comentarii

casa fara femeie este un corp fara suflet


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Alice, casa fara femeie ar fi - de gabriel.serbescu la: 04/03/2004 15:59:45
(la: Pentru femei)
Alice, casa fara femeie ar fi exact ceea ce e azi: electrodomestice, mancare semipreparata, calcul rational de proteine, totul instant, totul eficace:)
Acum sa recunostem, dupa citatul dat de tine, nici Iorga nu a inteles prea bine rolul miscarii feminine, pentru ca feminismul nu inseamna ¨scoaterea femeii din casa¨, ci implica in emancipatrea miscarii dreptul la vot, la un salariu retribuit egal cu al barbatului, la propietate etc, etc.
Pe de alta parte pozitiile pe care le ocupa uneori femeia in societate, sunt mai degraba pozitiile sau rolurile pe care le avea femeia inca din povesti: mama, printesa rapita, inchisa intr-un turn sau adormita, caritabila, sau pe post de vrajitoare. Rolul activ il ocupa barbatul.
Bine, exista mici exceptii, si Georgiana a remarcat, insa sunt exceptii, si una dintre ele se numeste Margaret Thatcher, insa sa-mi iertata rautatea, nu avea nimic de femeie:)


¨lumea este egala cu suma cunostintelor pe care le avem despre ea¨
michel houellebecq-particulele elementare

#11348 (raspuns la: #11285) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Ander la: 08/09/2008 18:24:20
(la: ritualuri, traditii, credinte)
Intotdeauna am avut o fascinatie pentru practicile traditonale, de aceea subiectul propus mi se pare foarte interesant, si as avea si eu cateva completari in legatura cu “fiintele mitologice” care populeaza univresul rural, cel putin in Ardeal, ca: strigoi, moroi, pricolici, oamenii lunatici, Martolea, Diavolii, etc. Oamenii cred cu adevarat in ele si le atribuie, de cele mai multe ori, un rol justitiar. Actiunea distrugatoare a acestor finite ostile poate fi anulata, fie si temporar, prin respectarea interdictiilor, a tabuurilor stiute de toti, prin supunerea la normele de comportament instituite de colectivitate. De aceea, comunitatile si-au elaborat ritmuri vitale referitoare la munca, odihna, alimentatie marcate de interdictii si dezlegari. Prin respectarea interdictiilor si prin practice ritualice oamenii cred ca pot lupta cu neprevazutul.
Multi dintre localnicii din sate sustin ca in anumite imprejurari li s-a aratat Diavolul. Ei sunt convinsi ca acesta se teme de Dumnezeu, fuge de semnul crucii, toaca sau lamaie. Se poate preface in orice animal mai putin miel (simbolul lui Hristos) si porumbel (simbolul lui Dumnezeu), diavolul poate intra in corpul oamenilor, ii pedepseste pe betivi etc.
Acesti oameni sunt convinsi de asemenea si de faptul ca raiul si iadul sunt pe pamant! (conceptie f interesanta dpmdv);
Strigoii sunt perceputi ca duhuri rele care provin dintre mortii pacatosi.
Se crede ca devin moroni copiii conceputi in una dintre cele 12 vineri sfinte de peste an.
Duhurile rele au capacitatea de a se metamorfoza in muste, vulpi, lupi sau rotite de plug.
Acestia sunt denumiti si “ oameni care umbla cu boscoane, cu ceasu’rau, sau cu glasu’ rau”.Moroii vin de obicei in serile de marti si vineri si in Postul Mare in special in ultima saptamana.
Martolea este o fiinta demonica, personificare a zilei nefaste de marti, imaginata ca o baba sluta si rea , invidioasa pe femei, si care intra in casele oamenilor in serile de marti.. De multe ori femeile sunt pedepiste si in vis.
Ritualul inmormantarii este foarte bine conservat in cultura traditionala romaneasca.
Cand o persoana moare, in unele sate ardelene, in prima zi mortul este spalat de rudele de acelasi sex cu iarba scumpa si alte plante frumos mirositoare pe tot corpul. Este interzis sa se calce in apa cu care s-a spalat mortul. Se spune ca cel care nu respecta aceasta interdictie isi va pierde norocul. In cele trei zile intre deces si inmormantare se organizeaza un priveghi. Fara sa dezvolte un repertoriu de bocete, satenii merg in casa defunctului si isi exprima regretful fata de cel mort. In unele sate, priveghiul este un prilej de petrecere. Locuitorii dadeau dovata de multa imaginatie in jocurile de priveghi.
In perioada cand mortul este in casa, se aseaza un vas de apa sub sicriu. Cand cosciugul este scos, vasul se sparge pentru a alunga frica celui care ramane sa locuiasca in casa defunctului. In ziua inmormantarii corpul mortului se masoara cu o ata de canepa pentru a nu duce norocul cu el, iar ata este pastrata cu sfintenie. In sicriu se pune un colacel, ca sa aiba mortul ce manca pe lumea cealalta, bani ca sa-si plateasca vamile vazduhului si o lumanare ca sa-I lumineze calea. Daca persoana decedata este femeie se punea in cosciug si un pieptene si o oglinda. In dreptul inimii defunctului era asezat un ac. Daca mortul doreste sa duca o persoana draga cu el acul il va impunge si-I va aminti ca nu este permis.
Pentru sinucigasi nu se trag clopotele, considerandu-se ca si-au vandut sufletul diavolului si sunt inmormantati in afara cimitirului. Se considera ca sufletul mortului sta la strasina casei timp de sase saptamani pana cand rudele ii pun pomenile.In acest timp, se crede ca mortul se uita pe geam sa vada ce fac rudele. Pentru a vedea daca sufletul mortului ii viziteaza dupa inmormantare, timp de trei seri, satenii puneau o scandura pe pragul casei si o acopereau cu un strat subtire de faina. Daca dimineata se gaseau urme era cert ca morul si-a vizitat rudele. De aceea, ori de cate ori se asezau sa manance rudele aveau grija sa puna mai intai sa puna hrana pe un blid pentru defunct. Cand se implinesc sase saptamani de la deces se aseaza o cana de apa fiarta pe pervazul geamului. Se crede ca sufletul mortului bea din aceasta cana inainte de a parasi casa. Mortii se scoala si povestesc intre ei. De aceea, locuitorii satelor cred ca nu este bines a se mearga noaptea la “tintirim”.
…sper ca nu am plictisit…
K - de adina.petre la: 10/04/2009 16:15:15 Modificat la: 10/04/2009 16:25:32
(la: Botox, riduri sterse la comanda, injectii pentru "tinerete")
Adica eu am probleme?

Hai sa iti explic in limba romana ca sa intelegi.

Pasul 1:
Nu imi doresc o relatie, un iubit, un sot, un partener ACUM. Drept urmare, cand ies din casa, nu ies la vanatoare de masculi. De ce? Ete asa, ca mi-s de ajuns eu mie insami acum. E de inteles? Eu zic ca e.

Pasul 2:
Nu am probleme cu celelalte femei. Daca vad una frumoasa stiu sa o apreciez ca-i frumoasa, daca vad una care nu-i, ma fac n-amk vazut, din diplomatie. Nu doresc a starni invidii, e loc pentru toata lumea pe strada, si eu oricum nu concurez. E de inteles? Eu zic ca e.

