comentarii

cartile cu suflet de nicolae manolescu


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
carti de suflet... - de lullabye la: 26/03/2006 11:44:07
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Cred ca in fiecare carte citita se gaseste ceva care sa ne marcheze, mai mult sau mai putin, existenta, sa ramanem cu o idee, o traire interesanta, care sa ne urmareasca mai apoi, de-a lungul vietii. Insa, sunt si acele carti deosebite, care ne impresioneaza puternic, cartile de suflet. Cartea mea de suflet, ramane pentru moment, inca nedetronata, "Alexis Zorba - Nikos Kazantzakis".
N. Manolescu a facut critica marxista (1) - de emanuelpavell la: 23/02/2009 12:25:32
(la: Manolescu, frate!)
Nicolae Manolescu este printre putinii scriitori care au reusit sinistra performanta de a omagia toti dictatorii-rosii ai Romaniei începand cu Dej si sfarsind cu Iliescu, dar si marxism-leninismul si pe Marx, realizarile clasei muncitoare, epoca luminii, Omul Nou si umanismul socialist s.a.m.d. [Oare sa fie vorba de acel umanism socialist care i-a trimis parintii în puscarie? De acel “umanism” care a distrus vieti, a ucis oameni si a trimis în temnite toata “floarea” Romaniei?]

“N. Manolescu este acela care a platit dogmatismului de tip proletcultist cel mai mare tribut.”

“Nicolae Manolescu a debutat în 1961 cu recenzii la culegerile de versuri Amiezile veacului, de Rusalim Muresanu si Fara popas de Florenta Albu. Felul cum sunt scrise aceste recenzii, ca si cronicile si articolele care au urmat, dovedeste înca o data ca pretul intrarii în viata literara a fost acceptarea întocmai a cliseelor dogmatismului realist-socialist si ca numai cine a consimtit la acest compromis a putut beneficia de un loc în coloanele revistelor literare.

Citind astazi acele texte nu poti sa nu te întrebi: lipsa de discernamant, datorita varstei, sau dorinta de a face cariera literara cu orice pret? Poate si una si alta. Oricum, din generatia sa, N. Manolescu este acela care a platit dogma¬tismului de tip proletcultist cel mai mare tribut.” M. Nitescu, Sub zodia proletcultismului, Ed. Humanitas, 1995, pp. 283-288, p. 318.


“Subliniind în cuvantarea sa la ultima conferinta pe tara a scriitorilor «rolul de seama al literaturii în formarea si educarea tineretului», tovarasul Gh. Gheorghiu-Dej spunea:

«Tanara noastra generatie are nevoie de opere care întruchipeaza
idealurile pline de maretie ale epocii noastre, evocand traditiile glorioase de lupta ale poporului, ale clasei muncitoare...».
Aceasta sarcina trasata literaturii este extrem de semnificativa. In fa¬brici, pe santiere sau în gospodarii agricole colective, tineretul participa cu entuziasm la desavarsirea constructiei socialismului. In conditiile preluarii puterii de catre clasa muncitoare, un relief deosebit l-au capatat tinerii muncitori. Ei si-au însusit socialismul ca pe un mod de viata, identificandu-se cu peisajul inedit al tarii. (...)

Ce a însemnat Revolutia socialista pentru tot acest tineret osandit la nerealizare (sub burghezie) e usor de înteles. In peisajul tarii, devenit un imens santier, literatura a surprins nemaipomenita dezlantuire de energii, munca trepidanta, entuziasmul sutelor de mii de tineri, închinand o lauda tineretii... o lauda efortului uman eliberat. (...)

Devotamentul si eroismul acestor tineri, nascuti si crescuti dupa Eliberare, educati în spiritul moralei comuniste, trebuie sa faca obiectul unor opere pe masura cerintelor epocii noastre.”

Nicolae Manolescu, Tinerii muncitori în creatia literara contemporana, Contemporanul, nr. 18, 14 mai 1962

“Cu asemenea limbaj, criticul se putea dispensa de gust, de inteligenta, de cultura si de probitate”

Iata cum întelegea N.M. rolul criticii si al literaturii în articolul Innoire:

“Literatura realist-socialista este, prin natura ei, o literatura a valorilor etice, surprinzînd mutatiile profunde, determinate în constiinta de ideea socialismului, promovand idealuri de viata noi, îndeplinind, adica, un rol educativ însemnat în formarea omului epocii noastre... Noul continut al literaturii noastre e dat, de fapt, de reflectarea procesului istoric al construi¬rii societatii fara exploatare, de reflectarea procesului adînc în care esenta umana eliberata de vechile orînduiri este redata omului. (...)

Inzestrati cu cunoasterea stiintifica a realitatii, scriitorii nostri reflecta cu perspicacitate desavîrsirea fauririi constructiei noi, socialiste, reflecta chipul omului nou, constructor al societatii viitorului. Acesta este în pri¬mul rand muncitorul comunist. E o mare cucerire a literaturii noastre con¬temporane zugravirea acestui erou al revolutiei.”

Nicolae Manolescu, Innoire, Contemporanul, nr. 34, 24 aug. 1962

N. Manolescu, un tanar critic literar devotat “realism-socialismului”
si un promotor al doctrinei comuniste din afara P.C.R.-ului

Simultan cu articolele scrise pe tema colectivizarii, socialismului, marxismului, omului nou, eliberatorilor, actului de la 23 august 1944, laudei conducatorilor iubiti s.a.m.d. continua si ascensiunea rapida a tanarului N. Manolescu. Imediat dupa absolvire este retinut ca asistent la Universitatea din Bucuresti, apoi înainte a fi tiparita prima sa carte devine membru titular al Uniunii Scriitorilor din Romania (1963). In anul 1965 publica lucrarea Literatura romana de azi (în colaborare cu Dumitru Micu) si un numar impresionat de articole printre care “Realism – realism socialist” (Gazeta literara, nr. 22, 28 mai 1964).

