comentarii

casa mea-adevarat paradis


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
cit despre mine, eu si casa m - de jo la: 12/05/2005 15:55:46
(la: Penibilul)
cit despre mine, eu si casa mea vom sluji Domnului

ca sa scapi de situatii penibile trebuie sa inveti cite ceva de la fiecare situatie prin care treci, sa vezi unde ai gresit, sa-ti para rau si apoi sa te uiti inainte ( cu Dumnezeu inainte) si nu in trecut si sa nu le mai repeti

situatiile penibile prin care trecem sunt cauzate de noi si numai de noi, ori suntem prea mindri, ori prea creduli, ori nu destul de observanti ori ne avintam prea repede in diverse situatii fara sa le analizam mai intai

eu zic ca Dumnezeu ne trece prin tot felul ca sa ne formeze caracterul si sa ne apropie mai mult de el si de alti oameni

din fiecare situatie prin care treci, incearca sa vezi ce trasatura de caracter vrea El sa-ti schimbe si ce anume trebuie perfectionat la caracterul tau

poti si ignora asta dar pina la urma tot o sa trebuiasca sa analizezi si mai bine mai devreme decit prea tirziu, in felul asta scapi si de depresie car este o boala urita si care nu se prea vindeca cind se cronicizeaza, se trateaza ce-i drept dar daca citesti efectele secundare ale antidepresantelor, nu le mai iei

situatiile penibile vin de la ginduri si idei care ne vin in cap. unele vin de la Dumnezeu, altele de la diavol

noi trebuie sa le discernem si la cele venite de la diavol sa le zicem nu

cum sa inveti sa le discerni? bine, te gindesti la consecinte si analizezi daca ce vei face te va afecta, in ce fel, pe citi, etc

constiinta iti va spune daca vrei sa faci bine sau rau, asculta de ea sau la o mai adinca gindire cauta un indrumator spiritual

pe acesta il poti gasi printre crestini adevarati, trebuie sa fie cineva pe care tu il admiri, ai admiri viata, dragostea, lipsa de egoism, sinceritatea, dreptatea, modestia, cum si-a crescut copii, cum se poarta cu sotul/sotia/colegii/parintii etc

cu el/ea te poti consulta cind nu esti sigura ce pas sa faci ca sa eviti situatiile penibile, parerea mea


cit despre mine, eu si casa m - de jo la: 19/06/2005 09:14:22
(la: EXPERIENTA CANADIANA "Canadian Experience")
cit despre mine, eu si casa mea vom sluji Domnului

tot ceeace s-a scris despre canada e adevarat. nu oricine se poate adapta emigrarii si vietii de emigrant, am observat si eu in cei 24 de ani de cind am emigrat

cercetatorii romani si cei supra specializati nu trebuie sa paraseasca tara fara un contract de munca asigurat daca nu vor sa se aventureze in necunoscut

doctorii, inginerii si cei cu phd care spala pe jos sau lucreaza sub nivelul lor de calificare sunt sau delasatori sau nu vor sa mai dea examene sa invete si sa astepte prilejul, de aceea se multumesc sa faca orice si nu se mai straduiesc sa ajunga la pozitia la care au fost

cercetatorii in ale emigratiei spun ca unui emigrant ai trebuiesc intre 5-8 ani sa ajunga la acelasi standard de la care a plecat sau chiar la un standard mai bun

dar noi oameni suntem si unora nu le mai arde sa dea examene, sa invete si sa se lupte sa ajunga la standardul dorit

mai exista si efectul pendulului, pendulum effect, care se manifesta la unii emigranti si anume oscileaza dintr-o tara in alta si nu le mai place niciunde sau nu-si mai gasesc locul ptr ca atunci cind au emigrat si-au pierdut identitatea

eu cred ca daca pleci din tara trebuie sa pleci cu gindul ca te poti astepta la orice si ca trebuie sa nu dai inapoi de la nimic ca sa poti sa ajungi la o pozitie similara cu cea pe care ai avut-o sau mai buna

mai conteaza enorm si cu cine pleci si ce fel de caracter ai de felul tau

daca vezi numai nedreptate peste tot, te simti superior sau vrei neaparat sa fi acceptat in cercurile si cluburile bastinasilor sau crezi ca poti face ilegalitati ca sa faci bani fara consecinte, mai bine sa stai pe loc si sa nu pleci nicaieri

daca crezi ca viata inafara e la fel ca cea din romania, cu concedii lungi, prieteni pe care te poti baza, cercuri in care esti cineva si nu poti sa traiesti fara acestea atunci iarasi e mai bine sa stai pe loc

depinde cit de prietenos esti, cit de pregatit esti sa faci primul pas in relatiile cu oamenii, daca poti sa traiesti fara prejudecati, fara sa-i judeci pe altii, ce ai de oferit si daca esti multumit cu putin cind nu ai si cu mult cind ai si esti in general multumit

am citit comentariul unora care si-au facut afacerea lor, e ok, dar asta presupune talent la asa ceva, munca pe brinci, relatii pe care sa le cultivi, cunoasterea la perfectie a legilor a pietii etc. nu oricine poate sa faca afaceri profitabile sau sa treaca de la una la alta cu flexibilitate si s-o tot ia de la inceput

eu am vazut ca viata de emigrant este incomparabil mai grea si mai daunatoare decit cea a romanilor care stau in ro

nu vreau sa descurajez pe nimeni dar cred ca trebuie sa te analizezi bine inainte de a face acest pas iar daca l-ai facut sa nu te lasi si sa lupti cu viata oriunde te afli

dintre cei pe care i-am intilnit eu, si am intilnit foarte multi in 24 de ani, in 3 tari, numai barbatii crestini au ramas intregi la cap, femeile suporta emigratia mai bine decit barbatii si copii de emigranti de cele mai multe ori nu se mai considera romani si se identifica cu societatea in care traiesc

ps in australia s-a dat o lege in ianuarie 2005 in care esti primit cu rezidenta permanenta si toate drepturile daca stii limba engleza si ai o meserie cautata in australia (au ei o lista la ambasada)

odata venit, diplomele de profesori sunt recunoscute, ceilalti trebuiesc sa mai dea niste examene si posturi se gasesc, nu te pune nimeni la munca de jos

inalta societate si cluburile lor nu le-am frecventat dar nici nu le simt lipsa, nu m-au interesat

in toate orasele mari din australia exista comunitati romanesti mari cu care daca vi in contact poti afla multe lucruri de folos si care te pot ajuta la inceput daca esti om cinstit

in rest cu concediile si cu felul de viata trebuie sa te pregatesti sufleteste sa te adaptezi unui mod de viata complect diferit cu cel in care ai trait inainte de a emigra
cit despre mine, eu si casa m - de jo la: 29/06/2005 18:10:07
(la: 100 de fetze ale adevarului si minciunii)
cit despre mine, eu si casa mea vom sluji Domnului

nu te obliga nimeni sa spui minciuni in locul adevarului

daca t-i se pun intrebari lipsite de bun simt, in loc de minciuna, pur si simplu nu raspunde

eu am invatat de la o prietena careia daca i se pun intrebari de genul: ce a zis x despre mine cind ai fost la el sau unde te duci maine si la ce ora vii acasa, etc, se uita la tine si pur si simplu nu raspunde si atunci cind se gaseste linga tine si la telefon

cei care nu o cunosc ai mai pun intrebarea de vreo 2 ori crezind ca daca o repeta poate afla de la ea ce ea nu vrea sa spuna, ceeace nu e cazul

dupa ce iti dai seama ca nu poti manipula persoana sa birfeasca, sa divulge secretele altora sau sa faca rau, nu mai intrebi

metoda e excelenta si are rezultate fantastice si uite asa nu minti
cit despre mine, eu si casa m - de jo la: 30/06/2005 19:36:53
(la: EXPERIENTA CANADIANA "Canadian Experience")
cit despre mine, eu si casa mea vom sluji Domnului

danila,

apropos de faza supermarket traita de tine cred ca trebuie sa multumesti lui Dumnezeu ca mai esti in viata

noi cind am ales australia in 81 auziseram de canada si de ce povestesti tu plus clima mizerabila si am spus un nu raspicat canadei

mai ales ca eu sunt nascuta si crescuta la brasov unde am inotat in zapada pina cind am plecat si nu-mi mai suradea, mai ales ca emigranta

te inteleg insa f bine ptr ca si aici in australia invatamintul, ca si altele, se duce de ripa si noi profesorii, cu toate ca suntem platiti bine, nu putem face nimic ptr ca nu intereseaza pe nimeni sa faca ceva constructiv

eu imi bat gura de ani de zile ca rezultatele sunt slabe din cauza standardurilor diferite pe care le avem noi profesorii si din cauza dezorganizarii ca sa nu zic haos

singura cale spre progres vazuta de ei este mai multi bani si mai multe computere iar elevii nostri injura ca la usa cortului, se imbata, iau droguri, sex cit incape cu consecintele de rigoare, trec clasa numai ptr ca vin la scoala (nu tot anul), nu stiu sa adune, sa scada iar inmultire si-npartire sa pretinzi e vis de om nebun, intra boi in clasa 8-a si ies vaci intr-a 12-a cu o mica exceptie de 2% din ei, 2% ca sunt eu generoasa

de cite ori aud ca s-a darimat acoperisul si a colapsat in casa peste proprietari ma gindesc imediat, casa au facut-o elevii mei

iar noi am ajuns doici la elevi, sa vedem de ei de la 8 la 3 pina vin parintii acasa de la serviciu, ca in rest nu mai conteaza, decupeaza si lipesc poze din ziare si reviste, fenomene numite proiecte, pina termina liceul. la ce le-o fi ajutind asta, nu stiu

dar diplomatia e la mare valoare, nu poti spune nimanui nimic chiar daca vrei sa le faci bine

elevilor nu le poti spune ca nu au rezultate bune in fata colegilor ca sa nu-i faci de ris ?! trebuie sa-i iei de-oparte sa le spui intre 4 ochi si daca ai 150 de elevi, nu mai apuci sa le spui de cit la vreo citiva, la parinti iarasi nu-i voie sa le spui adevarul, le zici ca e bun elevul si o sa fie si mai bun (aiurea)

certificatele primite de la scoala, trimise de administratie, au rezultatele pe nivele (levels) de nu le intelegem sensul nici noi daca nu ne uitam intr-o carte groasa cu ce capitol e in ce level, daramite parintii

de exemplu, la engleza level 4, cu comentariul: 'lucreaza sa ajunga la level 5'' din care tu ce intelegi? e elev bun, rau sau mediocru?
#57569 (raspuns la: #57064) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cit despre mine, eu si casa m - de jo la: 30/06/2005 20:55:22
(la: Adevărul o fundatură , minciuna un alt labirint - file de jurnal)
cit despre mine, eu si casa mea vom sluji Domnului

simona,

da frumos mai scrii, mi-a placut enorm

eu iti prezic ca peste citiva ani vei scrie superb carti in germana, ca tot nu se aude accentul, de o sa-i lasi pe nemti cu gurile cascate ptr ca ai talent cu carul, limba se invata, talentul ba

