casa mea descrio

Cred ca lipsa de speranta, oamenii care nu aveau nici un motiv sa rada sau sa zambeasca, toata lumea umbland cu capul aplecat.
Eu am plecat in 1988, imediat dupa absolvirea universitatii, am fost inapoi de doua ori, si am realizat (din pacate), ca decizia de a lua drumul emigrarii a fost cea mai buna decizie pe care am luat-o pana acum. Nu stiu altii ce simt cand se intorc, pentru ca eu din momentul in care m-am dus inapoi, abia am asteptat sa plec. Nu voi nega niciodata faptul ca m-am nascut acolo, dar casa mea acum e aici.

Am inceput sa experimentez Feng Shui pe mine fara sa imi dau seama. Imi placea,si inca imi place, ca locul in care stau sa fie aranjat, cald, primitor, sa ma simt bine acolo unde sunt, fie ca e vorba de casa mea, fie ca e vorba de birou. Intotdeauna mi se spunea ca reusesc sa fac "cald" locul in care stau. La serviciu aveam colegi care veneau putin la mine in birou pentru un moment de "bine", de relaxare. Cinci minute de vorba, cu sau fara un ceai sau o cafea.
Ulterior am aflat si despre Feng Shui, am inceput sa citesc si am descoperit ca ceea ce faceam eu se inscria foarte bine in filozofia-arta Feng Shui. Am observat ca intradevar primul fel in care iti vine sa pui un obiect in camera, sa aranjezi mobilierul, este cel care te face sa te simti cel mai bine. Daca ceva nu iti place, il tot muti de colo colo (cum fac eu cu canapeaua acuma...), pana cand iti gasesti linistea. Ca unele obiecte, unele materiale te fac sa te simti mai bine decat altele. Ca o anumita pozitie a patului iti asigura mai mult confort, ca o anumita culoare a asternutului te face sa dormi mai bine, o anumita culoare predominanta in birou te face sa fii mai dinamic. Cred ca, de fapt, acesta este motivul pentru care te simti mai bine intr-o casa pe care o construiesti dupa propriile tale idei, decat intr-o casa cumparata de-a gata.

Intimplarea face ca nu disperarea...etc,etc....ma fac sa gindesc cum
gindesc,am parasit Romania multi ani in urma si scriu din casa mea cu vedere la muntii inzapeziti, nici parte la odioasele alegeri nu am luat , e numai sentimentul clar ca fiecare tara , ca si
fiecare persoana isi cladeste un destin asa cum il merita, mai bun sau mai
rau.
Indraznesc sa cred ca tara asta merita o sansa.
Sigur ca din nou ,ROMANII VOR DECIDE CE-I BINE PENTRU EI.
Singura ,Romania a reusit sa realizeze in 14 ani ,mult mai putin decit
ne-am fi asteptat,s-a furat ca-n codru,si daca gresesc aduceti argumente.Daca totul se va trece la catastif e bine,avem o cifra cu care
discutam cel putin.Cit S-A FURAT e greu de quantificat !

A astepta SA NI SE DEA apartine culturii fanariote.

Spooky!!!!!!!!!!!!!!!!!

Sint in West Sussex!

Daca ai inima buna esti oricind bun venit in casa mea
Adelina Moore
XXXX de la amoore

