comentarii

casa veche


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
din JN - de (anonim) la: 23/01/2004 07:17:58
(la: Mostenirea regala : "un document cu cantec")
Intre familia ex-suveranului Mihai 1 si Guvernul
Romaniei se poarta, de mai multe luni, tratative
privind retrocedarea domeniilor Casei Regale
si/sau acordarea unor despagubiri banesti. Uzand
de Legea 10/2001, Mihai 1 a solicitat, asemeni
multor expropriati, restituirea bunurilor. Potrivit
inventarului facut de noua putere, dupa abdicarea
lui Mihai 1, acesta a detinut castele, mosii, vile,
parcuri de vanatoare si cabane. Si, desigur, perla
patrimoniului romanesc, Castelul Peles.
VALENTIN ZASCHIEVICI

Numarul proprietatilor revendicate de familia regala in baza Legii 10 nu este cunoscut. Cert e ca intretinerea anumitor proprietat i - precum Pelesul - ar usura considerabil vistieria regala. De aceea, in schimbul a circa 35 de milioane de dolari, Mihai 1 ar fi dispus sa renunte la aceasta proprietate (dupa ce mai intai o va fi dobandit), sa o cedeze statului, dar cu conditia ca, la anumite evenimente, sa o poata folosi.
Antonescu a recunoscut datoria

In schimbul acestor despagubiri, fostul suveran ar fi dispus sa renunte si la datoria statului roman catre el, de 2 milioane fraci elvetieni (20 de milioane, actualizat), ce dateaza din anul 1941. Aceasta datorie pare sa se regaseasca, documentar, in Decretul-Lege nr. 615, semnat de maresalul Antonescu, si insumeaza drepturile de creanta asupra indemnizatiei de expropriere (act incheiat de Carol al II-lea in 1939) plus contravaloarea unor terenuri din mosia regala ce au fost vandute.

Acest aspect este acum negociat de Andrew Popper, emisarul Casei Regale in relatia cu Executivul de la Bucuresti.

Regele, ca orice alt cetatean

Legal, ne spun specialisti in drept precum avocata Anca Diculescu, Mihai 1 are dreptul, ca orice alt cetatean, sa primeasca ceea ce i-a apartinut de drept. Negocierile cu Guvernul pot fi concretizate insa dupa ce fostul suveran va fi pus in posesie. Si Legea 10 specifica, la art. 1, alin. 2, ca in situatiile in care bunurile nu pot fi restituite in natura, proprietarul va fi despagubit baneste.

Iata cateva dintre dorintele Casei Regale, asa cum reies, potrivit unor surse confidentiale, din tratativele purtate in aceasta perioada cu Executivul: -Guvernul trebuie sa recunoasca ca Domeniul Regal Peles a fost confiscat de comunisti ilegal si abuziv, fara titlu.

Ocazii de familie

-Majestatea Sa Regele Mihai va ceda in integrum Domeniul Regal Sinaia catre statul roman, care il va administra ca pe un bun national, insa doreste sa foloseasca, in anumite imprejurari deosebite, Castelul Peles, Foisor sau Pelisor, in conditii stabilite de comun acord cu Guvernul. Ocaziile in care Familia Regala va folosi aceste proprietati sunt cele de familie sau cu simbolistica deosebita. Conditiile vor fi mutual acceptate printr-un document aditional.

-In schimbul cedarii Domeniului Regal, Familia Regala solicita de la statul roman suma de 35 milioane dolari, suma considerata nu foarte mare fata de valoarea de patrimoniu inestimabila.

-De asemenea, Familia Regala se obliga sa renunte la suma de 20 milioane franci elvetieni, recunoscuta ca datorie publica prin actul legislativ din 1941.

-Guvernul Roman va ajuta, in masura posibilitatilor, ca Familia Regala sa intre in posesia intregului Domeniu de la Savarsin si sa recupereze alte proprietati minore, care au fost notificate.


Ce proprietati ar putea revendica fostul suveran

Potrivit inventarului intocmit de expertii noii Puteri instaurate dupa abdicarea regelui Mihai, fostul suveran detinea urmatoarele proprietati, ce aveau sa fie confiscate:


Domeniul Busteni - Azuga - Predeal, din judetul Prahova, fost proprietatea regelui Mihai, cu o suprafata de 11.971,15 ha padure, cuprinzand:

-21 corpuri de cladiri urbane, compus din 83 de incaperi si dependinte;

-6 corpuri de cladiri rurale, compus din 42 incaperi si dependinte;

-4 terenuri urbane a 4,94 ha;

-2 parcuri (cu terenuri sportive, a 3,94 ha);

-2 intreprinderi industriale - Fabrica de salam Azuga si Fabrica de sticlarie Azuga.


Domeniul Savarsin, din jurul localitatii Savarsin, judetul Arad, proprietate a fostului rege Mihai, avand:

-o suprafata de 4.669 ha padure;

-un castel compus din 4 corpuri cu 26 de camere;

-10 corpuri de cladiri rurale, cu 11 camere;

-1 parc (cu teren sportiv) cu o suprafata de 19,5 ha.


Domeniul Capalnas - din localitatea Capalnas - judetul Severin, proprietate a fostului rege Mihai cu:

-o suprafata de 2731,46 ha padure.

-Imobilul din Strada I.L. Caragiale nr. 32 din Bucuresti:

-cu 1 corp cladire urbana, compus din 8 incaperi si dependinte. Imobilul din Str. Budisteanu nr. 16, Bucuresti:

-cu 3 corpuri de cladiri urbane, compus din 46 incaperi si dependinte.

Lot parcelarea Blank din Parcul Jianu, municipiul Bucuresti, cu o suprafata de 1.298 mp.

Castelul Peles - localitatea Sinaia, fosta proprietate a regelui Mihai, compus din:

-cladirea veche cu 100 de camere;

-aripa noua cu 66 de camere;

-19 corpuri case urbane cu 393 camere, astfel:

-Castelul Pelisor, 99 camere;

-Casa Cavalerilor, 21 camere;

-Castelul Foisor, 43 camere;

-Cladirea Economat, 52 camere;

-Garajul nou, 7 camere;

-Garajul vechi, 31 camere;

-Uzina electrica, 6 camere;

-Garajul de jos, 19 camere;

-Casa noua cu gradini, 17 camere;

-Cazarma si spalatoria, 72 camere;

-Arhitectura, 8 camere;

-Garda de la poarta, 5 camere;

-5 cabane de turism cu 14 camere si stana regala;

-Ferma de vulpi argintii, sere de flori si casa veche a gradinii;

-Un parc, suprafata 60 ha.