N. Manolescu a facut critica marxista (2) - de emanuelpavell la: 23/02/2009 12:26:35
(la: Manolescu, frate!)
CONTINUARE

Urmeaza ani plini de realizari pe plan profesional si trecerea, alaturi de mentorul sau, Gh. Ivascu, (unul din viitorii “omagisti”, v. Presedintelui tarii Omagiul scriitorilor din Romania, Ed. Cartea Romaneasca, 1980, pp. 210-212), la revista Romania literara.

Cariera criticului N. Manolescu este presarata cu anumite contradictii care nu pot fi explicate decat printr-o elucidare a situatiilor care l-au “generat” ca lider, altfel, cum ar putea fi explicata ascensiunea tanarului N. Manolescu în ciuda dosarului sau teribil si în absenta aderarii sale la Partidul Comunist Roman? Şi de ce alti copii ai altor detinuti politici nu au putut face studii superioare si unii dintre ei nici macar studii medii?


“In plus, arogandu-si dreptul de a vorbi în numele veritabililor patrioti si comunisti dintre scriitori [sic! – n.n.], membrii grupului sustineau energic tendinta din ce în ce mai nationalista de dupa 1971 a propagandei culturale a P.C.R.” (N. Manolescu, Cavalerii mesei rotunde, Romania literara, 12 aprilie 1990 (anul XIII), fragment)


Ar mai fi foarte multe de relatat, dar important este sa retinem ca N. Manolescu a predat ca si Mona Musca studentilor straini, ca este inconstant si inconsecvent în declaratii, anuntandu-ne pompos ba ca în USR nu sunt fosti turnatori, ba ca sunt, în acest sens D. Tudoran, într-un articol publicat în ziarul Ziua, îi amintea de un scriitor-turnator-”colaborator”- al securistul Merce – platit de Securitate si în salamuri si Kentane, scriitor cu care ambii erau într-o relatie de prietenie, si pe care chiar l-au “ademenit” într-o cursa spre a se convinge ca este turnator. (v. Dorin Tudoran, Trei amintiri pentru Nicolae Manolescu, Ziua, http://stiri.rol.ro/content/view/6184/2/).

Din acest articol rezulta ca N. Manolescu si D. Tudoran cunosc cel putin un turnator care s-a aflat în proximitatea lor si care i-a si turnat. De ce tac ascunzand un colaborator al Securitatii Romane?

Documente, atitudini şi reacţii publice ale lui N. Manolescu
care pot genera supiciuni

1. N. Manolescu a predat studenţilor străini.
Este „inocent“ N. Manolescu? Dar Mona Muscă?

„Domnul Manolescu ne-a scris şi el imediat prefaţa. M-am dus s-o iau din clădirea din Şoseaua Panduri, unde se ţineau orele de limbă română pentru studenţii străini aflaţi în anul pregătitor [ v. cazul Mona Muscă – n.n.], de acomodare cu atmosfera de la noi. Mi-i amintesc în cancelaria de acolo, în pauza în care am ajuns, alături de Manolescu, pe profesorii Crohmălniceanu şi Mihai Zamfir – şi sentimentul amar văzîndu-i obligaţi de împrejurări, de o politică stupidă, să-şi piardă vremea cu prostii...“


Ion Bogdan Lefter: Un anumit concept complex de autor în care cred, Contrafort, 12 (84), decembrie 2001, Chişinău

2. N. Manolescu, după declaraţiile lui E. Uricaru, s-ar afla în spatele atacului declanşat împotriva sa în 2005 , atac care a vizat „debarcarea“ sa de la conducerea U.S.R.

Pe ce filieră de putere a regizat N. Manolescu desfăşurarea acestui scandal mediatic? Poate fi stabilită o legătură cu M. Dinescu? S-au folosit M. Dinescu şi N. Manolescu de instituţii ale Statului Român pentru a-şi „executa“ social şi moral adversarii?

3. N. Manolescu a scris şi publicat articole de critică literară conform principiilor esteticii marxiste.

Din această perspectivă şi cunoscând faptul că N. Manolescu nu s-a dezis încă de acele articole este potrivit N. Manolescu funcţiei de ambasador UNESCO al României la Paris?



http://romania-mare-trecut-si-viitor.blogspot.com/2009/01/nicolae-manolescu-elogiator-al-lui-marx.html
Uite, frate! Despre marxistul-iliescist Manolescu N., la greu. - de dorian1000 la: 16/03/2009 14:07:34
(la: Manolescu, frate!)
„Aproape tot poporul literar a sărit pe Istoria... manolesciană, care cu lauda, care cu bâta, care cu critica obiectiv-justiţiară! Aşteptările s-au dezumflat pe măsură ce lectura producea constatarea că textul e o însăilare de cronici, o formă de lichidare a diverşilor adversari, o modalitate de exprimare a înaltelor (dez)gusturi. Frustrarea unora că n-au fost incluşi nici între numele de dicţionar n-a depăşit amărăciunea altora că sunt prezen(ta)ţi neconvenabil. Ciracii şi (e)mulii lui Manolescu n-au putut să afirme clar şi cu majuscule că este cartea secolului, ce să mai vorbim de oponenţi! Discutabilă fiind, victoria mediatică nu mulţumeşte nici pe editorul său.