Hi anonimule,

Pt. ca ai adus vorba de mine si "laudarosenia" mea de care am avut "tupeul" sa scriu,iti spun ca tot ce am scris este ADEVARAT!!!Nu imi dau seama DE CE este atit de greu de crezut ca pot cistiga multi bani? Oare chiar gindesti ca un om(ca mine de ex.)nu se poate realiza in America si a-si implini visele?Ori poate esti invidioasa(banuiesc ca esti femeie dupa semnatura Renate)ca totusi SE POATE ca cineva sa reuseasca in viata?
Traiesc aici de 23 ani si am venit fara un cent in buzunare si am trait prost la inceput citiva ani buni si cunosc f. bine lipsa banilor!
Cu mari greutati si sacrificii am reusit sa-mi vad visele implinite si consider ca merit pe deplin banii ce-i cistig si viata mea ar putea fi un exemplu cum se poate ca cineva sa devina ceea ce vrea pornind de la ZERO total!!!
De ce NU m-as lauda?Am reusit prin propriile mele puteri si fara relatii sau pile.
Pt. ca in USA daca ai talent(ca artist vorbind)usile ti se deschid singure fara sa bati la ele!De aceea am si plecat definitiv din Romania,unde NU aveam nici un viitor.
Referitor la casa,in USA este cunoscut si aplicat de TOATA lumea din punct de vedere de real estate,ca este cel mai intelept sa cumperi casa in rate si pe termen lung cu imprumut bancar la cel mai mic procent de dobinzi posibil(cu cit alegi un termen lung de plata,maxim fiind 30 ani cu atit economisesti mai mult si taxele catre guvern si impozitele sint reduse in fapt...guvernul iti DA in fiecare an bani inapoi,pt. ca aici a fi proprietar iti da multe drepturi recunoscute de constitutia tarii!).E cel mai intelept lucru sa faci>Daca vei cumpara casa cu banii jos vei plati o gramada de bani in taxe la guvern si de fapt pierzi dind mai mult decit ai plati pe termen lung,ajungi sa platesti pretul + inca o jumate din el!
Si sa-ti mai spun ceva ce poate nu stii:MILIONARI in USA CUMPARA vilele lor in RATE pe termen lung!!!!!Oare crezi ca NU ar putea cumpara vilele lor cu banii jos???Dar DE CE sa faca asta cind pot plati mai putin?Dupa 3-4 ani daca vrei iti iei un al doilea mortgage de la banca si imprumutul va deveni si mai mic decit primul!!!!!De ex. daca eu platesc acum 1600$ la banca lunar,in luna Mai cind o sa facem al doilea mortgage,desigur ca tot pe 30 ani,acest imprumut se va reduce la 1200$ lunar,deci vom economisi 400$!!!De aceea in USA e bine sa fii proprietar,Guvernul te scuteste de multe taxe si impozite!Doar in America.
Cumnatul meu care am scris ca e milionar plateste vila lui gigantica in rate lunare!Este la al doilea mortgage.Crezi ca e prost cumva sa o cumpere cu banii jos sau pe un termen scurt?El este sef executiv la o mare firma de stock market pe Wall Street si incheie afaceri de vinzari-cumparari pt. mari corporatii
din USA si Japonia,in afara de salariu ia comisioane grase din incheierea afacerilor.Este expert in brokerage (real estate!!!) asa ca stie f. bine de ce este f. convenabil sa platesti in rate casa!!!
Ca si el noi investim lunar in actiuni printr-o firma ce NU plateste taxe la guvern.Deci guvernul nu ne percepe taxe!Toate alte firme de investitii si burse iti percep taxe ,ele fiind taxate de guvern!In USA trebuie sa fii smart!
Desigur ca cumnatu-meu ne-a aranjat accesul la aceasta firma si toata familia investeste prin ea.
Aici cu cit ai bani mai multi cu atit vrei sa NU platesti in taxe si impozite.
Dupa ce terminide platit ratele,casa e a ta,pina atunci ea este a bancii,e ca si cind inchiriezi o masina,ceea ce iar este un ex. smart de a face in loc s-o cumperi cu banii jos.E acelasi principiu!Ca si la casa,pui jos o suma,de ex. unul din Volvo-urile noastre(S60 Turbo,model 2004)cumparindu-l la pretul total costa 28.000$,am pus jos 1500$ pt. a reduce din rateel lunare,si actul de inchiriere e pe 3 ani,DAR in 3 ani NU vei ajunge sa platesti cei 28.000$ ci mult mai putin.Dupa 3 ani ai doua optiuni:
1.)Sa cuntinui a plati ratele pina platesti masina in totalitate si desigur va fi a ta.
2.)Sa inchiriezi o alta,eventual noul model al anului 2006 si o iei de la capat cu rate noi pe 3 ani
Care crezi tu oare ca e preferinta TUTUROR americanilor?Evident ca a doua.Masina veche e preluata de firma de la care ai inchiriat-o fixata ori reinchiriata altuia la un pret mai mic,nimeni NU are de pierdut nimic din astaci de cistigat!Deci Conduci o masina care nu e a ta dar platesti mult mai putin de ai cumpara-o cu banii jos!Si evident ca in 2006 inchiriem alt Volvo modelul nou.
Sintem la al doilea schimb acum.Cumnatul meu de ex.conduce numai Mercedes ultimul model si la fel INCHIRIAZA!La fiecare 3 ani alt Mercedes model nou.Sotia lui la fel are Mercedes sport model 2004,iar copii(nepotii mei)
Gina are model 2004 sport BMW,si Alex la fel BMW sport 2004,pt. ca anul asta si-au schimbat cu totii masinile incepind alti 3 ani de inchiriat.
Hai sa fiu si mai explicit:
Deci unul din Vovo-uri costa 28.000$ daca-l cumperi cu banii jos(o prostie ai face!).Ratele lunare la el sint de 328$x36 luni=11.808$+1500$banii jos la inchiriere=13.308$in total.Dupa 36 luni inchiriez altul nou,economisesc deci...
14.692$!!!Si o tin asa mereu la fiecare 3 ani.In plus mereu conduc modele noi
Volvo!In plus,fiind inchiriata am asistenta GRATUITA din partea firmei Volvo,orice reparatii sau defectiuni,duc masina la firma ce are si atelier si o vor repara gratuit,atita timp cit NU eu am creat defectiunile,de ex. accident.
Cind inchiriezi este necesar insa in contract sa NU depasesti 12.000 mile pe an,ceea ce oricum e greu sa faci.
Cu casa e la fel daca vreau s-o vind si sa cumpar alta,ratele sint transmise noului proprietar si o iau de la capat cu bani jos alta casa si alti 30 ani de rate noi.De ex. vila noastra a costat 300.000$,am pus jos 15.000$,daca o vindem primim inapoi jumate din acest aconto mai punem jumate si intram in alta casa.Totul aici este creat astfel cum ti-am descris mai sus si la fel spun astea si pt. toti ceilalti din forum sa stie de curiozitate,daca nu stiu deja,mai ales cei ce traiesc in USA.ei cunosc astea.
Nu stiu cum e-n Germania ori Franta,pot fi lucruri diferite,dar tu ai scris din experienta ta de acolo asa ca nu-i necesar sa ma critici daca nu stii despre ce vorbesti!
A sta cu chirie e o solutie proasta pt. ca platesti mult si NU economisesti nici 1$.Cine e proprietarul plateste taxe la guvern si atunci mareste chiria an de an.Am locuit cu chirie cu ani in urma si plateam 1700$ lunar pt. 1 dormitor,living-room,baie si dining-room+un mic balconas....De ce sa fac pe proprietar bogat cind pot avea casa mea si sa si ECONOMISESC multi bani anual care sa-mi intre in buzunarul MEU si nu al lui?
Cum am scris cu 1200$ pe luna incepind Cu Mai a.c.nu doar ca economisesc 400$lunar dar primesc si reduceri din impozite si taxe in bani de la guvern si in plus am o vila mare,gradina mare in spatele casei natura in jur,liniste si ma simt f. fericit!De ce NU as fi fericit in viata???
Iti mai spun inca ceva.De ex.dau anual 3000$ pt. pensie printr-o firma mare ce investeste banii in actiuni si deci cistig in plus la ei anual 1500$.Daca as plati mai putin de 3000$,guvernul m-ar taxa 600$ deci as pierde acesti bani,si in loc sa pun acesti bani in buzunarul meu,ei merg la guvern!DE CE sa las guvernul sa-mi ia acesti bani?Pun 3000$,guvernul IMI DA inapoi 600$ si firma restul pina la 1500$.Asa ca eu sint in cistig!
Legat de "prietena"ta din Australia ce sa spun?Unii romanasi se dau mari,si am intilnit si eu pe aici destui,NU am prieteni romani in USA,doar americani,sint mult mai sinceri si corecti cu tine.Am citiva amici romani prin Canada si Paris si Germania(Hamburg),vechi colegi de liceu sau prieteni din Ro de peste 27 ani,cu ei corespondez email,ii cunosc f. bine si sint f. onesti si nu se dau mari.Nici eu NU m-am dat mare scriind despre mine,am scris pur si simplu adevarul,daca tu il consideri o minciuna e treaba ta,eu ma cunosc si CUNOSC mai bine realitatea mea in care traiesc zi de zi decit tine,asa ca consider ca te-ai pripit cu critica la adresa mea.
Si trebuie sa stii la fel ca in USA ca artist in advertising ilustrind reclame pt.TV,
dupa care regizorul se ghideaza cind filmeaza reclamele respective,cistigi f. multi bani!!!E o meserie f. bine platita pt. ca in USA ...reclama e sufletul comertului!!!Eu inca fac mai PUTIN decit colegii mei si prieteni totodata pt. ca NU vreau sa ma omor prea mult muncind in dusmanie!Unii din ei cistiga chiar 20.000$ pe luna!!!!Dar sint si mai tineri cu 10 -15 ani ca mine si pot face asta.
Dar pt. mine e de ajuns cit cistig si NU muncesc mai mult de 60-80 ore PE LUNA!!!!Chiar vineri de ex.am muncit 12 ore nonstop si am cistigat 1500$
In doar atita timp!!!Am mai lucrat marti vreo 10 ore,si sapt. trecuta in doar 22 ore am cistigat 3100$,in restul zilelor NU AM muncit deloc!!!
DAR ca sa ajungi sa cistigi acesti bani in scurt timp....trebuie sa fii f.f.f.talentat in meserie si rapid!Crezi ca ma laud iar degeaba?Sa stii ca firma noastra compusa din 8 artisti si un rep(agent-impresar care ne da de lucru comenzi diverse prin agentiile de adv. care ne foloseste mereu)"Greenlight studios inc"
este cea mai BUNA din tara si cautata de clienti renumiti.Sintem toti 8 considerati in meserie drept crema cremelor,cei mai buni intre cei mai buni si NU e o laudarosenie!!!
E UN FAPT!!
Inchei aici si sper ca te-am edificat destul.

