comentarii

casa bunici


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Casa din vis - de Ionut Dipse la: 16/03/2006 20:06:54
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Mi-am propus ca in decursul unui an sa realizez o serie cu casa bunicilor mei. Un inceput: http://www.dipse.ro/ionut/?p=18
#111804 (raspuns la: #111724) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"casa an flacari" - de Intruder la: 15/03/2010 22:31:52 Modificat la: 15/03/2010 22:32:38
(la: "Va spun voua...")
gaselnite:

soarele ardea mocnit prin aer raspandind culoarea ruginie pe smocurile de iarba./

eu nu stiu a scrie. nu am stiut niciodata, dar am furat si eu idei...da, da, si eu, si tu, si toata lumea nu?¿parerea mea este ca lumea-i o plagiatura continua cu presarari personale ale personalitatii,gandirii etc maselor umane, mai cunoscute, mai bagate dupa

salut daniel si numai bine in "casa noua" si poate domnul te va feri de data asta de lichele../ cum a fost in vacantza??/

o prietena din romania a mostenit casa bunicilor,imi spunea ca a scos din casa toate mobilele vechi, ca le-a vandut aproape pe mai nimic si ca si-a cumparat mobile noi, moderne

satisfactii depline!

dor de casa ma cuprinde/ În ajun de anul nou/ trimitând pe cai de unde/ prietenilor un cadou./ un cadou ce-i o urare/ pentru pace si dreptate,/ pentru fericire mare,/ pentru a lor libertate./ cu zâmbet si voie buna/ ma gândesc la tara mea,/

crema: galbenusele + 8 linguri de zahar + 2linguri de lapte sau apa se pun pe foa pana se ingroasa compozitia.

e apropie pastile, sarbatoarea care a dat nastere unei religii: crestinismul.../ departe de casa, fiecare emigrant o serbeaza mai mult cu lacrimi de dor.../ tuturor romanilor, oriunde va aflati, din canada bc, hristos a inviat!

casa parasita/ -fragment-/ / picaturi de ploaie se scurg lenes pe fereastra in lumina orbitor de aurie a crepusculului.curcubee jucause, incredibil de mobile tremura ametior si haotic pe imobiltatea greoaie a mobilei din sufragerie…afara e totul proaspat

nu stiu despre voi, dar pe mine ma incearca de multe ori tot soiul de stari sufletesi...in afara de iubire, ura sau pur si simplu indiferenta.aseara spre exemplu m-a cuprins un dor nebun de casa, de patul din camera mea,

isi permit tinerii din ziua de azi sa isi cumpere o casa a lor??

mi-am dezmorţit picioarele, mi-am frecat uşor braţele, şi dintr-o scurtă privire mi-am dat seama de câtă dreptate avea puriu: mânecile îmi erau prea lungi, pantalonii prea largi, arătam ca un pui de bogdaproste,


si-am incalecat pe-o maturica...

#531222 (raspuns la: #531216) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Din casa bunicilor – astăzi cuiul - de cosmacpan la: 10/04/2010 07:52:36
(la: Din casa bunicilor )

lumea de dincolo de lume
se-adună-n spatele cuvântului
aşa cum rugina lucioasă se-creţeşte în floarea cuiului
făcându-mi cu ochiul.
şi-n casă sunt multe cuie
toate înfipte în lutul zidurilor
departe de carnea lemnului neprihănit
şi toate scândurile musteau a lemn în lemn
păstrând taina necuprinsului
fără pic de rugină.
fiecare cui se afunda-n carnea zidului
după cum îi era portul şi sorocul
şi trăgea cu urechea la ce mai povesteau
de-acolo din adâncuri
fârtaţii.
primele erau cuiele mici
de care se agăţau toate răsuflările
fără a înţelege prea bine noile povârniri
cu privirile zvârlite peste prezent,
veneau la rând cuiele mijlocii
de care spânzurau fără vlagă
cergi, velinţe, ştergare, pânză spartă-n modele
şi câte şi mai câte răvăşite pe toate laturile
la sfârşit din loc în loc odihneau scoabele ori cuiele cele mari, zdrenţuite cu var
ce ridicau de subsuori blidarul cu ochii lui smălţuiţi,
cuierul cu toate obiceiurile si datinile rânduite
şi toate cumpenele din viaţa fiecăruia
cu poticnirile şi gândurile ei.
toate, fierul, lemnul pământul
trăiesc în bună vecinătate
împrumutând celorlalţi câte o taină ori câte un secret
unul trăgea după el zvonuri taman de la temeliile lumii,
altul răspândea scâncetul cerului rătăcit prin hăţişuri
iar cel din urmă, se străduia să-şi ascundă
obârşia,
aurul sfărâmicios, pulbere la vreme de vară
ce-mbracă încheieturile şi temelia
vremelniciei.
mai sfios din fire
în colţul casei cuiul ascuns strecura lumina candelei
printre şoaptele tămâierului
iar afară,
la vreme de seară
Bunelul sprijinea luna-ntr-un cui
cât toată noaptea de mare...

