casa ca

Citiva pe acest forum nu par interesati in acest subiect "Casa si Familia" fiindca se pare ca nu ar avea o familie,iar altii care au considera ca ar fi un domeniu privat de discutie si deci ne-discutabil.....
Nu stiu, personal nu m-ar deranja acest subiect ba dimpotriva as vrea sa stiu mai multe despre viata familiala a lui Papadie si Alice fiindca mi-am propus sa scriu o carte despre ei .....:):):):):)

ce dor de casa!

La mine in casa au vorbit si altceva decit romaneste. Nu m-au invatat asa ca acum trebuie sa invat singura. Asta peste limbile straine clasice - engleza si franceza !!!

Din experienta personala daca in casa e cel putin un parinte sau bunici ce vorbesc alta limba este bine pt. copii sa invete acea limba.

Asa ca in cazul meu - nu e discutie. Orice copil din casa va invata romaneste. Daca nu vrea aplicam programul ...submarin si il trimitem intr-o vacanta luuungaaa undeva unde nu are de ales decit de vorbit romaneste. Nu vorbeste, nu se intelege cu nimeni !!!

Adevarat ca in caz de copil decis putem gasi in loc, la sfirsitul exercitiului submarin, localnicii vorbim engleza sau franceza dar in principiu daca avem un numar suficient de localnici nevorbitori de alte limbi si copil rezonabil de mic ar trebui sa mearga !!!!

Programul submarin poate fi aplicat pentru mai multe limbi straine si diferite culturi.

De ce ne ferim de abordarea subiectului?

Casa se presupune ca reflecta personalitatea noastra, frumusetea sufletului nostru si neaparat, starea noastra de spirit.Intri intr-o casa si iti dai seama imediat de adevarata personalitate a celui care locuieste acolo, chiar daca egoul lui se straduieste altceva.

Familia, eeei, e mai comlicat! Teoretic ar trebui sa fie iubire, armonie, intelegerea celuilalt si continuarea propozitiei neinceputa si rostita inca, la greu umar la umar, la bine stralucire si frumusete.

Si asa cum este familia, cu personalitatea ei, asa se reflecta in fiecare amanunt al casei. Nu ati intrat in nici o casa, chiar goala, si nu ati simtit bucurie sau tristete, sau "curatenie", sau "necuratenie" emanand din pereti, din podele, din fiecare giurgiuvea?

Vorbesc de teoria casei si a familiei.Daca realitatea nu prea respecta teoria de mai sus, la fel se reflecta una pe cealalta si devine un subiect delicat, punct dureros pe care, de ce sa-l atingem?

Ca doar este evident; si de-asta ne aflam pe aici unii dintre noi.

Sa-l luam ca exemplu pe Sandu Mendrea; un fotograf foarte bun, creativ, cu multe albume la activ, un indragostit si un impatimit de imagine; nu era un exuberant, toata viata a muncit in partea mai putin iluminata a cadrului si a preferat sa stea mai in umbra si sa creeze si atit. Putin inainte de `89 a plecat din tzara si acum traieste retras in Israel; pe alte coordonate, pasiunea sa este continuata de unul din fii sai, Dinu Mendrea, care a facut si citeva expozitii foto in Ro de curind.
Pentru Sandu Mendrea, Internetul a venit prea tirziu; acum este un om in virsta si nu poate sa scaneze imaginile, care si alea cine stie unde sunt, si sa isi faca un sit; ca el sunt multi fotografi in virsta, care s-au stins sau se duc in uitare - crunta soarta pentru niste creatori si pentru niste artisti ai fotografiei, aceasta arta a comunicarii.
Asa ca Sandu Mendrea nu are nici macar un sit, si nici un rind macar intr-o antologie a fotografilor romani care nici aceea nici in faza de proiect nu exista.
Cumplit.
...Ceilalti fotografi de la Casa Scinteii s-au dus aproape toti intr-o lume probabil mai buna, pe rind, cu discretie... si in nemeritata uitare.