LOVE&PEACE,
Ozzy

Daniel, nu sunt un dinozaur fictional. Sunt un luptator. As vrea sa tii seama de lucrul acesta. Daca nu suntem luptatori atunci literatura, frumoasa literatura, va deveni o povara. Pentru mine literatura este ardere. O ardere continua. Important e ca nu sunt un model. Inca ma dau in vant dupa imperfectiune. Incertitudinea este casa mea. Sa vorbim despre Razboiul Fictional al Lumii. Despre razboiul de astazi. Scriitorul adevarat e intr-un razboi cu universul. Il ataca pe Univers. Il ia prizonier. Il elibereaza. Poate ca e un razboi iluzoriu?

Sa stii ca doare mai mult la inceput.
Cu timpul te vei obisnui cu viata pe care o duci, sau cu viata pe care ti-o faci
Nu uita fiecare tara are partea ei rea, si orice padure are copaci sai uscati.
Nu judeca doar prin partea negativa.
Sunt sigura ca intr-o zi vei cunoaste oameni interesanti si iti vei schimba opinia ,caci omul sfinteste locul.

Eu nu am asteptat ca oameni sa vina la mine,am incercat sa frecventez galerii, am inceput un curs la colegiu,joined a gym ;am incercat sa evit locurile unde stiu ca voi gasi drogati sau ignoranti, si asa am cunoscut oameni minunati care mi-au deveni prieteni ...si mi-am cunoscut sotul .
Cred ca peste tot exista cluburi care se refere la anumite clase, sint sigura cu nu vrei sa mergi la acele cu drogati dupa 6 luni de cind esti acolo.Mie mi-ar fi frica, cred...

Iubesc Romania, dar am plecat de 6 ani si totul s-a schimbat.Imi place sa merg sa-mi vad parinti, sa revad locurile...dar stiu ca imi va fi foarte greu sa ma intorc permanent...acum aici e casa mea.

Prietenii au viata lor, copii...problemele lor...nicidata nu va mai fi la fel.

Si nu uita ca si tu te-ai schimbat..stiu ca poate vei spune ca nu e adevarat ,dar in subinconstient ai strins multe lucruri care te-au schimbat fara sa vrei.

In tara nu am putut intra la facultate pentru ca nu am avut deajuns dolari,am inceput sa muncesc 10 ore pa zi ...si a trebuit sa astept 3 luni sa primesc primul salariul (si asta a fost cu radio 21), nu mi-am permis masina, mobil pc, internet...sa arunc bani pe haine, papuci.
Aici am gasit tot ce nu am avut acasa.
Concluzia mea; in afara romanei te poti realiza daca vrei cu adevarat ..

Iti doresc sa ai o viata fericita

Adelina

Sunt plecata de 4 ani din tara cu familia ~(sotul si doua fetite)..nu regret ca am plecat si in acelasi timp tare rau imi pare ca am ales strainatatea...iti spune ceva asta?

M-am gindit si eu cit ar trebui sa avem in cont sa ne putem intoarce acasa fara sa mai avem sterss si griji in primul rind pentru vitorul copilelor..pt mine asta ar insemna citeva sute de mii de Lire (suntem in UK)..nu e posibil, deci nu ne intoarcem...inima mea nu este si nu va fi niciodata in Uk, dar dupa vestile pe care le avem despre ce se intimpla in tara imi doresc aici sa fie casa mea sau cel putin al copilelor mele...

