comentarii

casatoreste-te cu cineva


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
...chiar "simpla"? - de sanjuro la: 13/10/2003 04:01:21
(la: Dragoste)
Nu am stiinta de dragostea "conditionata", OFEMEIE, (sau Alexandra?).
Daca ne referim la "sex", inseamna sex platit, sau din interes.
Daca ne referim strict la sentiment, in dragoste trebuie sa te implici total, fara sa ceri nimic in schimb. Poti sa-i spui cuiva: te voi iubi, dar trebuie sa te casatoresti cu mine, sau sa te imbraci in negru, sau sa-ti tunzi barba? Nu poti conditiona un sentiment. El exista, il simti, si poate disparea asa cum a aparut.

Se spune ca prima dragoste nu se uita. Este adevarat, dar cea care conteaza este ultima. Restul este doar statistica. Cu varsta acest sentiment devine mai cerebral si mai profund.
La fel si cand faci dragoste prima oara, (sau sex, dupa caz, sau cum simte fiecare). Nu uiti. Dar conteaza acel, (sau acea) care te-a facut sa te simti cu adevarat femeie, (sau barbat). Restul...

Cred ca te-ai gandit mai curand la termenul "pura" decat "simpla",
pentru ca INTODEAUNA dragostea e complicata, mai ales cand nu este impartasita sau imposibil de implinit, si se transforma treptat in obsesie...in chin.


sanjuro
#1127 (raspuns la: #1115) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
o discutia asupra unui mesaj despre Franta.. - de Jimmy_Cecilia la: 17/11/2003 05:43:02
(la: Viata si integrarea romanilor in Franta)
am citit in "casa si familia" un mesaj destul de revelant despre integrare si de ce se plang unii români de Franta,
il dau mai jos in copie, este scris anonim, este mesajul nr.3299, din 5 noiembrie..

"am plecat in urma cu doi ani in fr pentru a ma casatori cu un francez..si o data ajunsa aici viata nu a fost tocmai roz..;e una sa iubesti pe cineva si alta sa locuiesti cu acea persoana;;intervin o multime de nimicuri esentiale legate de diferenta de cultura, mentalitate, personalitate, etc. "

nu francezii sunt de vina, daca o romanca se casatoreste fara a cunoaste personalitatea si persoana cu care vrea sa traiasca!

"si eu la ro aveam un post foarte bun;;;eram cunoscuta..;aici am devenit o anonima, care trebuia sa se inghesuie printre analfabeti si nespalati in fata prefecturii la coada pentru titlul de sejur
in roamnia ma mandream cu originile mele ardelenesti. in franta romanii nu sunt bine vazuti. sunt considerati hoti.
in ro dadeam un telefon, plateam peschesul de cuviinta si rezolvam problema. in franta ca sa obtin titlul de sejur a trebuit sa indur la umilinte incepaind de la ghiseul consulatului roamn si terminand cu prefectura "

cand vi intr-o tara, mergi inspre oameni, nu te crezi superior (a) si nu-i dispretuiesti..
si francezii fac coada, ca toata lumea pe la administratii.. si in Romania se face coada, sa stai la rând nu este o umilinta...
când locuiesti intr-un mic sat, esti cunoscut, cand te muti la Bucuresti, cine are pretentia sa fie cunoscut?

Cersetorii stau ilegal in Franta, nu se duc sa aiba acte!
Poate ca cei calificati de doamna anonima drept "cersetori, nespalati, analfabeti" erau tot români, cu diplome si specializari, dar din cauza mizeriei din Romania, si-au luat lumea in cap...
vina lor, ca n-aveau bani in Romania...


"la ro eram independenta din punct de vedere material. aici am ajuns breloc la portofelul sotului meu..situatie foarte greu de acceptat pentru o persoana independenta ca mine. la inceput m am simitit foarte umilita ca trebuia sa cer bani de buzunar, ca trebuia sa dau cuiva socoteala de ce fac cu bani, etc.."

un proverb spune : cum iti asterni, asa dormi!
francezii ar fi de vina ca "anonima nu avea "bani de buzunar"...
cand esti o persoana independenta, nu te casatoresti, mai trebuie sa si ai cap, sa judeci, ca nu tot ce zboara se mananca si in Franta nu umbla cainii cu colacii in coada...
sau te arunci pe capul primului venit, doar sa pleci din România, si atunci iei si riscurile..