In Romania neexistind o cultura profunda a imaginii, a fotografiei, care sa creeze un numar de istorici ai fotografiei si de critici de arta specializati in fotografie, situatia este cea care este; nu exista o privire de ansamblu, nu se poate sti nici ce a fost bun si ce a fost rau, cei ce au fost nu sunt cunoscuti si sunt uitati si lucrarile lor sunt pierdute pe vecie, cei tineri pe buna dreptate cred ca nu a fost nimic, si putinii care se mai ocupa acum de estetica imaginii fotografice si poate de istoria ei fac jocurile unor bisericutze sau caste, cu partinire si de multe ori cu o energie negativa incredibila.

Timpul trece si nu numai ca nu stim acum cine si ce facea in fotografia romaneasca in anii `30, `50, `70, si chiar in `90 ... dar fragmentarea si lipsa de comunicare fac sa nu se cunoasca nici acum mai nimic despre fotografia romaneasca si fotografii romani, in mediile culturale apropiate de fotografie de afara.

Problema este complexa si spinoasa, generatoare de lungi discutii...
Este incredibil cum totusi dintre atitia iubitori de fotografie din tara nu s-a cristalizat nevoia de a face ceva pentru cunoasterea a ceea ce a fost, si bun si rau. Este incredibil cum in paishpe ani de democratie un cabinet de stampe si fotografie de la Academie sau o sectie de foto de la Muzeul de arta al RSR (!) nu pot sa aiba un cuvint de spus. Ma refer la un cuvint constructiv, nu la parerile unei muzografe care cocheteaza numai cu anumiti fotogafi, si care spune (pe culoare, nu in carti, ca o carte se scrie greu) ca ala nu e fotograf si ala e o janghinea, fara sa-i cunoasca macar...
Sau nimeni nu zice nimic de la Institutul de teoria artei, o mai fi existind?
Vai de fotografia romaneasca... nici nu apuca sa se cristalizeze ceva ca si intra in uitare sau se darima... sa fie o continuare a istoriei cu Mesterul Manole?

de unde se vede ca o casa regala nu-i mai cu motz decit una obisnuita;
...si sa ne mai dorim venirea regilor!


Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)

[De ce ai decis sa nu emigrezi?|Intr-un alt subiect al Cafenelei] scrii: "Cum contribui la interesul national ? (...) De exemplu, luand tineri din casele de copii si invatandu-i ce inseamna jurnalismul."

Poti sa detaliezi te rog?

Dorul de casa il voi avea pote toata viata ta pentru ca cu toate cele rele traite in romania dorul de casa il am zi de zi mai ales cand ai toti fratii acolo si sti ca nimic nu sa schimbat .Ceia ce nu trebue sa ai este regretul si sa fii sigur ca ai facut un pas care nu trebue facut inapoi.
Inca ceva :eu sunt o fata dar folosesc numele prietenului.
Objectivul meu nu este cel de a spune de rau de tara mea dar pur si simplu realitatea cu toate ca ma dore si sper ca cei de acasa vor intelege ca cei ce au plecat, 95% au facuto doar pentru o viata mai buna sau ca mine pentru a supravietui.

Mesajul tau cu o nuantza de agresivitate mascata mla surprinde si imi vine imediat in minte intrebarea :

acolo unde zici tu ca traiesti, la Melbourne, tu nu te simti "acasa"?
Cum te simti acolo? Strain? In vizita?
Te plâng atunci si nu ma mir ca tânjesti atat de mult dupa Romania...

Acasa si tara iti este acolo unde traiesti, unde iti ai casa, familia, serviciul, prietenii, obiceiurile, unde iti ai viitorul tau si cel al copiilor tai.
Traim in prezent si in viitor, nu in trecut.

In viziunea ta clara, n-ai intrevazut ca ar putea fi in RO parinti batrâni sau bolnavi, care la vârsta lor nu vor sa paraseasca tara si nu pot calatori?

dar tie, David, cum ti se pareau WC-urile din RO cand erai mic, ca de cum ai avut ocazia ai plecat in Australia? Si chiar iti petreci toate vacantele in Romania?

"Casa e acolo unde iti este inima"; tzara noastra va ramine mereu Romania.