[...]Supărarea de văcar pe sat i-a deturnat atenţia de la acurateţea redactării propriu-zise. Dar ce mai contează redactarea, când prostimea culturală înghite, nu-i aşa, orice ştift, numai să fie venit de la iluminaţii neamului! Opul este o capodoperă de neglijenţă tehnică, face faimă fuşărelilor editurii, paralelă cu lucrul temeinic şi cinstit, e un briliant de pus în panoplia ratărilor tipografice de anvergură. Asta dacă rezistă între coperţi şi nu se dezghioacă la simpla răsfoire! Să trecem însă de supărări, că produc apoplexie...

Cine, în locul lui Manolescu, n-ar vrea să-şi impună Istoria... ca o catedrală indiscutabilă a culturii române, căreia i se cuvin doar osanale? Enoriaşii, nerecunoscători & invidioşi, o consideră glosa bisericuţei din Răzoare. Dau la o parte chestiunea alegerii materialelor de construcţie de proastă calitate ce, inevitabil, provoacă surpături. Nu discut nici gustul autorului pentru arhitectura tipică mahalalelor de-acum un veac, în care înjghebarea unei locuinţe se făcea prin înnădire de camere când, cum şi din ce da Domnul. Las altora studiul amănunţit al ideilor împrumutate de criticul-istoric de la contemporanii săi mai puţin celebri (e strident cazul George Geacăr, din a cărui lucrare, Marin Preda şi mitul omului nou, Manolescu ia cu toptanul).

[...] Excepţionala sa Istorie..., cântărind câteva kilograme, poartă pecetea inconfundabilă a geniului carpatin şi va dăinui peste veacuri ca o mostră de nezdruncinat a hei-(sau mi-se-)rupismului în cultură. Rivala Casei Poporului (prostit) şi precursoarea Catedralei Neamului (prost), Istoria... lui Manolescu recoltează deja metri liniari de comentarii aplicate, mărturii ale interesului viu trezit în masele largi de cronicari profesionali şi profesori cu lecturile oprite acum două decenii.

Omul Nicolae Manolescu este, în sine, un şablon pentru viitorime. Strălucit student şi favorit al unui turnător legal(izat), profesor de liceu şi cronicar literar ce-a făcut cu iscusinţă politica proprie în perimetrul şi-n conjunctura la îndemână, când elogiind un politruc sus-pus, când denunţând un plagiator căzut în dizgraţie, când folosind pro domo citate din Marx, dar îndeobşte elogiind acel gen de cărţi despre care se poate spune că reprezintă o victorie a cenzurii asupra autorului, universitar ce-a trasat conturul perpetuu al unui fel adaptabil de-a convieţui cu organul ideologic totalitar, coleg ideal, soţ fidel şi tată la vârsta când era bunic (treabă ce va fi trezind gelozie în rândul nu puţinilor congeneri, ba chiar şi-a altora mai tineri), politician de bună tradiţie băştinaşă, dintr-aceia care duc de râpă tot ce pun alţii pe picioare – oare ce lipseşte portretului?

Lipseşte un model cu care să-i putem compara personalitatea pantocratoare, ca să o înţelegem parţial!

L-am enunţat în titlul articolului. Faptele publice ale noului Om Universal, picat la titularizare academică, au devenit istorie. Precum Zorba funicularul, Manolescu a prăbuşit grandios, cu Partidul Alianţei Civice, speranţa de normalitate şi-a alungat idealul de cinste existent într-o bună parte a cetăţenilor români. E drept, nu singur. Cinstit judecând însă, Manolescu a avut intuiţia (sau a primit indicaţia?) să se retragă la timp dintr-un domeniu unde îl mânaseră picioarele, nu capul. Situaţia funicularului e pe cale de a se repeta în cazul Istoriei...

Nimeni nu va mai putea prăbuşi o astfel de carte, fiindcă a făcut-o cu succes deplin Cârmaciul scriitorimii băştinaşe, Cronicarul cel mai iubit al Epocii de aur din istoria României, tizul şi echivalentul întru spirit al Marelui Ceauşescu! Acesta e al doilea model, care explică restul personalităţii manolesciene. Marile Spirite ale României comuniste se întâlnesc la edecuri şi-n eşecuri, dar mai ales în refuzul obstinat al opiniei contrare! Pe tiparul intuiţiei politice sus-pomenite, aşteptăm din partea mult-stimatului şi iubitului nostru actual Preşedine un gest asemănător la viitoarele alegeri de la Uniunea Scriitorilor. Să mai spun de ce?“


DUMITRU UNGUREANU, Omagiu lui Nicolae Manolescu-Zorba, Centrul Cultural Piteşti
#417349 (raspuns la: #393422) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
raspuns catre Monsieur Andre Morariu (avec accent aigu sur e) - de (anonim) la: 20/03/2004 02:02:30
(la: Florin Iaru: "In 1989 s-a terminat cu optzecismul")
Stimate Domnule Andre Morariu,