Acestea sunt doar bunurile consemnate a fi apartinut fostului suveran. Proprietatile altor membri ai familiei regale nu intra in discutie.


Casa Regala vrea sa faca la Savarsin un paradis turistic

Cel mai important proiect din ultima jumatate de secol, demarat in judetul Arad, are in prim-plan castelul de la Savar sin. Agricultura ecologica, turism si investitii de milioane de euro - acestea sunt planurile Casei Regale pentru localitatea Savarsin. Cu sprijinul Marii Britanii, Casa Regala vrea sa transforme comuna Savarsin intr-un loc cu sute de ateliere mestesugaresti si puncte de tractie pentru turisti. Numele proiectului: Savarsinul regal. Primele investitii la Savarsin vor fi in domeniul agriculturii ecologice. Serele regale vor fi modernizate cu fonduri obtinute de la Uniunea Europeana prin programul Sapard. Impreuna cu unul dintre cele mai mari colegii din Marea Britanie, Writtle College, Casa Regala vrea sa investeasca in Savarsin in urmatorii 5 ani, 10 milioane de euro. Banii pot fi obtinuti de la investitori privati interesati sa deschida o afacere in domeniul turismului, mestesugariei sau al sanatatii. Principesa Margareta de Roma nia a declarat ca ea crede in acest proiect, fara de care prezenta familiei regale nu se justifica la Savarsin, iar demersul este facut atat pentru comunitate, dar mai ales pentru bunica ei. Writtle College din Marea Britanie va asigura consultanta pentru toate proiectele ce se deruleaza la Savarsin. Experienta in acest domeniu este remarcabila. Colegiul are o activitate de peste 100 de ani si ofera consultanta pentru Guvernul Marii Britanii, dar si pentru guvernele locale, a declarat Jamie MacAskill, prorector al Universitat ii. Marea Britanie sprijina toate proiectele de investitie. Secretarul comercial al Ambasadei Marii Britanii la Bucuresti, care a fost prezent la Savarsin, sustine ca acest program va fi prezentat si oamenilor de afaceri englezi, in ideea atragerii de fonduri. In opinia sa, nu exista nici un obstacol decat acela ca tara noastra nu este perceputa in regat asa cum ar trebui si cum merita de fapt. Programul Savarsinul regal este sprijinit si de Guvernul Romaniei.
Dan Dinescu - de Dinu Lazar la: 23/02/2004 03:57:41
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Dan Dinescu este un tip mai in virsta, la pensie; altii au gipane si viloaie care este si el traieste dintr-o pensie mai mica decit intretinerea la bloc, pentru ca asa e in tenis.
Toti banii pe care i-a avut i-a investit in aparate, drumuri, filme, substante, hirtie foto.
Dinsul are un anumit tip de filosofie si un fel de a vedea lucrurile, care trebuie interpretat prin prisma experientelor domniei sale din ultimii douazeci si ceva de ani.
A lucrat, din cite stiu eu, la Muzeul de istorie al RSR, la editura Noi, la editura Humanitas; peste tot imaginile i-au fost folosite la sub 1% din potential, peste tot a fost un slujbas de a carui parere nu s-a tinut cont; poate pe buna dreptate, este extrem de nemultumit de rezultatul final si de cum arata imaginile sale, prost scanate, prost puse in pagina, prost puse in valoare, pe unde a trecut.
Ca sa nu mai vorbim de faptul ca de pe urma operei domniei sale, ca de pe urma altor fotografi, s-au facut averi, de catre cine stie sa invirta banu`.
Domnul Dinescu nu are computer; nu se uita pe Internet decit cind se duce, extrem de rar, pe la un prieten sau altul; internetul pentru domnia sa nu exista ca mijloc de a-si arata opera; in ultimele luni a facut un efort material urias si a marit citeva zeci de fotografii cu Bucurestiul ( lumini, case vechi, istorie si forme) - dar nu ar prea vrea sa le puna pe Internet, la ce bun? O expozitie ar face, e ceva mai palpabil, dar momentan nu are unde, nu are rame, nu are bani de prospect sau invitatii.
Cam asa merg lucrurile.
Ministerul culturii intoarce bani cu lopata pe proiecte ridicole sau comice, atunci cind nu sunt penale; fundatii si asociatii deruleaza milioane de dolari pentru cultura romana pe an, si nu exista un sit de fotografie sau al fotografilor care au fost sau care inca mai sunt.
Si fotografia nu e platita, acolo unde e folosita, prin publicatiile de cultura, de catre cei ce totusi ar trebui sa inteleaga.
Rusinos.
Asa ca...
Un sit cu mai multe imagini al domnului Dinescu ar trebui sa fie realizat de un colectiv, cae sa cuprinda cel putin un critic de arta, un art director, un webmaster; ar trebui sa arate ca orice sit exceptional de fotografie din lume si ar trebui sa puna punctul pe i asupra unei opere si al unui destin; dar cu refularile, furaciunile, mersul la burse si gashtile din cultura romana, greu de crezut sa avem parte de un sit complet, cu aparat critic si care sa fie o caramida la cultura imaginii aaa.... care este.
Dar eu sper; omul traieste, se poate vorbi cu el, are mii de fotografii, adevarate opere de arta.
Daca domnul Dinescu va fi de acord, ceea ce nu e sigur, ar trebui sa fie inregistrat un nume de domeniu, de scanat imagini, de facut prezentari si explicat imagini, de facut un sit, si asa mai departe.
Riscul de a iesi o varza cum sunt CD-urile cu imaginile domniei sale de la Noi sau albumele de la Humanitas, il va face insa sa isi dea foarte greu acordul; poate pe buna dreptate, eu il inteleg ca decit asa si asa, mai bine de loc...
Dar poate totusi cineva cu mai multa energie si cu abilitati de impresar si de manager cultural sa faca totusi ceva cumva cindva pentru fotografie?...
#10339 (raspuns la: #10330) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cetate legendara, descoperita la Chelmac - de SB_one la: 20/10/2004 19:23:30
(la: Afla despre Trecut!!!)
Cetate legendara, descoperita la Chelmac




Sorin Trocan
Miercuri, 20 Octombrie 2004


Fosta cetate Eperydes exista in zona inca din secolul al XI-lea
Ruinele fostei cetati Eperydes au fost descoperite de arheologi in comuna aradeana Chelmac. Prima atestare documentara a cetatii dateaza din secolul al XV-lea, dar specialistii spun ca in zona exista o manastire inca din secolul al XI-lea. Descoperirea a fost facuta de o echipa de arheologi de la Complexul Muzeal Arad si Muzeul Banatului Montan din Resita.