Simona

Draga Desdemona,

Pe unde traiesc eu pe coasta New Jersey,la Atlantic sint departe de magazine,aici sint numai vile si deci nu sint blocuri ,e multa padure si aer f. curat,daca vii din NY de ex. aerul de aici e puternic si te apuca somnul,in plus e si briza oceanului.
Cel mai apropiat supermarket intr-un mic mall este la 15 min. de condus cu masina de la casa mea,altul,mai mare si cu mai multe magazine este la 30min distanta,deci a avea masina este o mare necesitate.
Eu ma ocup de cumparaturi pt. ca eu sint bucatarul casei,sotia nu le are decit pe placinte si prajituri.
Fac piata de 2 ori pe sapt. si deci cumpar mult sa fie frigiderul plin asa ca umplu prtbagajul cu pungi.
Odata la 2 sapt. ma duc sa cumpar peste proaspat de la un amic grec proprietar de restaurant si e la 40 min. de casa cu masina.
Fac ori plachie sau ciorba ori la cuptor depinde de peste,in plus pisicilor noastre
Bebitza si Pooghee le place la nebunie si de fapt ele maninca mai mult peste decit noi!In rest fiind vegetarieni(doar peste mincam)am scapat de gatit mincaruri grele de obicei gateam numai pe specific romanesc deci multa carnarie.
De 7 luni sintem cu acest regim pe verdeturi si legume,des cruditees si supe simple din legume,mai o linte sau pea,mai una de salata verde.
Pe chestia asta mi-a scazut si colesterolul!!!Totusi am inca tensiunea maricica si Dr. m-a pus pe pastile de adus la normala.
Nu ma pot lasa de fumat,insa ma rezum la cel mult 5-7 tigari pe zi,nu mai beau bere de 1 an ci doar vin rosu de pe la voi din Franta si am renuntat total la cefea de 1 an,beau doar green tea.
In fine,am luat-o razna acum de la subiectul tau.
Am luat carnetul in Romania cind am fost in armata,cind am venit in USA am locuit prin Queens si Brooklyn ori Manhattan deci metroul era la colt de strada si n-am avut nevoie de masina.Ne-am mutat in N.J in 1992 si prima masina pe care inca o avem si INCA f. buna este un Oldsmobile Cutlass Supreme model 1986,
o pleasca lunga ce o numesc"the boat"azi este considerata clasica.Din metal gros,
solida cum se faceau pe timpuri in USA.
1 an am condus fara carnet,nu stiu de ce dar mi-a fost lene sa dau examen.Cind am plecat din Ro. cu pasaport fara cetatenie,la Iorga mi-au luat toate actele,livret,buletin si carnet sofer.In fine am dat examen in 1993 si reusit din prima.Nu-mi aduc aminte daca am platit mai mult de 50$ in taxe si acte+carnet
Sotia deja avea carnet.Apropo de Oldsmobile,cumnata mea ni l-a vindut pe 1500$,si are la bord din 1986 -prezent doar 85000 miles!!!!
Mai apoi a trebuit sa avem alta masina(inchiriem la fiecare 3 ani)pt. ca sotia lucra in NY si facea naveta deci ea folosea Volvo-ul(masina noua)si eu acasa Olds-ul.
Anul trecut volvo-ul a fost total distrus in locul de parcare pe strada lovit de alta masina,noroc ca Marilyn nu era in masina.
Am primit daune de la asigurare si Firma Volvo ne-a inchiriat altul model 2004 cu scuzele lor si nu au cerut nici un cent ca deposit down payment.
De atunci doar eu conduc Volvo-ul si Marilyn Olds-ul.HA!
In fapt ea a busit vechiul Volvo si indoit la bara in fata...dar nu am spus asta la asigurare si nici la firma Volvo,ne-ar fi marit cotele de plata.Asa ca la accident busitura a fost acoperita de distrugerea masinii.

Imi place sa conduc in viteza,mai ales ca noul Volvo este 2.5Turbo si de fapt nu simt viteza.Am fost oprit de politie circulind cu viteza mult peste cea legala de 4 ori,de 3 ori am scapat doar cu mustrare verbala!!!!
Odata mergeam la Dr. dupa 1 sapt. de la operatie la genunchi si aveam piciorul vinat si umflat,era vara si aveam shorts,am trecut in viteza pe rosu,de fapt nu mai puteam opri eram pe galben cind a devenit rosu si de aiurea apare the state
trooper(eram pe highway),trag pe dreapta si ma intreaba de ce merg asa de repede si in plus am trecut si pe rosu?Cum sint un actor f. bun am pus drama in actiune si i-am zis ca merg la Dr.(adevarat)si i-am aratat piciorul...omul s-a si speriat si mi-a zis sa plec,asa ca am scapat.
Alte 2 ori la fel eram cu viteza si oprit de politie si am scapat de fiecare data spunindu-le ca sint in graba pt. a ajunge acasa sa ma duc de urgenta la W.C.ca am probleme la stomac!!!Minciuni dar m-au lasat sa plec fara amenzi.
A 4 a oara....am sfeclit-o,stii povestea cu ulciorul....acest politai m-a amendat dar tot i-am spus ca vreau la W.C. si mi-a zis sa merg la tribunal(pe 3 Mai)caci va fi acolo si va vorbi cu judecatorul ca aveam motiv de eram in viteza sa-mi dea doar amenda insa sa nu am puncte pe carnet si fara ca asigurarea sa stie si sa mareasca cota.
Acum,eu am vorbit cu vecinul meu de casa care este comandantul pompierilor din tinut(in Ro. ar fi pe post de general si sef de stat major) si un f. bun amic si vecin
mereu ajutator,si a zis ca va merge cu mine la tribunal pt. ca e prieten cu judecatorul si cunoaste f. bine pe politist!E bine sa ai pile mari!!!
Andy cunoaste toata politia din tinut.Odata Marilyn a venit acasa cu viteza si politia a somat-o sa opreasca dar ea a continuat sa conduca pina acasa,nu era departe,si ce crezi?Andy era in fata casei lui si se duce la politist pe care il stia f. bine a vorbit cu el si politistul a plecat salutindu-l.Deci asa a scapat si ea.

Cind conduc sint insa calm Marilyn insa injura intr-una si arata degetul mijlociu la alti soferi,e nervoasa la volan.
O singura data am mers cu masina in Canada in Montreal unde avem prieteni,sint cam 8 ore de condus daca conduc eu,daca e Marilyn...ar fi cam 12 ore....
Conduc pe highway cu 90-110m/h in oras cu 55,60m/h=100km/h