nu e numai superb si interesant cum scrii dar e si foarte adevarat si toti care am plecat simtim cu tine si ca tine dar nefiind scriitori nu ne putem exprima asa frumos

incaodata felicitari si da-ne si noua titlurile cartilor pe care le-ai scris si unde le gasim, daca se poate te rog
cit despre mine, eu si casa m - de jo la: 07/07/2005 11:26:35
(la: Credeti in Dumnezeu?)
cit despre mine, eu si casa mea vom sluji Domnului

ptr radical-liber

fie ca Dumnezeu sa te lumineze si sa te binecuvinteze ca sa intelegi adevarul si sa nu mai crezi in teorii ca cea de mai sus
#58432 (raspuns la: #58071) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cit despre mine, eu si casa m - de jo la: 07/07/2005 11:58:36
(la: Credeti in Dumnezeu?)
cit despre mine, eu si casa mea vom sluji Domnului

swamy,

marea majoritate a oamenilor nu au convingeri bine stabilite si neschimbatoare tocmai ptr ca sunt oameni

cum spui tu >O persoana ori crede tot timpul ori nu crede> ar fi idealul, dar din pacate realitatea este alta

de exemplu un filozof care nu credea in existenta lui Dumnezeu se confrunta cu un crestin pe aceasta tema

crestinul l-a ascultat cu atentie un timp apoi deodata, fara nicio introducere, l-a privit drept in ochi si i-a spus linistit

si ce te faci daca totusi exista Dumnezeu

filozoful a fost mai tulburat de aceste cuvinte decit de toate dovezile pe care le auzise pina atunci, si-a dat seama ca este in primejdie si s-a intors la Dumnezeu, simtind ptr prima data cit este de dator fata de un Dumnezeu real

unii oameni cred in Dumnezeu, altii nu cred. unii spun altora sa creada, altii le spun sa nu creada. unii merg si mai departe, incearca sa sileasca pe altii sa creada iar altii ai silesc sa nu creada.

nu incerca sa gasesti un raspuns simplu cu privire la existenta lui Dumnezeu. daca ar exista un raspuns simplu, problema aceasta ar fi fost demult rezolvata.

exista limbi primitive in care nu se poate spune Dumnezeu este dragoste sau este sfint. aceste triburi nu au cuvintele dragoste si sfint. in limba aborigenilor din australia Duhul Sfint este tradus "'vrajitorul cel dragut din cer''. ca urmare a acestui fapt ei cred in Tatal, Fiul si Vrajitorul cel dragut.

Eschimosii nu inteleg ca Dumnezeu se afla in discordie(cearta) cu pacatosii. la ei nu exista cuvintul cearta, ei nu risca sa se certe sa nu faca pneumonie

pina nu demult, vocabularul chinezesc folosea acelasi semn ptr el si ptr ea. este Dumnezeu el sau ea? am auzit aceasta teorie si la o colega profesoara

doar cei cu o vedere clara pot distinge adevarul, insa majoritatea poarta ochelari fumurii, sunt legati la ochi si nu pot distinge nimic

chiar daca inlaturam ochelarii fumurii mai este nevoie de ceva, ca ochii sa fie vindecati. Isus a spus te sfatuiesc sa cumperi doctorie ptr ochi, ca sa-ti ungi ochii si sa vezi. numai ochiul sanatos poate percepe realitatea

ptr a ajunge la adevar trebuie sa ne ferim de capcana unor simple opinii si de cursele gindirii rele.

vino cu argumente si exemple si roagate ptr cei care nu cred sau care acum cred si maine nu
#58435 (raspuns la: #58025) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
casandra radu - de Alexandros la: 21/08/2006 15:06:00
(la: Stim ce este intr-adevar iubirea?)
Sa clarificam, casandra radu: E vorba de iubirea dintre doua persoane (de sex opus ori ba:) ) si nu de iubirea de Dumnezeu, de mama, tata, frate,sora. Acolo datele problemei se schimba. Oricum e altfel de dragoste.



Tot nu ma poti convinge ca iubirea poate fi unilaterala (poate doar cea de Dumnezeu) si in timp ce tu iubesti din toata fiinta ta pe cineva, pe cineva care ti-a si demonstrat ca nu se ridica la nivelul sentimentelor tale, acesta e ori debusolat, ori neinteresat de tine.

Nici nu vreau sa te conving de nimic. Singura experienta autentica pentru fiecare este propria sa experienta si nu cea a altuia.
Iubirea de Dumnezeu unilaterala? Stii, mie mi se pare ca noi, oamenii suntem “copiii” mult iubiti ai existentei. In noi, natura isi gaseste expresia cea mai inalta, suntem singurele animale constiente de sine...oare sa nu ne iubeasca Dumnezeu, existenta?!
Hmm :)

Aici nu cerem. Doar oferim.Nu conditionam si nici nu santem conditionati.

Cineva zicea candva ca viata nu are nici o obligatie de a corespunde dorintelor tale. As adauga ca, de asemenea, omul pe care il iubesti nu are nici o obligatie de a te iubi si el si nu se poate pune problema ca el sa se ridice la nivelul sentimentelor tale. Nu este vina lui, nu i se poate reprosa unui om ceva ce nu simte. Nici macar de vointa nu tine. Chiar daca ar vrea sa te iubeasca, gandind la modul “ea ma iubeste enorm si ar fi bine sa o iubesc si eu, caci astfel vom fi fericiti”, iubirea nu tine de vointa. El nu este mai prejos decat mine doar fiindca nu simte la fel, pentru mine. Pur si simplu nu simte, asta este realitatea. Dar nu iubesti ca sa fii iubit, iubirea nu are motivatii, iubirea nu face calcule. Acestea le face ratiunea, nu iubirea.

Doar pentru ca nu simte "la fel de mult", trebuia scris. Daca nu simte la fel, se poate intelege ca nu simte deloc si atunci...
Ea ma iubeste enorm si "merita" sa o iubesc si eu caci astfel vom fi fericiti.
Iubirea nu tine de vointa in sensul "rational" dar vointa sufletului nu poate fi controlata de rational.
Iubirea are motivatii: un zambet, un gest, o mangaiere, o vorba, o anumita afinitate, o autoregasire in cealalta persoana, un vis, o dorinta, un... miliard de motivatii.




Iubirea dintr-o singura parte – obsesie? Adica cu alte cuvinte, iubirea care nu vine din ambele parti nu este iubire? Nu stiu cum o “obsesie” te poate apropia de Dumnezeu, te poate face mai bun...iubirea cand este, este, nu depinde de sentimentele celuilalt. Sunt multe cupluri in care numai unul iubeste, celalat se preface. Poate ca cel care iubeste poate iubi fiindca are convingerea ca celalat il iubeste. Daca ar sti adevarul...cine stie?!

Am zis ca iubirea de Dumnezeu are alte principii.

Asta cu cuplurile in care unul iubeste si celalalt se preface, in care unul poate iubi fiindca are convingerea ca celalalt il iubeste e mai aproape de realitate, dar nu e obsesie si mai mult contrazice teoria ta despre cel ce iubeste chiar stiind sigur ca nu e iubit.

Daca eu o iubesc pe Sulfina Barbu ( =)) )si tipa saraca nu stie nimic despre asta, intre mine si ea e o dragoste adevarata? Nu cumva e obsesie, casandra radu?



Cred ca fiecaruia dintre noi i-a murit candva cineva drag. Ei..acea persoana nici nu mai era in viata dar asta nu a insemnat ca noi am incetat sa o iubim. Poti iubi chiar si un om care a trecut in nefiinta, asa ca ce sa mai zic de un om care traieste...desi nu pot sa nu observ ca este mai greu sa iubesti un om in viata decat unul care nu mai este.

De acord cu iubirea pentru cineva ce a trecut in nefiinta dar e o altfel de iubire. Poate fi frate sora mama tata sau fosta iubita ai cam acelasi fel de sentiment pentru cineva ce ti-a fost drag printre noi fiind si care a disparut. Nu discutam despre asta

Nu vorbeam de pasiune. Pasiunea neintretinuta, pasiunea care nu primeste nimic in schimb, moare subit si nu mai reinvie. Pasiunea are nevoie de sustinere, are nevoie de atentie deosebita, de un interes poate extrem din cealalta parte. Esenta pasiunii este reciprocitatea, complicitatea. Ea nu poate exista independent, or daca exista, intr-adevar, pasiunea devine obsesie.

Ba pasiunea face parte din iubire si ma bucur sa observ ca mai sus ai dreptate cu conditia sa incluzi pasiunea in iubire

Si iubirea este un sentiment “latent”. Zace in fiecare din noi. Uneori mai reuseste sa iasa la iveala, dar deseori este obstuctionata de calculele noastre, de dorinta de siguranta, de teama. Eu nu ma opun iubirii. Daca “vrea” sa se manifeste, o las in pace sa faca ea cum crede de cuviinta :) Acuma, daca se intampla sa apara pentru o persoana care nu-mi raspunde la fel, asta este, oricum aceasta nu constituie o piedica. Am observat ca oricat te-ar iubi cineva, acest fapt pe tine nu te schimba cu nimic. Numai ceea ce simti tu te poate schimba.

Pentru o persoana care nu-ti raspunde la fel, ca intensitate sau la fel in sensul de a nu-ti raspunde cu iubire? Dar pentru una care nu-ti raspunde deloc?


Din contra, in dragoste ca sa mearga totul bine, trebuie sa fie un fel de competitie in care armele sant sentimentele si se face uz de tot arsenalul de fiecare parte.

Aici vorbesti de pasiune sau de dragostea inchipuita. Iubirea nu este un camp de lupta, competitia ii este straina iubirii. Multe relatii sunt astfel si oamenii se amagesc ca aceasta este iubirea. Sunt ei doi, sunt orgoliile lor si nesfarsita lupta. Care pe care, cine pe cine controleaza, instaurarea fortata a unui climat de incredere, gelozii, tradari si altele. Aceasta nu este iubire. Este disperare. Si multa risipa de energie. Doar o stiu, doi ani am trait astfel.

Stop..stop.. asta nu e iubire ce insiri tu acolo ! Asa spuneam eu despre competitie? In sensul de a domina, forta, controla? Nu.. Daca tu-mi spui o vorba frumoasa, iubirea mea (necontrolata de ratiune), ma face sa-ti spun doua vorbe dulci, care la randul lor vor primi replica pe masura :)
Daca traiai tu doi ani de iubire cum o vad eu nici nu mai voiai altceva de la viata.



Nu e iubire, casandra, ce simti tu acum pentru omul acela, ci compasiune.
Cand ai descoperit superioritatea ta fatza de el, prin faptul ca poti simti asa cum ai zis dragostea (minunat mod de a simti) si el nici macar nu intelege asta, dar sa simta, in acel moment dragostea ta pt el s-a diluat in sentimentul de prietenie. Chiar mai putin de prietenie, pentru ca si prietenii sant pe pozitii de egalitate. Condescendentza.
De ce crezi ca cei trecuti printr-o experienta deceptionanta , ca a ta traiesc mai mult din amintiri?
Iubirea lasa urme.