Despre cetatea Eperydes nu se stia pina acum decit din documentele de epoca. Acestea atesta existenta unei manastiri in secolele XI-XII si, ulterior, in secolul al XV-lea a unei cetati medievale. Potrivit inscrisurilor, aceasta se numea Eperydes. Insa informatiile scrise sint extrem de sarace, drept care arheologii au decis sa faca o cercetare a sitului din comuna aradeana Chelmac. Dupa ce au analizat toate datele existente, au hotarit sa inceapa sapaturile in zona numita de localnici “In prund la cetate”. Aceasta se afla pe lunca Muresului, la aproximativ 1,5 km de riu si la citeva sute de metri de Biserica Ortodoxa din Chelmac.

Casa veche de o mie de ani

Arheologii au descoperit aici ziduri de 3,2 metri grosime ale vechii cetati, precum si o vatra de casa si ferestrele cu galerii pentru tragere. In vechea locuinta ei au gasit mai multe podoabe de bronz, piese de fier, sticla si ceramica.
Arheologii aradeni spun ca aceasta cetate medievala a fost ridicata chiar pe locul vechii manastiri din secolul al XI-lea si spera ca vor descoperi locul fostului lacas de cult.




Copyright © 1996-2004 Evenimentul Zilei Online.

http://www.expres.ro/social/?news_id=169433

#25702 (raspuns la: #23297) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
stancosty1 - de RSI la: 01/03/2005 15:34:39
(la: Pentru Bucuresteni si nu numai pentru ei)
Mon cher,
Te inseli. Daca te uiti la ce-am scris vezi ca eu sunt un nostalgic al Bucurestiului. Sunt chiar foarte sentimental fata de orasul in care m-am nascut si in care mi-am trait tineretea. Adevarat, cateodata mi-e dor de orasul care nu mai exista, victima buldozerelor megalomanului. Tare m-as mai plimba pe defuncta strada Izvor unde locuiau prietenii mei, pe langa vila sculptorului Baraschi, cu curtea cu gradina plina de opere de arta ale lui si ale colegilor sai. Case vechi cu curti, verdeata si un aer usor desuet. Si Cheiul Dambovitei neamenajat dar cu salcii la mal. Eheu fugaces anni...
==============
"- Cum putem face imposibilul?
- Cu entuziasm!"
Paulo Coelho-Al 5-lea Munte
#37773 (raspuns la: #37758) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Bucuresti vazut de o regizoare suedeza - de RSI la: 27/03/2005 23:59:57
(la: Pentru Bucuresteni si nu numai pentru ei)
Uite ca nu numai cei nascuti in Bucuresti stiu sa-l aprecieze. Aviz snobilor:


"Formula AS - Cultură



Festivalul Dakino


Karin Wegsjo


"Bucurestiul? Imi lipsesc cuvintele pentru a descrie frumusetea
acestui oras"

O tanara regizoare suedeza obtine Premiul special pentru un film
documentar, dedicat mult hulitei capitale romane: "Farmecul discret
al Bucurestiului"

Adevarata minune! Exista straini care stiu sa descopere un alt
Bucuresti decat acela al cersetorilor, al gunoaielor si al cainilor
vagabonzi. Iar cand toate astea se-ntampla prin intermediul
aparatului de filmat, minunea este cu atat mai mare. Am intrebat-o,
deci, pe tanara, frumoasa si talentata regizoare a filmului, prin ce
miracol si-a oprit privirile asupra Bucurestiului.



- In 1987 am venit pentru prima oara in Romania. Am stat doar o zi la
Bucuresti. Era in martie, era frig, intuneric, o tristete
coplesitoare. Am vizitat apoi Sibiul si Timisoara. Pretutindeni, am
intalnit oameni minunati care, cu toata frica de atunci, erau calzi,
sensibili, admirabili. Apoi, in 1992, cand mi s-a creat ocazia sa
revin in Romania, teama disparuse. Am intalnit multa lume, persoane
interesante, m-am simtit bine.


Cat despre Bucuresti, imi lipsesc cuvintele pentru a putea descrie
frumusetea acestui oras. Este atat de plin de contraste, de locuri
frumoase, frumoase, frumoase. Case splendide, cu arhitectura "belle-
Žpoque" sau moderna, cubista sau in stil romanesc-brancovenesc.
Adevarate comori. Sigur, exista si spatiile uniforme si cenusii,
Pantelimonul de pilda, cu bulevardele lui stereotipe si nesfarsite,
cu blocuri urate, prost construite. Toate acestea la un loc dau
Bucurestiului o nota aparte, foarte personala si nu lipsita de
interes. Cat am stat la Bucuresti, am mers mult. In partea veche a
orasului era muzica, treceam pe strazi si auzeam crampeie de melodii.
In partea "noua", aceea cu blocurile uniforme si bulevarde largi,
muzica murise. Nu se auzea nici macar o nota. M-am intrebat atunci
cum ar reactiona cineva, venit din partea "veche" a orasului, obligat
sa traiasca intr-unul din aceste blocuri. Acesta este unul din
motivele pentru care am ales Bucurestiul. Celalalt motiv a fost ca
cineva ca mine, venit dintr-o tara bogata, curata, linistita -
Suedia, de pilda - simte ca, o data cu perfecta noastra curatenie, ne-
am instalat in sterilitate si am pierdut ceva important: omenescul,
caldura comunicarii, prezente din belsug aici, la Bucuresti.

In Suedia, totul este corect, suprafetele sunt perfecte, curate, fara
fisuri, fara gropi. Nu se vede ca a trecut timpul peste noi. Aici,
semnele timpului se vad, se simt la fiecare pas. Si chiar fetele
oamenilor sunt aici foarte diferite. In Europa de Vest, ca si in
Suedia, noi suntem toti la fel. Civilizatia creeaza inregimentari.
Stiu ca si aici se vor mai schimba lucrurile. Chiar de la an la an,
gasesc multe schimbari.



- Filmul dvs. este realizat in jurul a 6 personaje, oameni intre 20
si 99 de ani, pe care ii uneste acelasi sentiment: iubirea
de "acasa". Cum v-ati gasit eroii?



- O foarte buna prietena mi-a recomandat-o pe "tanti Coca", Elena
Popescu. Pe arhitectul Namescu l-am intalnit in casa parintilor unui
prieten roman din Suedia. Andrei Baleanu si Ilinca Dobrescu mi-au
fost prezentati de asistentul de regie Tudor Giurgiu, un admirabil
coleg si un bun profesionist. Imaginea filmului e semnata de
conationalul meu, Gunnar Kallstršm, unul dintre maestrii filmului
documentar suedez.



