelegi.
nu are-aface nimic " mutra" biblitecarei sau a vinzatorului de carte cu sufletul si cu privirea.
dar...cartile din casa noastra intotdeauna le respectam si mai ales , cind vrem le putem reciti,si parca de fiecare data e ceva nou in ele.
iar cu oamenii , mai ales cu oamenii din jur este acelasi lucru.
ptr casandra radu - de rodica144 la: 02/08/2006 21:38:48
(la: ATEISM)
"Eu nu cred in dumnezeu"... Parafrazind-ul pe M. Preda (unde dragoste nu e , nimic nu e), stricto- senso raminem fara nimic! Toti credem in ceva (asta-i firea noastra) unii in noi altii in bani, altii in cei de linga noi, in stele, un carti, in suflet, in cafea,in nemurire- in ceva, in cineva..Nu poti crede in nimic.,ti-ai nega existenta ta de muritor. Pentru 90%din noi- atei sau nu- Divinitatea este "luminita de la capatul tunelului, reintoarcerea acasa" asa am fost crescuti si invatati> Eu nu cred in biserica, in religie- dar, din fericire, asta nu inseamna Dumnezeu.! Si am o intrebare: cat de mare, rasunatoare, zguduitoare trebuie sa fie o minune ca sa o poti vedea?---si o rugaminte( nu pot da sfaturi)- citeste Evangheliile gnostice, sunt bune pentru atei.
#137158 (raspuns la: #137016) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
insula altuia - de Horia D la: 01/01/2008 10:59:17
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
pai daca sotul tau te-a inselat, si ai suferit tare mult, dupa cum singura zici, iti fac eu un rezumat foarte scurt; du-te si tu in sula altuia:))
Simplu, si la obiect, si cred ca-ti vei reveni.
#269921 (raspuns la: #269915) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
om - de adina.petre la: 11/02/2011 19:33:56
(la: copia sau originalul ?)
pai dupa ce modifici textul initial al conferintei, evident, nu ma mai doare capul. :)

cred ca trebuie intai raspuns intrebarii "in ce consta valoarea unei carti".

pentru mine, o carte este valoroasa atunci cand o investesc eu ca atare cu valoarea aia. adica fie are un subiect fascinant, atragator, util, fie e scrisa de un scriitor bun, iar daca mi-a mai si fost oferita cadou, atunci e amplu investita emotional, ergo devine mai valoroasa. sau cele mostenite, iarasi, sunt valoroase.

ei, avand in vedere acestea...cartile nu isi pierd valoarea, decat daca sufera modificari ireversibile si daune in sfera lor fizica. dar asta ca valoare fizica, concreta. in planul amintirii am si acum o carte cu pisici de emile zola pe care a nenorocit-o sor-mea cu creioane colorate si mai tarziu foarfece. ea nu mai exista de mult, dar pentru mine acum amintirea ei, e la fel de simpatica precum era cartea cand eram mica.

acuma, daca e sa ma intrebi, care-i mai valoroasa, cartea lui Eminescu suflata cu aur si batuta cu smaralde, sau cartea lui Eminescu cu foite ca de pergament, intre coperti tari, gri, si scrisa pe prima pagina de bunica...pai evident ca pentru mine smaraldele alea se pot bine merci duce in padure. dar daca cineva ar rupe prima pagina aia, nu ar rupe din valoarea pe care o atribui eu cartii... din sufletul meu, poate. amintirea insa, ramane.

--------------------------
ah, si daca vrei sa castigi, nu paria niciodata impotriva mea la mima. ;)
#596765 (raspuns la: #596759) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Areal - de morgothya la: 27/05/2012 09:34:14
(la: Fragment din romanul "Pervertirea")
fair enough, dar ce nu s-a inteles aici e un lucru simplu: nu postez texte pt ca imi doresc pareri, impresii, etc. :)

am sute si mii (la Sange satanic) de pareri de la oameni care citesc integral cartile.

parerile exprimate pe texte scurte/fragmente sunt de ajutor pentru autorii nedebutati ;)
#632742 (raspuns la: #632741) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Carti ce ne-au marcat existenta...reflectii - de (anonim) la: 11/12/2004 14:17:47
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Existenta mea a fost marcata la inceput de carti de beletristica, pana cand am descoperit Ortodoxia, adica adevarata credinta crestina.