Din casa bunicilor – astăzi crucea - de cosmacpan la: 12/04/2010 07:14:44
(la: Din casa bunicilor )


noaptea pe când luna-şi face de treabă
mă ridic din trup şi mă strecor până-n odaia de sub scară
acolo lumina se sfărâmă şi cade pe podina de lut
adâncind o cruce ce-şi lungeşte piciorul până sub scară
uneori, urc scara şi-ntunecimea rămâne departe
alteori mă-ntind şi umbra îmi intră-n carne
până simt răscolirea apelor
a părelnică suferinţă
în odaia de sub scară candela nu încălzeşte
numai lutul mai răsuflă
aburind jumătăţile dospite ale lunii
de-acolo de jos pare că scara trage toată casa
pe drum de lumină
mă ridic luând crucea-n spate
şi cobor cu picioarele pe pământ
târându-mă până la marginea patului
îmi trag sufletul de trei ori
şi mă cufund în apele visului
fără teamă
călcând
treaptă după treaptă
până-n podul cerurilor
acolo amintirile miros a zăpadă
şi-a iesle.
gianina - de Jimmy_Cecilia la: 03/02/2004 09:51:56
(la: Obiceiuri si traditii..nunta..)
multumesc pentru rabdarea avuta sa-mi raspunzi, felicitari pt umorul si obiectivitatea cu care scrii.
parca s-au schimbat lucrurile, sau poate familia mea nu le-a respectat pe vremuri ?
îmi aduc aminte, aveam vreo 7 ani si dansam cazaciocul la nunta unei matusi, sora a mamei
s-a tinut in casa bunicii 3 camere mari si o bucatarie si un coridor mare, la simeria(ardeal)
au fost familiile si doar cativa prieteni intimi, mobila data langa pereti, mese intinse in mijloc, si a gatit familia, bunica a taiat mai multe gâste si pui (eu le duceam la pascut!)
era iarna, deci cu totii in casa, nu puteam sa ne intindem in curte...
nimeni nu s-a dus sa faca turul Romaniei sa invite personal
in ghiz de muzica era patefonul..
haina de mireasa era a bunicii, re-ajustata, a servit si lui mama si celor 2 surori ale ei...
nu restaurant, nu orchestra, nu rochie noua si nici eu cu sora nu aveam rochii speciale...
nu cadou la fini sau la nasi, cadou, ceva bani pt mire si mireasa, sa cumpere necesarul in casa
si nu cred ca cineva s-a imbatat...
#8803 (raspuns la: #8799) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Anisia - de Little Eagle la: 02/11/2004 00:58:16
(la: Obezitatea la americani)
Sunt sigur ca ai un loc la tara unde mergi uneori,poate casa bunicilor.
Ori mergi la piata cu tarani.Nu stiu azi cum se mai cresc animalele ori se fac legumele sau fructele in Ro.dar cand eu traiam acolo,totul era organic,adica crescut natural= fara pesticide,hormoni injectati si alte chimicale.
O rosie era adevarata,cu gust adevarat si coapta.
Aici la magazine sunt de sera si tari si n ici rosii ci rozalii,nu au gust.Fructele la fel si legumele dar si carnea iar salamurile sunt la fel indesate cu chemicale.

Pe mine carnea nu ma intereseaza fiin vegetarian total,de aceea mananc numai produse organice care au calorii naturale,cele din legume de sera nu au realmente cal. 100%.
Desigur ca cele mai sanatoase sunt produsele organice,fara indoiala,au real gust,dar fiind netratate,costa mai mult.

Destule am scris mai jos ca sa-ti raspund la intrebare complet.la fel,nu fumez si nu beau alcool de loc.Nu beau soda deloc ci apa de izvor naturala la sticla sau minerala de import din Germania sau Italia.
Nu mananc nici un fel de dulciuri,ci doar fructe multe si organice.
Nu mananc lactate decat iaurt organic.Nu mananc unt deloc si nici margarina.

Daca mai ai intrebari,pe alta data,

LOVE&PEACE,
Ozzy
the earth and myself are of one mind











#27276 (raspuns la: #27196) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cam ce-ai putea sa regreti? - de camyb1981 la: 30/11/2004 13:46:08
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
Singurele regrete privind acea perioada sint simple coincidente calendaristice cu evenimente placute din viata noastra, independent de Ceausescu si partidul lui sau al cui o fi fost de fapt...

Regret si eu ca nu mai am bunic, ca nu mai incap sub vatra sobei din casa bunicilor unde aveam o minunata "locuinta rezidentiala" :), ca s-a uscat parul in care ma cataram cu drag si mi se parea cel mai inalt turn din regiune...