Da, este compasiune, poate ca aceasta este o forma superioara a iubirii. Este iubirea lipsita de pasiune, de dorinta de a fi cu celalalt, acceptarea realitatii asa cum este ea, impacarea si linistea de dupa furtuna.
Nu ii sunt superioara. Toti venim din acelasi loc, suntem facut din acelasi material si fiecare are acelasi potential. Nu ma simt superioara lui. Sigur ca mi-a parut las, mi-a parut prost. Dar si eu sunt lasa uneori, si eu sunt proasta. Acum aceste lucruri nu mai au importanta, care cum este. Conteaza doar ca a fost ceea ce a fost, ca am avut norocul sa traiesc astfel, sa simt astfel.
Si prietenia este o forma de iubire si nu o gasesc cu nimic mai prejos decat iubirea pentru o persoana de sex opus. Ba chiar ca prietenia este mai longeviva decat dragostea dintre un barbat si o femeie. Barbatii/femeile vin si pleaca...dar prietenii raman.
Da, am avut poate momente de condescendenta. Dar acestea sunt nesemnificative. Dupa ce am acceptat lucrurile asa cum erau, asa cum sunt, nu a ramas decat compasiunea, dar nu cea de pe pozitii de superioritate. Ci acea compasiune care contine dorinta de a-l vedea ca este bine, ca este fericit, ca termina acea relatie seaca, intalneste iubirea si traieste cu adevarat. Si asta nu trebuie sa se intample cu mine. Oricum, eu nu ma intorc niciodata in trecut.

Compasiunea nu e iubire casandra radu. Prietenia nu e iubire..


De ce o numesti experienta deceptionanta? Pentru mine nu asta a fost. Probabil ca asta isi imagineaza fiecare cand citeste ce am scris. Poate ca fiecare a avut macar o deceptie in viata sa si atunci interpreteaza ceea ce am scris ca fiind o deceptie. Nu o vad asa, nu o simt asa. A fost o experienta minunata, mai inaltatoare decat orice rugaciune. M-am simtit purificata de patimile umane si acum ma simt recunoscatoare pentru ca am trait acea iubire. Nu am resentimente, nu am nimic de reprosat, nimanui. M-am avantat total, nu am lasat nimic pentru mine. Iar la final am cunoscut ce inseamna eliberarea. Eliberarea de dorinte, eliberarea de tristete, de eventuale obsesii, de regrete. Nu a ramas decat ceva luminos, cald...da, poate ca este prietenie.

Eu am numit-o experienta deceptionanta pentru ca ti-a fost denaturata notiunea de iubire de aceasta experienta.
Daca eu ascult "manele" si nimeni nu-mi arata cum suna adevarata muzica atunci ideia mea despre muzica e denaturata neavand termenul de comparatie.


Nu traiesc din amintiri, Alexandros. Nu regret nimic, nu-mi doresc sa retraiesc ceea ce a fost, nu ma extaziez si nici nu ma intristez aducandu-mi aminte de acele momente. Stiu ca pot iubi si poate data viitoare voi iubi mai mult. Prin asta intelegand ca poate vor fi mai putine momente de tristete, mai putine momente in care ma voi gandi la mine. Eu nu imi car in spate trecutul. Faptul ca omul iubit nu m-a iubit nu ma poate determina sa ma feresc de iubire, sa joc “la sigur” sau sa ma tem. In iubire, ceea ce este sigur nu valoreaza doi bani. Si imi aduc aminte de o idee despre iubire dintr-o carte a lui Coelho, si anume ca dragostea este o forta salbatica, daca incerci sa o stapanesti, te transforma in sclav, daca incerci sa o incatusezi, te inrobeste.
In iubire, adevarata durere pe care am resimtit-o candva a fost aceea de a nu ma implica total, de a jongla cu jumatatile de masura, de a-mi lasa o portita de iesire...deceptia ca nu m-am implicat total. Iar aceasta implicare pe jumatate intotdeauna lasa urme. Urme dureroase. Iubirea totala nu lasa decat “urme” pozitive. Te transforma. Iar pe mine m-a facut sa o rup cu trecutul, sa traiesc in prezent, sa fiu constienta ca trecutul nu are nici o relevanta, sa fiu constienta ca pot iubi fiindca iubirea nu este o cantitate determinabila care se termina la un moment dat.

Si aici, scumpa casandra radu, recunosti in sfarsit ca nu a fost ce trebuia.


Ma omori cu fidelitatea asta. Cum poti vedea asa? Daca tu il iubesti el poate fi si infidel si neatent si nici sa te iubeasca macar?
Mi-as dori si eu sa fiu iubit de o asemenea femeie.


Fiindca eu nu sunt fidela pentru ca imi impun asta si nici pentru ca el este fidel. Eu sunt fidela fiindca asa simt. Daca simt altfel sa stii ca nu am nici o ezitare in a da curs dorintelor mele. De cate ori am avut o relatie si nu am iubit, am dat curs dorintelor mele vis a vis de alti barbati. Fara sa ma simt vinovata, fara sa simt macar ca am inselat. Cand am iubit, fidelitatea a fost ceva natural. Asa a fost, nimic impus si in acelasi timp nu am simtit atractie pentru alti barbati. Am realizat ca nu are sens sa stau langa un barbat pe care nu-l iubesc. Nu pot sa-mi impun fidelitatea. Ma simt incatusata si simt ca nu sunt eu insami. Ce sens are sa pretinzi ca esti fericit, ca nu doresti altceva? E simplu – faci asa cum simti. Daca mai ai si curajul de a fi sincer in legatura cu ceea ce simti, este minunat. Am descoperit ca asa ma simt bine si am incetat sa mai sufar si sa am probleme din clipa in care am inceput sa fac asa cum simt.

jos palaria pentru sinceritate si luciditate aici:0


Ti-ai dori sa fii iubit de o astfel de femeie? Pai...pentru ce?! Eu iti urez sa iubesti TU astfel, fiindca chiar daca o femeie te va iubi asa...desi aceasta “maniera” de a iubi nu este altceva decat iubirea care tinde spre iubirea autentica – singura care este de fapt iubire – ei, chiar si asa, te asigur ca asta nu va produce in tine mare lucru. Nu iti va zdruncina constiinta, nu te va apropia de Dumnezeu. Poate orgoliul tau se va umfla ca un balon sau poate te vei simti chiar inferior ca nu esti pe masura sentimentelor ei. Sau poate o vei desconsidera si o vei trata ca pe un obiect proprietate personala..cine stie. Cum ziceam, doar ceea ce simti TU te poate transforma, nu ceea ce simte altul pentru tine.

Adica sa fac exact greselile nefericitului(in sens de slabutz la minte) dinaintea mea? Nu...

Experienta asta te va ajuta cand vei descoperi adevarata dragoste. Dragostea impartasita.
Sant aproape convins ca tu faci parte din acel 0,1 procente ce poate simti dragostea, o poate trai, o poate oferi, dar nu stii ce inseamna sa primesti .
Nu cred ca te-am auzit(citit) spunand ceva de cum te simteai iubita ci numai de cum te simteai cand iubeai...


Iubirea este iubire, impartasita sau nu. Daca admiti ca iubirea este adevarata numai cand este impartasita, atunci lumea este chiar mai saraca in iubire decat pare. Ceea ce ar fi foarte trist. Bine ca nu este asa :) Si oricum, Alexandors, gandeste putin...chiar daca omul de langa tine se comportan frumos, iti vorbeste frumos, te ajuta, te alinta si in ochi ii poti vedea afectiunea...de fapt niciodata nu vei stii cu adevarat cum simte, cat de intens, cat de profund. Nu ai cum sa stii cat de mult, in ce fel sau cat te va iubi omul de langa tine. Si nici macar daca te-a iubit in adevaratul sens al cuvantului.

1 Neimpartasita nu e iubire. 2 Si in ochi ii pot vedea afectiunea? Pai da, o vad daca e. Daca nu, nu. Nu poti pacali un oenolog(degustator de vinuri) cu posirca (ce modest am fost aici :))) )

Au fost barbati convinsi ca eu sunt indragostita si foarte mandri din cauza asta. O prostie. Am avut momente in viata cand pur si simplu mi-am dorit compania cuiva, am simtit nevoia de a darui afectiune, de a dulce, dragalasa...dar asta nu insemna ca i-am iubit. Intotdeauna mi-a placut sa cultiv o atmosfera de complicitate, de caldura, o atmosfera placuta si relaxata. Si asta a fost confundata cu dragoste.

Aici cineva a trisat ;) Noi vorbeam de dragoste :) Si apoi...vezi mai sus cu oenologul :)

Loiali...adica nu iubesti, nu-l cunosti pe cel de langa tine, dar esti fidel, iti duci viata de zi cu zi, iti cladesti o viata (si la un moment dat te indragostesti fiindca orice om isi doreste iubire si va cauta ceea ce nu are)...si tu vorbesti de loialitate?! Mi se pare mai degraba o minciuna, o ipocrizie extrem de rafinata, astfel incat chiar cel care o traieste ajunge sa creada in ea. O viata calduta la umbra sigurantei. Zicea odata un sfant ca “bucatele caldute nu incanta cerul gurii”. Ma rog..daca cineva simte ca acesta e sensul vietii, sa gasesti un barbat/femeie de treaba, sa ai un trai tihnit, sa muncesti, sa te distrezi, sa faci copii si la final sa mori, asta este treaba lor. Fiecare traieste asa cum poate.

Chestia asta se cheama casnicie si avem parte de ea 99.9% dintre noi de ea.
Pe tema asta se pot face mii de variatiuni iarasi. Casnicie din dragoste, din interese de toate felurile(materiala, politice, religioase), din traditie (ca sa fiu si eu la casa mea), din ambitie (sa-mi oftic fosta iubita) si altele...


Si parafrazand-o pe Sulfina Barbu :) – fiecare are parte de viata pe care o merita.

Casandra, casandra.. eu las modestia si-ti spun ca pot citi si printre randuri si printre cuvinte, chiar. Pe cine parafrazezi tu? La cat te cunosc eu ma asteptam la alt parafrazat, sincer. Asta daca nu cumva ai parafrazat-o peiorativ. Dar nu merita, crede-ma :)

Stiu ce inseamna si sa primesti. Da, poate stiu mai mult sa dau. Nu am vorbit despre cum este sa primesti fiindca aceasta nu este o preocupare pentru mine. Nu tanjesc dupa a primit. rimi este minunat. A fi tinuta in brate de omul iubit, a fi mangaiata, a fi privita, a fi invaluita de el...cine mai vrea Paradisul? In orice caz nu eu. Paradisul sa fie pentru altii. Pentru mine prezenta fiintei iubite este paradisul.