Pasul 3:
Daca aleg sa arat bine, o pot face si in virtutea respectului pe care mi-l acord mie, ca femeie, ca om. Pentru ca daca nu-mi respect corpul, mintea, sufletul, inseamna ca nu ma respect. Sau nu?
#426031 (raspuns la: #426017) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
SUFLETUL - de DESTIN la: 15/03/2004 20:53:30
(la: SUFLETUL OMULUI - Ce-i aia?...)
Oare avem o definitie "limpede",ce este SUFLETUL ?.Il putem oare eticheta?SUFLETUL SI CORPUL ne apartin,acelas calificativ de unicitate le detin impreuna.Cand viata dispare din corp ramane sufletul.SUFLETUL NU MOARE,moartea este rezultatul unor efecte :crima ,accident ,boala etc..Stim ca exista o "lume" a duhurilor de la creatie, pe care cu greu o putem definii,SUFLETUL sa se indrepte catre acolo?
ce poate fi sufletul - teorie din 1998- - de adacartianu la: 20/03/2004 14:59:16
(la: SUFLETUL OMULUI - Ce-i aia?...)
*** Contemplând asupra marilor scrieri, începând de la filosofii antichităţii şi până la cei contemporani, am întâlnit o diversificare bogată de idei, asupra sufletului şi asupra sentimentelor. Aprecierea mea este că nu s-a ajuns la o concluzie finală definitoare, iar ce ştim, este ceea ce raţiunea ne-a permis să înţelegem şi să descifrăm.
De aceea gândesc că o mare parte din sentimentele noastre nu ne sunt pe deplin cunoscute. Şi uneori sub influenţa raţiunii care le controlează, sunt ori mai intense, ori diminuate ca valoare şi conţinut.
Omul este bivalent, trăieşte pe seama celor două
( raţiune şi suflet ), însă nu necesită o informare amplă despre acestea, mulţumindu-se cu caracteristici generale. Însă ca orice alte existenţe, acestea trebuie cunoscute în întregime, sau măcar în întregimea care ne este permis să cunoaştem.
Sufletul ca orice alt lucru trebuie studiat cu amănuntul, pentru că există întotdeauna întrebarea, ce este sufletul?
Majoritatea l-au căutat prin raţiunea care le defineşte şi analizează pe toate, eu am să-l caut în abstract. Pentru că sufletul nu are caracter echivoc, ci abstract.
În concepţia mea sufletul nu poate fi definit prin raţiune, pentru că nu are caracter raţional. Este o entitate existential conştientă prin raţiune, dar total abstractă ca formă.
Astfel că trebuie căutat abstractul, prin care înţeleg separarea şi generalizarea însuşirilor caracteristice ale sufletului, căci despre el discutăm.
În filosofie abstractul este categoria care desemnează cunoasterea proprietăţilor esenţiale şi generale ale obiectelor şi ale fenomenelor, reflectând asupra notelor esenţiale şi generale, lăsând la o parte particularităţile concrete - senzoriale, ale obiectelor.
Sufletul este abstract din cauza lipsei de ilustrări fizice concrete a acestuia. Deoarece sufletul nu are reprezentări materiale decât atunci când omul tranfsormă sentimentele în acte ale acţiunii sale.
Totodata pornind de la analiza sufletului din prisma proprietăţilor lui generale şi esenţiale vom ajunge să vedem că tot ceea ce este general în suflet deja cunoaştem, pentru că sentimentele prin care caracterizăm sufletul ne sunt cunoscute în definire ca orice alte lucruri şi însuşiri exterioare. Generalitatea se află permanent în conştiinţa noastră, nu ne putem desprinde de ea în gandire pentru că există fără îndoială pe deplin legată de fiinţa noastră în caracterizarea generală a individului. Proprietăţile esenţiale ale sufletului nu se pot gândi cu amănuntul, ele doar există undeva în noi, mai adânci decât gândul.
De aceea există această incertitudine asupra sufletului, pentru că dacă omul nu poate gândi logic asupra a ceva, consideră că acel ceva nu există cu adevarat şi totul este imaginaţie.
Însă esenţa pură a sufletului se dovedeşte a fi în noi datorita faptului că uneori gândul în genialitatea sa reuşeşte să gândească esenţa chiar dacă nu ştie ce este aceasta cu adevarat.
Sentimentele pe care le trăim ne definesc în ineriorul nostru, le percepem inevitabil şi cu ajutorul lor caracterizăm sufletul ca pe un general în fiecare, individualizându-l doar în funcţie de intensitatea simţirii generalitaţii din fiecare. Esenţialul este totuşi în fiecare acelaşi, iar din esenţial pornesc toate aceste trăiri individuale. Profunzimea sufletului este de fapt abstractul din el, nedefinitul ce nu se defineşte decât printr-o înşiruire de sentimente, dar care este mai profund decât acestea şi mai complex.
Pentru că proprietăţile generale sunt doar adjectivele unui singur cuvât care este esenţa. Sufletul privit din prisma proprietăţilor generale şi esenţiale este definit în conştiinţa noastră doar de generalitatea sa, esenţialul ridicând problema cunoaşterii în întregime a sufletului. Esenţa sufletului nu poate fi descoperită cu ajutorul trăirilor noastre, acestea au darul de a ne formula o idee despre ceea ce numim suflet, însă adâncimea pe care omul nu are puterea să o găsească este de fapt sufletul pur, restul sunt doar amănunte.
Iar omul este un norocos că poate înţelege aceste amănunte, chiar dacă esenţa reprezintă totul. Avem informaţii despre suflet ca exprimare independentă de raţiune, pentru că sentimentele nu sunt raţionale, dar nu avem o certitudine adevărată asupra lui însuşi ca un întreg ansamblu de reprezentări, tocmai din motivul că nu-i cuprindem logic esenţa, ci doar o simţim la întâmplare.
Încercând să cunosc sufletul prin abstract, privindu-l ca fiind independent de ce e în mine raţional, detaşat de obiecte şi de relaţiile care există în realitate, devenind astfel o entitate separată de mine, dar pe care o cuprind, nu din voinţa mea, ci a ei, descopăr o oarecare putere de a atinge esenţa. Poate gândind sufletul mai puţin, trăindu-i sentimentele fără o analiză interioară de a afla ce sunt, de unde vin, m-aş apropia de esenţa sufletului, care poate fi un tumult al nonsensului care capătă sens doar din exprimarea mea liberă.
Totodată esenţa sufletului se poate afla într-un centru nervos, dar în acest caz nu ar fi nimic mai mult decat organic, şi ne-am îndepărta de la mitul sufletului veşnic. Poate esenţa sufletului se află în libertatea lui de mişcare, mişcare care nu poate fi condiţionată de nimic.
Poate tocmai această mişcare liberă este baza de pornire a tuturor sentimentelor, gândind că toată generalitatea simţită nu poate exista decât printr-o acţiune a ceva, deoarece un repaos nu poate produce o reacţie, o trăire, astfel că sentimentele oamenilor nu pot provenii decât printr-o acţiune de ordin interior sau exterior.
Vom căuta însuşirile generale, raportându-le la caracteristicile esenţiale independente de noi. Pentru că dacă am spus că sufletul este abstract, trebuie să arăt abstractul ce-l caracterizează.
Să ne imaginăm sufletul ca pe un tablou plin de culori desăvârşit aşezate, dar fără o formă concisă, o imagine nedefinită pe care noi trebuie să o interpretăm. Să spunem că fiecare culoare din acest tablou reprezintă un sentiment, astfel că vom enumera totul încercâd să-i definim particularităţiile.
Dividem sufletul în culori, aflând astfel calităţile acestuia.
Aceste culori devin simple culori, ignorând existenţa sentimentelor pe care le reprezintă. Sufletul devenind o paletă de culori.
Privindu-l astfel, cunoaştem definiţia fiecărei culori în parte şi încercăm să stabilim efectul ei asupra noastră. Clasificându-le în ordinea preferinţei noastre cromatice sau pe intensitatea culorii, obţinem o evaloare a scării noastre valorice şi totodată obţinem o informaţie despre o latură a personalităţii noastre.
O persoană care alege culorile vii înaintea celor închise, este o persoană veselă, optimistă, încrezătoare; o persoană care alege culorile închise, este tristă , pesimistă şi nâncrezătoare.
Aşa cum culorile au o gradare în preferinţele noastre, aşa şi sentimentele sunt preferabile într-o anumită ordine.
Prin această ordonare a culorilor şi a sentimentelor ne individualizăm şi concretizăm imaginea noastră exterioară şi interioară.
Vorbeam despre caracteristicile esenţiale independente de noi, acestea sunt lucrurile exterioare prin care în suflet se produc o serie de sentimente, singurul esenţial al sufletului dependent de noi şi prin care putem trăi unele sentimente, este gândul.
Sufletul este o complexitate de calităţi şi sentimente care se află într-o deplină analogie unele cu altele. Cum de altfel se poate constata foarte uşor prin extinderea unui sentiment în altul. Ca de exemlu trecerea de la sentimentul de iubire în sentimentul geloziei sau urii, sau de la tristeţe la bucurie. Toată această schimbare sentimentală evidenţiază legătura analoagă a trăirilor. Un sentiment produce un alt sentiment, o trăire produce o altă trăire.
Nimic nu se întâmplă necoordonat şi nefiresc, totul are o bază reală de pornire şi un scop în apariţie şi desfăşurare.
Multe nu par evidente, însă sunt oricât de mărunte şi, se divid în mai multe feluri de simţiri şi exprimări.
Privind sufletul asemeni unui tablou abstract, fiecare înţelege din nonsensul lui, ceea ce i se pare a fi convenabil şi inteligibil pentru sine.
Şi cum de multe ori viziunea unui individ este împărtăşită şi de alţii, atunci tabloului i se va da o definire plauzibilă şi acceptată.
Însă cu toate acestea fiecare trebuie să-şi picteze singur tabloul abstract în funcţie de culorile preferate, în ordinea şi combinarea care i se potriveşte.
Am afirmat că putem încerca să definim sufletul prin culori.
Vom gândii că acesta nu este mai mult şi nu exprimă mai mult.
Este pur şi simplu vizibil. Conştiinţa identifică culorile şi prin efectul lor asupra noastră le ierarhizăm. Astfel că eu în tabloul meu aş aşeza înainte de toate culoarea albastră. De ce?
Albastrul îmi reprezintă cerul, libertatea mea de a fi şi de a visa o nemărginire.
Privind albastrul îmi voi simţii dorinţa de a zbura, ceea ce reprezintă o libertate imposibilă, dar la care sper şi mă gândesc că aş putea să o ating într-un fel.