In ce priveste celebrul regim ceausist, ce sa regret: ca ne obligau sa purtam uniformele de pionier cind mergeam in tabara?Ca trebuia sa invatam pe de rost asa-zise poezii din care nu inelegeam niciodata nimic? Ca stateam la niste cozi imense, ca luam bataie la scoala daca raspundeam gresit? Ca-mi faceam de multe ori tema la lampa cu gaz si ca o data mi-au luat foc sosetele de la un resou adus de mama ca sa nu murim de frig in casa?

Cam ce-as putea sa mai regret?Spuneti-mi voi, ca eu nu-mi mai aduc aminte...

Numai bine!
amintiri... - de (anonim) la: 02/12/2004 14:01:14
(la: Craciunul... amintiri si obiceiuri..)
Nu stiu cati ani aveam si nici cat de inalt eram pe atunci...
Am iesit din casa bunicilor pe o carare facuta de lopata de lemn a bunicului, carare ce serpuia prin zapada care mi se parea atunci de nestrabatut pentru statura mea. Alba si inalta de ma apara de lumina soarelui care se mai vedea din cand in cand printre norii cenusii, cararea dadea si in gradinita din dreapta curtii. Aici crestea un brad ce devenise deja cat casa, brad ce fusese cu cateva seri inainte impodobit cu tot felul de becuri colorate si pe ale carui crengi apasa greu zapada. Pe paman, langa tulpina sa, abia se mai vedea un bulgare mare de zapada facut cu o zi inainte cu gandul de a sapa apoi in el o colivie despre care numai cel de la vremea aceea stie mai multe...
Toata ziua la sanius... - de camyb1981 la: 15/12/2004 10:49:04
(la: Vacanta la bunici)
Sora mea era soferul, ca era mai priceputa intr-ale cirmuirii:), si de cele mai multe ori reusea sa ne scape de gardurile vecinilor suparati ca tot reparau dupa noi, ca eram o ceata in toata puterea cuvintului...

Sanie, zapada, batai cu bulgari, pina am amortit de frig; m-am intors singura acasa (la bunici), ca ea era mai rezisenta si n-am putut-o dezlipi de pirtie:) am intrat in casa, iar bunica, dojenindu-ma blind ca nu mai ispraveam cu sania, imi framinta miinile intre ale ei sa ma incalzesc... bunicul mi-a dat cana lui sa iau o gura vin fiert, un vin aproape negru, puternic si care umplea camera cu aroma lui...

Ca sa nu mai fiu suparata ca gerul si umezeala din incaltari m-au impins in casa, bunica mi-a impletit doua codite negre si vesele, din care ieseau suvite, parul fiind mult prea scurt, iar eu mult prea incapatinata sa renunt la ideea de a fi o adevarata domnisoara:))