Te contrazici iar?
Vrei sau nu vrei sa fii iubita?
Stii sau nu stii cum e?



Caractere italice = alexandros text mai vechi
caractere bolduite = alexandrios replici la textul actual
Caractere normale = casandra radu


"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler
#140644 (raspuns la: #140585) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
am dezlegat-o pe nevasta-mea - de beatlemaniacul la: 11/12/2012 20:19:27
(la: Dezlegare la lei...)
ca sa fiu si eu in tonul acestei teme tin sa va anunt ca am dezlegat-o pe nevasta-mea si pe sora ei, acum pot sa se plimbe in voie prin casa. E adevarat ca au ceva urme la incheieturile mainilor si la glezne de la catuse, insa ce pot sa zic? Si-au facut-o cu mana lor!!!!!! Eh, urmele se vor sterge in 3-4 zile ...
... Louvre alb si Sena sub ninsoare - de mapopescu la: 05/01/2004 16:38:36
(la: Iarna la Paris (I))
asta mi-a fost dat sa vad anul trecut. eram in Louvre, cu familia, cind a inceput sa ninga cu niste fulgi mari si grasi, asaaaa ... de Craciun ardelenesc. intr-o jumatate de ora cit a durat sa iesim (caci fetita mea inca nu vazuse zapada!) se facuse totul alb afara. Sena sub ninsoare! incredibil :)

dupa o bulgareala buna ne-am adapostit la un traiteur chinois si am savurat ceva cald, ca era zapada adevarata, de aia umeda si rece ;)

la revenirea acasa (la 15 km de Paris) am "ratat" la mustata un buson pe autostrada A10 ce incepe aproape de casa mea. buson ce a durat pina a doua zi dimineata :D

apoi au urmat vreo 8-10 zile de zapada - am facut poze cu toate locurile ce imi placeau de pe linga casa, curtea, parcul din Sceaux etc cu zapada, asa de bizar mi se parea.

sau sa conduc pe zapada :)) o placere, pe bune! nu pe autostrada totusi:)
Cum e sa fii film... - de Florin Firimita la: 14/01/2004 19:36:57
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")
Filozofii ne spun ca o viata n-are rost sa fie traita daca nu reflectezi asupra-i. Brian a inteles ca lucrarile si scrierile mele sint de fapt explorari, intrebari constante pe care le pun trecutului. Totodata si-a dat seama ca toate intrebarile esentiale pe care nu m-am gindit sa le pun in timpul copilariei, stau la baza artei mele. Faptul ca incorporez aceste intrebari astazi in ceea ce fac ca artist plastic si scriitor ma ajuta.
Cred ca filmul e o extensie a jurnalului. Nu am avut nici o intentie sa fiu un actor care se interpreteaza pe sine. Nu am talent pentru asa ceva, si ar fi fost foarte narcisistic sa ma gindesc la asa ceva. Nu ma plac sau ma urasc mai mult sau mai putin decit majoritatea oamenilor. Paul Valery spune in "Monsieur Teste": "I rarely lose sight of myself." Sintem intr-un fel, prizonierii unui destin. In extrema, nu cred ca tema documentarului e “viata si creatia” mea. Viata si creatia mea nu sint atit de importante incit sa devina subiect de film. Cred ca este destul de greu explicat de ce intr-un film care are ca subtitlu “Un Portret al lui Florin Ion Firimita,” am vrut sa mut punctul focal, si sa-mi elimin prezenta fizica cit am putut de mult. Apar foarte putin in film, si vorbesc doar la inceput si la sfirsit. Totodata n-am vrut sa prezint lucrari intregi, doar fragmente. O singura pictura apare in film, la sfirsit, timp de citeva minute (in editia DVD, exista o galerie digitala la sfirsitul filmului in care sint prezentate vreo patruzeci de lucrari). Brian a vrut sa bazeze structura filmului pe fragmente de jurnal si tehnici artistice pe care am inceput sa le folosesc in 1997 in seria mea de picturi “A La Recherche Du Temps Perdu.” In aceste picturi foarte mari am inceput sa experimentez pentru prima oara cu materiale mai putin traditionale. Totodata am inceput sa incorporez fotografii de familie, scrisori vechi, etc. Ceea ce Brian a vrut sa investigheze este viata ca sursa de inspiratie, viata transformata prin magia artei, arta transformata prin magia vietii. De aceea a vrut ca filmul sa oglindeasca tehnicile de colaj pe care le folosesc in picturile mele, sa adinceasca legaturile dintre timp si spatiu in imaginile pe care le fac.

A fost destul de greu sa selectionez fragmentele de jurnal pe care le-am folosit in film. Un jurnal poate fi o arma destul de puternica. Am incercat sa nu acuz, sa nu ranesc pe nimeni. Am fost foarte comfortabil cu Kamerzel-omul si Kamerzel-regizorul. Nu a trebuit sa fac compromisuri. Singurul moment in care m-am simtit vulnerabil a fost cind echipa de filmare s-a instalat in casa mea, in 2001. Timp de vreo luna, mi-a fost imposibil sa ma las filmat, in special in atelier. La un moment dat m-a lovit tentatia de a arata “bine,” de a poza pentru aparatul de filmat. In cele din urma, am invatat sa ignorez prezenta “straina”. Cred ca atelierul artistului sau masa scriitorului sint locuri sfinte, si totodata unele dintre ultimele bastioane ale intimitatii. Nimic nu pare a mai fi sfint astazi: biserica, budoarul, viata, in general. Totul e vazut, interpretat, explicat. Am incercat, si poate am reusit, sa pastrez o granita intre viata privata si cea publica, vis si realitate.

In ceea ce priveste ceea ce cred despre viata mea, si libertatea regizorului de a ma re-crea, nu vreau sa uitati ca idea filmului a fost a lui. Ceea ce avem acum este o opera de arta si nu o reclama.

Cred ca o opera de arta adevarata este flexibila, se schimba tot timpul, creste, etc. Cind am vazut filmul pentru prima oara, ceea ce m-a impresionat a fost faptul ca a devenit, intr-un fel, un omagiu adus parintilor mei. Mi-a fost destul de greu sa-l vad. Vara trecuta am prezentat o versiune aproape terminata in fata a 200 dintre studentii mei, in galeria de arta a universitatii unde predau in timpul verii. M-am “ascuns” intr-un colt. E o senzatie stranie de vulnerabilitate, m-am simtit gol in fata unor oameni, care din fericire, au inteles, si au raspuns cu multa caldura. Cred ca filmul este ceea ce am sperat sa fie de la inceput: o opera de arta. Ma gindesc la o situatie asemanatoare: o buna prietena, pictorita Germaine Lemieux, mi-a marturisit acum citeva zile ca a lucrat, in secret, la un portret al meu, timp de un an si jumatate. Stia ca, in general, nu-mi plac imaginile care ma reprezinta, si se hotarise sa nu mi-l arate niciodata. Vroia sa foloseasca portretul ca un fel de exercitiu stilistic, etc. Pina la urma, l-a scos din atelier si m-i l-a aratat. Spre surprinderea mea (si a ei), mi-a placut foarte mult, dar ceea ce mi-a placut a fost tabloul, lucrarea de arta, nu fata mea reprezentata pe pinza. Este o pictura buna, independent de pe cine reprezinta. Sper ca filmul e un film bun, independent de mine ca “subiect.”

Pentru primul articol critic despre film, vizitati editia din decembrie a revistei NE Film, pe internet la www.newenglandfilm.com

Cit despre credinta…..greu de discutat. Americanii refuza de obicei sa vorbeasca despre bani sau Dumnezeu intr-un forum public. Si cum sint cetatean american de aproape zece ani….



#8061 (raspuns la: #8032) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
renate - de Little Eagle la: 14/03/2004 12:42:17
(la: Cat va ramane din salariu?)
Hi anonimule,