- Aveti multi prieteni la Bucuresti?



- Multi si foarte apropiati de inima mea. In general, oamenii de
aici, cand devin prieteni, sunt foarte deschisi, generosi.


- Si totusi, filmul dvs. este foarte trist. De ce?



- Pentru ca realitatea insasi este foarte trista. Viata este facuta
asa. Timpul trece si, o data cu trecerea lui vine tristetea.
Sentimentul de tristete vine mai ales de la cei care au participat la
film, de la "personaje". Au fost atat de sinceri, de deschisi, iar in
sufletele lor exista atata tristete... Asta se simte in film:
inima "personajelor".



- Exista in film o scena in care un grup, destul de agresiv, va
intreaba de ce filmati. Asa s-a intamplat intr-adevar?



- Da, s-a intamplat asa, dar nu in timpul filmarilor, ci cand am
venit in Romania singura, in 1997, inainte de filmari. Eram echipata
cu un aparat de fotografiat si cu o camera video si fotografiam
detalii care mi se pareau mai interesante. La un moment dat, cand
tocmai fotografiasem o casa mai paraginita, a venit la mine un barbat
care m-a imbrancit si a vrut chiar sa-mi ia aparatul de fotografiat.
Trageam amandoi de aparat, el era ca iesit din minti si nu a incetat
decat atunci cand un trecator, rugat de mine sa intervina, l-a
repezit, facandu-l "securist". Ca prin farmec, furiosul s-a potolit
si incidentul s-a inchis. Dar tot timpul am simtit un fel de
suspiciune din partea bucurestenilor. Este, cred, un fel de teama ca
Romania sa nu apara cu o imagine proasta in lume. Si astazi, dupa
atatia ani de la Revolutie, mai persista aceasta suspiciune. Si nu
inteleg de ce. Eu vad detalii pe care cei care locuiesc in Bucuresti
nu le iau in seama. Casele vechi, de pilda, isi au frumusetea lor si,
chiar daca nu sunt proaspat varuite, sunt armonioase, pline de
detalii surprinzatoare, fermecatoare.



- Ce proiecte de viitor aveti?



- Nu lucrez inca la un proiect anume, dar as vrea sa mai filmez si
alte locuri din Romania.



SANDA ANGHELESCU"



==============
"- Cum putem face imposibilul?"
"- Cu entuziasm!"
Paulo Coelho-Al 5-lea Munte

Rau, tare rau... jale mare... - de Jimmy_Cecilia la: 17/06/2005 18:07:05
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
poate ajung sa-mi gasesc cuvintele... poate o sa ajung sa va povestesc...
poate... poate... poate>>....
cand voi fi mai calma... cand ... cand....
dar cand va fi???

dupa 40 de ani , prima data sa ajung, sa ma intorc...
ajung sambata noaptea la deva la ora 2 si jumatatea, mai bine zis duminica dimineata....
ce m-a adus... prietenii.. aia buni din copilarie, cu care mancam painea cu untura , cu paprica si ceapa verde, la unul si altul acasa,
prieteni ca si fratii si surorile....
miercurea am inmormantat pe jenica,
vineri seara moaare puchi, eu ii tineam mana stanga, meta, sotia tot din gasca inca de la gradinita, mana dreapta....
de-atunci ne-am mutat acolo, la meta la uroi, a venit alta trupetza din cluj si un baiat din iasi, noi fratii juratzi...
si ni-e frica s-o lasam singura...

munca supranaturala, ca sa faca si sa lasew ceva copiilor si nepotilor,
incompetenta doctorilor,
mizeria pensiilor mici
cumpararea medicamentelor cu milioane de lei, atunci cvand in tara de fabricare originalul costa de 4 ori mai ieftin
lipitori de balta puturoasa, care se imbogatesc dupa nenorocirea oamenilor,
prieteni care de cate ori intrebati la telefon, cand dadeam, daca au nevoie de medicamente sa le trimit,
spuneau NU, ca sunt, decenta ii oprea sa spuna ca sunt de toate daca ai bani....
blocuri, case vechi, frumoase pe vremuri... acum cad in ruine, pensionarii
suprima radiatoarele de incalzire centrala in locuinte, ca nu pot plati caldura, de unde atunci bani pt tencuiala si vopsea???

vile splendide, hoti si tigani....
ca-mi mai claxoneaza si masina pe strada, ca sa arate ca si ei au o mertzea... dragii de ei de brunetzei....

director de scoala, profesoara de fizica matematica:
pensie 4.000.000 lei vechi
azi la piatza pretzurile:
1kg rosii 35.000 lei
1 kg caise 70 -90.000 lei
1 kg castraveti: 30.000 lei
1 kg capsune 50 000 lei
1 kg piersici 60.000 lei
1 kg cartofi 12.000
250 gr cafea macinata si nu extra sau lux , 80.000 lei
#55351 (raspuns la: #55111) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
belle - de Horia D la: 23/08/2005 19:53:40
(la: Trancaneala Aristocrata "5")
pai in fata e casa veche, in spate am tot adaugat...
dar stai sa vezi cand termin baia noua, atunci sa vezi ce o sa-ti cada fata:))
oricum, am spus ca o bucatarie mare, multe geamuri, dormitor mare, si baia misto, sunt investitii sigure:))
si lasa-ma s-o termin, ca poate o pun la vanzare:) e drept, e prea mare pentru mine, plus ca e mult de lucru la taiat iarba.
#67355 (raspuns la: #67353) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
proud, bucataria de sus e ma - de Horia D la: 23/08/2005 22:13:16
(la: Trancaneala Aristocrata "5")
proud,
bucataria de sus e mai mica, si e in partea din stanga, la etaj.. e chiar sub cos, acolo vezi french double doors de la bucataria de sus (e parte din casa veche)
#67437 (raspuns la: #67433) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
romantism! - de gaga la: 11/10/2005 09:41:56
(la: Vrei să ne-ntâlnim sambătă seară?)
Dacă ajungeţi în Cluj, nu rataţi cofetăria Mozart, unde este o atmosferă de vis. Într-o casă veche, într-un decor de început de sec. XVIII, este amenajată această cofetărie, unde în surdină poţi asculta muzica lui Mozart servind minunate prăjituri şi torturi cu reţete de casă.
Într-un colţ există un pian, la care seara din când în când un pianist cântă muzică de cafe concert. Ce mai, este o atmosferă care te calmează, te face mai bun şi mai tolerant.
vise vise - de cleanqueen716 la: 01/11/2005 20:35:42
(la: Ce cosmaruri aveti?)
si la noi, in gl, ca in aproape orice alt oras din tara, sunt niste case vechi, datand prob de mai mult de o suta de ani. avand in vedere ca am doar 16 primaveri implinite, pana acum cativa ani nu stiam de existenta lor pt ca nu mergeam prin locurile acelea. prima oara insa cand am vazut acele case am avut o senzatie ciudata, de deja vu.in fine, dupa ce am capatat o obsesie din acest punct de vedere, m-am gandit daca nu cumva e o amintire dintr-o viata trecuta; eu cred in asa ceva. de asemenea, imi place marea f mult.stiu ca aici e vb de cosmaruri, dar am vise despre case de acest gen, aflate undeva in apropierea marii. de curand, chiar am visat ca stateam in fata unei case din acelea, care stiam ca e a mea. la fereastra am vazut pe cineva, o doamna. si am mai vazut un mosneag pe la usa. in mintea mea eu credeam ca el nu ma lasa sa intru in casa.pt ca intr-adevar era a mea si nu puteam intra. mai visez de multe ori si un drum pe care il parcurg cu tramvaiul. cand cobor, ma pierd. dar asta-i alta mancare de peste. ultima oara am visat o locatie anume din oras, unde era o casa din aceea. am hotarat sa ma duc sa vad ce e pe acolo, sa vad daca gasesc casa pe care am vazut-o in vis.poate ca ceva vrea sa gasesc casa in care poate am locuit odata. dar asta mai incolo ca deocamdata e prea frig. de cosmarurinu va zic pt ca sunt prea infricosatoare si nu vreau sa mi le amintesc
Emire... - de Intruder la: 16/12/2005 09:40:23
(la: Mută mortu' pe Academiei !)
ma bag si eu ca musca-n lapte...
pana la urma ai pornit de la o intamplare (banala la urma urmei), la drepturile omului...de drepturile omului nu ma leg; oricum unii au mai multe drepturi decat altii - o stim prea bine...