Lemnele trosneau in soba, iar eu priveam afara cu nasul lipit de geam, abia asteptind a doua zi sa o iau de la capat, bucuroasa ca n-aveam altceva de facut decit sa ma joc in zapada si sa stau cu bunicii...
Cum va simtit cand va intoarceti...pur si simplu - de ondine la: 13/01/2005 18:20:21
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
La fel cum m-as simti daca m-as intoarce la o veche pasiune, la un vechi hobby, in casa bunicilor sau in bancile scolii...Multe amintiri, dar nimic care sa ma mai tina acolo...Si asta probabil ca nu tine de loc, ci de timp, adica de o anume perioada din viata mea pe care am lasat-o in urma. De aceea, a ma intoarce in Romania echivaleaza pentru mine cu a ma intoarce in trecut.
Probabil ca acum se intampla pe acolo lucruri mai interesante decat cu ani in urma, dar pentru mine nu mai conteaza. Si nu cred ca va mai conta vreodata.
Nu cred, o spun din nou, ca problema se pune in limite de spatiu (cum ma simt cand trec din nou frontiera...), ci de timp (cum ma simt cand ma intorc la ceva ce am lasat in urma in trecut). Si, daca frontierele raman tot acolo, acel moment din trecut la care m-as intoarce nu s-ar mai putea repeta. E vorba de momentul cand am decis ca ar fi prea tarziu pentru libertatea mea personala sa ma mai supun atator asteptari si conditionari, si asta numai pentru simplu fapt ca eram acolo si nu in alta parte...Momentul cand mi-am amintit ca patria unui om care gandeste este lumea...nu asa zicea Democrit?
Eu am plecat ca sa ma eliberez de niste constrangeri, si nu am privit "instrainarea" mea ca pe o constrangere. E o diferenta de punct de vedere, dar e esentiala pentru atitudinea de dupa. De fapt, cred ca asta face toata diferenta de puncte de vedere.
A ma intoarce, a privi inapoi, eventual cu manie, ori cu regret si nostalgie...Nu. Romania e o tara pe care o mai vizitez doar de dragul unui numar foarte restrans de persoane; altfel, am vizitat-o destul...Si exista prin alte tari cel putin tot atatea persoane de care mi-e dor si pe care imi doresc sa le vad. Mi-e la fel de dor si de locurile in care n-am fost niciodata, de oamenii pe care ar merita sa-i cunosc...
De ce sa ma intorc, daca pot merge inainte?
fie painea cat de rea... - de gigi2005 la: 12/03/2005 02:58:40
(la: Este Comunismul de vina pentru caracterul Romanilor?)
De fapt tema noastra nu este integrarea ci cum o vom suporta cu mentalitatile noastre "ancorate" (vorba unui clasic in viata) intr-un trecut de care nu vom scapa decat dupa ce ultimul supravietuitor al holocaustului comunist va muri. Si nici atunci nu putem spune ca ideile lui nu ne vor urmari. Comunismul a modelat personalitati, mai ales pe caracterele slabe sau ariviste, dar cred ca nu el poarta toata vina pentru firea noastra. Suntem latini iar zicala "Sa moara si capra vecinului" vine din negura vremii. Si mai ales suntem legati foarte mult de valorile materiale; implinirea cea mai mare a unei familii este casa, apoi masina. Suntem legati de pamant si avem un exacerbat simt al proprietatii precum si un orgoliu nemasurat.
Acum cu integrarea, o casa devine un vis indepartat. Dar sa-ti spun drept, atata timp cat castig suficient sa-mi platesc chiria, de ce mi-ar trebui o casa?
Bunicii si parintii mei au prins perioada antebelica si interbelica. Nici unul nu s-a plans ca era rau. Si atunci era saracie, dar nu murea nimeni de foame. Comunismul a rupt taranul de la plug, l-a luat de la tara si l-a adus la oras, i-a dat o casa l-a bloc, i-a luat pamantul la colectiv iar pe el l-a bagat in fabrica. Iar daca era suficient de prost, l-a trimis la scoala de partid sa-l faca sef. O natie este compusa din mai multe categorii sociale iar taranul isi are rolul lui. Acum el ingroasa randurile somerilor iar inginerii, baieti destepti si cu carte multa, pleaca la cules de capsuni prin tzari, auzi, civilizate. Daca ar fi fost lasat la vatra lui acum eram departe.
Gheorghe a lu' Marin Roibu ar fi facut avere la tzara pentru ca ta'su a muncit. Bunicul meu a fost un astfel de om. A avut 120 de oi, carciuma in sat, han mare la rascruce, undeva in Teleorman. Bunica tesea la razboi, tata mare vindea tzolurile si lua pamant. Mama si frati'so Gheorghe aveau dreptul la o prajitura din galantarul de la han, restul era pentru vanzare. Cu banii tineau afacerea si cumparau pamant. Avea tractor si combina, avea cai, oameni angajati. Cand a inceput razboiul nemtii au tras la ei la han. L-au rechizitzionat iar tata mare si mama mare i-au servit. Cu copiii (mama si frati'so) se purtau frumos. Dupa 23 august au venit rusii. Mancau si beau ca porcii. Dupa ce razboiul (de fapt rusii) l-a lasat aproape sarac, in cativa ani si-a revenit. Avea un han cunoscut in 6 judete, 80 de oi si 56 ha de pamant. Prima data i-au darimat hanul sa faca sosea. Era dat dracu' Marin, facuse avere, ia sa-i luam noi jucaria, sa vedem, moare? N-a murit Marin, a ramas cu oile si pamantul. Facea brinza, tragea lana in fire, ducea la oras. Si lua pamant.
Pana i le-a luat pe toate. Ca sa nu-i ia statul degeaba pamantul, l-a dat el de pomana, cu acte de impropietarire, la taranii de lucrau pentru el. Un pogon, doua, a dat asa vre-o 30 de pogoane. Sa traiesti nea' Marine, sa-ti dea Dumnezeu sanatate! Dupa ce i-a luat statul tot, aia la care le daduse pamantul spuneau: pai oricum il lua statu' asa ca nu facusi mare branza ca ni-l detesi! Frate, era inainte de comunism. Cei mai inversunati dusmani ai lui au fost cei pe care i-a ajutat.
Marin Roibu s-a descurcat oricum. A ramas cu 40 de oi din care isi tinea familia si cu lotul ajutator. Mama a venit la oras ca acolo nu mai avea ce sa faca, Gheorghe s-a facut zidar pe urma a lucrat la colectiv. Va intreb pe voi: va puteti inchipui cum ar fi evoluat o astfel de familie daca era lasata la vatra ei?
Iar Gheorghe, cand era seceta mai mare si parjolise porumbul, in loc sa se vaite pentru el, comenta: sa vad ce face "a lu' Mitu" acu' ca i s-a uscat tot porumbu'!? Si au trecut peste el 50 de ani din care 30 de comunism, de cand muncea cot la cot cu tata mare.
Asta e firea romanilor!
Buna Dimineata - de fefe la: 20/07/2005 18:22:23
(la: Trancaneala Aristocrata "4")
Cel putin la mine e dimineata!