Ma surprinde in mod neplacut suficienta Domniei Voastre in a emite judecati de valoare asupra literaturii romane luind in considerare si ca punct de referinta numai un...almanah literar din 1985 sau 1986 ce poarta fotografia impuscatului in frunte, deci provine din galeria literaturii ideologice de partid si de stat din epoca, neconcludenta in ceea ce priveste o reprezentativitate chiar si numai teoretica a fenomenului literar romanesc. Acest fenomen literar include, daca este sa doriti a fi obiectiv si a face o cercetare stiintifica a chestiunii, si literatura oficiala a propagandei, si literatura de rezistenta (rezistenta prin cultura, evident), si literatura disidentei, si literatura carcerala, si literatura exilului, si literatura de sertar...si citeva inca alte sectiuni (de care ar fi fost bine macar sa fi auzit si Domnia Voastra, pentru a face un dialog in cunostinta de cauza aici, iara nu o runda de pugilism). Oricum, va admir pentru curajul de a emite pareri atit de categorice intr/o chestiune pe care se vede ca nu o stapiniti (dar asta imi dovedeste o data in plus ca sinteti intr/adevar roman, ca va pricepeti desigur la fel de bine la politica, la fotbal, la agricultura si la meteo, ca aveti o profunda aversiune fata de toata familia de concepte ce insoteste familia de cuvinte "roman"- episod masochist pe care il traverseaza astazi toti conationalii nostri, pe buna dreptate, doar de la noi a plecat la Paris si marele Emil Cioran, care de citeva ori se jurase ca nu va mai vorbi niciodata romaneste, atit de suparat si ingretosat era de Romania, sau daca mergem cu memoria si mai in urma, insusi Caragiale s/a autoexilat la Berlin catre sfirsitul vietii lui, cuprins de sila fata de ratarea si inutilitatea eforturilor de a construi in spatiul romanesc idei coerente, democrate si progresiste... ).
Pentru a va ajuta sa deveniti insa un pic mai sceptic in agresivitatea aroganta a sentintelor...globalizatoare, eu va recomand cu caldura sa achizitionati, bunaoara, volumele din seria "Unde scurte" ale Doamnei Monica Lovinescu(una dintre marile noastre scriitoare si femeie critic de literatura si cultura, stabilita la Paris in anii 40 si care a tinut timp de decenii cel mai important, consistent si consecvent jurnal critic al evolutiei literaturii romane, pe care l/a difuzat cu acribie prin Radio Europa Libera, care devenise practic o adevarata Academia de Cultura Libera a Romaniei sub totalitarism), sa mai achizitionati cele trei volume ale Jurnalului ei, precum si lucrarea cu caracter autobiografic "La apa Vavilonului", primele carti fiind scoase la prestigioasa editura Humanitas. Veti gasi acolo opera celei mai importante constiinte critice a literaturii noastre dintotdeauna, care a consemnat, in ordinea aparitiei lor dintre anii 40 si 90, tot ce , fenomenologic, aparea si se manifesta in tara sau in exil, ma refer la carti, curente literare, curente ideologice, atitudini politice, atitudini personale sau de grup ale scriitorilor s.a. Ar fi bine sa mai cititi opera critica asupra literaturii romane a lui Nicolae Manolescu, sau lucrari asemanatoare semnate de Mircea Martin, Al. Cistelecan, Ion Simut, Mircea A. Diaconu, Marin Mincu etc...Am senzatia ca va lipsesc lecturile fundamentale in aceasta chestiune, si tocmai de aceea veniti cu o atitudine ostila atit de evidenta, incit pentru o clipa mi se parea ca sinteti chiar importiva dialogului.
Mais, non, mi/am spus in sinea mea. Trebuie sa/i dam acestui Monsieur sansa de a deveni ceea ce se doreste, in cheie socratica, maieutica, ori pentru aceasta dialogul nu trebuie intrerupt, caci Domnia Sa, traitor la Paris fiind, este, sau macar se straduieste sa fie un bun european, adica un coseur desavirsit si un partener de dialog intelept.
Alors, e bine sa stam de vorba, si e bine sa va informati neincetat, dar nu din almanahuri(care sint producte de divertisment si subcultura), ci din operele fundamentale, cele teoretice, cele critice, cele beletristice. Nu conteniti sa sperati ca veti atinge cindva conditia de gratie a intelectualului, or aceasta este : nu conteni sa te informezi, nu conteni sa te indoiesti.
Va iert, in consecinta, si pentru graba de a ridica primul piatra si de a condamna in bloc toata literatura romana: banuiesc ca nici nu v-ati dat seama ca, procedind astfel, nu faceti decit sa reiterati experienta de tip totalitarist-cine nu e cu noi, e importiva noastra.
Eu, una, intorc si celalalt obraz, va intind mina si va invit sa nu conteniti a exersa dialogul de pe pozitiile polemicii cordiale...
#12448 (raspuns la: #12414) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Carti de suflet... - de koh_i_noor la: 02/12/2004 23:46:03
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
In primul rand "Jurnalul Fericirii"-al lui Steindardt, apoi "Crima si pedeapsa", "Un veac de singuratate", "1984", "Pelerinul rus"... multe ar fi "cartile de capatai"...
Am trecut si eu prin perioada "Cioran"-asta pe la 16 ani, dar m-am lecuit cu Blaga si cu Marquez, un an mai tarziu :) Mi se parea, la vremea aceea, citindu-l pe Cioran, ca ideile lui sunt ideile pe care tocami le avusesem si eu, cu o zi inainte... cred ca e vorba doar de universalitatea crizelor existentiale adolescentine...crize pe care Cioran le-a aprofundat intreaga sa existenta.




"Orice om este intotdeuna infinit mai mult decat ar fi, daca ar fi numai ceea ce este..." (Heidegger)
*** - de picky la: 21/08/2007 09:23:36
(la: Augustin Cupsa - premiul USR pentru manuscris)
http://www.cartearomaneasca.ro/colectii/proza/perforatorii.html#augustin_cupsa

Augustin Cupsa – Perforatorii
Romanul a obtinut Premiul pentru Proza la Concursul de manuscrise al Uniunii Scriitorilor din Romania pe anul 2005 si este laureat la Concursul de debut al Editurii Cartea Romaneasca pe anul 2005.