Apoi aş alege culoarea roşie, pentru că îmi place alături de albastru, fiind o culoare aprinsă care îmi transmite ideea de viaţă.
E ca un foc ce-mi aprinde trupul în nevoi şi trăiri vulcanice. Reprezentând pentru imaginea mea dorinţa de descătuşare, de trăiri intense.
Astfel că îmi descopăr prin culori anumite senzaţii şi acestea devin stimulenţii mei interiori.
Considerând că astfel descopăr ceva nou în mine care vine din influenţa culorii asupra mea.
Revin la sentimente fără să mă gândesc la culori. Conştientizez că le simt dar nu ştiu de unde vin şi ce le produce. Spun că vin din suflet, dar nu ştiu ce este acesta. Atunci mă voi gândii ce anume mi-a produs sentimentul. Recurg la proprietăţile exterioare şi analizez vizual, auditiv, senzorial, tactil şi gustativ, prin care dintre aceste etape am trecut pentru a avea un sentiment.
Să spunem de exemplu că nu am mâncat nimic, nu am atins nimic şi nu am mirosit nimic, dar am văzut un apus de soare incredibil şi am auzit foşnetul mării.
Şi sentimentul care m-a străbătut iniţial a fost uimirea, apoi încântarea, emoţia şi bucuria.
Patru sentimente ierarhizate de o singură imagine care le-a produs fără ştiinţa mea.
Nu mi le-am creat singură raţionând că acestea trebuie simţite în acel moment, ci le-am trăit fără un scop anume dar cu o cauză.
Cauza fiind imaginea care a acţionat asupra mea independentă de conştiinţa mea.
Reacţia devine pur organică, însă această reacţie a fost determinată de ceva existent în mine. Nu am simţit durere şi nici vre-un organ care să-mi provoace aceste trăiri, dar conştientizez că au pornit din interiorul meu ca efect dintr-o acţiune exterioară.
În afara exteriorului şi al organicului există ceva mai mult, pe care nu-l pot determina material ca organ sau lucru exterior, dar ştiu că există. Este total independent de acestea, dar acţionează în deplină legătură cu ambele.
Astfel spus nu putem avea un sentiment dacă nu-l trăim organic şi totodată dacă un factor exterior nu acţionează asupra organicului, dar se întâmplă uneori să fim conştienţi că trăim un sentiment care nu provine din exterior, ci din interior. Astfel ca nu numai exteriorul produce sentimente spre interior ci şi interiorul spre interior, sentimente care se nasc din esenţă si nu au definire.
Tot ceea ce defineşte omul spre exterior din suflet sunt numai proprietăţi generale, iar tot ceea ce omul nu poate definii şi înţelege din suflet, sunt proprietăţile esenţiale ale acestuia.
Toate gândurile noastre pornesc din exterior spre interior, astfel se poate spune ca şi sentimentele noastre pornesc din exterior spre interior. În interior fiind doar definite şi trăite, în exterior fiind constatate şi preluate.
Aşa cum se preiau informaţiile, asa interceptăm şi factorii care ne produc sentimente. Iar acestea nu se produc la ordinul raţiunii şi nici la nivelul ei.
Conştienţi de faptul ca trăirea noastră produce mai mult decât putem gândii şi asimila din exterior, chiar dacă avem tendinţa să considerăm toate sentimentele noastre ca fiind produsul unor acţiuni din afară, nu putem să contrazicem nici ideea conform căreia o parte din sentimentele umane se nasc ăn interior şi le reprezentăm exterior printr-o acţiune de orice fel.
Cum am afirmat anterior, sufletul dacă ar fi organic ar fi reprezentat de cel mai sensibil organ din constructul nostru anatomic.
Pentru că numai un organ foarte receptiv şi senzitiv ar avea puterea să dezvolte în noi o asemenea gamă variată de trăiri şi, nu numai variată cât diferenţiată calitativ şi sensibil.
Iar pentru că nu toţi putem trăii sentimentele la aceleaşi nivele, am gândii că acest organ se dezvoltă diferit în fiecare. Astfel spus categorizăm oamenii în fiinţe sensibile, mai puţin sensibile sau insensibile.
Totuşi un organ care se pretinde a fi senzitiv atât de sensibil, încât să poată produce astfel de reacţii interne, nu se poate dezvolta la unii excesiv, iar la aţii deloc.
Atunci ajung să gândesc din nou, că acest suflet este imposibil să nu existe în fiecare, ca o abstractizare a fiecăruia.
Este ceva ce nu are înţeles decât organic datorită reacţilor acestuia la diferiţi stimuli exteriori, dar este o existenţă care nu-şi are explicaţie logică.
Aşa cum nici efectul culorilor asupra noastră nu-l putem explica, pentru că fiecare individ vede într-o culoare altceva decât văd eu.
Cineva poate spune că o culoare îi determină un gust sau un miros, aşa altcineva vede în culoare un obiect sau chiar un sentiment.
Totul depinde de fiecare în parte, aşa cum un tablou abstract este înţeles de fiecare în parte.
Să spunem că eu privind culoarea portocalie, mă gândesc la o portocală şi îi simt gustul, aceasta provocându-mi o reacţie a papilelor gustative şi mi se face poftă de o portocală.
În acest caz putem vorbii de o reacţie fizică creată de raţiune prin imaginea imaginară a portocalei. Însă pofta nu e un sentiment ci o reacţie pur fizică care poartă această definire.
Poate am deviat de la subiectul iniţial prin care am vrut să definesc sufletul, abstractul de la care am pornit. Această trecere prin organic şi material a avut ca scop evidenţierea faptului că sufletul e abstract şi nu-l pot definii altfel.
Dar totuşi abstractizarea a ceva se datorează faptului că acel ceva este conceput ca o generalitate, iar în temeiul lui nu au fost aduse suficiente dovezi de a fi demonstrat şi asta îmi întăreşte convingerea că ce a rămas nedemonstrat asupra sufletului este esenţa, adâncimea pe care nu o vom putea explica niciodată, dar pe care avem norocul să o simţim uneori.
Atunci aş putea venii să gândesc că putem definii sufletul prin absurd, ceea ce înseamnă contrazicerea oricărei logici şi prin metoda reducerii la absurd să demonstrez un adevăr.
Este logic să gândim că nu există suflet atâta timp cât nu avem o formă real palpabilă sau vizibilă, este logic să căutăm un adevar asupra sufletului pentru a avea siguranta că acesta există, este logic să nu ne încredem în vise care până acum nu au putut fi demonstrate, este logic că suntem nişte dobitoci dacă credem că aceasta este logica sufletului.
Este absurd să gândim că nu există suflet dacă acesta nu este un material palpabil!
Logic suntem nişte imbecili şi absurditatea noastră este sufletul, singurul adevar ilogic, dar care există.
Metoda este modul în care cercetez ceva pentru a cunoaşte şi transforma realităţile obiective.
Obiectivitatea sufletului se găseşte în sentimentele care îl fac real în conştiinţa noastră, pentru că dacă nu am fi conştienţi de acestea nu am şti despre suflet că există.
Sufletul este singura realitate obiectivă, dar pe care lumea nu o ia în seama decât din nevoia egoistă de a trăii uneori regeşte.
Descartes spunea că pentru a cunoaşte sentimentele sufletului trebuie să facem distincţie între funcţiile sale şi acelea ale corpului. Astfel că el gândeşte că ceea ce este în suflet “afect”, adică efect, este în corp acţiune.
De aici concluzionez că sentimentele sunt efectele unor acţiuni dependente sau independente de noi. Iar ceea ce înţelegem că aparţine numai de noi, în interirul nostru si, nu aparţine nici unui alt corp, atribuim sufletului.
Virtutea umană nu se afla în corp, ci în suflet.
Sufletul este un construct imaterial ce-şi găseşte locul în materie.
Sufletul nu are definiţie de aceea nimeni nu poate să spună ce este, însă sufletul are simţire şi simţindu-l putem spune ce este.
În vasta sa exprimare şi întindere interioară putem înţelege legătura sufletului cu universul, iar de aici gândim că adâncimea sufletului omenesc este nelimitată completându-se cu adâncimea universului, astfel sufletul devine libertatea omului, libertate pe care nu o găseşte pe lume. Sufletul este elementul care ne leagă de întreg prinrt-o neânţeleasă armonie cu tainele universale.
Sufletul poate fi nedefinirea care are definire prin moartea organicului, atunci când omul devine el însuşi esenţă.
Este singura liberate autentică a omului, dar pe care acesta şi-o îngrădeşte cu bună ştiinţă, contabilizând-o şi disecând-o ca la o oră de anatomie.
Sufletul este martirul imaginaţiei noastre. Poate fi gândit, ca fiind unitatea născută din legătura între forţa universală contopită cu forţa organicului. Numai printr-o astfel de conexiune fantastică, sau interacţiune fizică între forţe cu poli opuşi,cu sarcini diferite, sufletul
şi-ar găsi definiţia ce se vrea a fi un adevăr, contestabil.
Sufletul este o forţă narturală care acţionează asupra organicului pământesc în funcţie de forţa emanată de fiecare organism în parte. Astfel că omul ar putea fi cel mai puternic organism viu al planetei, sau cel mai slab, iar din legătura sa fizică cu universul iau naştere sentimentele.
Aşa că dacă sufletul este o forţă naturală, nu omul cuprinde sufletul în sine, ci sufletul îl cuprinde pe om. Gândind astfel înţeleg ce este de fapt şi omul şi sufletul : natură si forţă universală.
Iar daca sufletul cuprinde omul, s-ar putea ca noi sa existam tocmai din nevoia sufletului de a traii, de a se exprima, si astfel spus sa fim doar simple existente de care acesta se foloseste in exprimarea sa. Ca orice anorganic care are nevoie de materie pentru a fi si-a gasit locul propice in oameni, iar de aici apare proprietatea omului de a avea suflet si dependenta sufletului de om.
Cred că de aceea se spune că sufletul este veşnic, forţa universală nu dispare niciodată, indiferent daca organicul se dezintegreaza.
completare (in acelasi ton) - de desdemona la: 18/01/2005 11:48:40
(la: Parinti si copii)
Si o femeie care tinea un bebelus la pieptul ei spuse:
"Vorbeste-ne de Copii..."
Si el a zis:
"Copiii vostri nu sunt copiii vostri. Ei sunt fiii si fiicele nazuintei Vietii spre ea însasi. Ei vin prin voi, dar nu de la voi. Si desi ei sunt cu voi, ei nu va apartin.