tu spui:
Lîngă casa mea a început zilele acestea construcţia unui bloc de apartamente de lux. Era o casă veche de mahala unde, după moartea bătrînilor ei locatari, se instalaseră nişte ţigani, care au adus după ei alţi ţigani.

pana aici, nimic rau...nu s-a construit nici bar de noapte, nici bordel, nici sala de tortura...

Trăiau, din cîte se părea, din "reciclarea" gunoaielor, aşa încît curtea spre care dădea fereastra biroului meu era mereu plină de gunoaie. Din cînd în cînd se ardeau resturile lor şi un fum gros şi pestilenţial umplea cartierul.

asa si?...iti facea placere sa aspiri mirosul de gunoaie arse?...sau crezi ca celor care locuiau in zona, le ardea pipota sa simta mirosul PESTILENTIAL de resturi provenite din gunoaie?...eu sunt fumator, insa ma deranjeaza cateodata si mirosul de tigara...cum este sa fie vara si sa deschizi un geam si sa-ti intre in casa miros de gunoaie arse?...crezi ca-i placut?

Drept closet aveau o gaură în pămînt, sub cerul liber, aşa încît adesea, cînd mă uitam şi eu pe fereastră, un ţigănuş pe vine îmi făcea amical cu mîna. Vara devenise un adevărat pericol, roiuri de muşte intrau pe ferestre, mirosul era insuportabil, focarul de infecţii era la cîţiva metri de noi.

sunt sigur ca nu era o priveliste de admirat...daca acel loc era un focar de infectii plin cu muste care se asezau pe fecale si apoi zburau intr-o bucatarie din apropiere sau se asezau pe fata unui copil mic, care-i problema?...cetatenii care platesc taxe si impozite la Primarie nu-s obligati sa tolereze in apropierea lor closete publice sau fum de resturi menajere, sa fim seriosi!...tu singur ai spus ca ''mirosul era insuportabil''.

Toţi vecinii erau furioşi, dar nimeni nu îndrăznea să cheme Poliţia şi Sanepidul. Unul a făcut-o totuşi, în numele nostru, al tuturor. Nu a venit nimeni.

oare de ce n-au indraznit?

După o vreme a venit însă un antreprenor, care a cumpărat terenul de la nişte moştenitori pierduţi prin ţară şi le-a dat bani ţiganilor ca să se mute. Pentru a fi mai convingător, i-a lăsat pe bărbaţi să recupereze cărămizile din demolare, iar pe "şeful" lor l-a angajat ca portar pe perioada lucrărilor. Restul au plecat undeva, într-un sat, unde aflaseră că ar fi ceva locuri libere.
Am fost fericiţi cu toţii.


mi se pare corect ca proprietarul terenului sa aiba dreptul sa-si vanda bunul cui are bani sa cumpere...si mi se pare corect ca antreprenorul sa cumpere si sa dispuna cum doreste de investitia facuta...tot pe la drepturile omului intra si chestia asta...
cei care stateau acolo, n-au fost dusi intr-un lagar de concentrare si nici in ocna de sare...
s-au dus intr-un sat si satele sunt populate de oameni, nu de monstrii... la tara, isi pot sapa fara grija o groapa in pamant pentru nevoi fiziologice si daca au si un acoperis deasupra sa nu-i ploua sau ninga, e ok...in oras duceau o viata rurala, nu?...pai mi se pare corect sa stea la tara...

in rest ai dreptate pe undeva...insa totusi, am si eu impresia ca multi tigani nu vor sa evolueze si se cantoneaza in traditii depasite...probabil ca tu ai trait intr-un mediu civilizat si modern (se cunoaste dupa cum scrii) dar nu toti sunt ca tine sau macar pe jumatate ca tine...stim toti ca exista clanuri unde fetele sunt maritate imediat ce devin ''apte'' sa dea nastere unui copil, ca nu sunt lasate sa aiba decizii proprii, ca unii copii nu pun scoala pe primul plan, etc...
te vad un om cu carte si fara complexe legate de origine...oameni ca tine ar trebui sa stea de vorba cu acei tigani de care ne ferim toti...bineinteles ca delincventi sunt si printre romani si printre evrei si printre francezi si printre unguri si printre englezi si printre parlamentari...

in incheiere as vrea sa-ti pun o intrebare: care ar fi fost solutia TA pentru tiganii aceia?

multumesc pentru atentie...:)

p.s.
esti un om curajos pentru ca nu-ti negi originea; multi recurg la chestia asta si nu din saracie sau frica...;)
___________________________________
semper idem...
Satul romanesc - de Rosana Ziemba la: 16/02/2006 10:13:44
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
“P.S. raman totusi un iubitor de autenticul sat romanesc. "

Care mai este autenticul sat romanesc in ziua de azi? Ma intreb si va intreb...