Bun venit la toti cei mai noi in Trancaneala. Precum am zis si altadata, oricine este binevenit.

Gabi, stiu ca ai mai auzit asta, dar si eu vreau sa ma alatur celorlalti, ai niste copii superbi. Ala micu in special este de o frumusete extraordinara. Casa linga care sint pozate fetele mi-a adus aminte de casa bunicului. Iar fetele ce sa-ti spun, sint frumoase foc.

Oameni buni haideti sa va zic o chestie nasoala. In ultima saptamina am gasit doua pasari moarte. Prima a fost in gradina mea, un blue jay, si a doua a fost aici la birou, o cioara. De fapt cioara am incercat eu sa o mentin in viata, ca am vazut-o ca era pe moarte, dar n-am reusit. A murit in fatza ochilor mei, Doamne ce tragedie. Mi s-a mai intimplat asta de doua ori, adica sa moara un animal in fatza ochilor mei. De fiecare data am plins de m-am naucit. Ieri nu am plins, dar mi s-a rupt inima nu altceva.
Furnici - de irma la: 28/07/2005 12:10:40
(la: Ce de prostii mai faceam in copilarie!)
N-am mancat si nici n-am vazut pe nimeni mancand.
Sa va povestesc ce faceau copiii mei. In casa bunicii mele erau niste crapaturi in podea de unde ieseau furnici. De cata ori mergeam in vizita, copiii mei erau absolut fascinati de ele. Si dupa fiecare masa aveau grija sa le puna si lor cateva firimituri de paine pe langa crapaturi. Dragii de ei, le era frica sa nu moara furnicile de inanitie :))...Cu greu am convins-o pe bunica sa mature firimiturile de pe jos doar dupa ce plecam noi!
#61887 (raspuns la: #61846) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Servus Proud, Horia! - de Gabi M la: 29/07/2005 15:54:59
(la: Trancaneala Aristocrata "4")
Belle, plec in Ro. La casa bunicilor, sa reparam gardul si sa sapam fintina.
Ce-o sa iasa, nu stiu...
Despre prunci, multumesc, la fel si tie!

Proud, am niste poze deja cu Aradul, si mie mi-e foarte drag, dar nu ajung sa le pun decit peste doua saptamini...Dar ma uit si pentru tine, numai la strand nu ma duc! ;-))
#62177 (raspuns la: #62160) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Jimmy, - de Gabi M la: 22/08/2005 15:29:53
(la: Trancaneala Aristocrata "5")
La Deva am fost turista, la Brad avem neamuri si casa bunicilor.
#66994 (raspuns la: #66993) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
multumesc tie ca mi-ai reamintit - de daniela_sorina_albeanu la: 25/10/2005 20:36:09
(la: LORELEI)
Multumesc pentru parfumul si frumusetea acestor randuri pe care ni le-ai reamintit.Din pacate Ionel Teodoreanu nu mai este "in voga" printre tinerii nostrii. Este considerat desuet si siropos.Il iubesc pe Ionel Teodoreanu si de cate ori simt nevoia unei vacante,....ma intorc cu el La Medeleni sau In casa bunicilor, a fost autorul meu preferat si ramane inca indiferent de curentele literare care ne napadesc, gen Harry Potter &company
m-ai facut sa visez cu ochii deschisi - de daniela_sorina_albeanu la: 27/10/2005 10:30:39
(la: Copilaria)
M-ai facut sa visez cu ochii deschisi! Pentru mine copilaria nu este asa aproape (ca varsta pentru ca in suflet va ramane mereu), iar anul aceasta cred ca m-am intors ceva mai des cu gandul spre copilarie.Asta si pentru ca am pierdut o persoana draga si prezenta in copilaria mea - anume, bunica mea.Inca nu m-am impacat cu gandul, de aceea ma intorc ades cu gandul, pentru ca altfel nu se mai poate in casa bunicilor,in curtea plina de flori,in care ne jucam eu si verii mei sub ochii plini de dragoste ai bunicilor.
interesant - de Marguerite la: 27/10/2005 13:00:56
(la: În colţul meu, în lumea mea)
draga rac, subiectele pe care le propui suna din ce in ce mai interesant; marturisesc ca sunt putin surprinsa, nu prea stiu multi barbati care sa lanseze genul asta de discutii...firea asta sensibila si curioasa, introspectiile vin de la zodie(chiar esti rac?), sau e pur si simplu o inzestrare a naturii pe care ma bucur sa vad ca o imparti si cu noi.
acuma, revenind la tema conferintei, ar fi tare bine daca am reusi sa ne detasam tot timpul de rautatile celor din jur...dar eu una nu prea cred ca se poate, sau cel putin eu nu pot. eu sunt "adepta" teoriei conform careia in viata, intr-un fel sau altul, suntem tot timpul singuri. nu, nu sunt nici o persoana fara familie sau prieteni, dimpotriva, am casa, bunica, sot, catel, rude cat sa umplu o masa mare, am prieteni mai vechi sau mai noi, multi colegi la serviciu, interactionez cu o multime de oameni in fiecare zi, cu toate astea, in toate momentele importante din viata mea, fara exceptie, am simtit din plin povara singuratatii mele pe drumul vietii.
poate ca suna aiurea, dar m-am obisnuit si, fara a refuza mana care mi se intinde cand am nevoie, sau umarul pe care sa plang, in sufletul meu simt ca atunci cand as vrea mai mult sa impart "momentul ala" care conteaza, nu pot, nu am cu cine. cum sa spun, poate ca alerg dupa un iepure pe care n-o sa-l prind niciodata, poate imi doresc ceva ce nici macar nu exista, pana la urma, in lucrurile alea marunte care insumate dau viata mea, ii am alaturi pe cei dragi, poate ca pana la urma asta conteaza, nu stiu inca...mai caut un raspuns