Voi le puteti da dragostea voastra, dar nu gândurile voastre; pentru ca ei au propriile lor gânduri.
Puteti oferi o casa pentru corpurile lor, dar nu pentru suflete; caci sufletele lor locuiesc în casa lui Mâine, pe care voi n-o puteti vizita, nici macar în visele voastre.
Voi puteti sa va straduiti sa fiti ca ei, dar nu sa îi faceti pe ei aidoma voua; pentru ca viata nu merge înapoi, nici nu întarzie asupra lui ieri.
Voi sunteti arcurile din care copiii vostri, ca sageti vii, sunt trimisi înainte. Arcasul vede tzinta pe calea infinitului si El va îndoaie cu puterea Lui, ca sagetile Lui sa mearga iute si departe.
Fie ca îndoirea voastra in mâna Arcasului sa fie catre bucurie; caci asa cum El iubeste sageata care zboara, la fel iubeste El si arcul stabil."
_____________________________________

"And a woman who held a babe against her bosom said, Speak to us of Children.
And he said:
Your children are not your children.
They are the sons and daughters of Life's longing for itself.
They come through you but not from you,
And though they are with you yet they belong not to you.

You may give them your love but not your thoughts,
For they have their own thoughts.
You may house their bodies but not their souls,
For their souls dwell in the house of tomorrow, which you cannot visit, not even in your dreams.
You may strive to be like them, but seek not to make them like you.
For life goes not backward nor tarries with yesterday.
You are the bows from which your children as living arrows are sent forth.
The archer sees the mark upon the path of the infinite, and He bends you with His might that His arrows may go swift and far.
Let your bending in the Archer's hand be for gladness;
For even as He loves the arrow that flies, so He loves also the bow that is stable."
#33678 (raspuns la: #33662) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de zaraza la: 17/06/2007 23:18:02
(la: Înecata)
Să ne calmăm.
Hobo are picioare frumoase şi-i stă bine aşa neras lipăind pe pardoseala de lemn cu tălpile goale, bărbatul ăsta e pe invers: balerină. Aud cum trosneste nişte pastile între dinţi, aspirine, l-am enervat, mă uit la ceas, ziua creşte ca un zmeu, hai tu Hobo, hai tu Hobo, pierd feribotul, carotida îmi pulsează ca o panteră nestăpânită, cu dinţii înfipţi în ceafa borfaşului.
- Bine, te iubesc, hai să-mi cumpăr libertatea, un lollipop la domnul. Işi muşcă pumnii ca un copil, în spatele ferestrelor privirea parcă-i ploua, îi intind un şerveţel si mă închid la sandale. Uite şi pardoseala, nimic, nimic, cu capul în jos.
Îl văd cum tresare şi-şi striveste pe-ascuns zvâcnirea din piept. Îmi amintesc brusc de câmpurile necuprinse de lalele fremătând cu braţele în sus precum copiii mici: ia-mă în braţe, nene, cerule, norule, ochiule, omule. Îmi întinde deodată cana cu ceai. Amar, a fost mai amar sărutul de mai devreme, macii, lalelele, muşeţelul, atâta zarzavat, florareaso. Am buzele amare, o molie udă îmi îndeasa cuvintele înapoi pe gât... şi-am pierdut si feribotul.


Plouă mărunt, mocăneste, lipicios ca din cochilii. A scos mâna de sub mantou ca să priveasca ceasul, întarzie, fir-ar să fie de femeie. Tetrapozii prindeau oceanul de grumaz între fălcile lor de beton şi-l aruncau însângerat înapoi, ca pe-o zdreanţă. Avea două ciocolate în buzunarul de la piept, călduţe, ticăinde.
El mai avea şi nevastă, ea avea gagic, era pirata lui cu strungăreaţă, îl fura de suflet între două moteluri.

Sufletul lui, împrăştiat pe corpul hoaţei precum firimiturile pentru păsărele pe pardoseala gărilor, între două trenuri.

- Nene, ai un buck? Un puşti cu mucii înnodaţi sub bărbie şi picioarele goale întinde o mână nerăbdătoare şi ţopăie măruntel: "hai nene, că mă plouă...". Şovăie un moment dacă să-i dea sau nu un şut în fund, îi vede ochii mari, miopi, poticnindu-se în ploaie cu privirea în sus. Peste capul lui, silueta unei femei îmbrăcate în ceaţă verde şi alge, împroşcată de plânsetul cine ştie câtor valuri. I-a dat un pumn de mărunţiş zornăitor, ia copile, femeia creştea peste el ca o nălucă şi se apropia cu bărbia în piept, copilul alerga lipăind grăbit prin ploaie cu tălpile desculţe să spună c-a vazut-o pe înnecată.
"Înnecata" era o poveste veche, poate însăşi povestea din care se întemeiase micuţul orăşel de dincolo de ceaţă. De fiecare dată alta, după cum golful în care se spunea că îi găsiseră trupul îşi schimba forma şi murmurul de morgană nebună.

A fost odată.
A fost odată o femeie frumoasă cât să lase în urmă o legendă. Trăia pe-o insula în apropiere de Anacortes, una din insulele acelea pietroase ţinute în căuşul rădăcinilor de pini roşii pâlpâitori ca nişte candele de veghe, să nu se risipească în ocean. Era când soţie de miner, când de ofiţer britanic, când văduva vreunui biet soldat american din fortul de pe San Juan. Femeie albă, de piatră, cu suflet făcut pentru neiubire, în trupul ei se sfărâmau bărbaţii precum bărcuţele pescarilor atunci când se izbeau de stânci. Din vaietul glasurilor lor s-a împletit mai întâi un vânt subţire, uşor ca o şoaptă, apoi a crescut mai răstit, mai ascuţit, mai vânăt, strigăt lângă strigăt. Prima furtună din Anacortes şi-a desprins genunchii de pământ şi-a mers s-o pedepsească pe femeia fără suflet.
Dar miezul trupului ei i-a primit fulgerele şi a ştiut să le iubeasca, coapsele ei s-au deschis să-i primească talazurile şi buzele i-au sorbit vuietul până-n adâncul pieptului. Furtuna a purtat-o pe braţe până la buza golfului, i-a acoperit trupul cu nisip ca într-un ultim sărut şi s-a stins în depărtări din care se întoarce la răstimpuri, când o apucă dorul.

Femeia a ieşit din ceaţă şi s-a apropiat şovăielnică, cu capul tot în piept şi privirea gri înfiptă-n asfalt. L-a atins uşor pe mână cu o vinovăţie care nu era a ei dar pentru care îndura toate fulgerele bărbatului pe care-l urmărise de acasă. Omul ei.
- Hai acasă, omule, că n-are să mai vină...


Hobo a căzut uşor ca o mirare, mai întâi pe un genunchi, apoi pe celălalt, şi s-a intins pe jos ca în joacă după ce mai întâi mi-a dat să-i ţin ochelarii şi lamele. Are ochi albaştri, prinţeso, eşti frumoasă, lasă teatrul, e de doi lei, închide-ţi jugulara, prea mult roşu.
Ziua zgârie cu ghearele pe geam din ce în ce mai strepezit, mai vânăt, doi lei de viaţă, o hrubă de carne.
Gări până la gât, privesc în jos şi văd cum abia mai respiră trenuri şuierate pe sub mâna cu care-mi apăs pieptul: taaaccciii…
Uite-o gară cum închide ochii, încă una, din ce în ce mai mica, mai departe, mi-e frică, ia-mă în braţe nene, cerule, ochiule, omule, punctule, punctule.

Şi vine furtuna.

Poem testamentar - de Areal la: 01/07/2008 09:33:45
(la: POVESTIRI CU TALC( II))
Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca nu sunt decat o paiata de carpa si mi-ar oferi o bucata de viata, fara indoiala ca n-as spune tot ceea ce gandesc, dar m-as gandi la tot ceea ce spun.
As aprecia valoarea lucrurilor, nu ptr ceea ce valoreaza, ci ptr ceea ce ele inseamna cu adevarat.
As dormi putin, n-as mai visa deloc, caci prin fiecare minut cand inchidem ochii pierdem 60 de secunde de lumina.
As merge cand ceilalti se opresc, m-as trezi cnd altii dorm.
As asculta cand altii vorbesc, si as savura o inghetata buna de ciocolata.
"As trai ca indragostit de dragoste"
Daca Dumnezeu mi-ar oferi inca o bucatica de viata, m-as imbraca simplu, as cadea in genunchi in fata soarelui, lasandu-mi goale corpul si sufletul.
Dumnezeule, daca as avea o inima, mi-as scrie ura pe gheata si as astepta primele raze de soare.
Cu un vis de Van Gogh as picta pe stele un poem de Benedetti si i-as oferi lunii un cantec de Serrat.
As stropi trandafirii cu lacrimile mele pentru a simti durerea spinilor si sarutul rosu al petalelor.
Dumnezeule, daca as avea o bucata de viata... n-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun celor pe care ii iubesc cat de mult ii iubesc.
As convinge fiecare barbat, fiecare femeie ca ei sunt preferatii mei si as trai ca indragostit de dragoste.
As demonstra oamenilor cat se inseala crezand ca inceteaza sa se indragosteasca imbatranind, fara sa stie ca incep sa imbatraneasca atunci cand inceteaza sa se indragosteasca!
I-as da aripi unui copil, dar l-as lasa sa invete singur sa zboare.
"Cand ma vor pune in cutie..."
I-as invata pe batrani ca moartea nu vine o data cu batranetea, ci cu uitarea.
Am invatat atat de mult de la voi oamenilor! Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe culmi, fara sa stie ca adevarata fericire consta in felul in care escaladezi muntele.
Am invatat ca atunci cand nou-nascutul strange pentru prima data, in pumnul lui mic, degetul tatalui, il cucereste pentru totdeauna.
Am invatat ca un om nu are dreptul sa-l priveasca pe un altul de sus decat atunci cand trebuie sa se aplece pentru a-l ajuta sa se ridice.
E adevarat ca multe am putut invata de la voi, dar nu vor folosi la mare lucru, deoarece, cand ma vor pune in aceasta cutie, vai, voi fi mort.