Date tehnice:
Colectia: Proza
ISBN: 973-23-1818-X
Anul aparitiei: 2006
Pagini: 224
Format: 130X200 mm
Pret: 19.50 RON
Disponibil: DA



„Augustin Cupsa este unul dintre cei mai promitatori prozatori contemporani. Perforatorii sint un amestec de realism si de absurditati avangardiste, de seriozitate si de ludic. Prozatorul scrie cu precizie chirurgicala, dar si cu umor. Pagina foieste de amanunte concrete, pitoresti sau picante. Sarcasmul isi moaie taria in calimara ironiei. O proza plina de culoare, deloc tandra, cu un cer al gurii negru, citeodata, ca smoala.“ (Nicolae Manolescu)

„O viziune sumbru-sarcastica asupra lumii contemporane, ce mi-l evoca pe Celine, o constructie a personajelor de tip aproape urmuzian, fraze taiate in propozitii cu un bisturiu epic de mare precizie si, cu toate acestea (sau, mai precis, peste toate acestea), o indicibila melancolie auctoriala – iata, foarte succint caracterizat, universul prozei tinarului Augustin Cupsa, caruia, daca va continua pe acest drum, ii prevad un mare viitor.“ (Ioan Grosan)

„Din familia copiilor fierti in mamaliga, povestitorul fara identitate al lui Augustin Cupsa practica o poezie neagra a lipsei de consistenta, a eliptismului asumat si inteligent, a «simburelui de bezna» fatal. El stie, cu o luciditate neagra (ca Johnny Carter a lui Cortázar) ca totul in jur e piftie si ca daca te concentrezi putin nu poti sa nu descoperi gaurile pe care le-au dat ceilalti (prietenii, parintii, Autoritatea) in ceea ce ar fi trebuit sa se numeasca viata ta. Perforatorii e o distopie a sensului, a sigurantei de sine si a scrisului.“ (Simona Sora)

Augustin Cupsa s-a nascut pe 10 ianuarie 1980. Este absolvent al Universitatii de Medicina si Farmacie; in prezent, medic rezident (Psihiatrie – Spitalul Clinic „Al. Obregia“). A debutat cu versuri in revista Ramuri, in anul 2004, si in anul 2005 a publicat volumul de versuri Prezent compus/recompus, Editura Convorbiri Literare. In anul 2006, i-a fost acordat Premiul pentru cel mai bun scenariu de scurt metraj la Concursul National de Scenarii HBO-TIFF.


O scrisoare de la Muselim-Selo - de monte_oro la: 08/09/2008 13:21:47
(la: Cosbuc...de azi...)
O scrisoare de la Muselim-Selo

Măicuţă dragă, cartea mea
Găsească-mi-te-n pace!
Pe-aici e vânt şi vreme grea,
Şi-Anton al Anei zace
De patru luni, şi-i slab şi tras,
Să-l vezi, că-ţi vine plânsul,
Că numai oasele-au rămas
Şi sufletul dintr-însul.

Apoi, să ştii c-a fost război
Şi moarte-aici, nu şagă:
Cădeau pe dealuri, dintre noi,
Ca frunza, mamă dragă.
Şi-acolo-n deal, cum fulgera,
Un plumb simţii că vine
Şi n-avu loc, cât larg era,
Decât în piept la mine.

Mi-e bine-acum, şi-aşa socot
Că nu va trece luna
Şi-oi fi scăpat de-aici de tot.
Dar vezi te rog de una:
Să nu mai faci cum ai făcut
S-aduni la tine satul,
De veselă că ţi-ai văzut
Acasă iar băiatul!

Să vezi pe-aici şi ciungi şi-ologi!
Hristos să-i miluiască!
Tu mergi la popa-n sat să-l rogi
O slujbă să-mi citească.
Puteri de nu vei fi având
De plată, vorba-i lasă,
Că-i voi lucra o zi, oricând,
La-ntorsul meu acasă.

Pe Nuţu vi-l lăsasem mic,
Cu creştetul cât masa -
O fi acum ştrengar voinic
Şi vă răstoarnă casa?
Făcutu-i-aţi şi lui la fel
Căciulă, cum am vrut-o?
Aveam o piele-n pod, de miel,
Doar nu veţi fi vândut-o?

Nevestei mele să-i mai spui
Să-mi cumpere o coasă,
Cea veche nu ştiu este-ori nu-i
Şi-o fi acum şi roasă
De când rugina scurmă-n ea.
Să-mi văd, o date-ar sfântul,
Cum cade iarba-n faţa mea
Şi-mi bate-n plete vântul!

Ea lupte-se cum biet o ştii,
C-aşa ne dete soartea,
Că şi noi ne-am luptat pe-aci
Cu greul şi cu moartea;
Dar l-a ajuns şi pe harap
Blestemele şi plânsul,
Că noi i ne-am ţinut de cap
Şi-ntrarăm după dânsul.

Şi i-am făcut, măicuţă, vânt!
L-am scos detot din ţară,
Măcar stătea pe sub pământ
Şi nu ieşea pe-afară.
Şi-am prins şi pe-mpăratul lor,
Pe-Osman nebiruitul,
Că-l împuşcase-ntr-un picior
Şi-aşa i-a fost sfârşitul.

Păi, ne ţinea pesemne proşti,
Să-şi joace hopa-tropa,
Că nu puteam să batem oşti!
Dar poate taica popa
V-a spus de prin gazeturi tot -
El cum şi-a dat juncanii?
Acum i-aş cumpăra, să pot,
Dar nu mai am, azi, banii.

Mă doare-n piept, dar nu să ţip,
Şi-aşa mi-e dor de-acasă,
Şi-aş vrea să plec, dar nu e chip
Că vodă nu mă lasă.
Dar uite, nu e nu ştiu cât
O lună chinuită,
Şi-o să te strâng de după gât,
Măicuţa mea iubită...