Anul trecut am fost in Maramures pentru prima oara. Din fotografiile vazute de-a lungul anilor imi facusem o alta imagine. Spre deosebire de ce imi inchipuiam , oamenii si locurile erau cu totul altfel. Toti nu stiau cum sa-si demoleze mai repede casele vechi si sa-si construiasca "cubulete" cu 1- 2 etaje, cum vazusera la oras. Am stat 3 zile in Rozavlea si chiar peste drum de locul unde stateam era o casa absolut grozava, veche de aproape 100 de ani. In spate omul construia un cubulet. "Ce faceti cu casa veche? " "Pai o daram, ca nu e loc in curte..." Nici macar prin cap nu-i trecuse sa o pastreze, macar in scopuri turistice. S-o pastreze ca era frumoasa, nici nu-si pusese problema... Apoi am fost sa vad pelerinajul de Sf. Maria la manastirea Moisei. Nici macar la aceasta mare sarbatoare nu am vazut prea multi oameni imbracati in port popular. As spune ca am vanat in multime, dar prea multi n-am vazut. Ceva femei, iar barbati practic deloc. Am fost si "Hora la Prislop". Imbracati in strai popular erau doar cei care participau la spectacolul organizat cu acea ocazie. Intr-un singur sat am vazut porti de lemn grozave. Se vedea ca-s foarte vechi. In spate, in curti, numai cocioabe. Si inclin sa cred ca acele porti ramasesera in picioare din cauza ca satul era mult prea sarac.
Majoritatea celor cu care am vorbit in cele 10 zile erau oameni peste 40 de ani. Si aproape numai asa mai vezi. Cei tineri erau plecati prin Europa la munca. Copii am vazut foarte putini. Si acum ma intreb daca stateau ascunsi prin case, sau pur simplu erau prea putini. M-am intors de acolo cu 2 frustrari: nu am reusit sa gasesc nici macar un potcovar in cele 3 localitati unde am stat si nu am reusit sa fotografiez nici macar un copilas d-ala de vazusem prin poze, imbrcat frumos, blond, cu ochi albastri si mai ales rumen in obraji. :D
Altfel m-au impresionat teribil toti acei oameni cu care am stat de vorba (si as spune ca mai mult am vorbit, decat am fotografiat). Erau extrem de prietenosi, cum n-am vazut in Bucuresti.Era suficient sa dai un “buna ziua” si discutia putea incepe. Te rataceai sau pur si simplu intrebai cum sa ajungi intr-un loc? Ei bine, lasau totul balta si mergeau cu tine 15 - 20 de minute sa-ti arate drumul. Pai cred ca oamenii astia ar uri Bucurestiul , daca ar trebui sa vina in vizita. Imi inchipui cum s-ar simti daca ar trebui sa ceara niste lamauri pe strada si bucuresteanul, grabit, le-ar arunca pe graba, 2 vorbe printre dinti. De stat aici cred ca n-ar rezista nici macar o saptamana.
Odata, dupa ce ratacisem cateva ore pe dealuri m-am reintalnit cu niste oameni cu care vorbisem anterior (erau la coasa). Am mai schimbat doua vorbe si le-am zis ca ma grabesc, ca mor de foame si ma asteapta gazda cu masa. "Pai stai sa mananci cu noi..." Si dealtfel de fiecare data cand mai vorbeam cu oameni, daca aveau cate ceva de mancare, ma imbiau si pe mine. Si ca o paranteza: daca mergeti pe acolo, atentie ce comandati. Oamenii au alta notiune despre cum trebuie sa arate o portie de mancare. Comparativ cu Bucurestiul, as zice ca portiile sunt macar de 2 ori mai mari si sa nu patiti ca mine in prima zi. Nu mancasem nimic toata ziua si prima masa a fost pe la ora 20. Rupta de foame am comandat o supa si un snitel. Apoi supa a venit intr-un castron urias, iar snitel atat de mare si cartofi atat de multi inghesuiti intr-o farfurie, zau ca n-am vazut. Si cum nu-mi place sa las in farfurie, am mancat tot. Am incercat sa dorm, ca eram rupta de oboseala, m-am perpelit ce m-am perpelit si la 2 noaptea faceam ture prin curte, ca ma durea burta de cat mancasem. lol Pe urma, peste tot, am comandat un singur fel de mancare…
Intr-o seara stateam in mijlocul unui raulet la expuneri lungi. Si hop, apare un alai de nunta. Cum era spre sfarsitul perioadei si nu mai vazusem alta, o iau la fuga spre ei sa fac macar 1 - 2 poze. Ei….se pare ca atunci m-am intalnit cu Obiceiul…ha, ha, ha. Ginerica se repede la mine cu o sticla de palinca. Ii urez eu de bine si omul zice: “trebuie sa luati 2 guri, in sanatatea noastra”. Nu-mi place palinca, dar ce era sa fac??? Iau doua guri, mai zic vreo doua de bine si brusc ma ataca nasul, cu alta sticla. Iau si de acolo 2 guri, apoi inca un nuntas… Deja la al 4-lea am dat sa refuz. “Vai de mine…dar trebuie sa luati 2 guri de la toti cei care va poftesc”. Ma uit in jur…alaiul maricel, sticle multe… In fine…toti au trecut pe la mine si desi am incercat sa ma prefac ca beau, niste palinca de la fiecare tot a ajuns in stomac. Asa ca ioc poze cu nuntasii (nici macar nu era ce m-ar fi interesat, ca erau imbracati “ca la oras”), ioc poze la rau, am plecat vesela si cherchelita la culcare.
La Sapanta alta atmosfera. Acolo oamenii au priceput ca trebuie sa scoata cat mai mult din turism, asa ca se dadea un mic spectacol. Pe multe garduri erau atarnate cuverturi, haine, saculeti… Fiecare, dupa pricepere, statea la poarta si cosea, toarcea sau chiar tesea(am vazut niste razboaie de tesut cum nu vazusem). Cimitirul vesel era mult mai mic decat imi inchipuiam, dar o taxa de intrare (si alta de fotografiere) se lua. Odata m-am apropiat de gardul din spate si pentru ca eram cu aparatul in mana o taranca a sarit la mine “nu aveti voie sa intrati pe poarta aia, se intra prin fata, unde se plateste”. Aveam de gand sa fotografiez, ce-i drept, dar exact o poza cu gardul in prim plan a…Am renuntat, ca poate se infigea in parul meu, ha, ha, ha. Era si o crescatorie de pastravi acolo. Oamenii mergeau, vedeau (eu n-am fost) si cumparau peste cu gramada, sa duca acasa. Chiar ma distreaza, ca imi amintesc de niste oameni din curte. Cumparasera cateva kg bune, era prima oara cand curatau peste si parca erau gata- gata sa dea la rate. In fine, termina ei, pun pestele la congelat ca sa-l duca la Bucuresti, moment in care ii intreb: “dar cat e pestele la crescatorie, si cat e la Bucuresti?” Ii vad ca se albesc la fatza…si-au dat seama brusc ca pastravul in Bucuresti era mult mai ieftin. ha, ha, ha
Si am fost si cu Mocanita, si n-am simtit cand au trecut orele de dus si intors. Am lasat si un capac de obiectiv pe drum, pentru ca trenuletul are vagoane deschise, cu grilaj. lol
Ce sa spun, nu mai lungesc povestea....m-am simtit grozav in zona si am ascultat o gramada de povesti frumoase si vesele, altele triste. Si peisajul mi-a placut extrem de mult pentru ca era foarte relaxant. Sunt hotarata sa ma intorc candva acolo, nu stiu daca anul acesta, pentru ca locul m-a fermecat. Si poate a doua oara am sa fotografiez mai bine, pentru ca n-am sa mai fiu atat de surprinsa de toate cele…