"aici trebuie sa fii extrem de politicos , francezii au alte codu ri culturale. pe care daca nu le cunosti te frigi"

si asta ca o ultima aberatie!
in Franta trebuie sa fi politicos.. dar trebuie sa fi politicos peste tot si sa ai bun simt.
Cand intri intr-un magazin, spui "buna ziua", cand te duci la piata, dupa ce platesti si-ti iei marfa, spui "merci" si "la revedere"...
auzi! alte coduri.. de ce? In România intrii si iesi ca boul? nu saluti?

Concluzia: iata un exemplu tip de cei care critica francezii!
ce-au fost in Romania de-si permit sa aiba asa pretintii?
au avut bani multi de au putut sa plateasca "spaga" in toate locurile? au incurajat coruptia?

Crede ca francezii trebuie sa se ploconeasca in fata ei? s-o astepte cu covorul intins?

Aici locul ti-l cuceresti dupa merite
La primul contact, lumea te judeca dupa politete, bunul simt si respectul pe care il ai pentru altii...
Prin comportare dovedesti ca esti altceva decat un tigan sau hot..

Si nici francezii si nici Franta nu sunt responsabili de o casatorie ne-reusita, sau de iluziile matrimoniale pierdute..
RUSIA / SPIRITUALITATEA RUSA - de Catalina Bader la: 22/11/2003 23:22:26
(la: Vina de a fi rus?)
eu cred ca nu conteaza in ce BISERICA NE RUGAM
daca acest lucru ne face sa FIM mai aproape de Dumnezeu
si mai aproape de noi insine

eu nu merg la Biserica decat in noaptea de PASTE
cand moare un prieten
cand se casatoreste un prieten
cand se boteaza un CRESTIN

De Craciun,
BISERICA este in CASA MEA.
DUMNEZEU ESTE INVITATUL MEU LA MASA.
IUDA NU E PRINTRE NOI.

asta nu inseamna ca nu inteleg cine este Dumnezeu intr-o moschee sau intr-o biserica evanghelica sau una catolica.

Cred ca mesajul transmis intr-o Biserica conteaza.
Ca e rusa, albaneza, ca este Sinagoga...
nu CONTEAZA!

pentru ce sa ne cream singuri bariere?!

Si ce avem noi cu poporul RUS: credeti ca omul de rand ne-a creat noi generatii de sacrificiu in ROMANIA?
Credeti ca TOLSTOI nu este o VALOARE?!
Credeti ca SATRA - imnul TIGANILOR nu ne reprezinta pe noi ca oameni, cu ceea ce este BUN si RAU in NOI?
Credeti ca muzica clasica RUSA este lipsita de valoare?

ATI CITIT Dr JIVAGO?!
ca sa intelegeti ca haituiti de istorie nu suntem numai noi: romani, evrei, indieni americani?!
ati ascultat muzica filmului dr JIVAGO?!
Lara's THEME - este tema de GANDIRE.Am dedicat aceasta melodie, la nunta mea, PARINTILOR NOSTRI...
Va rog sa o ascultati.

Si sa cautati acest film
pentru a intelege
LEGATURA DINTRE NATURA SI MUZICA
si dintre MUZICA si NATURA

RUSIA e mare. SI PROFUNDA.