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Aşa mi-a spus Ion să-ţi scriu,
Iubească-ţi-l pământul!
Şi-am tot lăsat, pân-a fost viu,
Şi-mi ţin acum cuvântul.
Să te mângâie Dumnezeu,
C-aşa e la bătaie -
Şi-am scris această carte eu,
Căprarul Nicolae.
Felicitari!!! - de marta_the_one la: 16/05/2010 01:40:18
(la: Ea,veşnica,nemuritoarea natură regăsită)
Precum ti-am mai spus, ai scris exact cat trebuie, si mai ales, exact CUM trebuie. Figurile de stil sunt foarte frumoase, nu incarca mesajul ci ii confera farmec. Se vede ca ai in spate o cultura literara bogata, modul impecabil in care te exprimi stand marturie acestui fapt. Cei care se simt intimidati de un asemenea text sunt ori complet ignoranti de valoarea unei "bucati" de scriere de calitate, ori ciudosi pe maiestria cu care autorul isi valorifica vocabularul, ori pur si simplu nu stiu sa citeasca si sa recompuna mesajul textului in mintea lor. Din pacate in cea din urma categorie se incadreaza 80% din romani, alti 10% sunt ciudosi si ceilalti 10% apreciaza acel "bullshit" postmodernist ce a metastaziat pana si catre oameni de litere si de cultura gen Nicolae Manolescu. In loc sa va bucurati ca ati citit un text ce va trezeste anumite sentimente (pentru ca trebuie sa fii analfabet sa il ignori)va treziti comentand aiurea. Ok, e parerea voastra, dar totusi...mai cititi cateva carti inainte sa formulati argumente nefondate :D
N. Manolescu, sefu` USR: - de 1brasovean la: 06/03/2013 11:57:53
(la: USR o organizatie compromisa)
denigrare ori analiza/ date/ fapte?

http://www.cotidianul.ro/nicolae-manolescu-trebuie-sa-si-dea-demisia-din-functia-de-presedinte-208035/
Dimineata pierduta de Gabriela Adamesteanu - de (anonim) la: 12/01/2005 21:17:07
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
O carte ptr. suflet de bucuresteanca....O carte ca un film fara sfarsit fericit....dar atat de firesc si adevarat....
la multi ani domnului Nichita, pe care parca l-ati fi uitat.. - de 26octombrie la: 01/04/2005 10:14:43
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
ma bag si eu in vorba, prea m-am napustit plina de incantare si curiozitate pe acest site… Cel care a avut ideea, sanjuro, merita felicitari. Singura obsevatie pe care as face-o este urmatoarea: sunt doua (cel putin) moduri in care te poate marca o carte; fie simti ca e scrisa pentru tine, ca omul acela minunat ti-a dat glas gandurilor mult mai frumos decat ai fi putut-o face tu vreodata, si atunci te lasi cuprins de aceasta, invaluit, imbogatit, infrumusetat… si te reintorci la acel om, la acea carte, over and over again, asa cum ti se face dor de prieteni vechi, cu care poti comunica; fie iti construieste un nou sertar in minte, iti zguduie nitel unele notiuni, dobandite si impietrite adesea acolo…
poate asta tine de perceptia fiecaruia, insa eu asa cred, unele carti ung sufletul, altele vin ca un vant iute peste un copac, ravasind si reasezand frunzele, scuturandu-le uneori..
si mai exista cartile care te enerveaza! Nu toate prostiile, se presupune ca exista deja un nivel de filtrare la un cititor impatimit, vorbesc de cartile care au o consistenta, dar iti repugna ca ideologie. Inainte de a ma lasa sa alunec pe panta nostalgiilor literare trebuie sa numesc aici o carte din aceasta ultima categorie (evident, vorbind despre relieful meu literar sunt subiectiva si imi cer scuze daca lezez parerea cuiva!) Sonata Kreuzer mi s-a parut o carte ce releva mari probleme psihice si frustrari incomensurabile… Iarasi, la categoria NU pentru mine sta si Nietzsche, cu care nu sunt de acord dar il pot intelege prin prisma biografiei sale chinuite, iar pe Descartes il dispretuiesc, in ciuda meritelor sale ca pionier al filozofiei, insa nu l-as putea vreodata ierta pentru totala ignoranta si insensibilitate cu care emitea judecati de tipul” animalele nu simt, nu au trairi si, in general, nu merita nici un scrupul moral, ele nefiind altceva decat niste automate”(am redat din memorie, nu e un citat). Cam acestea sunt dislike-urile mele. A, as mai avea unul, dar mi-e teama ca mi-as atrage multe critici aici. E vorba de coelho. E un lucru bun ca oamenii care nu citesc decat reviste pentru femei pun mana pe o carte, aici ii recunosc un merit, dar e pacat ca cineva care a citit Dostoievski isi poate pierde una din lecturile ulterioare citindu-l pe coelho. Nu face nimic altceva decat sa preia idei (interesante, e drept) dintr-o religie mai exotica sau dintr-o carte minunata dar mai putin accesibila si sa le prelucreze la nivelul “coafor”. Imi cer scuze, asta e parerea mea (am citit Coelho inainte de a emite opinii)(bravo Jazz!)
Si acum despre iubirile mele. Mi se pare de la sine inteles ca atunci cand citesti o carte a unui om care iti spune ceva cauti sa citesti tot ce-a mai scris; e ca o indragostire, incerci sa afli totul despre celalalt.