Si revenind de unde am plecat: acolo nu mi s-a parut nici a sat, nici a oras, pentru ca erau din amandoua. Iar satele din sud arata foarte mult ca in pozele omului de la care a pornit discutia, urate sau murdare.
Deci cum ramane cu autenticul sat romanesc? L-ati gasit undeva? Povestea mea ati auzit-o, as fi curioasa sa mai aud si p-ale altora. Si promit, candva, sa va arat si niste poze de acolo… :)
#106315 (raspuns la: #106278) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
satul romanesc - de niculae la: 17/02/2006 09:36:44
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
- Jumatate din familia mea locuieste in Maramures,acolo am petrecut si eu o parte a copilariei si primul loc de munca:padurar la Borsa.Ultima data am fost pe acolo vara trecuta.Sony lansa o noua camera (de filmat) HDTV si nu vroia sa o prezinte doar cu filmul venit de la firma mama,ci insotita de un filmulet,cu locuri reprezentative (frumoase) pentru Romania,ca sa vada filmangiii romani cum arata tara lor,locurile cunoscute si filmate de ei mai inainte,vazute acum cu noua cucerire tehnica HDTv.Am beneficiat asadar de un tur al Romaniei de la Vama Veche,Delta, Moldova, Iasi, Manastirile Moldovei, Prislop, Maramures, Apuseni, Sighisoara, Hunedoara, Balea, etc,etc,aproape tot ce se poate vedea in oarecare viteza (totusi).Nu stiu cat de dezamagita a fost domnisoara Rosana,dar,eu pot sa va spun,ca atunci cand se va stinge ultima generatie nascuta inainte de "Cealalta Revolutie" (comunista),deci,cei azi in varsta de peste 60-65 de ani, Maramuresul acela despre care tot vorbim va mai exista doar prin muzee si pe la punctele turistice.Atunci vom intelege vorba "ce am avut si ce am pierdut" As putea sa va povestesc mult mai multe,oricum prea multe ca sa incapa in cateva mailuri,dar,asta din pacate nu ar schimba absolut nimic.
- Citez din memorie trei versuri de Marin Sorescu:
" Au disparut corturile armatelor biblice,
Vor dispare si zgarie norii
- Ce bine,ca am apucat sa-i mai vedem "
(erau scrise cu mult inainte de 11 septembrie) parafrazand,va spun si eu:
- inca mai exista Maramures,grabiti-va sa apucati sa-l mai vedeti
si vedeti-l cat puteti mai frumos si mai poetic,sau,cum vreti voi, fiindca,peste nu prea mult timp,oamenii vor vedea,doar,imagini (si ale voastre) despre acel Maramures.
- Nu am putut vedea (nu-l pot gasi) reportajul fotografului ungur,doar, poza cu Dacia in parau si mi-a parut frumoasa si interesanta.Oricum ar fi celelalte sa fie dumnealui sanatos si sa vada ce vrea si cum vrea si la noi si pe unde s-o mai duce.
- Ma deranjeaza mai putin (aproape deloc) punctul lui subiectiv sau poate tendentios de vedere,fata de cat ma deranjeaza faptul ca,din pacate,are dreptate si nu e nevoie sa faci nici un efort,gasesti mizerie peste tot.
- Am avut ginionul sa vreau sa merg la WC la manastirea Voronet,nu va povestesc cum putea arata wc-ul (singurul)din parcarea manastiri,imaginati-va ce poate fi mai rau.Pentru turistul (mai ales cel occidental) nevoit sa foloseasca un astfel de loc,imaginea va ramane puternica si concreta, suprapusa peste toate celelalte. Nu va povestesc ce vorbe am putut auzi de la stareta manastirii Barsana,desi,platisem tot ce ni se ceruse la intrare,intrasem cu sculele la vedere ( filmam doar exterioare,era un film de propaganda,in folosul tarii,platit de japonezi,nu aveam nici un motiv sa fim incorecti ) si unde dupa o cearta ca la usa cortului am plecat scarbiti, nu fiindca ne putea opri cineva sa filmam,ci fiindca ne pierise tot cheful.
- as putea descrie zeci si sute de situatii de acest fel,din fericire eu ma incapatanez sa vad brazii si ceatza si casele vechi,gardurile si copii,caii,carutele,lautarii si tot ce-mi mai place mie,din cele care am norocul sa-mi iasa in cale,dar,nu pot sa-i condamn deloc pe cei care vor sa vada si altceva.Daca o fac si cu talent,cu atat mai mult,sunt obligat sa accept ca acele lucruri exista si exista si oameni care le vad si le judeca asa cum vor.Asta poate un motiv de suparare.
#106587 (raspuns la: #106315) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cactusel mititel - de anisia la: 07/03/2006 10:08:40
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
'neatza-tzi zic acum nitel,
si in pas de defilare
te invit acum la soare!
nu mai sta cu nasu'n carti
ori ascunsa printre harti,
hai cu mine la plimbare
un' vedem cu ochii-n zare,
ca astazi e baba mea
si-ai sa vezi ca nu sunt rea!
sunt un general haios
si stiu, pe un ton mieros,
sa le zic la pifanei:
UNDE-MI SUNTETI, GOLANEI???!!!
CA ASTAZI EU MA SERBEZ
CA-S BABUTZA DE LA FEZ
cum? nu stii ce-i aia Fez?
unde sus, pe meterezi,
case vechi in haine noi
construiau ei amandoi.
scrie colea-n poezia
despre Fez si armonia.