Gabriel Garcia Marquez
Intruder, - de anisia la: 03/11/2008 12:59:39
(la: zile dosite)
intr-adevar, se zice ca femeia inseala mai intai cu sufletul si apoi cu trupul.

eu cred ca femeia-i ca pisica, sade unde-i mai cald si toarce unde-i mai caldut. sunt insa, din pacate, si femei care stau din virtutea inertiei, ori de teama de a o lua de la capat/ori de a nu se descurca financiar, or din sentimentul de vinovatie ca vai doamne ce va zice societatea daca paraseste caminul conjugal.
zic din pacate, pentru ca sunt de parere ca fiecare om are dreptul sa traiasca mai bine, daca-i trebuie. si astfel de femei care se complac, consider ca-s de compatimit.

stiu, are sa mi se spuna ca sunt femei care stau de dragul copilului ori copiilor. bun, dar in cazul asta vin si intreb... e copilul acela fericit cu doi parinti in casa care sunt ca doi straini unul pentru altul? oare nu simte el si se gandeste ca poate/i vina lui?

anyway, mare dreptate ai... ceva nu-i in regula daca ea inseala, ori daca el nu inseala.

si stii de ce cred eu personal ca barbatii au instinctul asta de a insela mai proeminent?

pentru ca barbatul e lasat pe pamant cu menirea de a vana. hrana, femeie, animal, succes, vise. orice. el e vanator. el e invatat sa alerge dupa prada lui, sa depuna efort. e tocmai acest proces de a vana care ii ridica adrenalina si il face sa vibreze, sa se simta barbat. si cum de obicei intr/o casnicie se asterne rutina si obisnuinta, normal ca la un moment dat barbatul va simti nevoia sa isi exercite abilitatile vanatoresti pe alte meleagur.

ce parere ai?
#358619 (raspuns la: #358608) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sufletul dupa moarte - de Mamaanelu la: 21/01/2009 08:27:32
(la: sufletul mortului)
Intr-adevar sufletul se intoarce in casa, in special in primele 2 zile, dar si pina la 40. Deaceea trebuie ca cei ce au grija de sufletul raposatului sa cheme preotul care a inmormintat acel suflet in a 40 zi sa sfinteasca acea casa pentru ca doar in acea zi sufletul paraseste definitiv casa si merge IMPACAT la casa cea de vechi. (Cules de la preotul Andrei)
Pai asta-i motiv? - de Alice la: 04/03/2004 05:06:23
(la: Pentru femei)
Barbatii sunt ... imi place s-o repet, baietei cu jucarii mai scumpe.
Glumesc, desigur.
"lumea in care in ciuda a ceea ce se spune, ramane promovata si in general controlata de barbati."

Mi se pare firesc sa fie asa.
Mi-aduc aminte de-o vorba a lui Iorga, care spunea ca feminismul ne spune ce-ar fi femeia dincolo de casa, dar nu zice nimic despre ce-ar fi casa fara femeie...

Sigur am sa fiu trasa de urechi!:) - de Crisa la: 05/03/2004 02:37:30
(la: Pentru femei)
De cele mai multe ori, ca sa nu fiu prea drastica si sa spun "cu foarte rare exceptii", casa fara femeie nu e casa. E "barlogul" barbatului si atat. Ajunge tarziu acasa, daca ii mai e foame se uita in frigider sau in congelator in cautare de ceva comestibil, daca are sansa pune ceva la microunde, daca nu comanda o pizza sau o chinezarie, pe care o seveste tolanit pe canapea, in fata tv-ului. De cele mai multe ori "barlogul" e dezordonat, ca sa poti pune un pahar de apa pe masa tre sa "maturi" masa cu bratul...
Asta ar fi un scenariu ieftin, recunosc, dar de aici pana la a-ti calcula tu, barbat, caloriile.... e cale lunga.
Ce inseamna in general o femeie in casa? Cand ajungi seara acasa si deschizi usa, e curat, e cald, miroase bine, nu a tutun, te intampina o figura frumoasa, cineva despre care stii ca tzine la tine chiar daca azi la slujba n-ai fost "zmeu". O vorba veche romaneasca spune ca "femeia tine casa". Adica familia. Daca ea trece cu vederea micile imperfectiuni masculine totul e oki. Daca nu.... se cam duce de rapa.
Ca barbatii conduc si femeile nu pot? Sincer, nu cred ca e adevarat; Poate ca era valabil pana acum cateva zeci de ani. Dar in zilele noastre afirmatia e depasita.
Ca madam Prim minstreasa nu era femeie? Ba da, chiar una dintre cele mai distinse. Dar a o lua pe ea in discutie ar fi iar o "exceptie".
O femeie in zilele noastre...? Se trezeste prima, pregateste micul dejun pentru toata familia, eventual pune si pachetele, se ingrijeste de felul in care pleaca fiecare la treaba lui pe ziua respectiva, se aranjeaza, se dichisesete ea insasi, se duce si se lupta la locul ei de munca, ca deh, doar e femeie si nu are atatia neuroni cat un barbat, de multe ori tot cate 10 ore pe zi, poate si mai bine, la fel ca barbatul; trece sa cumpere paine sau mai stiu eu ce, vine acasa, lasa la intrare masca "profesionista" si, trecand de usa, imbraca masca "maritza": mancare la familie, eventual in doua transe daca sotul ajunge mai tarziu acasa, teme cu copiii, gatit, spalat, calcat, curat, incantata daca el vine sa ii tina companie in bucatarie cat toaca ea carnea de sarmale, si toate astea fara sa fie demolata seara in pat, fara sa caste cand i se propune sa mai iasa la un "brifcor" la 10 seara....
Mda, poate ca iar e putin exagerat, dar in mare parte se apropie de realitate. Oricum, pana cand am sa intalnesc un barbat care sa tina casa curata si aranjata, sa aiba grija de copii si de sotie sa fie hraniti, curat imbracati, dichisiti, multumiti, sa isi faca treaba la slujba incat sa contribuie substantial la bunastarea casei, sa faca toate astea fara sa fie nervos, obosit peste masura, in fine, sa faca tot ce face o femeie... atunci, poate, am sa incep sa cred ca barbatii sunt mai buni decat femeile. Pana atunci.....norocul vostru ca sunteti simpatici!:)
paianjenul - de enigmescu la: 10/08/2004 05:23:09
(la: Nasterea din fecioara, demonstrata stiintific ca posibila)
niste adrese de unde te poti informa despre istoricitatea lui Hrisos:
http://www.geocities.com/levitki/ghidul/istoric.htm
http://www.astro-urseanu.ro/articole/alcr2.html- aici gasesti informatii f. utile dpdv astronomic, explicatii, intrebari si raspunsuri despre evenimentele biblice (calendar).
http://www.miscarea.com/duh-romanesc.htm- vezi despre recensamantul dictat de autoritatile romane.
http://roboam.com/dialoguri/Branzai15.htm- ceva despre Pilat, cruce/crucificare, ora executiei.

AM GASIIIIT...raspunsul la intrebarea mea. la varsta de 3 ani a fost data la Templu pt. a-si inchina viata lui Dumnezeu (singurele marturii despre acestea le gasim in Biblie). apoi dupa 13 ani petrecuti in post aspru, rugaciuni si smerenie, i se arata Arhanghelul Gavriil si-i binevesteste ca va naste un Prunc ce se va numi Emanuil, la care ii vor pune numele Iisus. ea se mira de una ca aceasta fiindca "nu stia de barbat" si dupa convorbirea ei cu ingerul CONSIMTE sa se savarseasca minunea prin ea: "fie mie dupa cuvantul tau". Sfintii Parinti spun ca in momentul in care a zis "fie" s-a si produs actul conceperii lui Hristos.
asadar 3ani + 13 fac 16, exact varsta pe la care de obicei erau casatorite tinerele evreice. interesant e faptul ca imediat dupa aceste evenimente, Dreptul Iosif, infricosat la gandul ca si-a luat in casa o femeie desfranata, vrea s-o izgoneasca. asta vine in sprijinul afirmatiei ca nu avusese cu ea nici un fel de relatie sexuala. despre posibilitatea unei aventuri inainte de a fi data lui Iosif este tot atat de incert fiindca regimul de la templu era unul extrem de rigorist si femeile care calcau stramb erau ucise in centrul pietei cu pietre. in plus i se arata si lui ingerul si-i spune sa nu se teama de "a lua la sine pe femeia sa fiindca ce s-a conceput in pantecele ei este de la Duhul Sfant". in aceste conditii batranul Iosif (nu tinerelul proaspat tuns si frezat), om drept si credincios, devine tatal "adoptiv" al lui Iisus. ce inseamna "a lua la sine"? dupa cum inteleg eu, aceasta expresie nu seamana deloc cu aceea de a te casatori cu cineva. e ca si cum as zice eu cuiva: hai la mine. ...asta inseamna ca i-am propus sa ne casatorim? frate-meu imi zice: ia-ma la tine! ...asta inseamna ca ma voi casatori cu el? observatie: ingerul nu-i spune "ia la tine pe sotia ta", ci pe femeia ta. prin urmare pt. Iosif ea era doar femeie, sa zicem, de casa. mai stim ca exista obiceiul la vechii evrei ca tinere fecioare crescute la Templu sa fie date in casele unor batrani credinciosi spre ajutor si ca sa fie in continuare crescute in aceeasi frica de Dumnezeu.
just me
#19480 (raspuns la: #19353) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Tradus"in limba muritorilor de rind," Paianjenul, - de DESTIN la: 26/09/2004 07:48:40
(la: OMUL ce stim despre noi?)
Ce zici tu:
- "Tradus" in limba muritorilor de rind, textul de mai sus vrea sa zica - presupun - ca Dumnezeu la care face referire Biblia nu trebuie neaparat considerat un individ, cu chip si asemanare asa cum il prezinta Geneza 1:26-27, ci mai degraba o notiune abstracta... o necunoscuta pe care o introducem in mod conventional intr-un exercitiu de algebra pentru a facilita rezolvarea acestuia... si ca o consecinta, intreaga Biblie trebuie interpretata mai degraba in sens figurativ decit in sens literal."