Prima mea dragoste, Nichita Stanescu. Ieri ar fi fost ziua domniei sale. Atata frumusete ma insoteste de cand l-am cunoscut, din liceu…
Patrick Suskind – Parfumul (pentru mine un adevarat cutremur, mi-a schimbat total perceptiile olfactive si perceptia asupra acestor perceptii..:-))
Erich Fromm – Arta de a iubi – as recomanda-o ca pe o carte mult mai utila ca Biblia (in fond oamenii iubesc mai mult si mai des decat mor..);
Gustave Le Bonn – Opinii si credinte - mult mai profunda si mai importanta din punctul de vedere al ideilor abordate decat “Psihologia maselor”;
Radu Tudoran – Sfarsit de Mileniu. Daca ar trebui sa ofer unei singure carti epitetul COLOSALA aceasta cred ca ar fi. Iesirea la mare este cartea de luat pe o insula.. N-am cuvinte.
Jose Saramago – la 33 de ani greu mai faci loc unui teanc de carti “la capul patului”! Ei bine, ele sun tacolo acum, toate cartile domnului Saramago!! Cutremurator si extraordinar de constant ca valoare. Motivul principal pentru care, de doua luni, iata, m-am apucat sa invat portugheza…!!!
Lawrence Durrell – impreuna cu Saramago si Tudoran reuseste sa ma rascoleasca precum nimic altceva decat dragostea (si durerea)
Umberto Ecco – savuros, mai ales Pendulul si Insula din ziua de ieri;
John Fowles – exciting, chiar daca, in mare parte, e inca de neinteles pentru mine; revin from time to time;
Herman Hesse – drag mie, Lupul de stepa si Jocul m-au bantuit luni si luni..
Jaques Perry – Insula Altuia MUSAI. E o carte unica si, din pacate, prea putin cunoscuta. O splendoare.
Borges – eeee, pentru sufletul meu…
Erich Maria Remarque – dragoste veche, inca acolo; am cautat 10 ani sa beau Calvados…
Boris Vian (aproape tot, mai putin Toamna la Pekin, care nu-i scrisa pentru mine). Indragosteala din adolescenta, o nebunie, o nebunie, o nebunie.

Si mai sunt atatia pe care ii iubesc, dar nu au loc toti pe raftul de capatai (e, totusi, un raft..): Ion Barbu, Adolfo Bioy Casares, Varga Llosa, Giovani Pappini, Kafka, Huxley, Teophile Gautier, Rilke, Garcia Marquez (este unul dintre putinii scriitori pe care nu i-am asimilat integral, nu mi se pare egal cu sine insusi ca valoare, de la o carte la alta), Ioan Dan (delicios!!), Bacovia.
Sau, uite, Sergiu Sasarman – Himera, un roman prea putin cunoscut, cel mai bun sf romanesc citit de mine.


m-am oprit si m-am intrebat de ce tin mortis sa postez si eu. Si mi-am raspuns. Cred ca simteam nevoia sa strig numele scriitorilor pe care ii iubesc pentru ca astfel ma definesc si regasesc. Si pentru ca ii iubesc, sunt cei mai buni prieteni ai mei (..si cei mai buni prieteni ai celor mai buni prieteni, evident!) Si, nu odata, mi-am gasit oameni vii, in jurul meu, prin intermediul acestor oameni frumosi ce se scriu pe ei insisi, pentru noi.

Scuze pentru ce urmeaza, dar nu ma pot abtine: “librariile cu carti” e un mic pleonasm; magazinele care desfac articole de scris, caiete etc se numesc papetarii. :-))
pentru Anuka - de ADAM la: 10/05/2005 03:03:58
(la: PATAPIEVICI SI SECURITATEA)
Imi esti draga si cand esti furioasa.
.Fac parte din acei oameni care mi-am pus mari sperante in cei cativa carturari pe care societatea civila i-a scos in fata; Paleologu,Plesu,Liiceanu ,Paler.Nicolae Manolescu.etc.,sperante care treptat s-au naruit transformandu-se in unele situatii in adversitate.Am toata stima pentru domnii Paler si Manolescu,care recunoscandu-si limitele,s-au retras din politica,contribuind prin presa sa jaloneze moral, societatea romaneasca de maine.Dar domnul Paleologu s-a transformat intr-un sinecusist,purtandu-si neputinta ani in sir prin senat, fara sa-si manifeste in public opozitia fata de multe legi dezastruoase care au trecut prin parlament.(vezi Dex. sinecura)Pentru prestatia sa parlamentara in favoarea lotrilor,a fost si premiat cu 50.000$ de Sorin OvidiuVantu.
Domnul Plesu desi a vazut ca nu se pricepe ca manager al culturii,a acceptat de dragul banilor functia de ministru de externe,in guvernul taranist, cu rezultate dezastruoase, ca apoi sa gaseasca posturi de sinecuristi pentru sine si pentru prietenul sau Patapievici la aceasta institutie inutila statului roman, care se ocupa de securisti si turnatorii la securitate.Aici pentru o munca necalificata sunt platiti cu salariu de secretar de stat.Daca ai sti cat de tare ma doare ca acest om cu har divin, pe care-l ascult cu o placere nebuna rostind idei sublime, cu cele mai simple cuvinte,e format din doua entitati ;marele om de cultura Andrei Plesu si plebeul fara principii,dar cu interese, Andrei Plescaru.
Vinovat sunt eu, ca le-am atribuit calitatile morale ale unor oameni superiori,iar ei sunt niste oameni obisnuiti, cu calitati si pacate.
#47819 (raspuns la: #47582) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dragostea nu moare si M - de Malika la: 23/11/2005 21:08:16
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)



Dragostea nu moare si Maytrey sunt doua carti pe care le-as reciti oricand. O alta carte de suflet: Mataniile de Florence Barclay, doar cine a citit-o poate sa inteleaga intensitatea ei.Printesa captiva de Malika Outkfir e o carte captivanta, bazata pe fapte reale.Minunata.