contrariile... provoaca - de Sibipot la: 04/12/2005 15:29:33
(la: sa facem un film!)
Sa imi fie scuzata interventia anterioara dar nu am avut nici o clipa intentia sa va descurajez, ba din contra... si ca sa argumentez cele sustinute am sa va scriu o mica istorioara care sa inspire in initiativa voastra

Bunicul meu, taran cu ceva avere si mai citit un pic avea o mare placere cand mergea la Bucuresti cu deiverse treburi, si astea se intampla de cateva ori pe an. Intotdeauna se imbraca in "haine nemtesti" elegant şi ferchezuit de doar mainele batatorite de plug il tradau si dupa ce-si termina treburile musai mergea pe Lahovari unde era un birtulet tare intim si placut "LA profir", unde consuma o cinzeaca de mastica, o friptura garnisita cu cartofi prajiti si doi mici si o salata nemteasca si o sticla de Fancusa de Dragasani. Atunci uita de toate treburile si necazuirle si se simtea "boier" cum ii placea sa spuna. Toate aste pana intr-o zi cand a descoperit cine-i patronul birtului si cand cu obida a hotarat sa nu-i mai calce pragul.
In urbea noastra prin anii 30, din secolul trecut, in fiecare zi de sambata si duminica in Piata mare cersea unul Dinu, poreclit pe drept Milogu. Avea un anume fel de a cersi si toti il simpazizau si nu era trecator să nu-i puna un bănut in palma intinsa, curata, nu ca a altor cersatori mizerabili si zdrenturosi, in care pastra era mereu o moneda. Omul cersea dar cu o anumita demnitate:
"Di dai vere si matale,
ceva parale,
ca-i ziua matale,
ca sa traiesc si eu,
dati-ar Dumnezeu
mii si milioane
in buzunar.."
De aceia ii se mai spunea si "poietul" iar multi sustineau ca ar fi de vita nobila, scapatat.
Intr-una din zilele de vizita la Bucureşti, ca deobicei a mers la birt"la Profir". Era plin ochi. Chelnerii, care-i luase seama ca era un client cu dare de mana, de cum l-au vazut au facut pe dracu-n patru si i-au asezat intr-un colt o masuta nu mai mare decat o batista, probabil un piedesta de flori si i-au adus ceea ce stiau ca are obiceiul fara sa apuce sa dea comanda. Vazand atata clientela a intrebat ce se intampla. "Patronul sarbatoreste zece ani de cand a cumparat birtul si si-a invitat prietenii la sarbatoare. Asa ca, nene Ghiorghita, azi consumatia e pe gratis." "Si ciene-i patronul?" "Rabdare că o sa apara imediat." Si bunicul mai mult privea spre usa de unde banuia ca o sa apara patronul. Tare mult dorea sa-l cunoasca, tinand cont de bucuria pe care o avea cand era servit "boiereste" si uita ca-i un amarat de taran.
Sosi clipa mult asteptata. In pragul usii ce ducea spre birouri aparu patronul, elegant imbracat insotit de doua cadane, una blonda si una bruneta cam oachesa. Bunuicului intai i-a picat ochii pe madame si cand s-a uitat spre insiotitor, sa-i pice plombele (nu prea avea ca avea o dantura de spargea samburi de maslina). S-a frecat la ochi si mai privi inca odata mai cu atentie. Nu, nu-i posibil, mai curand o asemanare. S-ar putea sa fie fratele geaman a lui Dinu Milogu. S-a dumirit doar cand seful de sala a anuntat ca "Domnul Dinu doreste sa va adreseze cateva cuvinte, rog liniste!"
Cand domnul Dinu a treminat spiciul toti s-au ridicat in picioare si au aplaudat si aclamat pe vorbitor, numai el a ramas pironit pe scaun, cu imbucatura inca neinghitita. Un chelner s-a apropiat si l-a intrbat la ureche: "Nene Ghiorghita ori iti e rau?" Simtea cum il apuca nabadaile si asta nu-si vede de treburi il intreaba tampenii. "Ba foarte rau draguta si nu-mi trece decat daca patronul vine la masa mea." "Se face nene. Ma duc sa-i spun dorinta dumitale" si s-a trezit cu patronul la masa lui cu insotitoare cu tot. Bunicu a inghitit imbucatura si doar atat a spus: "Tu?.."holbandu-se ca apucatul la viztatorul din fata lui ramanand cu ochii pironiti pe chipul lui. Nu, nu-i greseala el este sigur Dinu Milogu, confirmare care veni si din partea celuilalt. "Da, Ghiorghita... Hai pan' la mine in birou" si facu semn unui chelner sa-i mute tacamul in biroul lui.
Dinu a fost sarac si venit de la tara cand razboiul era in toi. A muncit pe unde a apuca, munca cu rupere de oase si castig putin. Intr-o zi facand un pariu cu alti colegi de munca cine castiga mai bine timp de o saptamana s-a apucat sa caute si alte slujbe, dar tot cam fara bani. Se apropia ziua scadentei si nu prea castigase mare lucru si ca orice oltean ambitios si de frica sa nu piarda pariul i-a venit ideia sa se apuce de cersit in colt la Coltea. La inceput nu pre il baga nimeni in seama si nu castigase decat doua monede si alea de la niste babe care-l priveau cam pofticioase. I-a venit ideia sa zica si ceva nu sa stea ca mutu. Incet, incet a compus si cunoscuta-i "poiezioara", e drept nu prea academica, dar acum ii aduce o gramada de bani. Bineanteles ca a castigat pariul, mai ales ca ce castigase intr-o saptamana acum castigase intr-o zi. Asa ca s-a