...iar noi - ca si elefantzii, cind inima nu va mai sti sa bata- ne vom intoarce.
E in firea animalului; nu numai a omului! Sint atitea exemple si povestiri. Adevarate.

"Cine nu stie de unde vine, nici nu stie unde se duce!"

Cecilia,
eu nu gasesc comentariul lui David de o "agresivitate mascata". Cred ca el a vrut sa fie putzin agresiv si a spus-o direct si frumos, desi Daniel e prietenul nostru -aici- cred ca nu ia stricat sapuneala.

...Unde naiba tot datzi voi de vinzatoare necivilizate? In primul rind ele " ne miros" si automat incearca sa se comporte cam cum cred ele ca e in "vestul civilizat". Pur si simplu nu cred; sigur, sint exceptii; am patzit-o personal( o data, numai o data). In rest sint politicosi iar politetzea e alta, de-a noastra;crescuta natural , nu de sera; se vede ca asa e el /ea si nu o face fortzat cu zimbetul profesional de-ti vine sa-i torni terebentina pe git. Iar cind nu are chef sau tu singur" te dai
in figuri) ...te injura si e OK. Sa nu credetzi ca aici e altfel . Nu are chef, face numai pe amabilul dar nu face nimic.

SB
................................................................
Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)

Alice, casa fara femeie ar fi exact ceea ce e azi: electrodomestice, mancare semipreparata, calcul rational de proteine, totul instant, totul eficace:)
Acum sa recunostem, dupa citatul dat de tine, nici Iorga nu a inteles prea bine rolul miscarii feminine, pentru ca feminismul nu inseamna ¨scoaterea femeii din casa¨, ci implica in emancipatrea miscarii dreptul la vot, la un salariu retribuit egal cu al barbatului, la propietate etc, etc.
Pe de alta parte pozitiile pe care le ocupa uneori femeia in societate, sunt mai degraba pozitiile sau rolurile pe care le avea femeia inca din povesti: mama, printesa rapita, inchisa intr-un turn sau adormita, caritabila, sau pe post de vrajitoare. Rolul activ il ocupa barbatul.
Bine, exista mici exceptii, si Georgiana a remarcat, insa sunt exceptii, si una dintre ele se numeste Margaret Thatcher, insa sa-mi iertata rautatea, nu avea nimic de femeie:)


¨lumea este egala cu suma cunostintelor pe care le avem despre ea¨
michel houellebecq-particulele elementare

Buna la toata lumea, am plecat din tzara acum 6 luni, dar mi se pare o vesnicie. Am crescut in Bucuresti si am trait si gandit ca ceilalti din jurul meu despre romania...ca suntem saraci...prosti , necivilizati si ca cel mai mare bine care ni se poate intampla , este sa emigram intr-o tzara mai buna. Am doar 21 de ani, poate ca nu stiu sa apreciez unele lucruri si poate ca trebuie sa petrec mai mult timp aici, pana sa-mi dau cu parerea, dar acasa o duceam ..."decent", eram la facultate, lucram, imi cumparasem un Matiz din banii mei si imi duceam viatza "tumultoasa" alaturi de prietenii mei,colindand prin cluburi.Acum locuiesc in state, in Florida , dar in afara de vreme si palmieri , sincer, nu gasesc nimic frumos la locul asta. Oamenii sunt goi si urati, grasi si ignoranti.Casele si cladirile lor sunt plate si oribile, asemenea unor depozite fara urma de arhitectura ori sare si piper. In incercarile mele disperate de a cunoaste oameni interesanti si locuri distractive, n-am gasit decat oameni falsi, femei de plastic si nici urma de distractie, numai excesiv de multa bautura si droguri . Bine....si cluburile de acasa erau tot asa dar nu macar exista pasiune si oameni alaturi de care simteai ca traiesti.Mi-e dor de casa, de aglomeratia de la metrou si de politistii nostrii corupti. Mi-e dor de pietzele cu tzarani si de traditiile si obiceiurile noastre.Am gresit , cand am vorbit de rau Romania,...sunt lucruri in viatza care sunt mult mai importante decat banii si zgarie norii...Nu am realizat niciodata cate libertati aveam acasa si cat de mult imi iubeam orasul meu jegos . Daca ar fii dupa mine m-as intoarce acasa cu primul avion, dar stiu ca oamenii nu m-ar intelege, sunt atat de preocupati sa-si urasca vietile lor marunte si tiganii de la coltul strazii. M-ai devreme sau m-ai tarziu, o sa ma intorc acasa.