Textul nu necesita "traducere"...numai a fi inteles....

Pe Dumnezeu nu poti sa-Lconsideri un individ...asa cum tu o faci...

tu continui cu:
"Din punct de vedere personal, logica mea accepta notiunea de Dumnezeu ca persoana (individ) fizica (,) cu "chip si asemanare" (cu forma si contur!) - care efectiv vede, aude, vorbeste, se bucura, se minie, etc... deci si interpretarea Bibliei va fi acceptata in general in sens literal."

Este parerea ta...

Am afirmat ca:
"te limitezi in gandire..."

"- Posibil... In acelasi timp, nu avem nici o garantie ca (,) cu cit o teorie este mai sofisticata, cu atit probabilitatea ca aceasta sa fie mai aproape de adevar este mai mare..."

teoriile au alt criteriu de credibilitate nu sofisticare!!!

La intrebarea mea:
"esti convins ca detii adevarul?"

Tu raspunzi cu inscenari:

"- INTERESANTA intrebare, amice DESTIN, daca luam in considerare faptul ca fiecare subiect pe care-l postezi in Cafeneaua.com emana parca aerul si tonul unei autoritati supreme si ultime, in domeniul abordat, si apare formulat ca o AXIOMA absoluta, care nici nu mai necesita nici nu mai admite obiectii, completari, amendari, etc..."

De unde o asemenea afirmatie???..."fiecare subiect pe care-l postezi in Cafeneaua.com...

Este mai usor cat de elementar de fapt...!!! sa aducem afirmatii fara suport decat sa venim cu argumente in discutii dealtfel libere...

Pe ce subiect al meu nu ai fost admis cu obiectii,complectari, amendari?

Dai dovada de instabilitate in gandire,de aici apar acele contraziceri de unul singur...

tu afirmi:

"Prin extensie notiunea de rai poate sa se refere si la acel loc (undeva in UNIVERS - e irelevant unde!) unde rascumparatii vor fi transferati temporar pe perioada de reinoire a planetei Pamint, cind conform Epistolei lui Petru - 2 Petru 3:10 - si Apocalipsa 20:9, "pamintul cu tot ce este pe el va arde".

Acum afirmi :
"(undeva in UNIVERS-e irelevant unde)" si in alt loc,afirmi: "ca locul oamenilor este numai pe pamant"

te contrazici nu?

ce mai zici in continuare:

"Biblia nu suporta ideea existentei unui loc anume, permanent, in UNIVERS, unde sufletele despartite de trup ale celor rai ard - ad-literam - la nesfirsit."

deci din nou te contrazici singur...nu pe pamant ci in "UNIVERS"este locul ...

La intrebarea mea:
Cine va merge in iad sau in rai, corpul sau sufletul omului?"

tu raspunzi:

"- Obligatoriu amindoua, in conditia in care cele doua elemente nu se pot manifesta independent una de cealalta... dar acesta e din nou un aspect inca in discutie in contextul subiectelor "Sufletul" si "SUFLETUL ESTE NEMURITOR"..."

Aici da-mi voie sa afirm ca este o mare confuzie...de ce obligatoriu?de ce elemente?de ce nu se pot manifesta independente una de alta?

Cand corpul a trecut in nefiinta ce-l mai leaga de suflet?

Cum se mai manifesta un corp neinsufletit?

Cum acest corp neinsufletit sa nu se poate manifesta independent de suflet?

Fie ca intelepciunea sa ne "guverneze" gandirea...

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#23410 (raspuns la: #23409) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cine e sefu' - de Pasagerul la: 18/01/2005 19:01:43
(la: Femeia)
Un barbat se intoarce seara tarziu de la o bauta cu pretenii. Intra in casa nervos, bate cu pumnu' in masa si rage la nevasta-sa: "Femeie! Cine e sefu' in casa asta?" Femeia, scurt, ii scapa un dos de palma peste gura. Barbatu resemnat: "Da' ce? Nici macar sa intreb n-am voie?

nepoftitul:) - de giocondel la: 17/04/2005 08:03:07
(la: Sa vorbim despre vicii.)
nimeni nu este inger, orice om are si defecte, majore sau minore...eu nu inteleg insa de ce oamenii asociaza alcoolul si drogurile cu lipsa de plictiseala.

eu una nu gust de niciunele: nu beau alcool, nu bag droguri, nu fumez si te asigur ca ultimul lucru de care ma pot plange, in viata asta, e plictiseala!

dimpotriva, am intotdeauna capul pe umeri si ratiunea intacta ca sa ma pot bucura cu adevarat de ceea ce fac, orice ar fi, sa gust plenar din viata, fara sa ii ranesc pe cei din jur,fara sa ma distrug, respectandu-mi corpul si sufletul.


numai bine,
gio

"To merit the madness of love, man must abound in sanity"
-The Seven Valleys-

#44007 (raspuns la: #43959) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
maan - de reincarnat la: 25/06/2005 03:29:41
(la: Vizite-n astral si din tainele egoului)
Trecerile involuntare in Astrala se petrec mai ales in timpul somnului. Cea mai simpla metoda de a diferentia trecerea in Astral de un vis normal este sa te tragi de un deget. Daca degetul se prelungeste, ca o materia elastica atunci stii ca sufletul tau a trecut in astral.
Intoarcerea la realitate se face la fel de involuntar. Orice zgomot sau tresarire cauzata de un factor extern te readuce la realitate.
Lobsang Rampa spune ca suprapunerea dintre corp si suflet trebuie sa fie perfecta altfel la trezire poti avea dureri de cap sau o stare de latragie. Ca sa o remediezi trebuie sa te intorci la somn. Nu am experimentat nici o situatie in care sa mi se intimple acest lucru. Asa ca nu-l pot verifica.

So Happy
#56683 (raspuns la: #56431) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Intrebari pt HateFree - de horiatu la: 13/07/2005 20:57:20
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Stimate HateFree,

Sunt miscat de sinceritatea cu care ne spui povestea ta, si sunt sigur ca sunt unul care ti-a starnit sentimentele de ura, desgust, frustrare etc. de care vorbesti. Marturisesc ca de cate ori am scis aici nu am avut nici cand in minte persoana ta (asa cum ni te prezinti) desi eram convins ca cazuri ca tine exista intradevar. Permite-mi sa-mi rafinez punctul de vedere anterior si in final sa-ti pun cateva intrebari care sa ne lamureasca si pe noi si pe voi cum putem umple prapastia dintre noi.

In primul rand, marea amenintare pe care o percep din directia homosexualilor nu este directa, ci trecuta prin prisma politicului si legislativului. Aici unde sunt eu, daca copilului in scoala i se pune eticheta de homosexual pe drept sau - mai ales - pe nedrept, este foarte probabil ca parintilor sa li se interzica ori ce actiune coercitiva (ceva prin care ai trecut si tu) mergandu-se pana la amenzi si separarea copilului de parinti. Poate te gandesti (ne-ai spus-o!) ca uneori e mai simplu asa. Repet insa ca legea e oarba si se aplica abuziv chiar atunci cand nu e cazul.

Am amintit in scrierile mele de problema cu mirosul homosexualilor, desi n-am zis niciodata ca miros a c..at (nici n-am idee cum ar mirosi!) Este pentru ca de curand s-a facut mare tam-tam in presa si la televisiune cum ca s-ar fi gasit prima explicatie/proba ca homosexualitatea este determinata, si asta pein reactia la feromoni. Acum, nu ca asi fi avut nevoie de vre-o dovada stiintifica - mi-e clar ca mintea homosexualului prelucreaza datele oferite de simturi, iar reactia la feromoni trebuie sa fie corespunzatoare. Ar fi fost bine ca toata diferenta sa se fi oprit aici. Atunci trucul meu cu parfumul ar fi fost suficient. Din pacate insa, tu ne spui ca mai sunt si alte diferente, adica un creer de femeie intr-un corp de barbat - am dreptate?

Vorbind de diferente cerebrale, un alt indicator de orientare sexuala este respunsul la stimuli vizuali in periferia constientului: in periferia campului nostru vizual (45 grade lateral de centrul de interes) intra si ies aleator persoane. La cei str8, daca persoana este de acelasi sex, nu se produce nici o reactie. Daca persoana este de sex opus (nu ne-aparat "buna") privirea se intoarce instnctiv intr-acolo si intr-o fractiune de secunda se evalueaza varsta, greutatea, amanunte de infatisare sau/si vestimentare odata cu care - categoria culturala, si oportunitatea unei abordari... Tu, HateFree reactionezi asa la femei sau la barbati?

Adresat celor str8: nu intotdeauna sexul cu o femeie oarecare te face sa simti ceva, iar femeilor str8: nu orice barbat cu care ai sex te face sa simti ceva - am dreptate? Trebuie sa fi pervers rau ca orice persoana de sex opus sa iti trezeasca interes - cred eu. HateFree: esti convins ca cu toata experienta ta homosexuala nu este posibil sa se gaseasca o femeie cu care chimia ta sa fie perfecta? N-am nici o idee sau preconceptie cam care ar putea fi raspunsul tau, dar ma intereseaza profund sa elaborezi putin pe tema asta daca nu e cu suparare sau efort prea mare.