Pt. ca ai adus vorba de mine si "laudarosenia" mea de care am avut "tupeul" sa scriu,iti spun ca tot ce am scris este ADEVARAT!!!Nu imi dau seama DE CE este atit de greu de crezut ca pot cistiga multi bani? Oare chiar gindesti ca un om(ca mine de ex.)nu se poate realiza in America si a-si implini visele?Ori poate esti invidioasa(banuiesc ca esti femeie dupa semnatura Renate)ca totusi SE POATE ca cineva sa reuseasca in viata?
Traiesc aici de 23 ani si am venit fara un cent in buzunare si am trait prost la inceput citiva ani buni si cunosc f. bine lipsa banilor!
Cu mari greutati si sacrificii am reusit sa-mi vad visele implinite si consider ca merit pe deplin banii ce-i cistig si viata mea ar putea fi un exemplu cum se poate ca cineva sa devina ceea ce vrea pornind de la ZERO total!!!
De ce NU m-as lauda?Am reusit prin propriile mele puteri si fara relatii sau pile.
Pt. ca in USA daca ai talent(ca artist vorbind)usile ti se deschid singure fara sa bati la ele!De aceea am si plecat definitiv din Romania,unde NU aveam nici un viitor.
Referitor la casa,in USA este cunoscut si aplicat de TOATA lumea din punct de vedere de real estate,ca este cel mai intelept sa cumperi casa in rate si pe termen lung cu imprumut bancar la cel mai mic procent de dobinzi posibil(cu cit alegi un termen lung de plata,maxim fiind 30 ani cu atit economisesti mai mult si taxele catre guvern si impozitele sint reduse in fapt...guvernul iti DA in fiecare an bani inapoi,pt. ca aici a fi proprietar iti da multe drepturi recunoscute de constitutia tarii!).E cel mai intelept lucru sa faci>Daca vei cumpara casa cu banii jos vei plati o gramada de bani in taxe la guvern si de fapt pierzi dind mai mult decit ai plati pe termen lung,ajungi sa platesti pretul + inca o jumate din el!
Si sa-ti mai spun ceva ce poate nu stii:MILIONARI in USA CUMPARA vilele lor in RATE pe termen lung!!!!!Oare crezi ca NU ar putea cumpara vilele lor cu banii jos???Dar DE CE sa faca asta cind pot plati mai putin?Dupa 3-4 ani daca vrei iti iei un al doilea mortgage de la banca si imprumutul va deveni si mai mic decit primul!!!!!De ex. daca eu platesc acum 1600$ la banca lunar,in luna Mai cind o sa facem al doilea mortgage,desigur ca tot pe 30 ani,acest imprumut se va reduce la 1200$ lunar,deci vom economisi 400$!!!De aceea in USA e bine sa fii proprietar,Guvernul te scuteste de multe taxe si impozite!Doar in America.
Cumnatul meu care am scris ca e milionar plateste vila lui gigantica in rate lunare!Este la al doilea mortgage.Crezi ca e prost cumva sa o cumpere cu banii jos sau pe un termen scurt?El este sef executiv la o mare firma de stock market pe Wall Street si incheie afaceri de vinzari-cumparari pt. mari corporatii
din USA si Japonia,in afara de salariu ia comisioane grase din incheierea afacerilor.Este expert in brokerage (real estate!!!) asa ca stie f. bine de ce este f. convenabil sa platesti in rate casa!!!
Ca si el noi investim lunar in actiuni printr-o firma ce NU plateste taxe la guvern.Deci guvernul nu ne percepe taxe!Toate alte firme de investitii si burse iti percep taxe ,ele fiind taxate de guvern!In USA trebuie sa fii smart!
Desigur ca cumnatu-meu ne-a aranjat accesul la aceasta firma si toata familia investeste prin ea.
Aici cu cit ai bani mai multi cu atit vrei sa NU platesti in taxe si impozite.
Dupa ce terminide platit ratele,casa e a ta,pina atunci ea este a bancii,e ca si cind inchiriezi o masina,ceea ce iar este un ex. smart de a face in loc s-o cumperi cu banii jos.E acelasi principiu!Ca si la casa,pui jos o suma,de ex. unul din Volvo-urile noastre(S60 Turbo,model 2004)cumparindu-l la pretul total costa 28.000$,am pus jos 1500$ pt. a reduce din rateel lunare,si actul de inchiriere e pe 3 ani,DAR in 3 ani NU vei ajunge sa platesti cei 28.000$ ci mult mai putin.Dupa 3 ani ai doua optiuni:
1.)Sa cuntinui a plati ratele pina platesti masina in totalitate si desigur va fi a ta.
2.)Sa inchiriezi o alta,eventual noul model al anului 2006 si o iei de la capat cu rate noi pe 3 ani
Care crezi tu oare ca e preferinta TUTUROR americanilor?Evident ca a doua.Masina veche e preluata de firma de la care ai inchiriat-o fixata ori reinchiriata altuia la un pret mai mic,nimeni NU are de pierdut nimic din astaci de cistigat!Deci Conduci o masina care nu e a ta dar platesti mult mai putin de ai cumpara-o cu banii jos!Si evident ca in 2006 inchiriem alt Volvo modelul nou.
Sintem la al doilea schimb acum.Cumnatul meu de ex.conduce numai Mercedes ultimul model si la fel INCHIRIAZA!La fiecare 3 ani alt Mercedes model nou.Sotia lui la fel are Mercedes sport model 2004,iar copii(nepotii mei)
Gina are model 2004 sport BMW,si Alex la fel BMW sport 2004,pt. ca anul asta si-au schimbat cu totii masinile incepind alti 3 ani de inchiriat.
Hai sa fiu si mai explicit:
Deci unul din Vovo-uri costa 28.000$ daca-l cumperi cu banii jos(o prostie ai face!).Ratele lunare la el sint de 328$x36 luni=11.808$+1500$banii jos la inchiriere=13.308$in total.Dupa 36 luni inchiriez altul nou,economisesc deci...
14.692$!!!Si o tin asa mereu la fiecare 3 ani.In plus mereu conduc modele noi
Volvo!In plus,fiind inchiriata am asistenta GRATUITA din partea firmei Volvo,orice reparatii sau defectiuni,duc masina la firma ce are si atelier si o vor repara gratuit,atita timp cit NU eu am creat defectiunile,de ex. accident.
Cind inchiriezi este necesar insa in contract sa NU depasesti 12.000 mile pe an,ceea ce oricum e greu sa faci.
Cu casa e la fel daca vreau s-o vind si sa cumpar alta,ratele sint transmise noului proprietar si o iau de la capat cu bani jos alta casa si alti 30 ani de rate noi.De ex. vila noastra a costat 300.000$,am pus jos 15.000$,daca o vindem primim inapoi jumate din acest aconto mai punem jumate si intram in alta casa.Totul aici este creat astfel cum ti-am descris mai sus si la fel spun astea si pt. toti ceilalti din forum sa stie de curiozitate,daca nu stiu deja,mai ales cei ce traiesc in USA.ei cunosc astea.
Nu stiu cum e-n Germania ori Franta,pot fi lucruri diferite,dar tu ai scris din experienta ta de acolo asa ca nu-i necesar sa ma critici daca nu stii despre ce vorbesti!
A sta cu chirie e o solutie proasta pt. ca platesti mult si NU economisesti nici 1$.Cine e proprietarul plateste taxe la guvern si atunci mareste chiria an de an.Am locuit cu chirie cu ani in urma si plateam 1700$ lunar pt. 1 dormitor,living-room,baie si dining-room+un mic balconas....De ce sa fac pe proprietar bogat cind pot avea casa mea si sa si ECONOMISESC multi bani anual care sa-mi intre in buzunarul MEU si nu al lui?
Cum am scris cu 1200$ pe luna incepind Cu Mai a.c.nu doar ca economisesc 400$lunar dar primesc si reduceri din impozite si taxe in bani de la guvern si in plus am o vila mare,gradina mare in spatele casei natura in jur,liniste si ma simt f. fericit!De ce NU as fi fericit in viata???
Iti mai spun inca ceva.De ex.dau anual 3000$ pt. pensie printr-o firma mare ce investeste banii in actiuni si deci cistig in plus la ei anual 1500$.Daca as plati mai putin de 3000$,guvernul m-ar taxa 600$ deci as pierde acesti bani,si in loc sa pun acesti bani in buzunarul meu,ei merg la guvern!DE CE sa las guvernul sa-mi ia acesti bani?Pun 3000$,guvernul IMI DA inapoi 600$ si firma restul pina la 1500$.Asa ca eu sint in cistig!
Legat de "prietena"ta din Australia ce sa spun?Unii romanasi se dau mari,si am intilnit si eu pe aici destui,NU am prieteni romani in USA,doar americani,sint mult mai sinceri si corecti cu tine.Am citiva amici romani prin Canada si Paris si Germania(Hamburg),vechi colegi de liceu sau prieteni din Ro de peste 27 ani,cu ei corespondez email,ii cunosc f. bine si sint f. onesti si nu se dau mari.Nici eu NU m-am dat mare scriind despre mine,am scris pur si simplu adevarul,daca tu il consideri o minciuna e treaba ta,eu ma cunosc si CUNOSC mai bine realitatea mea in care traiesc zi de zi decit tine,asa ca consider ca te-ai pripit cu critica la adresa mea.
Si trebuie sa stii la fel ca in USA ca artist in advertising ilustrind reclame pt.TV,
dupa care regizorul se ghideaza cind filmeaza reclamele respective,cistigi f. multi bani!!!E o meserie f. bine platita pt. ca in USA ...reclama e sufletul comertului!!!Eu inca fac mai PUTIN decit colegii mei si prieteni totodata pt. ca NU vreau sa ma omor prea mult muncind in dusmanie!Unii din ei cistiga chiar 20.000$ pe luna!!!!Dar sint si mai tineri cu 10 -15 ani ca mine si pot face asta.
Dar pt. mine e de ajuns cit cistig si NU muncesc mai mult de 60-80 ore PE LUNA!!!!Chiar vineri de ex.am muncit 12 ore nonstop si am cistigat 1500$
In doar atita timp!!!Am mai lucrat marti vreo 10 ore,si sapt. trecuta in doar 22 ore am cistigat 3100$,in restul zilelor NU AM muncit deloc!!!
DAR ca sa ajungi sa cistigi acesti bani in scurt timp....trebuie sa fii f.f.f.talentat in meserie si rapid!Crezi ca ma laud iar degeaba?Sa stii ca firma noastra compusa din 8 artisti si un rep(agent-impresar care ne da de lucru comenzi diverse prin agentiile de adv. care ne foloseste mereu)"Greenlight studios inc"
este cea mai BUNA din tara si cautata de clienti renumiti.Sintem toti 8 considerati in meserie drept crema cremelor,cei mai buni intre cei mai buni si NU e o laudarosenie!!!
E UN FAPT!!
Inchei aici si sper ca te-am edificat destul.

LOVE&PEACE,
Ozzy
#12024 (raspuns la: #11975) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sunt un luptator - de Ovidiu Bufnila la: 16/03/2004 01:11:13
(la: Ovidiu Bufnila, despre taina norilor din Tando si Guasalaa)
Daniel, nu sunt un dinozaur fictional. Sunt un luptator. As vrea sa tii seama de lucrul acesta. Daca nu suntem luptatori atunci literatura, frumoasa literatura, va deveni o povara. Pentru mine literatura este ardere. O ardere continua. Important e ca nu sunt un model. Inca ma dau in vant dupa imperfectiune. Incertitudinea este casa mea. Sa vorbim despre Razboiul Fictional al Lumii. Despre razboiul de astazi. Scriitorul adevarat e intr-un razboi cu universul. Il ataca pe Univers. Il ia prizonier. Il elibereaza. Poate ca e un razboi iluzoriu?
#12143 (raspuns la: #11883) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru Dana - de amoore la: 23/03/2004 11:23:27
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Sa stii ca doare mai mult la inceput.
Cu timpul te vei obisnui cu viata pe care o duci, sau cu viata pe care ti-o faci
Nu uita fiecare tara are partea ei rea, si orice padure are copaci sai uscati.
Nu judeca doar prin partea negativa.
Sunt sigura ca intr-o zi vei cunoaste oameni interesanti si iti vei schimba opinia ,caci omul sfinteste locul.

Eu nu am asteptat ca oameni sa vina la mine,am incercat sa frecventez galerii, am inceput un curs la colegiu,joined a gym ;am incercat sa evit locurile unde stiu ca voi gasi drogati sau ignoranti, si asa am cunoscut oameni minunati care mi-au deveni prieteni ...si mi-am cunoscut sotul .
Cred ca peste tot exista cluburi care se refere la anumite clase, sint sigura cu nu vrei sa mergi la acele cu drogati dupa 6 luni de cind esti acolo.Mie mi-ar fi frica, cred...

Iubesc Romania, dar am plecat de 6 ani si totul s-a schimbat.Imi place sa merg sa-mi vad parinti, sa revad locurile...dar stiu ca imi va fi foarte greu sa ma intorc permanent...acum aici e casa mea.

Prietenii au viata lor, copii...problemele lor...nicidata nu va mai fi la fel.

Si nu uita ca si tu te-ai schimbat..stiu ca poate vei spune ca nu e adevarat ,dar in subinconstient ai strins multe lucruri care te-au schimbat fara sa vrei.

In tara nu am putut intra la facultate pentru ca nu am avut deajuns dolari,am inceput sa muncesc 10 ore pa zi ...si a trebuit sa astept 3 luni sa primesc primul salariul (si asta a fost cu radio 21), nu mi-am permis masina, mobil pc, internet...sa arunc bani pe haine, papuci.
Aici am gasit tot ce nu am avut acasa.
Concluzia mea; in afara romanei te poti realiza daca vrei cu adevarat ..