Un milionar cind cumpara, a doua casa, a treia, a patra, etc., le cumpara ca sa locuiasca in ele, si nu sa le inchirieze. Numai cei care se cred milionari cumpara case sa le inchirieze. Sa luam un exemplu: Boris Becker sau Ion Tiriac, sint Real Millionari, si de acea au case ( locuinte ) in Miami Beach, Monte Carlo, Londra, Paris, New York, Munchen, Bucuresti etc., ca sa locuiasca in ele. Sa luam Individul Fictiv, Ionescu, care locuieste in Chicago, are un asa zis Building, care valoreaza un million de dollari pe hirtie. El depune jos ( down payment ), $ 50 de mii, si se imprumuta de la Banca $ 950 de mii pe 30 de ani, el se crede deja millionar. Nu face fata la cheltuielile de intretinere, taxe de imobil, diferite licentze de la oras si bineinteles mortgage ( pricipal si dobinda ), vrea sa vida Buildingul printro agentzie.
Agentul cere 6% comision, plus Banca re-estimeaza valoare Buildingului si realizeaza ca a fost mult prea mult apreciat cind a fost cumparat, plus ca zona unde Ionescu a cumparat Buildingul, in 5-6 ani a decazut. Deci in loc sa iea pe building cel putzin $1million, va primi $ 600 de mii, in cel mai bun caz. Deci va scoate din buzunar,$ 350 de mii, sa complecteze cei $ 600 de mii, impreuna sa faca cei $ 950 de mii ce datoreaza la Banca, plus cei 6% comision din $ 600 de mii echivalent cu $ 36 de mii
Si Ionescu a fost millionar, 5-6 ani pe hartie dar in realitate a avut un deficit real nu fictiv de $ 350 de mii plus cit a cheltuit de a lungul anilor cu cheltuielile, To Run The Show, plus comisionul.
Daca te imprumuti la Banca in USA, sa zicem pe 30 de ani, dobinda (Interesul), incepe cu 99% si pricipalu ( suma care intra in acoperirea imprumutului) este de 1%. Dupa vreo 20 de ani se balanseaza cele doua si deabia la sfirsitul perioadei de 30 de ani principalu asunge la 99% din Mortgage ( interes plus principal)

Cu stima la totzi de la Cafenea, Steven

excelent site-ul casa-romanilor, felicitari!

CASA DE CULTURA A STUDENTILOR – Hol – Adi Dascal, Diana Vidascu, Norbert Hevele, Raluca Barna, Sever Stirc, Sperencz pal Csongor, Veda popovici, expozitie de grup, fotografie, pina in 15 aprilie. Eveniment organizat de Foto Clubul „IRIS“ in colaborare cu PH.Act Group

Nu pot trai fara Romania. Am nevoie ca de oxigen de o plimbare pe
Kiseleff, Calea Victoriei, sa vad un film la Patria, sa imi vizitezi prietenii de pe Dorobani. Daca as avea 1,000,000 mi-as lua o casa pe strazile capitalelor langa Televiziunea Romana, asta ca sa-mi satisfac nostalgia. Dar apoi se pune problema ca tot ce am realizat aici in strainatate, nu se poate lasa balta. Imi ramane numai sa fug din cand in cand sa ma relaxez in Bucuresti, intrucat numai in Bucuresti, ma simt cu adevarat liber.