"Searching for answeres to questions nobody asked " !

si pentru subiectul conferintei - de munteanu rodica la: 19/06/2006 11:41:00
(la: Marea iubire...prima carte...)
prima iubire iti da fiori aparte si-ti amintesti toata viata de ea.
ea are un coltisor al ei in suflet si praful foarte rar se aseaza.
prima carte iti deschide parca ochii si daca esti norocos vrei tot mai mult sa citesti si mai ales sa intelegi.
nu are-aface nimic " mutra" biblitecarei sau a vinzatorului de carte cu sufletul si cu privirea.
dar...cartile din casa noastra intotdeauna le respectam si mai ales , cind vrem le putem reciti,si parca de fiecare data e ceva nou in ele.
iar cu oamenii , mai ales cu oamenii din jur este acelasi lucru.
ptr casandra radu - de rodica144 la: 02/08/2006 21:38:48
(la: ATEISM)
"Eu nu cred in dumnezeu"... Parafrazind-ul pe M. Preda (unde dragoste nu e , nimic nu e), stricto- senso raminem fara nimic! Toti credem in ceva (asta-i firea noastra) unii in noi altii in bani, altii in cei de linga noi, in stele, un carti, in suflet, in cafea,in nemurire- in ceva, in cineva..Nu poti crede in nimic.,ti-ai nega existenta ta de muritor. Pentru 90%din noi- atei sau nu- Divinitatea este "luminita de la capatul tunelului, reintoarcerea acasa" asa am fost crescuti si invatati> Eu nu cred in biserica, in religie- dar, din fericire, asta nu inseamna Dumnezeu.! Si am o intrebare: cat de mare, rasunatoare, zguduitoare trebuie sa fie o minune ca sa o poti vedea?---si o rugaminte( nu pot da sfaturi)- citeste Evangheliile gnostice, sunt bune pentru atei.
#137158 (raspuns la: #137016) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de maan la: 03/01/2009 21:34:12
(la: Minciuna..adevar?)
am aflat si eu, de pe google:

Simona Popescu s-a născut la Codlea, judeţul Braşov, în anul 1965. Este absolventă a Facultăţii de Litere a Universităţii din Bucureşti, în anul 1987. În prezent este lector doctor la Catedra de literatură română a Facultăţii de Litere a Universităţii din Bucureşti. Descoperită de poetul Alexandru Muşina, în perioada în care era elevă de liceu la Braşov, a citit din creaţia proprie la Cenaclul de Luni, patronat de Nicolae Manolescu şi a fost membră a Cenaclului Universitas condus de Mircea Martin. La începutul activităţii sale literare a fost membră a Grupului de la Braşov, format în anii 1980, alături de Andrei Bodiu, Caius Dobrescu şi Marius Oprea, împreună cu care a apărut în volumul Pauza de respiraţie.
#382251 (raspuns la: #382243) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Bibliografie online: - de 1brasovean la: 17/01/2009 20:54:54 Modificat la: 17/01/2009 20:56:35
(la: Manolescu, frate!)

http://www.mediafax.ro/cultura-media/nicolae-manolescu-istoria-critica-a-literaturii-romane-nu-este-o-biblie.html?1706;3518661

http://www.edituraparalela45.ro/fictiune/detalii_carte.php?titluID=1419&sess=$sess&uid=$uid

http://revistacultura.ro/blog/2008/12/nicolae-manolescu-istoria-critica-a-literaturii-romane-megareview-de-alex-goldis/

http://www.cotidianul.ro/ionel_haiduc__presedintele_academiei_romane_____e_regretabil_ca_manolescu_n_a_fost_admis__nu_ma_bucura_deloc_decizia_colegilor_mei-70330.html

http://www.acad.ro/noutati2008/pag_noutati_9a.htm

http://www.catavencu.ro/ncercari_de_a_ti_da_cu_parerile-5532.html

http://rogozanu.blog.cotidianul.ro/2009/01/17/manolescu-cita-ura-poate-stringe-un-critic/

PS-ma enerveaza ca pretul e diferentiat, pentru cei de afara mai mare evident. Mitocanie (v. preturi la Ed. Paralela 45, pentru Istoria... )
Picky... - de monte_oro la: 18/01/2009 16:29:15
(la: Manolescu, frate!)
Nu te contrazic. Stiu ca are lipsuri... unele mari. Chiar citeam acum asta... http://revistacultura.ro/blog/2008/12/nicolae-manolescu-istoria-critica-a-literaturii-romane-megareview-de-alex-goldis/ ...ca tot m-ai starnit. Insa "atat" va fi putut el face. Si nu e putin lucru. Abia ramane si altora de facut. Dar, iti inteleg nemultumirea. Eu doar o privesc si din alt unghi...
Monte - de taticu la: 01/07/2009 07:42:00
(la: Bietul Apoll, iar scrie poezii...)
Renuntasem vreo un an sau asa ceva. Am fost atat de ocupat ca nu era chip sa stau la computer. Nu mai stiu exact ce e pe aici.
Am uitat si parola si a trebuit sa imi schimb un pic nick-ul.
Apoi am revenit si am citit poezele de clasa a patra. Prin 2006 cred, cand m-am inscris aici ca utilizator, parea cel mai frumos loc din netul romanesc. Ma simteam intre oameni inteligenti, superiori si interesanti. Am reactionat in felul meu, poate am lezat, sigur am atins orgolii dar imi asum rolul asta.
Nu cred ca deratizarea in poezie trebuie facuta de specialisti. Adica sa-l chemam pe Alex Stefanescu sau pe Nicolae Manolescu sa spuna ceea ce e atat de tipator?
Si nu e adevarat ca il "masacrez" doar pe bietul Apoll. Am mai scris si altora, dar nu ai citit tu.
#457210 (raspuns la: #457204) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...