lasat de munca si a inceput sa cerseasca zilnic pana intr-o zi cand l-a vazut un consatean, oltean de-al lui si a simtit ca-i crapa obrazul de rusine. Asa a hotarat sa cerseasca in alta parte, ca Bucurestiul e plin de olteni si mai stii... S-a urcat in tren si cersind din compariment in compariment (niciodata nu a inteles de ce nasu' nu-i cerea biletul) asa a ajuns si la Buzau unde in fiecare sambata si duminica este in Piata mare. In restul saptamanii cersea in alte orase. Afacerea mergea si prinsese chiag, dar se purta tot imbracat modest si curatel sa nu atraga atentie. Intr-o zi de iarna geroasa a vrut sa intre in birt sa bea un vin fiert. La usă un chelner l-a oprit, vezi doamne ca nu este imbracat decent. Atunci si-a propus sa puna mana pe birt si sa intre in el cand va dori si mai ales sa-l dea afara pe nesimtitul de chelner sa ramana pe drumuri. Mai intai a inceput sa se intereseze al cui este. Asa afla ca este al unuia Profir Bundala, care avea doar o mostenitoarea cam tanta, sluta si urata ca muma padurii. Bietii oameni erau inebuniti ca nu scapa de tuta din casa, nimeni nu se incumeta s-o ia de nevasta. Asta mai putin l-a preocupat pe Dinu, ba din cotra era un atu in plus. Si ce daca e urata, noaptea si muma paduri e frumoasa.
Dinu a inceput sa dea tarcoale casei, imbracat la trei ace cu garoafa la butoniera, plimbandu-se pe trotuarul de vizavi cat era ziulica de mare. Safira, fata birtarului, l-a vazut o data, de zece ori si i-a cazut cu tronc baiatul. I-a spus ma-si si aceasta la instiintat pe barbate-su, care greu s-a lasat induplecat sa-l abordeze pe flacau. "Ce, fa, crezi ca ala este chior? Uitate ce chipes e." La insistentele femeii s-a lasat induplecat ca stia ca Retuta lui nu o sa-i dea pace pana cu face ca ea. Ca din intamplare intr-o zi Dinu si cu Profir s-au intalnit, au schimbat cateva cuvinte si Profir l-a invitat acasa sa-l cinsteasca asa, cum se cade pe o caldura de foc, cu o inghetată, lucru pe care Dinu atata astepta şi cam greu s-a lasat comvins sa accepte invitatia. De atunci nu a mai plecat din casa lor, iar el vedea in Safira nu urata si tampa, care de cum scoatea o vorba da cu maciuca in oale, ci averea din carca ei. Ii deveni draga. Spre toamna au facut sui nunta. Dupa nunta Dinu i-a propus socrului sa se ingrijeasca el de birt apoi sa i-l vanda lui oferindu-i ceva banuti, cam la jumatea valorii. Mai tarziu s-a felicitat ca a avut aceata ideie cand dupa nici un an jumatate scumpa lui nevasta a fost intelpata de o viespe si in cateva ore, din cauza socului anafilactic produs de intepatura, s-a petrecut in lumea celor drepti.
Pe chelnerul care nu l-a lasat sa intre l-a ridicat la rang de sef de sala, ca o rasplata ca l-a abitionat si nu l-a dat afara cum isi propusese catranit ca nu-l lasase sa intre in acea zi geroasa.
Cu toate astea el tot venea la Buzau, mai ales ca isi gasise acolo o vaduvioara cu trei copii, care era tare frumoasa si focoasă. De cersit cersea acum din placere, altfel simtind ca ii lipseste ceva, dar mai ales ca vaduvioara asta stia despre el.
Intr-un din zilele pe cand cersea in Piata mare a intalnit un micut cersator pe care l-a luat sub obladuriea lui. I-a placut baiatul ca era tare fasnet si simtitor. L-a invatat cum sa castige simpatia trecatorilor si cum sa se chivernisească si sa puna bani de-o parte, pentru zile negre. Intr-un fel l-a adoptat si mai tarziu l-a indemnat sa faca scoala, ba chiar sa mearga si la facultate, ajutandu-l dupa puteri si avea, mai ales ca atunci cand il vedea isi aducea aminte de copilaria lui. Nicuta, asa il chema pe micul cersator, l-a ascultat si il considera al doilea parinte alui ca parinti cu avea.
Au venit coministii si a ramas fara birt. Nu l-au lasat nici macar sa lucreze in birtul lui asa ca s-a intors mai abitir le meseria de cersator, dar numai in Piata mare din Buzau. Aici era si singura lui bucurie, Nicuta, acum profesor la o scoala dintr-o comuna limitrofa si care nu uitase ajutorul pe care l-a primit. Nicuta niciodata nu l-a ocolit si ici nu a tinut secret relatia lor. Cand s-a asezat la casa lui, casa facuta cu mainele lui dar si cu bani de la Dinu, Nicuta l-a asezat in capul mesii alaturi de tata socru, care se uita cam urat la el ca stia ceine-i. Nicuta si sotioara lui l-a iubit ca pe un parinte si acesta cersea mai putin in Buzau acun schimbandu-si locul de munca la Braila si Galati, unde isi luase si o camaruta. A murit singur doar cu gandul la Nicuta al lui, cam prin anii 1965-66 caruia , simtind ca ii vine sfarsitul i-a lasat o scrisoare si un testament si se spune ca in camaruta lui s-au gasit sub saltea 43 de cecuri cu castiguri in masini si patru cu cate 10000 de lei, toate pe numele lui Nicuta, copilul lui de suflet. Ganditi+va ce valoare aveau cand o casa bunicica in noile cartiere muncitoresti, costa intre 50-60 de mii lei