Aliciul zise:
-------------------------------------------------------------------
io gandeam sa spun "casuta postala a Jimmy-Ceciliei", da' ce te faci ca as spune 'casuta postala a Anei-Maria', daca m-ar chema asa?
noroc ca la mine-i simplu': "casuta lu' Alice".
chiar asa, Alice de ce n-are casuta?
s-o fac altminteri, ca sa nu gresesc: "Alice-casutza postala"
--------------------------------------------------------------------

iaca vezi ? intr-o zi românul bãgã de seamã cum cã neshte pãrtsi carili ajutau la declinare devin tot mai slabe si mai slabe si se pierd oarecum pe drum. Dintr-o datã vazu iel ca nu mai e nici o diferenta intre acusativ si nominativ dar pentru asta l-a scos pe "pe" din buzunar si a rezolvat cu acuzativul( a propos, de ce o fi "pe" masculin? de ce adicatelea nu e "a scos-o pe pe din buzunar"?). La genitiv insa a dat-o in barã si asta din pricina faptului ca aparura nume noi dupa ce lua si el contact cu alte neamuri. S-a incuscrit cu ala, cu aia si vrand nevrand, i-a aparut in familie, in sat nume ca Veronica, Ildico, Alice, Ana-Maria s a m d. Amu, a trebuit el sa faca in asa fel incat sa nu strice numele la femei cand zicea "a ei". Ca atare nu putu sa zica un "veronikei" si el zise "Veronici". Celui care statea si pazea bostanaria, omul ala de la Academie, nu i-a placut ca a bagat pe "ci" acolo asa ca a spus ca forma corecta ar fi "Veronicãi". La Ildico, Ildicãi ( ca sa nu iasa Ildici) , la Alice l-o lasat asa ca oricum era "ce" in nume , deci Alicei/Alicii. La numele compuse e cu bai , eu unul sincer spunand ca nu stiu daca exista o norma aici sa acordam prima sau a doua parte a numelui sau amandoua ( Anei-Maria, Ana-Mariei, Anei-Mariei): Din burta , tsaranul din mine ar spune "Anii-Marii" dar presupun ca omul de la Academie o sa sara'n sus ca ars.
Necazul cel mai mare pare ca veni de la numele de femeie luate din alte limbi care , dupa modul lor de a suna, pentru român ar fi nume masculine. Ca sa scape omul de beleaua aceasta a inventat si el un lucru nou facand un mixaj , taind "i" de la masculin si lansand expresia "a lu". Expresie care a prins si cu care nici omul de la Academie nu prea stie ce sa faca. De sunat nu suna pe gustul sau dar nici nu o poate scoate afara din casa. Ca atare o tolereaza si ne atentioneaza mereu ca de fapt este "lui" si "ei" iar acolo unde ceva suna masculin dar e de fapt feminin, atunci zice probabil si el bogdaproste ca stramoshul sau a inventat acel "a lu".
Interesant ar fi de vazut cand a aparut invetia asta? Pai cica demultisor , inca din perioada de formare a limbii române dat fiind ca acest "a lu" ar trebui sa vina din Latinescul "ad illo" cu sensul "de la el".Noa, asa o fi? Stim bine ca inainte de a se introduce numele de familie in România, oamenii la sate se stiau dupa prenumele parintelor. Daca erau doi de Ion atunci unu era Ion a lu Petre si altul era poate Ion a lu Zâna.
Pentru un strain care ar incerca sa scrie acest mod de apelare la români, in momentul in care-i sint prezentati "copchii" el o sa scrie:
AluIon, AluZâna, AluPetre pentru ca el nu are de unde sa stie ca "a lu Ion" sint de fapt 3 lucruri intr-unu.
Bun asa, o sa ziceti Dv. Da ce-i cu asta? Care este legatura la ce pricepe strainul si cum scrie el si cu lb româna? Pai nu e chiar asa de simplu de vazut. Trebe sa aducem aminte ca neshte greci au povestit ce s-a intamplat hãt, hãt acu fro 2 mii de ani pe aceste meleaguri ale noastre. Si s-a intamplat sa scrie si ei niste nume ale unora ce-i intalnira eu. Si iaca asa , avem o lista de nume de prin "Carpati si Balcani", nume inregistrate cu mult timp inainte de Christos care sint in lista grecului . Curiosi de astfel de nume?
Aluporis, Aluzenis, Alucentus s a m d, sint peste 30 de astfel de nume parca.