De atunci, cartile care mi-au marcat existenta sunt "Biblia" - Cartea cartilor, "Filocalia", cartile scrise de Sfintii Parinti, "Vietile Sfintilor", si multe alte carti de acest tip.

Traim intr-o lume in care nu mai avem timp pentru noi, in care oamenii "alearga" de dimineata pana seara pentru a-si putea procura putinul de care au nevoie, deci timpul nostru e din ce in ce mai limitat pentru noi, pentru familie. De aceea, e foarte important sa stim cum sa-l folosim.

Viata e prea scurta pentru a pierde vremea in fata televizorului si pentru a citit carti care "iti cad in mana". De aceea e bine sa avem o calauza. Eu acum zic slava Domnului ca mi-a adus lumina, pace si bucurie in suflet, cunoscandu-L pe El, Mantuitorul nostru. Si ma bucur ca acest lucru s-a intamplat cand eram inca adolescenta si nu la o varsta cand sa-mi para rau de toata viata pierduta in zadar.

Deci...atentie la ce citim, caci omul este ceea ce aude, ceea ce citeste, ceea ce vede, ceea ce gandeste, ceea ce mananca, etc. Deci sa ne cultivam sa fim mai buni, pazindu-ne astfel simturile, prin lectura folositoare, anturaj bun si ganduri frumoase, implinitoare si generoase.
Intrebarea mea suna asa: "cum crezi ca exista aerul, pe care nu-l vezi si nu-l poti pipai sau mirosi, dar in schimb nu crezi in Dumnezeu pe care la fel nu-L vezi, nu-L pipai si nu-L mirosi?"
Tu raspunzi: "aerul, adica existenta si inexistenta precum si componenta lui pot fi determinate experimental. in grecia antica, Democrit si al filozof apropiat lui (i-am uitat numele si nu am timp sa caut pe net) au reusit sa aprecieze destul de precis tinand seama de apratura pe care o aveau la dispozitie marimea moleculelor (folosind ulei si apa)."
Faptul ca s-a demonstrat existenta aerului nu explica in acelasi timp si cum sau cand a luat el fiinta- sau de ce, spre ex., este specific numai invelisului atmosferic al pamantului si nu tuturor corpurilor cosmice. Si daca stiinta aproximeaza data formarii acestui invelis fara de care n-ar fi posibila viata terestra, ea este pur si simplu incapabila de a arata si care sunt mecanismele sau fortele exterioare care intretin acest invelis neschimbat de mii de ani. Am auzit si am citit despre nenumarate povesti de succes ale unor cercetatori care s-au grabit sa dea verdicte pt. ca mai apoi sa vina altii dupa ei si sa-i contrazica cel putin partial in teoriile lor. Sa nu te mire daca peste catva timp o sa se gaseasca cineva sa demonstreze ca de fapt vidul este un nonsens si ca nu se poate practic scoate aerul din aer, ca sa zic asa, ci doar sa se scoata o parte din el pt. a-l face sa aiba proprietatile pe care le cunoastem. Oricum tehnica nu este destul de avansata si nici nu va avansa destul incat sa fie capabila sa explice in totalitate formele existentei unor lucruri sau fenomene. Nu pt. ca omul nu-i capabil sau nu si-ar dori, ci pt. ca suntem limitati in gandire si mai ales in simtire. Citeam de curand o carte scrisa despre o femeie oarba care tamaduieste cu puterea energiei ce izvoraste din ea, o femeie simpla si fara educatie de specialitate (insa si credincioasa), care prin puterea simturilor sale extraordinare a patruns dincolo de tainele cunoscute de stiinta moderna, mai exact dincolo de puterea de patrundere a celui mai puternic microscop din lume. Specialistii au ramas perplecsi cand femeia respectiva le-a dat detalii uimitoare despre ceea ce ei stiau doar din studii aprofundate si le-a mai descoperit si ceva in plus. Ce vreau eu sa spun e ca nu intotdeauna stiinta poate si reuseste sa patrunda tainele universului prin puterea mintii/logicii, uneori e nevoie de ceva mai mult care cu siguranta nu mai tine de stiinta: anume suflet (cu inteles de simtire interioara). Dealtfel in ultima perioada s-au intensificat studiile pe marginea descoperirilor oferite de stiintele spirituale (neexacte).
In fine, ca sa ne intoarcem la problema aerului, eu consider ca existenta lui este prea sofisticata si incalcita chiar pt. cei mai multi dintre specialisti. Ca si in cazul oferirii imaginilor acelor monstri preistorici (sau, mai nou, a monstrilor care se vor naste dupa nu stiu cate milioane de ani de evolutie de acum inainte), stiinta abuzeaza de-a dreptul in a nascoci cele mai nastrusnice si idioate explicatii care sa le sustina niste fundamente invechite fara de care dealtfel nici n-ar mai exista. Ia spre ex. cazul omului de neanderthal, caz care a facut deliciul lumii intregi atunci cand s-a descoperit ca totul a fost pus la cale de niste indivizi dornici de a intra gratuit in cartea de aur a istoriei lumii- si cate alte multe masluiri voite sau involuntare care i-au pus in incurcatura chiar pe unii dintre cei mai zelosi cercetatori.