Iti doresc sa ai o viata fericita

Adelina
#12682 (raspuns la: #12052) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Keep the motor running. - de Little Eagle la: 16/04/2004 14:25:52
(la: Automobile si soferi)
Draga Desdemona,

Pe unde traiesc eu pe coasta New Jersey,la Atlantic sint departe de magazine,aici sint numai vile si deci nu sint blocuri ,e multa padure si aer f. curat,daca vii din NY de ex. aerul de aici e puternic si te apuca somnul,in plus e si briza oceanului.
Cel mai apropiat supermarket intr-un mic mall este la 15 min. de condus cu masina de la casa mea,altul,mai mare si cu mai multe magazine este la 30min distanta,deci a avea masina este o mare necesitate.
Eu ma ocup de cumparaturi pt. ca eu sint bucatarul casei,sotia nu le are decit pe placinte si prajituri.
Fac piata de 2 ori pe sapt. si deci cumpar mult sa fie frigiderul plin asa ca umplu prtbagajul cu pungi.
Odata la 2 sapt. ma duc sa cumpar peste proaspat de la un amic grec proprietar de restaurant si e la 40 min. de casa cu masina.
Fac ori plachie sau ciorba ori la cuptor depinde de peste,in plus pisicilor noastre
Bebitza si Pooghee le place la nebunie si de fapt ele maninca mai mult peste decit noi!In rest fiind vegetarieni(doar peste mincam)am scapat de gatit mincaruri grele de obicei gateam numai pe specific romanesc deci multa carnarie.
De 7 luni sintem cu acest regim pe verdeturi si legume,des cruditees si supe simple din legume,mai o linte sau pea,mai una de salata verde.
Pe chestia asta mi-a scazut si colesterolul!!!Totusi am inca tensiunea maricica si Dr. m-a pus pe pastile de adus la normala.
Nu ma pot lasa de fumat,insa ma rezum la cel mult 5-7 tigari pe zi,nu mai beau bere de 1 an ci doar vin rosu de pe la voi din Franta si am renuntat total la cefea de 1 an,beau doar green tea.
In fine,am luat-o razna acum de la subiectul tau.
Am luat carnetul in Romania cind am fost in armata,cind am venit in USA am locuit prin Queens si Brooklyn ori Manhattan deci metroul era la colt de strada si n-am avut nevoie de masina.Ne-am mutat in N.J in 1992 si prima masina pe care inca o avem si INCA f. buna este un Oldsmobile Cutlass Supreme model 1986,
o pleasca lunga ce o numesc"the boat"azi este considerata clasica.Din metal gros,
solida cum se faceau pe timpuri in USA.
1 an am condus fara carnet,nu stiu de ce dar mi-a fost lene sa dau examen.Cind am plecat din Ro. cu pasaport fara cetatenie,la Iorga mi-au luat toate actele,livret,buletin si carnet sofer.In fine am dat examen in 1993 si reusit din prima.Nu-mi aduc aminte daca am platit mai mult de 50$ in taxe si acte+carnet
Sotia deja avea carnet.Apropo de Oldsmobile,cumnata mea ni l-a vindut pe 1500$,si are la bord din 1986 -prezent doar 85000 miles!!!!
Mai apoi a trebuit sa avem alta masina(inchiriem la fiecare 3 ani)pt. ca sotia lucra in NY si facea naveta deci ea folosea Volvo-ul(masina noua)si eu acasa Olds-ul.
Anul trecut volvo-ul a fost total distrus in locul de parcare pe strada lovit de alta masina,noroc ca Marilyn nu era in masina.
Am primit daune de la asigurare si Firma Volvo ne-a inchiriat altul model 2004 cu scuzele lor si nu au cerut nici un cent ca deposit down payment.
De atunci doar eu conduc Volvo-ul si Marilyn Olds-ul.HA!
In fapt ea a busit vechiul Volvo si indoit la bara in fata...dar nu am spus asta la asigurare si nici la firma Volvo,ne-ar fi marit cotele de plata.Asa ca la accident busitura a fost acoperita de distrugerea masinii.

Imi place sa conduc in viteza,mai ales ca noul Volvo este 2.5Turbo si de fapt nu simt viteza.Am fost oprit de politie circulind cu viteza mult peste cea legala de 4 ori,de 3 ori am scapat doar cu mustrare verbala!!!!
Odata mergeam la Dr. dupa 1 sapt. de la operatie la genunchi si aveam piciorul vinat si umflat,era vara si aveam shorts,am trecut in viteza pe rosu,de fapt nu mai puteam opri eram pe galben cind a devenit rosu si de aiurea apare the state
trooper(eram pe highway),trag pe dreapta si ma intreaba de ce merg asa de repede si in plus am trecut si pe rosu?Cum sint un actor f. bun am pus drama in actiune si i-am zis ca merg la Dr.(adevarat)si i-am aratat piciorul...omul s-a si speriat si mi-a zis sa plec,asa ca am scapat.
Alte 2 ori la fel eram cu viteza si oprit de politie si am scapat de fiecare data spunindu-le ca sint in graba pt. a ajunge acasa sa ma duc de urgenta la W.C.ca am probleme la stomac!!!Minciuni dar m-au lasat sa plec fara amenzi.
A 4 a oara....am sfeclit-o,stii povestea cu ulciorul....acest politai m-a amendat dar tot i-am spus ca vreau la W.C. si mi-a zis sa merg la tribunal(pe 3 Mai)caci va fi acolo si va vorbi cu judecatorul ca aveam motiv de eram in viteza sa-mi dea doar amenda insa sa nu am puncte pe carnet si fara ca asigurarea sa stie si sa mareasca cota.
Acum,eu am vorbit cu vecinul meu de casa care este comandantul pompierilor din tinut(in Ro. ar fi pe post de general si sef de stat major) si un f. bun amic si vecin
mereu ajutator,si a zis ca va merge cu mine la tribunal pt. ca e prieten cu judecatorul si cunoaste f. bine pe politist!E bine sa ai pile mari!!!
Andy cunoaste toata politia din tinut.Odata Marilyn a venit acasa cu viteza si politia a somat-o sa opreasca dar ea a continuat sa conduca pina acasa,nu era departe,si ce crezi?Andy era in fata casei lui si se duce la politist pe care il stia f. bine a vorbit cu el si politistul a plecat salutindu-l.Deci asa a scapat si ea.

Cind conduc sint insa calm Marilyn insa injura intr-una si arata degetul mijlociu la alti soferi,e nervoasa la volan.
O singura data am mers cu masina in Canada in Montreal unde avem prieteni,sint cam 8 ore de condus daca conduc eu,daca e Marilyn...ar fi cam 12 ore....
Conduc pe highway cu 90-110m/h in oras cu 55,60m/h=100km/h

Cam astea ar fi cu soferia.
LOVE&PEACE,
Ozzy
intrebarea era "de ce ai deci - de nasi la: 06/10/2004 02:16:44
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
intrebarea era "de ce ai decis sa nu emigrezi". eu am emigrat, e adevarat, dar la a doua "tentativa", ca sa spun asa. prima ocazie pe care am avut-o eram la studii. si cum am calcat pe meleag strain am si ramas cu gura cascata. jos palaria la capitolul civilizatie si servicii si mentalitatea pozitiva a oamenilor. in primele luni de zile abia asteptam sa termin cursurile ca s-o iau la picior sa cunosc orasul si apoi tara...m-am minunat cit am putut, mi-au placut oamenii si mi-am facut prieteni.

mi-a trecut prin cap chiar si ideea ca as putea trai bine-mersi si fericita acolo, numai ca uite, timpul a trecut incet si mai aveam vreo 2 luni pina la treminarea studiilor, dar nu ma puteam gindi la altceva decit cum sa fac sa ma intorc acasa cit mai repede. mi-era dor. si-apoi ce era sa fac daca nu aveam pe nimeni acolo sa ma tina de minutza neconditionat si sa ma ajute sa-mi rezolv problemele? nici mamica nici tatica nici amica... oricum in romania stateam la casa mea nu cu ai mei, dar cel putin erau acolo aproape sa imi asculte ofurile, sa-mi dea un sfat - si la departare telefoanele sunt mai rare pt ca sunt si mai scumpe, ca sa ne vedem nu mai spun....

n-am mai vrut sa emigrez pt ca deodata m-am simtit singura pe lume si a nimanui, si ca orice copil nascut in comunism si crescut in ruinele acestuia - intentii aveam bune, visuri mari, dar nu ma invatase societatea sa gindesc cu propriul cap, si nici cum sa "make things happen". asa ca mi s-a parut mult mai bine si caldut in romania. de aia am hotarit atunci sa nu emigrez.

decizia am regretat-o amarnic din clipa in care am pus piciorul pe aeroport. incepind cu nemernicii care stateau cu mina intinsa sa le dai 10 lei pt un carucior de bagaje (serviciu gratuit peste tot in lume, dar nu la otopeni unde personalul isi suplimenta astfel venitul lunar). asta s-a schimbat intre timp
taximetristii - hoti la drumul mare, taxeaza o mina si-un picior pt citiva km de la aeroport, asta numai pt ca ai venit din afara, deci inseamna ca trebuie sa ai bani kklau. asta nu s-a schimbat nici in ziua de azi. primul drum cu metroul - am incremenit. si asta nu pt ca as fi uitat mizeria, peretii jegosi, aerul infect si mutrele acre. ci pentru ca primul gest INSTINCTIV a fost sa-mi string bine barele posetei cu amindoua miinile de frica hotilor din aglomeratie - exact in aceeasi clipa am constientizat ca gestul acela nu-l mai facusem timp de cind am fost plecata - asta m-a pietrificat. nici asta nu s-a schimbat intre timp in romania.

si as mai continua cu acel vesnic "nu se poate" sau "nu stiu" care ti se trinteste in fata la orice ghiseu doar pt a masca rea-vointa. sau vinzatoarele de la alimentara care, daca le ceri o alta piine pt ca cea pe care ti-au dat-o e mucegaita, se uita strimb de parca ar trebui sa fie clientul la cheremul lor si nu invers. notiunea de "customer service" e considerata o subversiune capitalista menita sa saboteze suprematia acriturilor abrutizate, cu citeva clase, care hotarasc cine poate cumpara azi ulei si miine zahar... aici e drept, se mai schimba lucrurile, dar nici in ziua de azi nu vezi in romania servicii, si atitudine "customer oriented" decit in magazinele cu marfa scumpa (chiar daca nu intotdeauna de cea mai buna calitate) unde patronii au inteles ca nu poti sa bruschezi clientul daca vrei sa cumpere de la tine.

si lista n-o mai continui pt ca ar fi interminabila si oricum toti o cunoastem. toate astea au fost motivele care m-au facut sa regret ca m-am intors in romania. toate astea le stiam oricum dinainte de a pleca. dar au fost cu atit mai evidente si mai dureroase cu cit avusesem ocazia de a gusta o viata mai buna, ceea ce numesc eu civilizatie. experienta m-a schimbat ca om, ca mentalitate, si cum viata nu mi-a oferit a doua oara aceeasi sansa am muncit citiva ani de zile pe brinci si mi-am facut singura sansa. am strins bani, mi-am depus actele de emigrare, mi-a fost aprobata rezidenta in tara in care traiesc acum, si am plecat fara nici un fel de regrete.