Cam astea ar fi cu soferia.
LOVE&PEACE,
Ozzy

Sunt plecata de 7 ani din tara si tot nu siu unde imi este locul,adica unde ma simt acasa.
Merg regulat in romania si de fiecare data inainte de plecare sunt emotionata si bucuroasa ca o sa ajung in acel loc unde mi-am petrecut cei mai frumosi ani din viata.
La vama romana insa imi piere deja putin din bucurie cand ii vad pe graniceri cum se comporta si cum controleaza bagajele in speranta ca vor gasi ceva ce nu este in regula ca sa imi sopteasca sa bag 20 euro in pasaport ca sa trec cu cele 20 de pungi de cafea ....
Prima oara am inceput sa discut cu ei dar nu am ajuns la nici un consens.Au inceput sa imi citeze legile x si paragrafele y si lumea din autocar a inceput sa creada ca din cauza mea stau atat de mult in vama si mi-au spus sa-i dau omului banii ca altfel vom ramane peste noapte acolo.I-am dat.Ce era sa fac?Daca n-o faceam si ne tinea acolo cred ca ma linsau ceilalti calatori!!!!!
Oricum,am invatat ceva!Cand am "prea multa" cafea in bagaje pregatesc deja banii in pasaport si pana acum nu au fost refuzati niciodata.
In fine...asta e!
Dupa nenumarate ore ajung si eu acasa si ma bucur cand vad casa mea,vecinii,camera mea si uit de calatoria stresanta.
Din pacate aproape toti prietenii mei sunt plecat din tara,unii muncesc pe vas altii cu alte contracte prin toata lumea.Atunci imi pun intrebarea ce caut de fapt acolo!Incep sa ma gandesc cu ce sa ma ocup in urmatoarele doua saptamani.Mama imi spune cine mai e in tara sau cine e venit in vizita si ma apuc sa dau telefoane.In final dau de cateva cunostiinte si prieteni si imi dau intalnire cu ei la o cafenea din oras.
Ajung seara la cafenea si imi salta inima de bucurie cand ii vad.Imi sunt dragi.Iau un loc langa ei la masa si raspund la intrebarile standard ca de ex cum e in germania,ce muncesc si cat castig pe luna.Nu-mi plac intrebarile de genul acesta dar nu am cum sa le evit.
Dupa "interviu" aud de la toti comentarii de genul "pai atat castigam noi aici intr-un an" si "noi nu avem din ce trai" si "ne ajung banii numai de mancare" si incep sa ma simt prost.
Dupa cateva minute se trece la alte subiecte si ma simt usurata.
DAR:Cand ma uit pe masa vad ca fiecare are ultimul model de telefon mobil si prefer sa nu il scot pe al meu pe masa ca sa nu aud comentarii de genul "am avut si eu acelasi telefon...dar acum 2-3 ani".....
Pentru mine nu conteaza telefonul.Important e ca merge.Nu imi trebuie te-miri-ce-telefon cu camera si cu wap....!!!!Dar pentru ei e important.Ma simt pierduta.Nu mai inteleg nimic.
Candva o intreb pe o tipa de unde si-a luat pantofii ca imi placeau.Mi-a spus magazinul de unde i-a luat si ca au costat 5,5 milioane.O gramada de bani si pentru mine.Dupa 5 minute imi spune tipa ca are probleme cu banii,ca le-a taiat curentul luna trecuta ca nu a avut bani sa-l plateasca.Acum chiar ca nu mai inteleg nimic!!!!Am mai ramas pe post de ascultator la masa si am aflat de niste cluburi din zona unde costa 300.000 intrarea si o sticla de Jack Daniels 1.800.000 si unde se merge in fiecare vineri si sambata.Nu mai suport sa stau si le spun ca merg acasa ca sunt obosita.
Nu stiu cum le merge la altii dar toleranta mea scade la 0 cand vad ca lumea se plange si dupa aceea vorbesc de bani de parca i-ar avea cu sacii acasa.
Eu nu castig rau aici dar orice om care sta in occident stie ce inseamna sa platesti o chirie de +500 euro,curentul,telefonul,impozitul si asigurarea la masina.Nu imi permit sa ies in fiecare weekend la discoteca.Nu-mi permit sa imi cumpar pantofi care costa mai mult decat castig intr-o luna....nu am ultimul tip de telefon....!!!!!
Duc o viata normala si ma bucur de ea si sunt fericita pentru orice zi fara probleme majore.
Nu as vrea sa mai traiesc acolo.Nu suport superficialitatea oamenilor.Nu vreau sa spun ca sunt toti asa,siu ca exista oameni care chiar au probleme financiare si nu vreau sa-bag pe toti in aceeasi oala!!!!
Ma refer doar la experientele mele personale.

Ce as face cu atata banet daca as ramane gol ? Pot trai unde doresc , muncii unde doresc, citii in ce parc doresc si asa mai departe dar unde m-as putea intoarce acasa? In Romania ?Nu , pentru ca am plecat de acolo sa castig milionul la care inca mai sper , m-as intoarce aci de unde va scriu pentru ca aici e casa mea, pentru care am muncit si luptat , am indurat , poate mai multe ca in Romnia, lucru fara de care m-as simti gol. Ce rost ar avea toate daca ce am construit cu mana mea si trecut prin putzinul creier (prsonal vorbind) ar ramane de izbeliste.
Fiecare are propria casa unde se simte bine si din pacate tot mai multi numesc casa un alt loc decat cel in care s-au nascut, din cauza cui?
Din cauza vecinilor cu modul lor de viata , al regimului care a lasat fara nici un Dumnezeu pe vecini , a sefului ce te-a concediat , a viselor pierdute sau pur si simplu a neajunsurilor.
Ce importanta mai are, suntem acolo unde suntem si ne bucuram de ceea ce facem si ceea ce ni se intampla, fiecare are o amintire placuta din tinerete care il leaga de locul natal si regreta sa o aibe departe in spatziu si mai ales timp.
Cu milionul de euro potzi "comprima" doar spatziul deocamdata shi schimba un pic viitorul.
Multa bafta si capul pe umeri le doresc "lucratorilor" ce au plecat ca si mine ,ilegal ,visand la acest milion cu idei gresite despre occident.Catzi se vor mai intoarce "acasa"?Cat or sa atea prin strainatati?
Citat: Cat pot sa muncesc nu ma mai intorc decat in vizita si cum pot muncii pana la pensie cel putzin.... si atunci unde o sa-ti fie casa?

Draga frate Florin si atat,

Numele tau din cercul nostru chiar suna indian.
Te-ai gandit vreodata cred ca am mai scris eu candva,ca toti din Cafenea nu-si aleg din intamplare pseudonimele lor?
In fine,pedeapsa la care ma pui e cam dificil de executat,ma refer doar la punctul 1.
Din pacate NU o pot face!!!Mai bine ma pui la torturi decat sa votez pt. un imbecil!!!!

Legat de caritate,asta fac mereu,lunar dau 600-700$la diverse org. de caritate si mai ales cele pt. protejarea naturii,animale si pasari,fratii nostri cu 4 picioare si aripi.
Stii ce am simtit sa fac ieri?Am mers la supermarket si cumparat 34 de trandafiri pt. toate femeile angajate acolo.

Din pacate in zona unde traiesc nu-s homeless people,nu sunt deloc in tot statul NJ,sunt in NYC cu gramada,dar e la 70 miles de casa mea.
De aceea dau bani unor org. care ii ajuta cu adapost si mancare.la fel si desigur,ajut pe fratii mei indieni,si copii de scoala medie indieni.
Cu multi ani in urma,am primit din partea consiliului confederatiei natiilor de indieni din America,Toate triburile la un loc reprezentante,un certificat de multumire pt. eforturile mele(ale sotiei la fel)in a ajuta cauza indiana.