In ce priveste lumina si existenta ei tu-mi raspunzi: "lumina e formata din fotoni, deci intunericul e lipsa de fotoni (cum vacuum-ul e lipsa de aer sau 0 e lipsa de orice ". Pt. a putea trece mai departe in explicarea acestor lucruri, te rog mai intai sa-mi mai raspunzi la o intrebare: acesti fotoni cum se misca (daca se misca), au o miscare rectilinie si uniforma sau una alandala?

Despre Aghiazma Mare (sau apa sfintita la Boboteaza- este diferita de Aghiazma Mica ce se poate face in tot cursul anului) stiam ca asa o sa mi se raspunda- si aici ii dau raspunsul inclusiv Danielei. In primul rand imi dau seama ca tu insuti n-ai incercat niciodata macar experimental aceasta treaba, adica sa pui intr-un vas de argint apa nesfintita si in altul Aghiazma de la Boboteaza ca sa vezi cat sta una si cat sta cealalta nestricata. Te-ai rezumat la a exprima o parere raspandita de clica iudeo-comunista de dupa caderea regimului Antonescian, idee care a inoculat populatiei (fara pregatire teologica) in timpul greilor ani de comunism ateu acest "ghiseft" ridicol prin care se vrea distrugerea valorilor ortodoxiei romanesti- si nu numai. Ca dovada ca este o bazaconie tin sa-ti spun ca eu insumi am luat parte la un mare numar de astfel de sfintiri de apa si in multe din aceste cazuri preotii n-au folosit cruci de argint si nici macar vase din acelasi metal. Apa a stat bine merci in butoaie mari de plastic zile in sir, descoperita si la temperatura camerei. Nu s-a stricat niciodata- dealtfel am adus cu mine aici o sticla cu astfel de Aghiazma si dupa un an inca are aceleasi proprietati. Sticla e din plastic, reciclabila, si o tin in camera. N-am supus-o nici unui tratament special ca s-o mentin in starea ei initiala, asta-i sigur. Apoi voi uitati ca atat argintul cat si aurul au fost dintotdeauna niste metale scumpe folosite in semn de adanca piosenie fata de divinitate, in nici un caz ca sa intretina anumite proprietati ale unor materii folosite in cult. Asta e una gogonata rau. Si inca un contra-argument este acela ca la nunta din Cana Galileii, acolo unde Hristos a prefacut apa in vin, acea apa n-a stat in vase de argint ca sa-si pastreze prospetimea in timpul nuntii respective, ci in vase DE LUT, si de acolo luau slujitorii si duceau la mese. Apoi faza cu spalarea mainilor in ritul evreu n-are nici o legatura cu argintul (materia in sine), ci cu faptul ca era un act ritualic ce nu permitea atingerea sub nici o forma a acelor vase (nu numai a celor de argint, ci in general). Si cum evreii au fost dintotdeauna inclinati sa puna accetul pe forma mai mult decat pe implinirea Legii, se ajunsese pana acolo incat ei nu miscau nici un deget in zi de sabat, nu ajutau nici macar un sarac in respectiva zi ca sa nu intineze sfintenia ei, in schimb isi aveau slugile lor care le slujeau si le faceau toate (si pana in ziua de azi a ramas la fel: ei nu misca nici un deget in zi de sambata, dar toata lumea munceste pt. ei); tocmai de aia i-a facut Hristos fatarnici, ca puneau sarcini grele pe umerii tuturor, sarcini pe care ei insisi nu le miscau nici macar cu un deget.
Si ca sa revin, unii au mai insinuat ca de fapt chiar busuiocul folosit in sfintirea apei are anumite proprietati in "distilarea" ei. Nimic mai eronat! In primul rand nu peste tot in lumea ortodoxa se foloseste busuiocul; apoi daca lasi fie si o simpla crenguta in Aghiazma pt. cateva zile, atunci aceasta pur si simplu cloceste. Scurt si cuprinzator. Ca se foloseste pulbere de argint in curatirea apei de impuritati e adevarat, insa nu mai putin adevarat e ca la robinete nu curge Aghiazma, nu-i asa? Ca daca ar curge Aghiazma pe teava din casa, atunci n-ar mai fi nevoie de nici o pulbere. Si cum ti se pare, oare n-ai invatat ca cel mai bun filtru pt. apa e chiar pamantul? Si ce, in scoarta terestra care filtreaza apa se gaseste peste tot pulberi de argint? Sa-ti spun ceva, eu as prefera sa beau apa dintr-un rau de munte decat din apa filtrata de ei si trasa prin arginturi.