nu o sa uit niciodata ca sunt romanca si nici n-o sa-mi fie rusine de asta. daca mai apare citeodata cite o stire nasoala despre romania - de obicei se refera la tigani - si oamenii ma intreaba, am grija sa le explic ca tiganii nu sunt romani si lucrurile nu trebuiesc amestecate. imi respect datinile de craciun si de pasti. nu merg la biserica pt ca pur si simplu nu e genul meu - rar mergeam si in romania - dar tin la traditii. imi pun varza la murat si fac sarmale, mai ales de craciun. fac oua rosii de pasti. nu tin post pt ca personal nu-i vad rostul, prefer sa am o dieta echilibrata zi de zi. prietenii de aici, majoritatea au invatat sa faca muraturi - pt ca au gustat la masa mea si le-au placut tare mult. la capitolul civilizatie nu ridic sus codita pt ca stiu ca romania lasa de dorit. la capitolul cultura stiu ca ii avem pe tonitza, brincusi, eminescu (tradus in atitea limbi straine), fac parte din "my heritage" de care sint mindra. dar nu incerc sa minimizez importanta altor genii artistice si literare din alte tari, doar pt ca a avut si romania citeva la vremea ei. tin legatura cu prietenii din romania fara sa-i judec si fara sa ma judece. parintii ii vad foarte rar - drum de 2 zile cu avionul.... dar vorbim la telefon sau pe e-mail. imi e dor de ei dar am crescut, m-am maturizat si am invatat ca nu se termina lumea din cauza asta. sint fericita aici, am o viata implinita. n-o sa regret niciodata ca am plecat din romania, si mai ales n-o sa uit DE CE.












pt carapiscum - de nasi la: 10/10/2004 04:48:46
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
eheeeei, ti-am turnat putina sare pe rana si ai si sarit de fund in sus! te-am prins cu musca pe caciula, moncher...
acuma lasind glumitzele deoparte, incerc sa iti raspund la obiect

1."O sa cam faca ceva valuri acest subiect, ai sa vezi." - nu stiu daca o sa faca asa niste valuri, este un subiect despre care am vazut doar aluzii strecurate ici si colo pe forum, dar fara o dezbatere concrecta si cu mai multe puncte de vedere. daca mi-a scapat insa, te rog sa ma corectezi.

2. "Din cele multe pe care le-ai scris, si sper sa nu te supere asta, deduc faptul ca esti una dintre nefericitele care au trait pe propria piele aceste experiente nefaste alaturi de un barbat roman". - in primul rind nu ma supar. in al doilea, e corect si logic ce ai dedus. doar in romania m-am nascut si am crescut, iar experiente cu barbati romani am avut. ce-i fi crezut, ca am trait la manastire si doar am visat despre ei?

3. "am avut la randul meu anumite experiente nefaste care m-au facut sa cred ca pe lumea asta nu exista femei sincere in totalitate..." - uite ce zic eu: orice fiinta umana isi are experientele ei si de cele mai multe ori viata nu ne face pe plac si nu ne face nici cautarile usoare. DAR la ce anume te referi cind spui "femei sincere in totalitate"? daca esti dragutz sa clarifici, am putea dezbate ideea - se incadreaza oarecum in tema de fata - alminteri ramine o coada de peste fara rost.

4. "Admitem ca barbatul roman este asa cum l-ai caracterizat tu. Prin ce se deosebeste el de barbatul strain? In primul rand prin banii pe care-i castiga- ce-as mai vrea eu sa-l vad pe un strain cum isi duce viata in Romania macar vreo doua luni de zile, si impreuna cu el pe romancuta care l-a momit (probabil) s-o scape din iadul romanesc!" - pentru care anume motiv ar trebui barbatul strain sa vrea sa vina sa traiasca in romania (din moment ce atita romani vor sa scape din ea)? in cuvintele tale vad ciuda de mascul respins din barbatul roman fata de barbatul strain care "are mai mult succes". si nu ai facut decit sa iti ungi orgoliul ranit cu acelasi balsam: cu alte cuvinte "aha, daca nu ma vrea pe mine si il vrea pe altul, asta nu e din cauza ca nu sunt eu bun de nimic sau ca nu stiu cum sa ma port cu ea, cum sa o respect si cum sa o tratez ca egala mea pt ca e si ea o fiinta umana care merita acelasi respect ca si mine, ci pt ca are altul mai multi bani ca mine! asta-i motivul, nu altul". este o autoamagire masculina, tocmai pt ca DIN PUNCTUL DE VEDERE AL BARBATULUI banii conteaza foarte mult, sint o extensie a masculinitatii, si atunci judeca si femeia dupa calapodul sau. sau ii este barbatului mai usor sa dea vina pe bani decit sa se "uite in oglinda" si sa vada ca ii lipsesc anumite calitati. cit despre romancutza momitoare - esti in afara de subiect. exista destule cazuri, dar nu despre ele discutam ci despre femei educate, pregatite profesional, cu o scara sanatoasa de valori, care au emigrat, au muncit si si-au dobindit deja un statut social si o stare materiala confortabila in tara de adoptie - prin urmare din "iad" au scapat singure, prin forte proprii si n-au asteptat sa fie salvate de nimeni. iar dupa toate astea se vor "aseza la casa lor" si nu isi doresc partener de viata barbatul roman.

5. "am observat ca ai folosit exprimarea "partenerul meu" referindu-te la cel cu care traiesti actualmente; iti este sot sau ibovnic?- pt. ca, vezi tu, multi dintre romanii plecati prin cele strainataturi renunta la morala si cultura de acasa pe motive ca cele expuse de tine). -
in primul si in primul rind: pe viitor cind mai ai curiozitati de natura personala, iti voi raspunde, dar iti cer sa formulezi intrebarile in mod respectuos si delicat (tocmai pt ca sunt "personale" si nu ne tragem de sireturi fara sa ne cunoastem, ci incercam doar sa dezbatem anumite subiecte), altfel ma voi lipsi de onoarea pe care mi-o faci cu prezenta pe subiectul meu. pe principiul "esti musafir in casa mea"
in al doilea rind, raspunsul: n-am renuntat la morala cind am plecat prin strainatatzuri. am incercat "viata in doi" in romania, cu barbat roman pentru a ma lamuri daca mi se portiveste si pentru a nu ma arunca in casnicie doar asa, intr-o decizie de moment sau in necunostinta de cauza. am vazut si m-am lamurit, o data, de doua ori, de trei ori. asta nu ma face nici imorala nici inculta. nici pe mine si nici pe atitea alte femei care vor sa stie dinainte de casatorie cu cine vor avea de impartit viata. si lucrurile de importanta nu le afli din cv, si nici iesind 2 ore la o intilnire in oras nu cunosti caracterul adevarat (eventual si sub supraveghere, ca in evul mediu, nu cumva sa se pupe?) hai sa fim seriosi! cum bine spunea altcineva, cind cumperi o pereche de pantofi, o incerci, sa vezi daca ti se potriveste, nu? si pe de alta parte de cind e ok ca barbatul sa incerce, iar femeia - nu se cade? prin asta intelegi tu respectul barbatului roman fata de dreptul femeii de a alege? gindesti gresit, si uite, ai scos la lumina un defect al barbatilor romani de care nu sufera cei din strainatate. cit despre "partenerul" meu, este barbatul care mi-a placut si m-a placut, am locuit impreuna o vreme sa vedem cum ne intelegem si cum ne completam in viata de zi cu zi. ne-am lamurit amindoi, ne casatorim in primavara - si n-am facut-o mai repede pt ca am dorit sa impart acest moment din viata noastra cu parintii, sora si bunicii pentru care platim noi biletele de avion. ei nu isi pot permite sa scoata din buzunar cite $1500 fiecare.

6. "Cu ce e mai bun un barbat strain decat unul roman? Cu nimic, ca n-are nici doua capete si nici doua perechi de...scule" - raspunsul pe care ti-l dai este gresit. acelasi gen de situatie. tot un singur cap are si "barbatul strain" dar il foloseste, incearca sa inteleaga nevoile sufletesti ale femeii si intelege sa nu o trateze asa cum nu merita, nu are aere nejustificate de superioritate fata de femeie... nu repet aceleasi idei, pt ca raspunsul ti l-am dat deja la punctul 4.

7. "un strain are obligatia (pe care si-o indeplineste de obicei) de-a sustine familia dpdv financiar" - si ma rog de ce n-ar avea si barbatul roman aceeasi obligatie? si daca barbatul roman nu are obligatia de a sustine familia financiar, atunci de ce trebuie sa aiba sotia sa obligatia de a merge la serviciu la fel ca el si in plus sa mai faca si treburile casei singura, fara ca el sa o ajute? nu ti se pare ca atitudinea este incorecta?

8. "nu mai poate "tine in hamuri" femeia care pe deasupra a mai ajuns si sa constientizeze" - OHOOOOOO!!!! ce spuneam mai devreme de evul mediu?????

9. "ca daca prefera sa se uite la un meci de fotbal pe un alt canal al aceluiasi televizor cumparat pe banii lui" - !!!!!!!! care va sa zica, el cistiga niste bani cu care CONTRIBUIE la bunastarea familiei (nu o sustine in totalitate, ci doar CONTRIBUIE), dar la o adica, obiectul x este cumparat numai din banii lui, si numai el are drepturi asupra acestuia. si banii ei pe ce se duc? salariul pe care ea il aduce in casa nu se duce tot pe aceeasi mincare (cu care isi umple si el stomacul), aceeasi intretinere (pt casa sau apartamentul in care locuieste si el), aceleasi rate (pt mobilele si obiectele din casa de care e normal sa se bucure amindoi)? povara financiara este usurata de ambele salarii, nu doar de unul. uite, vezi tu? atitudine, atitudine, atitudine. una gresita, pe care barbatii straini am remarcat ca nu o au (in covirsitoarea lor majoritate, si limitindu-ma la tarile "civilizate").

10. "candva chiar am fost "demascat" ca as fi feminist si ca nu tin cu barbatii- culmea, o femeie mi-a zis asta! " - presupun ca femeia respectiva nu a avut cunostinta de cum vezi tu lucrurile cu adevarat, atunci cind te-a "acuzat" de feminism. iar dac-ar fi auzit toate ideile pe care le-ai enuntat deja, si-ar fi mushcat limba. oricum, cu feminismul si miscarile de acest gen nu prea sunt de acord. as putea face o paralela, putin exagerata, cu comunismul. ideile sunt frumoase si corecte in principiu, dar in practica nu. se impinge totul la un extremism absurd si se ajunge la "eradicarea" bunelor maniere si a galanteriei, a romantismului - pina la pierderea feminitatii, inrairea acerba a femeii.... aici iti dau perfecta dreptate. nu asta e solutia.

11. "Dar ce inseamna emancipare sau/si cum ar trebui ea inteleasa? Chiar sunt curios sa aflu raspunsul tau" - ai ridicat o problema de interes pt un anumit segment al populatiei, dar n-ai vrea sa discutam despre "emanciparea barbatului" (cel roman) despre mentalitatea lui? ca una fara cealalta nu se prea poate. si in plus aceasta e tema de discutie.