Si maine este o zi... poate mai buna!
#92779 (raspuns la: #92721) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cand m-am nascut, in aceeasi - de rayro la: 03/04/2006 20:45:31
(la: Despartirile sau viata pe segmente...)
Cand m-am nascut, in aceeasi casa cu mine locuiau: parintii, bunica, bunicul, strabunica si un verisor. Pe strada, putin mai sus traiau ceilalti doi bunici, din partea mamei. Pana la 6 ani am ramas eu, parintii si bunicii care locuiau in cealalta casa. Bunicii s-au asezat la odihnit iar verisorul meu s-a casatorit si acum cutreiera lumea. Astazi am parintii si ii vizitez mult mai rar decat ar trebui.
In clasa a treia m-am mutat in alt cartier. Alti prieteni de joaca, alti colegi... In vacantele scolare am bantuit prin tabere. Asa am vazut aproape toata tara...
Toata lumea aici vorbeste de despartiri. Eu le vad ca sanse de a cunoaste mai multi oameni deosebiti. Bunicii m-au rasfatat cat au avut timp, dar astazi sunt rasfatata de alti oameni dragi.
Colegii din primii ani de scoala probabil ca am sa mi-i amintesc mereu, dar cei cu care am continuat sunt la fel de draguti. Prieteni au venit si au plecat. Fiecare dintre ei a avut ceva de "completat" la mine.
Intr-o viata de om probabil ca daca toti ar fi fost prezenti poate n-as fi avut ocazia de a cunoaste altii....
Mi-e greu sa evoc despartiri pentru ca nu le simt. Toti sunt langa mine.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...