In ultima instanta, retinerea mea fata de drepturile homosexualilor, asa cum am mai amintit, este ca actul homosexual nu se desfasoara in singuratate. HateFree: ne spui ca te-ai indragostit (cel putin o data) de un alt barbat. Cum a primit celalat barbat relatia asta? Era deja homosexual? L-ai abordat tu pe el sau el pe tine? (oare are importanta?) Daca te vei simti atras de un barbat str8, ce vei face? Iti vei lua riscul sa-l umpli de scarba marturisindu-i sentimentele tale? Vei merge mai departe incercand sa-l seduci si sa-i schimbi orientarea? (ce arme ai putea folosi? - o sa-l imbeti?) Vor fi sentimente mai puternice (gelozie) care iti vor intuneca ratiunea? Uneori dragostea respinsa se transforma in ura. Ar fi posibil sa urasti pe toti barbatii str8 de care ai putea fi initial atras?

Intrebari pt femei str8: sa presupunem ca ai iesi in cale lui HateFree si ca intamplarea ar face sa va indragostiti mai mult sau mai putin de el, iar el v-ar spune simplu ca e gay si ca trebuie sa va respinga. Cum v-ar fi ravasite sentimentele? HateFree: ai o schema pt astfel de situatii? care e reteta ta?
(Nu pun aceeasi intrebare barbatilor str8 care ar putea da peste o lesbiana, caci mintea mea limitata nici nu vrea sa speculeze pe tema asta. Comentarii insa binevenite de la oricine poate adauga ceva valoros pt oricare ceilalti.)
#59424 (raspuns la: #58860) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru Horatiu, Rodi, Happy, Irma, Maan - de HateFree la: 17/07/2005 06:18:51
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Toate comentariile voastre mi-au venit asa ca o palma peste fatza, toate in aceeasi seara. Ma simt acum ca si cum as fi la gradina zoologica, voi privitorii si eu animalul. Nasol sentiment, dar daca tot am intrat in hora o sa joc pana la capat.

Apropo, stiti bancul cu ardeleanul care se uita la o girafa la zoo? Ei bine, se uita el cat se uita, se mai uita cat se mai uita, dupa care pleaca si zice: "No, asha ceva nu exista!"

Cam asa si pe aici pe la voi. Ce ma face sa ma simt cel mai prost este ca vreti sa "intelegeti" intr-un mod strict rational cum sta treaba cu gay. Daca s-ar putea, ati vrea si o ecuatie fara nici o necunoscuta a chestiunii. Dar nu se poate asa ceva. Si cand se va putea, discutiile noastre vor fi in van.

Oricum, va iau pe rand, ca la scoala (asa m-a invatat mama ca e bine, lol):

Horatiu:

No offence, Horatiu, dar nu pot sa nu incep prin a-ti spune ca ai un limbaj de lemn, omule, cum rar mi-a fost dat sa citesc! Parca ai fi o entitate din alte sfere care nu are pic de carne pe el!!!! Anyway, iarta-mi observatia, dar chiar m-a socat tonul explicit, rigid si quasi-stiintific al comentariului tau....

"Din pacate insa, tu ne spui ca mai sunt si alte diferente, adica un creer de femeie intr-un corp de barbat - am dreptate?"

Nu am spus nimic care sa aduca macar vreun pic cu afirmatia de mai sus!!!!! Reciteste ce am scris, te rog!

"Daca persoana este de sex opus (nu ne-aparat "buna") privirea se intoarce instnctiv intr-acolo si intr-o fractiune de secunda se evalueaza varsta, greutatea, amanunte de infatisare sau/si vestimentare odata cu care - categoria culturala, si oportunitatea unei abordari... Tu, HateFree reactionezi asa la femei sau la barbati?"

La barbati, dar nu intorc capul toata ziua-buna ziua!!! Doar dupa exemplarele cele mai reusite!!!
Desi atunci cand vad o femeie foarte frumoasa si cu tzinuta demna si sigura de sine, intotdeuna imi intorc ochii dupa ea.:))


"esti convins ca cu toata experienta ta homosexuala nu este posibil sa se gaseasca o femeie cu care chimia ta sa fie perfecta?"

Nu, nu sunt convins. Doar ca pana acum nu am gasit-o. Nu stiu ce se va intampla atunci, ar fi stupid sa eman scenarii pt o situatie la care nu m-am gandit inca.

"ne spui ca te-ai indragostit (cel putin o data) de un alt barbat. Cum a primit celalat barbat relatia asta? Era deja homosexual? L-ai abordat tu pe el sau el pe tine? (oare are importanta?)"

Lol, fireste ca era gay, a fost o relatie frumoasa, de atractie reciproca, care a durat vreo 3 ani. Chiar nu conteaza cine pe cine a abordat sau mai stiu eu ce.

"Daca te vei simti atras de un barbat str8, ce vei face? Iti vei lua riscul sa-l umpli de scarba marturisindu-i sentimentele tale? Vei merge mai departe incercand sa-l seduci si sa-i schimbi orientarea? (ce arme ai putea folosi? - o sa-l imbeti?) Vor fi sentimente mai puternice (gelozie) care iti vor intuneca ratiunea? Uneori dragostea respinsa se transforma in ura. Ar fi posibil sa urasti pe toti barbatii str8 de care ai putea fi initial atras?"

Ehe, fara sa-ti dai seama ai atins un punct sensibil al tuturor gay-lor: barbatul str8 din viata lor! The ONE!
Iata cum a fost la mine (e doar povestea mea, nu va pripitzi sa generalizati si sa trageti concluzii, va rog!!!): l-am intalnit in facultate, am fost colegi de an, era superb (e superb), am crezut ca e gay, l-am abordat sa lucram impreuna la un proiect, a acceptat, am descoperit ca EL e str8, nu-i nimic, mi-am zis, oricand exista o a doua sansa, au urmat vreo 5 ani de prietenie apropiata si colaborari profesionale, 5 ani cu gesturi mai mult sau mai putin tandre din partea mea pe care el nu le-a refuzat niciodata, apoi o criza emotionala de-a mea in urma cu doi ani, cand eram intre doua relatii. Criza asta m-a determinat sa-i spun LUI ca sunt gay, mi-a raspuns ca si-a dat seama de mult, plus ca auzise niste zvonuri, i-am spus ca sunt indragostit de el, mi-a spus ca si-a dat seama si de asta, dar ca nu poate face nimic, ma iubeste foarte mult si el, dar ca pe un frate, nimic mai mult, nu poate altfel. Discutia a durat vreo cateva ore, eu, recunosc, am fost putin mai agresiv si emotional, el defensiv si de bun simt, relatia si-a revenit la normal, inca suntem cei mai buni prieteni, nici o scarba la mijloc, nici o greatza din partea nimanui. Amanunt haios pt mine: ceea ce mi-a spus el in discutia pe care am avut-o atunci ca aprecieaza la mine este faptul ca, desi eram indragostit de el, de cate ori am dormit impreuna, niciodata nu am incercat sa-l ating sau, ma rog, sa-i fac alte chestii. Nici macar cand bausem un pahar de vin. Acum, retrospectiv privind, ma mir si eu cum de-am reusit :))))

Iar despre ceilalti prieteni str8-barbati, pai mai toti stiu, direct sau indirect, despre preferintele mele sexuale, cativa dintre ei imi cunosct si bf-ul. Si nu am vazut pe nimeni sa se umple de scarba cand i-am spus, oamenii sunt mult mai umani atunci cand au de-a face cu oameni pe care-i cunosc si nu cu concepte, Horatiu.


"Cum v-ar fi ravasite sentimentele? HateFree: ai o schema pt astfel de situatii? care e reteta ta?"

Lol, nu am reteta pt asa ceva, ar fi si aiurea si inutil sa traiesti dupa retete. Mi s-a intamplat de cateva ori sa mi se spuna de catre o femeie pe care o cunosteam destul de bine ca ma iubeste, dar nu as vrea sa dau detalii despre asta acum. Ceea ce conteaza este ca inca sunt in relatii bune cu majoritatea (lol, suna stupid asa cum am scris, e vorba de 3 femei, 1 ma uraste, pe 2 inca le consider prietenele mele si viceversa).




Rodica, pune-ti broboada pe cap si mainile in sholduri si te pregateste:

"in primul rand nu despre ura e vorba aici. Mai degraba despre indignarea "diletantilor, ignorantilor, bigotilor" samd hetero"

pai intre dushmanie si dispretz, parca prefer prima varianta...iar citatul tau e umplut cu forta ca sa sune bine, eu nu am folosit decat cuvintele speculatii ieftine si diletanti. Si nu m-am referit la tot forumul, Doamne-fereste.

""La ce ne-ar mai fi dat natura si minte si constiinta si de toate daca scopul final ar fi doar propasirea speciei"
Exact de-aia ne-a dat natura minte si mai ales constiita. Natura n-are alte scopuri decat supravietuirea, viata. Scopul tau poate sa fie altul (chiar asa, care e?). Treaba ta in fond."

Pai, conform axiomei tale, toate cuplurile str8 care nu pot avea copii sunt USELESS. Suna aberabt si fascist, nu crezi? Eu sunt de acord ca trebuie sa existe bun simt si buna masura in toate, dar tu deja esti la cealalta extrema!
Cat despre scopul meu in viata asta, mi-e rusine sa-l marturisesc aici. Nu ca ar fi vulgar, dimpotriva, ar parea infantil pentru cinicii de pe aici.

"si cam cat de mic copil erai tu cand te uitai la filme porno? In ce ma priveste pot sa-ti spun acelasi lucru. Cand ma uit la filme porno nu bag de seama barbatul, ci femeia. Si nu sunt lesbiana. Porno e doar porno, nu-ti construiesti viata pe modul in care percepi pornografia."