In ce-l priveste pe saracul Emmanuel Kant sa pastram decenta cuvenita si sa nu-l vorbim de rau. Critica ratiunii lui pure este una cu totul impura si plina de prostii dupa care se ia lumea asa-zis scolita si moderna. Daca cineva imi poate arata un singur om pe pamantul asta care sa aiba asa o ratiune de curata si de clarvazatoare incat sa nu puna pe tapet vreo greseala ca fiind buna, apoi eu ma las de sportul scrisului. Dumnezeu se reveleaza in permanenta ochilor omului, n-are nevoie sa faca minuni ca sa Se descopere pe Sine fiindca in fapt noi nu putem vedea din cauza valului de pe ochii mintii. Raspunsul il da chiar Proorocul David in psalmi: "cerurile spun slava lui Dumnezeu si facerea mainilor lui o vesteste taria; ziua, zilei spune cuvant si noaptea, noptii vesteste stiinta." Apoi in alt loc zice ca "iti multumesc Doamne ca ai ascuns acestea de mintea inteleptilor si le-ai descoperit pruncilor". Si inca una: "din gura pruncilor si a celor ce sug Ti-ai savarsit lauda." Cu alte cuvinte de aia S-a si exprimat zicand: "Lasati pruncii sa vina la Mine si nu-i opriti"! Ca nu doar de prunci Ii pasa lui Hristos. Ci e vorba de inima si de sufletul uman curatit de pacate, curatit de acea pacla care innegureaza constiinta si stiinta in egala masura. Caci zice tot David asa: "ce este omul ca-ti amintesti de el sau fiul omului ca-l cercetezi pe el? Micsoratu-l-ai pe el cu putin fata de ingeri, cu slava si cu cinste l-ai incununat". Asadar omul este aproape ca ingerii in ceruri, numai ca starea lui de decadere morala il face sa-si piarda capacitatile pe care le-a avut la creatie- una din aceste capacitati era aceea de-a vorbi direct cu Dumnezeu. Paralel cu asta trebuie spus aici clar si raspicat ca la inceput Dumnezeu nu se revela oamenilor prin minuni, ci minunile au aparut ca o necesitate in istoria mantuirii oamenilor dupa caderea in pacat, ca sa nu piarda omenirea legatura cu divinitatea. Apoi minunile au scopuri diferite si se adreseaza unor grupuri diferite de oameni, nu doar unor cazuri izolate si singulare-asa cum se crede indeobste. Si pt. ca sa aiba loc o minune este nevoie mai intai de o necesitate ori, asa cum spune Hristos prin pilda "saracului nemilostiv si a saracului Lazar, nici daca ar invia cineva din morti si-ar merge sa vesteasca celor vii Evanghelia n-ar crede nimeni. Daca noi nu putem crede vietii si invataturilor parintilor nostri care ne-au invatat credinta in Dumnezeu, atunci cu greu ne va fi sa credem fie si intr-o minune- ca si pt. unele minuni se mai gasesc explicatii "logice". Insa ce se pierde intotdeauna din vedere este faptul ca minunile in sine SUNT LOGICE chiar daca uneori trec dincolo de pragul legilor fizice, numai ca noi le percepem ca fiind minuni tocmai din cauza ca n-avem credinta nici cat un graunte de mustar.