ei, lasa c-o sa trancanim
la plimbare cand pornim.
vino, vino, pas de fuga
si de poti, ia si pe gaga,
ca sa facem tu, un trio
si sa trancanim cu brio :))
___________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...
#110006 (raspuns la: #109962) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
omule - de anisia la: 08/08/2006 20:02:41
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA - REPRIZA A DOUA)
suntem unii dintre noi
ce ne stim de-un an sau doi,
suntem altii, drept sa spun
ce recordul il rapun
cand e vorba de facut
prieteniei trainic scut.

bucurosi suntem de-asemeni
sa primim la noi alti semeni
prieteni noi, in casa veche
pot oricand gasi pereche
de cuvinte, ori de gând
de-un surâs nascut plapând.

ia un loc, ascute-ti pana
joc de vorbe cu stacana
bem pe rand, ne veselim
zat in ceasca sa dospim...
:)

_________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...
#138092 (raspuns la: #138081) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
lume noua in casa veche - de anisia la: 14/01/2007 18:42:17
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA - REPRIZA A TREIA)
bun venit la noi, neculce
dorurile-ti sa se culce
intr-un lan de grau lucind
soarelui cant glasuind
te-o servi cu o duceatza
din petala roz si creatza
de trandafir inflorit
cules de la rasarit
si ti-om da sa bei siropul
de nuci verzi ce-am luat din nucul
cel batran si vesnic bland
ce ne tine tot tacand
toate dorurile-n umbra
si privirea, cand e sumbra

bucuroase te primim
de vizita-ti multumim
_________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...
#168671 (raspuns la: #168580) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de maan la: 19/06/2007 14:17:54
(la: Intrebari pentru cine vrea sa raspunda.)
Credeti ca o gradinita cu program redus si limbi straine ar fi ceva interesant ?
ar fi ceva interesant daca ai avea cadre didactice bine pregatite si daca ai cunoaste umpic sistemul.

O firmã care organizeazã evenimente speciale (aniversãri, nunti, botezuri, etc.) poate fi accesibilã pentru un începãtor ?
asta-mi mare mult mai la indemana, dar depinde unde locuiesti.
intr-un oras de provincie, unde lumea-i obisnuita sa-si organizeze singura petrecerile, nu stiu cat succes ai avea.
poti sa faci si-o firma care sa faca curat dupa petreceri ... ii oricum mai usor de gasit personal.

Dar o agentie pentru reclame ? Poti sã faci o echipã de lucru pe care sã te bazezi ?
mah, in principiu poti sa faci orice.
cred ca ai nevoie si de o doza mare de inconstienta ... am senzatia ca-n demersurile astea ai tot atat de multe sanse sa castigi, cat ai sa pierzi.
si ma mai gandesc ca un lucru important, ce ar putea atarna greu catre reusita e sa-ti placa ce faci.
astfel incat sa nu iei ca pe-o corvada ci ca pe un joc ... sa nu extenueze, ci sa te stimuleze, oricat de mult ai munci.


dup-aia am observat ca societatea noastra e centrata pe consum ... ai putea sa faci un restaurant, cu terasa.
sa restaurezi o casa veche si sa-i pastrezi misterul prin decoratiunile interioare, sa constuiesti unul dupa niste planuri fantasmagorice...

io mi-am dorit sa am un hotel la mare si sa-l manageriez singura.
si-mi mai doresc o ceainarie, o cafenea unde sa aduc toate soiurile posibile si sa le ofer musteriilor cate-o havana din partea casei c-un bluess languros in fundal.
asta nu-i greu...:)
*** - de Honey in the Sunshine la: 19/06/2007 15:50:14
(la: Intrebari pentru cine vrea sa raspunda.)
Am eu o idee de afacere:

Maan deschide un restaurant intr-o casa veche brancoveneasca si in spate picky are o editura exclusiva unde ar putea sa-i publice pe Realdo si Guinevere in editii de lux exclusive. Clientii primesc la masa carti proaspat tiparite, le consuma si daca vor, le iau acasa (asa picky impusca doi iepuri dintr-un foc: libraria si editura).
Iar prietena lui cher foloseste restaurantul lui maan ca sa organizeze cine de afaceri, petreceri si zile de nastere.
Inca nu stiu ce rol as putea sa am eu, dar sigur imi vine o idee:)
:))))))))) - de zaraza la: 07/07/2007 01:30:56
(la: Ce cititi... la toaleta?)
ce sentiment reconfortant, nu sunt singura! sau mai bine zis, nu suntem singurii, avand in vedere ca barbatu-meu intentioneaza sa monteze un raft de carti in baie. momentan folosim pervazul geamului (ca stau intr-o casa veche si baia e o incapere normala, cu fereastra normala. cand fac dus, vad si ce masini trec prin fata casei, ca pic exact in unghiul dintre geam si perdea). asa, deci pe pervaz se afla in acest moment: nenumarate reviste de moda vechi si noi, almanahul anticipatia 1987, niste aventuri de tom clancy (nu mai stiu numele, ca nu ma innebunesc dupa autor), "ghidul autostopistului galatic" (a-ham), revista femeia pe aprilie, o carte de speologie (pesterile muntilor nu stiu care) care chiar nu stiu ce cauta acolo, vreo doua carti caramizi de informatica (linux si altele), un tratat de astrologie si un volum din ciresarii (mi se pare ca 3-ul). oameni culti dom'le!

zaraza
#213070 (raspuns la: #213064) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
licurici, - de clear sky la: 13/10/2007 21:34:48 Modificat la: 13/10/2007 21:57:44
(la: Hai la plimbare...)
tot orasul meu e o gradina, iar atunci cand sunt trist merg intr-un parc, cand sunt vesel, merg in alt parc, daca sunt nostalgic, merg pe o strada cu case vechi, uneori merg la o cafenea retro (chiar dace e cam scump), alteori ratacesc asa, la intamplare, pe strazi al caror nume nici acum nu-l stiu, chiar daca sunt in mijlocul orasului, iar orasul e atat de mic ca nu are decat mijloc...uneori hoinaresc pe muntii care inconjoara orasul...imi place sa-l privesc de sus...alteori merg la biserica veche si la turn ca sa ma incarc de trecut...In cate locuri l-as duce pe prietenul care vrea sa vada orasul pe care-l iubesc! Orasul meu e parte din mine si ar fi ca si cum mi-as plimba prietenul prin sufletul meu



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...