Revenind la Alice si a ei casã, io nu m-as necajit daca scrii "Casuta postala a Alicei" sau "Casuta postala a lu Alice". Poti incerca si cu "Alice, casuta postala a ei". Totusi cred ca avand un nume din asta mai nou care nu prea face casa buna cu limba Româna, aplica si tu regula stramosului si zici simplul "Casuta Postala a lu Alice". Te asigur ca nici omul de la Academie nu o sa mârâie nimic:-)


AlexM

In momentul in care intri in Ambasada Romaniei din Londra, mai precis in sectia cosulara, ai impresia ca te afli intr-un film, unde actiunea se petrece undeva la tara, in anii, sa zicem '70, in casa unui om mai instarit putin. Deci, in nici un caz acea sectie consulara nu arata asa cum ar trebui. Personalul nu este amabil. Se poarta cu tine de parca ai avea sa le dai o datorie mai veche, vorbesc de sus si nu sunt politicosi absolut deloc. Imi aduc aminte, cand am fost sa ridic foaia consulara a copilului meu, nascut aici, ca am stat afara le poarta, desi erau numai 2 persoane inauntru. Printre cei de la poarta, era si un cetatean englez, care dorea informatii in legatura cu o calatorie in Romania. La un moment dat, a venit la poarta un tip intr-un costum si ne-a spus: Nu mai stati ba' ca oile, asezati-va ordonat la rand. Cetateanul englez, a intrebat daca are rost sa stea la rand ptr ceea ce vrea sa afle si, a incercat sa sa-i explice individului, la care acesta speriat, a intrebat: Care stiti ba' engleza, spuneti-mi si mie repede ce a zis. Nu stiu cum astfel de oameni, pot sa le spun inculti, sunt angajati in aceste posturi, cand avem absolventi de facultate, care nu au un post, sau lucreaza pe post de vanzatori, pe salarii de nimic, de cele mai multe ori, neplatite. Ar trebui sa ne fie rusine!!!

am stat in noaptea asta pana la 5 dimineata sa termin "Casa somnului" de Jonathan Coe. pur si simplu n-am putut s-o las din mana...o carte complexa a psihologiei subconstientului uman prin analogie cu...somnul.
o recomand tuturor!

Cica Ghita de la minister face o inspectie inopinata la o casa de nebuni. La poarta, portarul ii atrage atentia sa nu-i contrazica pe nebuni ca pot deveni periculosi, ci sa le faca pe plac. Cum intra in curte, pac apare un nebun cu o roaba strigand:
- Taxi, taxi pentru domnu!
Se urca Ghita in roaba, il transporta asta roata parculetu de vreo doua ori dupa care il descarca in fata scarilor zicand:
- Ati ajuns la destinatie domnu te face 10 mii!
Scoate Ghita 10 mii din portofel si-i da "taximetristului". Se scoala apoi de jos se scutura de praf si cand sa urca scarile apar doi tipi cu o targa:
- Liftu sefu; liftu.
Il inhata pe Ghita, il pun pe targa, urca scarile si le coboara de vreo doua ori dupa care il descarca pe palier:
- 10 mii sefu, 10 mii!
Scoate Ghita banii, ca de, sa nu se puna rau cu nebunii. Da sa se ridice, cand apare unu tragand o patura dupa el:
- Unde merje domnu, unde merje? Il duc eu pe domnu cu ricsa repede, repede...La care camera?
- La director, zice Ghita deja satul de vizita.
Arunca nebunu patura pe el, ii trage vreo doi pumni pana il nauceste apoi trage patura pana in fata biroului directorului.
- Te face 30 de mii, ca a fost tare aglomerat traficu si am prins si doua carambolaje pe traseu, valeu da tare te-ai umflat la ochi, a fost aglomeratie in cabina sau ce... zice nebunul zambind si luand banii de la Ghita.
Intra Ghita suparat la director. Si incepe sa-i povesteasca:
- Ba da ce nebuni ai aicea domle. Pai uite, cum am intrat apare unu cu o roaba si zice ca-i taxiu. Eu ca sa nu ma pun cu el ca poate-i periculos ii fac pe voie... si asa mai departe.
Da' directoru de acolo:
- O bagami-as... Iar au sarit studentii gardu'!

Hypatia