12. "Ce-ati mai vrea atunci de la noi? Sa va lasam libere si independente ca sa va faceti de cap" - nu zau, chiar asa? o vaca o cumperi la tirg, ai niste drepturi asupra ei, o pui sa traga la caruta, o mulgi, o duci la monta.... dar o femeie este o fiinta umana ca si barbatul. Uite ca ti-ai mai dat un raspuns singur: de aia sunt barbatii straini mai buni decit barbatii romani (pardon, nu toti, doar marea lor majoritate). pentru ca stiu sa NU se comporte fata de femeia lor ca un stapin fata de sluga.

13. "La urma urmelor depinde slugile cui sau a ce vrem sa fim: ale sotilor nostri sau ale ambitiilor noastre nelimitate?" - idem 12.
#24595 (raspuns la: #24569) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
romanului din canada ! - de desdemona la: 24/10/2004 23:59:37
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Salut,

Be my guest, te rog, tutuieste-ma, (am fost si sunt o persoana la singular), in plus lipsa de formalitate e o prima invitatie spre prietenie!
Uite ca m-ai inteles gresit in parte, si e vina mea fiindca nu m-am exprimat prea bine (se intampla!). Am protestat impotriva atitudinii tale, dar in fapta si in practica sunt de acord cu tine.
Femeia sfinteste casa (cu adevarat!). Aceasta este si parerea mea, in care cred cu ferma convingere. Fac o paranteza, sunt o tipa desteapta, si modesta (in ciuda aparentelor !) dar nu-stiu-cum-se-face ca uneori cand scriu mesaje pe acest sit e galagie in jur (ca si acum), nu ma pot concentra, si nu ma exprim bine. Dar am sa incerc sa fiu clara. Gata paranteza. Ok, recunosc ca 'misogin' a fost nepotrivit (graba).
Sunt de acord cu ideile enuntate de tine dar nu cu restrangerea libertatii unei persoane (femeilor). Obligativitatea creeaza doar razvratire impotriva regulii, chiar daca regula respectiva e esenta intelepciunii. Daca fortezi femeile sa stea acasa le impingi spre miscarile feministe radicale. Intelepciunea nu se poate da cu fortza, ca si dragostea. Si in vremuri ca acestea (cand toate regulile, vechi si noi, mici si mari sunt puse sub semnul intrebarii) nu poti impune nimanui nimic, poti doar sa dai sfaturi si recomandari, sa exprimi simpatie si sa propui solutii, fara sa acuzi sau sa fortzezi (altfel obtii efectul contrar). Dar bat campii, mai bine revin la concret.

Ce nu stiu femeile e ca insasi natura genului feminin este generozitatea. Ele ele sunt inzestrate de natura cu putere, rabdare, pricepere, inclinatie si instinct - de a oferi sotului, copiilor si altora oameni atentie, iubire, intelegere, sprijin moral, speranta, compasiune. Daca ele sunt constiente de puterile lor si le cultiva, vor intelege ce importante sunt toate acestea pentru ceilalti, ce rol vital joaca lucruri in aparenta neinsemnate. Din pacate materialismul (societatea de consum) a devalorizat multe lucruri necuantificabile, si a pacalit femeile sa prefere satisfactia egoului, si sa renunte la celelalte aspecte ale feminitatii (altele decat sexul). E pe undeva o lipsa de maturitate si de cunoastere de sine insusi. Justific: la ce iti va folosi povestea celor 22 de amanti si a celor 30 de limuzine in care ai calatorit cand ai ajuns pe la 70 de ani insa nu te cunosc nepotii si copiii te uita. Si te duci la psiholog ca sa te
puna in legatura cu natura ta interioara...

Tu mi-ai dat un exemplu de mediu care 'face omul' (cred ca e foarte adevarat mai ales cand omul se indoieste de identitatea lui). Hai sa-ti dau un contraexemplu (nici el singurul), ca sa te inveselesc.
EA e o romanca venita de ceva ani in vestul europei, maritata cu un localnic (excelent omul, si se inteleg foarte bine). Ea e cea care lucreaza (el e mai mult somer) si aduce banii in casa, fiindca a avut ambitie, curaj si rabdare sa faca a doua oara scoala sau sa obtina echivalarile necesare. Cand vine acasa, ea mai gaseste timp si sa faca ce ramane nefacut din muncile casnice, sa isi incurajeze sotul, sa aiba grija de copii. Niciodata, in ani de zile, nu a avut inclinatii de a flirta (sau calca stramb) cu alti barbati; si nu da atentie noilor teorii despre 'libertate sexuala' (stie ca bunului simt de secole nu expira in cateva zeci de ani).
Nu fii dezamagit, exista inca speranta pentru aceasta lume, exemplul mentionat se gaseste in mai multe locuri, nu toate femeile si-au pierdut intelepciunea ...

Desdemonitza
#26122 (raspuns la: #25969) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Draga mea romanca, sunt mandra de tine... - de Adela Adriana Moscu la: 21/02/2005 19:43:48
(la: Romanii vazuti de romani)
Raspuns unei romance ce se intreaba:“ A fi roman...
Este oare o frustrare sau o mandrie? “-wild wind/monica


Draga mea, a fi romanca e o mandrie pentru mine...Dupa cum o sa-ti dai sema treptat sau mai repede romanii sunt de tot felul cum de fapt exista in toate grupurile etnice. Eu una, sunt mandra de radacinile mele. Intodeauna ma intreaba lumea de unde sunt din cauza accentului pe care inca il am. Foarte vesela le raspund si le ofer lectii de romana. Ii invat ceva expresii de exemplu: ce mai faci, imi place de tine, mi-e dor de tine, vino la mine, de ce esti trist, veniti la dans cu poezii, etc. De cativa ani am inceput sa recit poeziile mele in enlgeza la diferite universitati, colegii, cafenele, librarii Borders, Barns and Nobles, scoli etc. De acum cateva luni am inceput sa citesc audientelor o poezie ce am compus-o in romana si apoi le-o recit in traducerea in engleza. Le explicam cum vreau sa-i mangai cu muzica limbii noastre. Daca ai sti ce multi ma imbratiseaza la sfarsitul lecturii si imi multumesc pentru aceasta experienta. Pur si simplu devin indragostiti de limba romana...si ma roaga ca in viitor sa le recit in romaneste...iti dai seama ce miscator e... imi dau lacrimile...ei imi spuneau ca habar nu aveau ce frumos sunet este acel ce provine din limba noastra...toti au o reactie atat de placuta si le place muzica limbii romane. In alta ordine de idei iti spun ca vecinii mei comenteaza atunci cand trec pe langa casa mea... detecta o aroma foarte placuta si sunt curiosi ce gatesc. Toti deja au mancat de la mine tocanita de carne cu cartofi, salata de castraveti, salata de boeuf, sarmale, taitei de varza, chiftelute, ardei umpluti si salata de rosii. Unii au incercat si tuica de prune...:).. I-am dat cadou unei prietene, o doctorita cu care lucram in trecut, o sticla de vin romanesc PREMIAT. Ce crezi, acum este vinul preferat ce sotul ei il comanda cu lazile si le spune tuturor ce bune e. Lumea e foarte surprinsa de felul meu prietenesc si le spun ca asa este cultura noastra romana de a fi calzi, gazde bune si ca iubim oamenii si viata. Le-am dat sa asculte muzica lui George Enescu, Maria Tanase, Ioana Radu, Fuego( pe care il ador) si ultimul cantec renumit in europa in 2004-“Dragostea din tei” ce apartiene grupului O_zone. Tori au fost incantati. Cat priveste romanii prin strainatate mai sunt si evenimente ciudate si neplacute cateodata mai des, cateodata mai rar...Mi s-a intamplat si mie sa ma apropii de oameni ce vorbeau romaneste la "shopping mall" si sa le spun ca si eu sunt romanca si propuneam sa tinem legatura, insa eu eram singura ce ii sunam. Dupa un timp si normal ca m-am oprit. Da, deseori romanii fug de romani. Dar exista printre ei si mai putin rigizi, mai putin aroganti, mai putin infricosati cu care mai poti sta la un pahar de vorbe, la un dans si o cafeluta. Multi nu se ajuta, doar au invidie si barfe unii pentru altii. Dar, cred ca exista inca posibilitate pentru transformare. Multora le spun: Hai, sa schimbam reputatia romanilor, hai sa aratam lumii ce adorabili de fapt suntem toti si cum ne ajutam cand putem. Cred ca bunatatea poate deveni contagioasa in cercul nostru. Le-am spus multora ce bine mi-ar cade la inima daca ar veni sa imprumute o ceapa, un ou, zahar si chiar si o ureche ce sa le asculte durerea. Ei zambesc, chiar rad cu hohote cateodata...unii imi spun ca sunt o nebuna placuta (“meshugana”) cu o pofta de viata enorma si cu un curaj formidabil (hutzpa). Sfat? >A fi maleabila si rabdatoare poate fi de folos la fiecare. Ei, in fine, daca acesti romani vecini de ai tai ce te saluta doar in limba enlgeza, daca ei aleg aceasta poteca sa le fie de bine...tot e bine... sunt liberi ...macar te saluta, nu?...va veni timpul cand vei intanli si romani ce o sa te salute si in dulcea vorba romaneasca si poate o sa te si imbratiseze. Te-as invita sa te muti langa mine..dar e un risc mare > poate ai vrea sa nu mai mergi la servici si in loc vom dansa tot timpul, te-ai ingrasa , si asa mai departe..dar de fapt nici eu nu veau sa mai raman prea mult pe aici din cauza frigului ...iar la Toronto nu as merge din acelas motiv...as da doar o fuga in timpul anotimpului cald doar sa va imbratisez pe toti cei de acolo ce sunt dornici de romanca prietenoasa...Te imbratisez cu caldura !

Adela-Adriana Moscu , 20 Februarie, 2005 , Lancaster, PA, USA
Cata importanta are diferenta mare de varsta intre parteneri? - de jo la: 02/05/2005 05:22:33
(la: Cata importanta are diferenta mare de varsta intre parteneri?)
cit despre mine, eu si casa mea vom sluji Domnului

grigorescule aici te contrazic, daca imi dai voie

daca te casatoresti din dragoste si iti iubesti sotia/sotul, dupa ani de zile tu de fapt o/il vezi tot tinara si nu ai numeri ridurile

te uiti cu drag la ea/el si o vezi asa cum a fost cind te-ai indragostit, eu asa simt, cred ca si altii

ceva adevar exista in spusele tale in sensul ca daca unul are 23 de ani si altul 55 sau cam asa, preocuparile sunt deosebite, unul isi pune dintii in pahar iar pe celalat il apuca greata etc si totusi, totul depinde de iubire, daca nu exista cauti nod in papura la tot pasul si vezi numai defectele celuilalt si fara diferenta mare de virsta



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...