La 10 ani am vazut primul film porno, la 17 pe al doilea. Primul a fost accident, al doilea si restul intentionat.
Cat despre cum privesti tu la filmele porno nu stiu cat de relevant e, dar intreaba-ti sotul si toti prietenii masculi la ce se uita ei in filmele porno. Si daca vreunul o sa-ti spuna ca la p... tipului care i-o trage tipei, e nasol pentru tine.... E o conspiratie gay la mijloc :)))

"Ar trebui sa te consideri fericit ca te-ai nascut in Romania si nu undeva in Asia sau Africa."

Eu as fi preferat SUA, coasta de est...Desi nici Japonia, in trupele de samurai, nu suna foarte rau (glumesc :))))


""nu am suferit niciodata de fisuri anale (this one was for rodi, lol)"
razi tu, razi... dar fisurile anale si proctitele( ca sa nu mai vorbim de SIDA si de alte boli transmise sexual) , intreaba orice medic, au incidenta mult mai mare in homosexuali decat in teterosexuali. "

lol, pai conform principiului asta, mult mai raspandite sunt afectiunile vaginale (vezi numai chisturile)la femeile str8 decat la cele gay...Sa renunte ele la heterosexualitate doar pt un asa amanunt????

"Asa ca... ce mai in colo si-n coace, nu esti out.Asa-i? Altfel, iti spun sigur ca nu vei mai fi "iubit" mai ales de colege, in sensul pe care l-ai sugerat tu. Interesant ca pui atata emfaza pe cei care te iubesc, parinti, profesori, colege. Dar tu ii iubesti? Iti iubesti parintii?"

Complex. Pe rand: sunt in/out. Mama mea stie (recunosc, nu voit din partea mea a aflat), restul familiei nu stie. Majoritatea prietenilor mei stiu. Colegii si colegele nu stiu direct nici unul, dar indirect toti. Si nu fac nici un caz din faptul ca sunt o persoana carismatica, am vrut doar sa subliniez faptul ca, desi sunt gay, nu eman nici un fel de energii/aure care de care mai negre si urate si ca sunt o persoana iubita si placuta de cei din jur. Atat doar.
Iar despre partea cu iubirea de parinti, daca faptul ca simt sufleteste nevoia sa-mi sun parintii sa-i intreb cum se simt, de ce au nevoie, sa le povestesc ce am mai facut eu si sa-i chem sa-mi vada proiectele publice se numeste iubire, atunci da, imi iubesc parintii.

"Ok, lasand la o parte aroganta cu care, cu putine exceptii, homosexualii care au scris pe acest forum ne-au obisnuit, se intelege din fraza asta ca ar trebui sa ne fie clar din relatarea ta de ce esti tu asa. Ei bine nu e clar, trebuie sa ne spui... e din nastere? din cromozomi, datorita mustelor de otet? datorita incalzirii globale?sau care?"

Atunci cand vorbesti pe tonul pe care vorbesti, sa nu te astepti decat la o reactie de genul: NU, NU TREBUIE SA-TI SPUN NIMIC, TANTI!
Oricum, orice ti-as spune direct eu tzie nu ti-ar folosi decat ca prilej pt o noua dizertatie cu acelasi scop. Asa ca nu vreau sa fiu amestecat in cercul asta vicios al teoriilor sterpe. Prefer sa cochetez din afara.

Cat despre arogantza mea, imi cer scuze, dar e o reactie fireasca la stilul unora tzatzesc (= care nu pricepe nimic ca lumea, ci doar apuca faramitze de ici si de colo si reconstituie universul) de a diseca niste oameni.

Am intalnit gay pe care nu i-am suportat, m-au enervat prin superioritatea tampa sau prin efeminarea excesiva sau prin mai stiu eu ce, dar asta nu inseamna ca trebuie sa-i urasc sau sa-i dispretuiesc. Am trecut peste, am incercat sa-i inteleg si, atunci cand am avut cu cine discuta, sa le si explic ce cred eu despre anumite lucruri. Dar de aici si pana la a spune unui om ca e stricat, e cale lunga.
Daca nu ma insel, nici doctorii nu spun pacientilor lor ca sunt nebuni...Oare de ce?

Un singur lucru, Rodi: Hate Free sau Free Hate sau cum mi-ai mai spus tu inseamna de fapt Free of Hate=HateFree.
Nu sunt asa o persoana inraita si inversunata cum crezi tu, dimpotriva, imi place sa vad partea plina a paharului. Doar ca atunci cand sunt incoltzit, imi scot si eu canini la iveala. Hai sa auzim numai de bine si sper ca data viitoare tonul conversatiei noastre sa fie altul din partea amandurora, ce zici? Pana una alta nu avem motiv de ura, iar eu cred ca nici de dispretz.


So Happy:

Tu nu ai pus nici o intrebare, doar diagnostice. Asta-i si scopul tau in viata, sa infierezi ce nu intelegi, nu?

Intrebare pt op (sau cum se numesc sefii pe aici): Cum e posibil ca o asemenea persoana sa aiba un cont activ pe acest site????? Chiar nu se sesizeaza nimeni? Limita bunului simt a fost de mult depasita...


Irma:

Mersi mult, acum chiar am nevoie! Numai bine si tie! :)



Maan:

"am o intrebare, din pura curiozitate: partenerul tau 'pasiv', atat timp cat se comporta ca atare, se simte femeie?
la randu-ti, il tratezi ca pe o persoana de sex feminin?
incerc sa-nteleg, doar."

Nu.
Nu. Adica nu incerc sa proiectez fatza unei femei peste chipul lui. Fireste ca sunt tandru si dragastos, dar la fel e si celalalt, nu? Ma rog, are violenta satisfactiile ei, dar in cantitati bine dozate&plasate.

De altfel ma indoiesc ca intr-un joc erotic str8 termenii ecuatiei sunt clari: femeia=supusa, barbatul=dominant. Mie tocmai alternarea rolurilor si schimbul de putere del a unul la altul mi se pare excitant, fie el intr-o partida str8 sau gay.

Cat strict despre sex in relatiile gay, as vrea sa repet niste lucruri care s-au mai spus pe aici: cand se pomeneste cuvantul gay, toata lumea isi inchipui doi barbatii, unul capra=pasiv, altul care domina=activ. Nu e deloc asa de schematic. De cele mai multe ori partenerii sunt versatili, iar actul sexual se poate rezuma doar la o masturbare reciproca sau la sex oral. O relatie sexuala gay nu presupune neaparat si sex anal (aici depinde de sensibililatea zonei si de pragul psihical fiecaruia), de cele mai multe ori preludiul si tandreturile premergatoare sunt mult mai intense si exprima mai bine ce simt persoanele alea doua. Eu cel putin asa simt.


Hai sa va mai spun un banc de final, ca tot omul are nevoie si de voie buna, nu doar de incrancenare si scarba (ptiu, na, ca m-ai molipsit, nea Horea, lol).
Ion si Vasile, morti de foame, cu cativa lei in buzunar: Ce ne facem, ma?
Vasile: Ioane, taci tu ca stiu io! Mergem in piata si cumparam de la tzaranci o tzatza de vaca!
Ion: Ei, draci!
Vasile: Taci, ma. Apoi mergem la bufet si comandam tot ce-om vrea noi!
Ion: Asa, da!
Vasile: Si cand or vrea sa le platim, io scotz tzatza asta de vaca, ma deschiz la prohab si pun tzatza in locul dansei. Tu te-apleci repede si mi-o sugi!
Ion: Ei, draci!
Vasile: Tzatza, ma, pa care o tzin in locul dansei.
Ion: Aaa, asa da!
Vasile: Si aia din bufet, scarbiti (lol), ne-or da afara fara sa ne mai ceara nici un ban.

Zis si facut. Si au mancat asa Ion si Vasile saptamani la rand. Intr-o buna zi, Ion, care-si fura toata bataia de fiecare data, zice:
Ma, Vasile, ma, ia sa-mi dai tu azi tzatza aia mie, ma! Ca io m-am cam saturat de cati pumni in cap am luat!
Vasile: Aoleu, Ioane, pai ce crezi c-o mai am? Am pierdut-o dupa prima incaierare!

:)):)):)):))
Hai noapte buna tuturor sau sa aveti o zi buna, dupa cum e fusul orar,
HateFree (=Free of Hate)


#59986 (raspuns la: #59424) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Vise..."ghost" si NDE - de ampop la: 29/07/2005 14:09:18
(la: NDE)
Acum mai multi ani ma pregateam pentru examenul de licenta. Era vineri si examenul la civil era luni dimineata. Sora bunicei mele era in coma la spital. Sotia mi-a spus ca ar trebui sa-i aduc un preot pentru ultimele sacramente. Ocupat pana peste cap cu invatatul, m-am oprit si am cautat un preot catolic. Pe atunci nu stateam deloc bine financiar si abia am facut rost de bani de taxi sa-l duc pe preot (care n-a cerut nici un ban). I-a acordat sacramentele necesare iar eu m-am reintors la invatat, lasand-o supravegheata de mama. Dupamasa, obosit am adormit. Am avut un vis straniu. Se facea ca eram in salonul de spital (rezerva) unde era matusa intinsa pe pat, asa cum o lasasem in coma. La picioarele patului se aflau sotul si sora ei (bunica)...ambii decedati. Deodata matusa s-a ridicat in sezut (extraordinar, parca era imagine din Ghost cu Patrick Swaize, adica vedeam corpul si "sufletul" in acelasi timp). Si-a imbratisat sora si sotul...M-am trezit, era ora 4 p.m. Mama plecase atunci pentru putin de la spital. Mai apoi am aflat ca matusa murise in jurul orei 4 p.m.
Mario



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...