De poze nu e nevoie,daca ar fi sa fie una ar ajunge peste tot in lume in ziare si tv,eu luind scalpul lui Bush.Boy how much I wish!!!!

Pe curind brother,I love you,
Ozzy(Liitle Eagle Who Cries)
A subject of freedom

Ai foarte mare dreptate, nu poti sa te rogi fara sa ai credinta ca Dumnezeu te aude si-ti va trimite raspunsul cel bun. Multi se roaga la tot felul de dumnezei, dar inca nu am auzit ca vre-una dintre aceste rugaciuni sa fie raspunsa. Cineva ne spunea mai jos ca el nu se roaga niciodata pentru el insasi. Eu i-au exemplu rugaciunea Tatal Nostru, o rugaciune care este in mod special pentru mine insumi. Daca nu te rogi pentru tine insuti inseamna ca nu ai credinta ca ti se va da, atunci cum poti sa te rogi pentru altcineva, de unde stii ca el sau ea va fi afectat de rugaciunea ta. Cind ceri de la Dumnezeu intelepciune, dragoste, iertare, sanatate, le ceri pentru ca cu acestea poti sa fii un om mai bun, astfel poti sa ajuti familia, comunitatea, lumea din jurul tau. Nu cred ca cineva poate sa se roage pentru altcineva atita timp cit el insusi nu este intr-o relatie personala cu Dumnezeu o relatie in care a putut vedea Mina Lui la lucru. Un exemplu practic: nu poti sa indrumi pe nimeni cum sa-si cumpere o casa daca tu insuti nu ti-ai cumparat o casa; sau, nu poti sa inveti pe nimeni cum sa deseneze corpul uman daca tu nu ai invatat niciodata cum sa desenezi. Daca casa mea nu este organizata, curata si pusa la punct, cum pot eu sa ma duc la altcineva acasa si sa-i spun cum sa-si puna casa in ordine. Omul din oglinda trebuie schimbat, si asta nu poate sa o faca nimeni inaintea lui insasi.

Destin, cuvintele tale par a fi pline de durere, dar vad in acelasi timp raza de speranta. I pray that God will strengthen you and bring peace and love into your heart and life. Do not despair, do not lose hope, His love is always there to comfort you.

Familia mea nu este afectata absolut deloc de faptul ca un cuplu homosexual isi spune familie, si nu gasesc necesar sa se faca vreo distinctie. Nu gasesc ca este corect sa se faca un efort pentru a IMPIEDICA pe altii sa formeze un nucleu societal daca asta doresc. Argumentul ridicat de proponentii noului amendament este ca nu-i impiedica nimeni sa traiasca impreuna, dar in fata legii, statutul acestor uniuni este complet ignorat, mai jos decat o uniune civila de drept comun (adica atunci cand un barbat si o femeie traiesc impreuna fara a fi casatoriti in fata legii si/sau a vreunei zeitati).

Nu ma intelege gresit, sunt categoric impotriva obligarii vreunei biserici sa accepte sau sa promoveze homosexualitatea. Este impotriva doctrinei si n-are nimeni dreptul sa le bage pe gat acest mod de viata.
Dar in fata legii, nu gasesc corect sa se faca vreo distinctie, iar eu ca sot(de femeie :-)) si ca tata, nu ma simt deloc dezavantajat sau micsorat, casnicia mea de 17 ani nu este cu nimic mai slaba sau mai putin fericita, iar actele care ne numesc casatoriti nu au nici un rol in asta. Singura motivatie care justifica necesitatea acestor acte este de natura civila, legala - numai asa putem sa facem un imprumut impreuna, suntem parteneri intr-o afacere fara a fi nevoie de acte de garantie, putem participa unul in treburile celuilalt fara a fi nevoie de un act notariat care sa ne permita asta. Daca unul dintre noi moare, nu se pune la indoiala cu cine ramane copilul.

Ia pe de alta parte un cuplu de lesbiene. Daca ele decid sa aiba un copil, una dintre ele se va insemina artificial. Se va naste un copil pe care amandoua il vor creste. Cu noptile albe de leganat si ragait si cu grijile si temerile unei temperaturi mai ridicate, un rosu in gat, bubitze pe piept si alinarea genuinchilor juliti. Cu toate ca, tehnic, numai una dintre ele este mama, practic, amandoua sunt parintii acelui copil. Acum imagineaza-ti eventualitatea tragica in care mama naturala moare intr-un accident de masina. Din punct de vedere legal, cealalta mama nu are nici un drept asuprta acelui copil. El poate intra in sistemul de asistenta sociala sau poate fi cerut de catre parintii sau rudele mamei naturale, fara ca partenera mamei naturale, in efect, a doua mama, sa poata face ceva. Ti se pare corect? Iar mediul pe care il creeaza uniunea acestor doua femei, impreuna cu copilul lor este cu ceva mai prejos decat mediul din casa mea? Eu cred ca nu. Am cunoscut homosexuali si lesbiene cu mult mai multa structura morala decat multi heterosexuali cu cica "frica lui Dumnezeu", dar care isi bateau nevestele si erau betzi cum prindeau ocazia.