In incheiere n-am inteles ce ai vrut sa intrebi, dar daca e ceea ce banuiesc eu atunci gasesti o parte din raspuns in cele de mai sus. Ce vreau eu sa-ti mai zic insa e ca cu cat cercetatorii si oamenii de stiinta vor gasi mai multe raspunsuri la intrebarile lor, cu atat mai multe intrebari vor trebui sa-si puna pe parcurs. Este ceea ce eu as numi "teoria spitei/rotii"- ajuns intr-un anumit punct, dupa ce in prealabil ai mai trecut prin nu stiu cate puncte si-ai cautat sa ajungi pe orbita cercului fiecaruia urmand o anumita spita, iti dai seama ca acel punct constituie in sine o alta roata care se invarte in propriul cerc si trebuie sa-i descoperi mecanismele dupa care actioneaza. Asa ca mergi din roata in roata si din spita in spita ca sa descoperi mecanismele ceasorniclui universal si cu cat inaintezi in stiinta cu atat mai mult iti dai seama cat esti de limitat si cate ar mai fi de descoperit. Tocmai in asta consta una din minunile lumii moderne, ca multi nu se sfiesc sa ia in mainile si gandul lor cele despre divinitate ca sa demonstreze ca-i o aberatie, si pe masura ce inainteaza in vana lor stiinta isi dau seama ca s-au invartit in cerc, un cerc cu spite infinite si uneori nedefinite. Cam acelasi lucru l-a facut si Kant, cam acelasi lucru probabil uneori il fac eu insumi.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#34261 (raspuns la: #33810) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cine face scurt rezumat? - de Horia D la: 06/09/2005 21:19:53
(la: Trancaneala Aristocrata "5")
cine face scurt rezumat?
#70121 (raspuns la: #70120) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Apa ne reflecta pana si sufletele? - de Baby Mititelu la: 28/09/2011 08:11:17
(la: O foaie de hartie!)
Ce anume îi confera apei capacitatea de a reflecta ce se afla în sufletele oamenilor?”
La aceasta întrebare se raspunde în cartea „Mesaje ascunse din apa” [2]. Emoto porneste de la ideea ca „toate lucrurile se afla în vibratie si fiecare vibreaza la propria frecventa” (inclusiv organismul uman), ipoteza acceptat si de fizica cuantica: „Sa ne închipuim ca v-ati putea reduce trupul la o marime microscopica si ca ati porni într-o explorare pentru a descoperii secretele acestui univers numit fiinta umana. Ati vedea în scurt timp ca orice lucru nu este alcatuit din altceva decât din atomi, fiecare atom fiind un nucleu cu electroni ce se învârt în jurul lui. Numarul si forma acestor electroni si a orbitelor lor îi confera fiecarei substante un set specific de frecvente vibrationale. Ati descoperi ca, indiferent de substanta, nimic nu este masa solida”. De fapt lucrurile care ni se par noua solide sunt în realitate mai mult de 99% ‘goale’. Chiar daca noi vedem aceasta pagina ca fiind nemiscata, la nivel atomic este o forfota de nedescris. Este clar ca simturile noastre perceptive sunt limitate: „Ochii nostri pot vedea obiecte, însa nu pot vedea vibratii”.
Un articol despre carte - de zaraza sc la: 20/12/2011 12:32:31
(la: Lansare de carte)
"Casa de Editură Max Bleker continuă să publice cărţi de poezie în seria proprie (redactor coordonator: Claudiu Komartin), susţinută de poeţi contemporani remarcabili. Sorin Catarig se înscrie în acest şir cu a treia s-a carte, „Frigul ca remediu pentru bărbaţii singuri”. Cum practica poeziei în proză nu este nouă, nici inventată de cineva anume (Iliada şi Odiseea sunt poeme în proză, N. Gogol considera romanul său, „Suflete moartea”, un poem), în acest volum interesează cum reuşeşte autorul să propună texte lirice care să reziste. Culmea este că reuşeşte, însă în mod invers decât alţi autori, aici Sorin Catarig dispunând performanţa de a aşeza aproape tot ceea ce nu foloseşte, adică nimicul, la rang tutelar şi atoatestăpânitor. S-au mai scris cărţi despre nimic (chiar în anii precedenţi, tot în versuri), însă în această carte toate invocările bine conturate şi structurate în mod controlat, până la urmă, chiar nu folosesc la ceva anume. E vorba aici de un mare nimic. Spaţialitatea în care e aşezată fiecare structurare lirică peste care cad văluri de timp virgin, mereu însoţite de-o imaculare dureroasă, este pilonul pe care se construieşte fiecare poem. Citez la întâmplare:

„Câinii tăcură deodată, şi ochii motanului/ se lipiră ca nişte ventuze de faţa ta obosită/ (e acelaşi model plictisitor, pe care prietenii l-au învăţat mai mult din amuzament, din cauza cuvintelor prea lungi,/ cu tot mai multe litere lipsă)./ Între timp, nişte oameni, îmbrăcaţi în impecabile halate albe/ privesc printre degete spre faţa micuţei vânzătoare/ (care, între noi fie vorba, nu e deloc urâtă)./ Avem de stat atât de mult la rând, spuseră,/ încât nici nu mai are importanţă dacă ea/ se scobeşte cu unghia între dinţi,/ ori îşi ascunde faţa după tejghea,/ mai mult din motive de siguranţă personală, pentru ca muzica foarte ritmată/ să o ocolească, la o distanţă suficient de sigură./ Important însă este să găsim/ ceva de făcut”... (Depozitul de senzaţii – pag. 35)

O astfel de aglomerare de imagini este mereu pe punctul să explodeze, şi totuşi boom-ul nu are loc, ci în mod vădit, aproape în fiecare lucrare în versuri, deşi acesta pare pregătit, bine pregătit şi pus la punct, declanşarea e mereu amânată, mai corect spus, amânată cu program, deoarece de fiecare dată altceva urmează. Îmi plac la Sorin Catarig titlurile unor poeme: „Scurtă conversaţie cu un prieten sau despre descrierea unui obiect imaginar”, „Locuinţă pentru toate comodităţile sau despre folosirea prea insistenţă a telefonului”, „Manual de tehnici fabulatorii sau despre cum am învăţat să merg cu bicicleta”. Acest ultim titlu citat exprimă chiar programul autorului care practică anumite tehnici de fabulare şi le aplică în fiecare lucrare. Poate tocmai de aceea şi monumentul pe care-l ridică derizoriului, utilizând imagini căutat nefolositoare, se impune cu pregnanţă şi prestanţă, reclamând o luptă acerbă în a-i descoperi structurile. Poemele lui Sorin Catarig pot fi asemuite cu creaţiile lirice ale mai multor autori, dar nu acest aspect mi se pare relevant. Relevantă este starea lirică pe care o induce cu fiecare lucrare, anume aceea că încă nu s-a spus totul şi vor urma alte valuri care trebuie descifrate şi parcurse.

Sorin Catarig s-a născut la Năsăud, a debutat cu un volum colectiv coordonat de O. Nimigean şi a mai publicat: „Unele consideraţii asupra tehnicii salvării aparenţelor” (2003) şi „Moarte printre stabilopozi” (2006)."

http://www.mesagerul.ro/2011/12/19/poeme-proza-de-sorin-catarig



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...