De ce unii traiesc aventuri, si eu nu? Plecarea mea din Romania nu a avut nimic aventuros, s-a facut in forma plecarii la studii (doctorat).
Si in primul rand as vrea sa stiu ce inseamna 'pe vremea noastra'?
Eu de cand m-am nascut si pana acuma am trait tot timpul in vremea mea, nu am reusit decat sa-mi imaginez trecutul (vremea lui bunica) si chiar arhi-trecutul (epoca pietrei slefuite). Viitorul, oricat mi l-am imaginat a fost dezmintit ulterior de evenimente.
Si ca sa revin la aventura mea ... care lipseste. (Mai multa aventura am avut in adolescentza, cand mergeam cu prietenii pe santiere arheologice, si plecam seara din tabara sa culegem dude sau prune de pe marginea drumului, si ni se facea inima cat un purice sperand sa trecem neobservati de cainii ciobanesti de la stana.)
Dorinta mea foarte arzatoare (din cauza temperamentului) a fost sa plec de acasa. Mi-ar fi convenit sa am si eu o cocioaba in care sa fiu sefa peste viata si destinul meu (conform poeziei: "pun ibricu, fac cafea/ sunt cucoana-n casa mea" - "balada chiriasului grabit" de Topârceanu (parca!)). Dar neavand mijoace financiare (deh am fost si noi saraci, ca bugetarii (necorupti) din toate timpurile) si avand un frate (la a carui dorinta de independenta s-a gandit bunica lasandu-i mostenire gasoniera ei) parintii au ajuns la concluzia ca 'lasa ca tu stai cu noi, ca mai bine-i asa, pentru o fata'. Din pacate tendintele mele evazioniste m-au incordat in 'lupta de clasa', si in loc sa fiu o fiica dulce si devreme acasa, am ajuns cam acra si alergand dupa ultimul troleibuz. Ce n-as fi dat eu atunci sa fiu lasata sa plec de acasa, spre a vedea lumea cu muschii mei, dar nici macar in pragul facultatii n-a vrut mama sa ma lase sa plec (de ce sa pleci ca avem tot ce vrei si in oras la noi, si mai bine iti este). La asa atac logico-reznoabil n-am putut opune nici un argument acceptabil, si am capitulat, am ramas acasa inca 5 ani. Totusi, mi s-a pus in vedere ca daca vreau sa plec de acasa numai la studii in strainatate voi avea voie. Si deci am acceptat cu seninatate o oferta de bursa la doctorat in UK, fiindca era singura sansa de a fi altundeva decat in domiciliul parintesc. Daca m-ar fi 'lasat' sa fac facultatea la Iasi sau Bucuresti, probabil ca azi as fi locuit in Romania.
Ce-am simtit intai ? Incantare (primul zbor in avion) si uimire (vacile lor sunt ca la noi dar masinile merg pe partea cealalta). Cei de la universitate au avut multa grija de mine si de celalalt 'boboc' si in plus mai erau inca vreo 10 colegi romani care m-au ajutat sa ma obisnuiesc. Dupa 3 luni ma obisnuisem cu majoritatea lucrurilor (inclusiv ploaia) si ma bucuram de libertatea dobandita, dar mi-era si dor de casa. Oamenii din Anglia sunt in general amabili si te ajuta cat pot de mult, chiar si functionarii lor sunt antrenati sa fie extrem de politicosi si amabili, sa zambeasca si sa te inteleaga. Fireste exista si exceptii.
O noua dificultate a fost anul trecut cand ne-am stramutat de partea cealalta a canalului (FR). Aici am simtit in cateva locuri dezamagire (servicii mai proaste laudandu-se ca-s cele mai bune din lume), in altele
incantare (standurile de mâncaruri artizanale). Oamenii din FR, desi bine intentionati si doritori sa te ajute, sunt deseori invinsi de sistem (nimeni nu stie exact cum sa te descurci cu birocratia) si multi habar n-au cum se folsesc formularele nr 357 si 4224 (numere fictive) din biroul lor, privind pe cetatenii din afara UE care vor sa traiasca si munceasca in tara lor). Greu a fost si cu cautatul unui loc de munca, sistemul se bazeaza mai mult pe 'toata lumea stie ca...' decat pe informare publica de genul 'manualul extraterestrului pentru gasirea unui post in invatamant'. Singurul ajutor dat de statul francez a fost securitatea sociala (am fost la dentist pe banii lui de vreo 7 ori).
Cred ca nu asta e ceea ce ai vrut sa auzi. Nu pot sa zic c-am emigrat din anumite motive ('it just happened') sau ca a fost o aventura. Aventurile se intampla numai altora, dar nu ma plang, imi pot imagina eu cate vreau sau sa le traiesc prin paginile cartilor.
___________
nu Trecutul, nici Viitorul, ci Prezentul

...sh' mã fashi sa-mi aduc aminti cã nu s-o brodit n'ika din she visam sh' io candu ieram puiuts? Shi-tsi ghini sã mârâi dumneata di baftâ?
Cãnd rãsãrisi sh' la mini tulieili sh' inshepusi a n'irosi a nucâ vierdi, gândeam io ca amu dacâ o ghini vremia sâ mã pui sh io la casa mea, api fumeia sheia shi s-o cãdea sã-mi hie soatsâ , hie cum o hi fost, au shâ curvishtinã daca fusã 'mneaei, nu ar hi treabã prea cu necaz dacã shtie fashi mâncari bunã, dacâ nu ii prea nãzuroasâ in pat shâ dacã sthie tragi di chieli ghini cand fashi frectsii.. Trebe ca io facui shiva pãcati greli dã nu sã nimiri dã nici unili. Nishi coada la tigaii nu prea shtie sa o tsâni, nishi di chieli nu poa sâ tragã, nishi curvã n-o fost, sh tari, tari nãzuroasã mai ie'n pat. Cum zisheai shi dumneata, toata trebushoara aista pari a hi legatâ di shea cutrâ di baftã...

In rest toate frumoase si la locul lor si sint tare multsumit:-))

AlexM

Hi Sorana,

I never come and never go,I am always here.
Multumesc pt. ganduri si daca-mi dai voie,te sarut de peste lumi si tari,distanta ne apropie insa.

Pt. ca apreciezi gandirea pura si sincera,curata in spirit si suflet a fratilor mei indieni,am sa te las acum cu niste vorbe spuse de poate cel mai mare Chief si Warrior ce au cunoscut toate natiile si popoarele de indieni din America....iar daca vei simti pe obraz o lacrima las-o sa-ti ajunga in gura sa-i simti gustul aparte pt. ca este altul...este venit din sange si suferinta,din copilasi omorati doar din vina ca pielea lor e alta culoare....din batrani ce au cazut morti fara sa scoata un icnet de durere,din razboinici ce n-au facut nimic altceva decat sa-si apere familiile si...tara lor,.....acesti reali oameni au suferit si inca sufera in tara lor,dar daca-i vezi vei vedea ce mandri sunt si tacerea lor spune istoria reala a acestei noi lumi....ce va reveni curand lor.

"Cand eram copil de-o schioapa,tribul nostru Lakota-Sioux era stapan peste lumea toata.Soarele se nastea si pleca sa doarma pe pamantul lor...insa omul alb a trimis zeci de mii de soldati in razboi sa ne ucida.....
Unde ne sunt azi razboinicii nostrii?Cine i-a omorat?zUnde sunt azi pamanturile noastre?Cine e stapan pe ele?
Arata-mi un om alb care sa aiba curajul sa fie onest si sa admita ca i-am furat un penny macar din banii lui?!Si cu toate astea,ei spun ca sunt hot.
Ce femeie alba,fie ea singura a fost vreodata insultata de mine ori siluita de mine?Si cu toate astea ,ei ma numesc un indian rau.
Ce om alb m-a vazut vreodata beat?Cine a venit in casa mea si nu a plecat bine hranit si tratat cu respect?Cine oare m-a vazut ca-mi bat sotia sau imi maltratez copii?Oare ce legi am incalcat incat sa fiu condamnat inainte de a ma putea apara in fata minciunilor omului alb?
Oare este un pacat sau o greseala ca-mi iubesc pe cei apropiati mie ca familie si popor indian?
Trebuie sa fiu condamnat doar pt. ca pielea mea are alta culoare decat alba?
Pt. ca sunt un Lakota,un Sioux?Pt. ca m-am nascut acolo unde tatal meu s-a nascut si trait?Pt. ca in orice clipa mi-as da viata pt. poporul meu si tara mea?"

Tatanka Yotanka,The one and only Greatest indian chief of all indian nations,
in traducere:SITTING BULL...si acest mare suflet merita o lacrima sincera sa ajunga la el acolo unde este alaturi de Great Father Spirit,Wakan Tanka.

Si iti mai spun inca o vorba ce o consider o mare filosofie in putine cuvinte la fel zisa de Sitting Bull:
"The earth does not belong to us,we belong to the earth."
Si alte cuvinte mari zise de un alt mare Chief din tribul Nez Perce-Iroquois-Mohawk,Chief Joseph:

"It does not require many words to speak the truth."

Love&peace,

Ozzy

pana una alta, noi ne-am luat aici la facut pomeni daruind in stanga si in dreapta cum ne este obiceiul si inima. Lu ala aia, lu aia aia, si tot asa.
Fata inca nu a raspuns la intrebarile puse dar noi sariram si ne comentaram pe noi, ideile noastre si modul in care vedem noi lucrurile.
Treaba e simpla deoarece copii nostrii nu ne apartin noua. Ei vin prin noi, dar ei apartin vietii. Datoria ta ca parinte este sa ai grija de ei cel putin pana cand pot zbura, si dupa ce invatsa sa zboare, sa-i lasi sa zboare si nu sa-i legi de cuib.
Acum, revenind la cazul in discutie. Daca aceasta fatuca, Bubulina are serviciul ei, banii ei, nu depinde "zilnic" de mâna parinteasca cea cu macaroana fiarta, atunci sa faca dupa minte, capul si inima ei.
Daca aceasta fatuca, Bubulina, nu are serviciu, nu are ce manca din poseta ei si sta la cel care-i zice"cat timp stai in casa mea, la masa mea, mananci mancarea mea, etc ( stim noi din ashtia, nu?)" atunci nu prea are prea multe variante si trebe sa cada de comun acord cu parintii sau sa ia viata in piept si sa o taie in doi ( cu individul respectiv) sa-shi croiasca un viitor. Daca o sa iasa bine si o sa fie fericita si la locul ei, parintii nu vor fi suparati. Daca o sa iasa prost si se intoarce la ai ei ( daca o lasa orgoliul ca stim si din ashtia) ai ei parinti o sa o primeasca.

Revenind la mine acum, ma pun io in situatia ca am o fata care-mi sta in casa inca si vrea sa se ia cu unul care nu are nici un Dumnezeu. Nu are servici, nu are nici de gand sa aibã, nu tu aia , nu tu aia, ce fac io? Le dau de mancare la amandoi? Dã ce? Da cu ce am greshit io? Ca i s-a ridicat temperatura lu fi-mea ca sa vina cu Nea Caisa ala in casa la mine? Lumina, caldura, apa, mancare, mai o vrea si mashina, mai o vrea si ceva bani. Iote-te... fratsilor, stiti ceva? Ia duceti-va de aici si vedeti-va de treaba, da ce credeti ca m-am prostit si am inebunit acu la batranete?
Este foarte probabil ca asa as reactiona. Este de datoria barbatului sa-si intretina familia iar daca ala nu e in stare sa se intretsina pe el, atunci sa stea in banca lui si sa lase fetele la oameni in pace. Al dreacu el, ishi bate joc de munca mea.. Io ma chinui si o fac mare si vine el si... hmmm.
Ma rog, mentalitate de tsaran la mine acilea dar mie mi se pare un calcul contabil valid. Poti sa o intretii? Duceti-va. Nu poti? Pleaca , du-te ca pun cainii pe tine. Nu veniti voi la sacul cu malai. Mai o aduci poate si pe ma-ta si pe tac-tu ca de, cuscru, cuscra, si ei saracii.. crestini sa fim si noi, unde mananca doi mananca si al treilea s a m d pana crapam cu totii. Si acuzati-ma de "materialism" si co-i fi hapsân. O sa accept cu capu plecat criticile voastre.

AlexM

1.Am 25 de ani si prietenul meu are 21.
2. Am un serviciu, nu mai studiez, castig destul de bine pentru Romania.
3. locuiesc cu parintii, salariul meu nu-mi permite o casa noua si ai mei sunt de parere ca "din casa mea pleci in casa sotului" ( o idee tampita).

Bun subiect asa ca...
Lucrez intr-o slujba de mare stress (nu este numai parerea mea..:)) si am putin timp liber. De asemena conduc uneori mari distante si sint saptamini care conduc 3-4 ore/ pe zi, dus intors.
In general fac sport ca sa ma lepad de stress si sa-mi dezaportesc fundul de stat...:)

Inot de 2-3 ori pe saptamina si practic Tai Chi acasa.

Prefer sa ma duc singur la inot din doua motive: inot la 7.00am inainte de servici (bazinul de inot este la 300 metri de casa mea) si nu am timp de pierdut. Inot pina ma plictisesc- cam 20-30 minute- vin acasa, fac un dus, maninc, apoi fug la servici.

Din pacate nu am timp sa practic Tai Chi in fiecare zii asa cum ar trebui si nici nu pot sa intru in meditatie adinca (diverse motive- copiii) dar asta este. Ma duc la curs la acelasi master cam odata pe an doar sa-mi verific technica si progresul.

Pe deasupra, ma joc cu baietii mei: tenis, fotbal si merg cu bicicleta.
Cel mic (are 5.5 ani) a inceput Karate si practicam impreuna. Am facut si eu Karate in trecut dar am renuntat, nu aveam timp...:(

Partea proasta este ca nu prea merg pe jos, folosesc masina. Si vreti sa va spun ceva? Ma duc cu masina la inot...300 metri.

Pe curind.