UN OCEAN INTUNECAT:
napraznica si melodioasa,
haos si armonie
luptand pentru supravietuire ca noi toti.
Sublima pt ca din cel mai mare GUNOI rasar FLORILE...
Legaturile dintre oameni - de (anonim) la: 27/11/2003 20:59:42
(la: Radu Herjeu: televiziune, radio, prietenie si cultura)
Profit de faptul ca ai spus ca putem discuta despre orice. Iata ce anume ma preucupa pe mine: legaturile superficiale dintre oameni. Si cand spun asta merg pana la legaturile dintre persoanele aceleiasi familii. Probabil ca par caraghioasa punanad astfel de probleme, dar de atatea ori mi s-a intamplat sa vreau sa vorbesc cu cineva, si desi nu locuiesc pe varful muntelui, sa nu fie nimeni langa mine.
Apoi se intampla sa te casatoresti si realizezi ca suferi din nou de singuratate, de data asta de singuratatea in doi. Asa se face ca singurul refugiu iti sunt cartile care ti-au fost aproape intotdeauna, dar tu cu oamenii nu mai comunici de multa vreme, te izolezi treptat si devii un fel de ciudatenie pentru cei din jurul tau, care iti reproseaza ca te-ai "schimbat".
Cam acestia cred eu ca ar fi foarte pe scurt pasii spre singuratate.
Ma intreb daca nu cumva si Livia din "Un incident de Craciun", nu a simtit aceleasi lucruri, doar ca ea nu a mai ajuns la "singuratatea in doi".
Pe tine, Radu, sigur nu te-am facut sa zambesti, dar sper ca nici pe cei ce vor citi.
Scuze pentru faptul ca astazi nu am reusit sa-mi fac un nume de utilizator, dar voi fi Falfabeta, ca sa nu fiu chiar un anonim.
#5446 (raspuns la: #5355) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Destinul unui exilat: Mihail Dim. Sturdza - de ARLEKYN la: 20/12/2003 09:11:18
(la: Romani in strainatate)
Destinul unui exilat: Mihail Dim. Sturdza

- De la ministerul de Externe francez la Europa Libera

Stranepot al domnitorului Moldovei, Mihail Sturdza (1834-1849), Mihail Dim. Sturdza inainte sa emigreze in Occident a trecut prin inchisorile si lagarele de munca comuniste. Diplomat al Institutului de Stiinte Politice din Paris, angajat al Departamentului de Schimburi Culturale si Stiintifice de la Ministerul de Externe al Frantei, interpret oficial pentru limba romana al presedintilor Frantei, redactor politic la Departamentul Roman al Institutului de Cercetari al postului de radio Europa Libera. Cunoscut si apreciat istoric, autor a zeci de studii publicate in prestigioase reviste din Occident, autorul monumentalei lucrari Dictionnaire Historique et Généalogique des Grandes Familles de Grèce, d'Albanie et de Constantinople, Paris, 1983.


M-am nascut la Bucuresti, in 1934, unde locuia familia mamei mele, intr-o familie socotita de vita veche si cit se poate de mosiereasca. Familia tatalui meu locuia la Iasi unde mi-am petrecut toata copilaria, pina la spargerea frontului in 1944, cind ne-am mutat cu totii definitiv la Bucuresti. Clasele primare le-am facut la Iasi, liceul l-am facut la „Dimitrie Cantemir", la Bucuresti, de la prima pina la ultima clasa. Doua saptamini dupa darea bacalaureatului am fost arestat sub acuzatia de a nu fi denuntat un complot care de fapt nu exista. Eram cel mai batrin din lot, aveam 17 ani, cel mai tinar avea 15 ani. Eram patru fete si vreo 10 baieti. Unii dintre noi au fost eliberati dupa trei luni de ancheta, ceilalti am fost dusi, dupa interogatoriile care au durat o luna la Rahova, la fortul Jilava, unde am stat trei luni. La Jilava am stat pina in noiembrie '52. De acolo ne-au despartit. Eu am fost trimis mai intii in lagarul de triaj si iarasi de foame de la Ghencea, apoi la Bicaz, la lagarul de munca fortata. Se construia acolo barajul pe Bistrita. Eram daca nu cel mai tinar, in orice caz printre cei cinci sau sase detinuti politici cei mai tineri ai acestui lagar, unde, de altfel, chiar dupa conventiile internationale nu ar fi trebuit sa ne aflam, conventiile aparind pe minori de rigorile muncii fortate. Am fost condamnat la trei ani de pedeapsa administrativa. Pedeapsa administrativa insemna sederea - fara condamnare in urma unui proces - in inchisori si lagare de munca la fel cu condamnatii politici, osinditi la tot felul de pedepse, in functie de vina care li se imputa. Dar ce importanta avea asta pentru Securitate, sa fii sau sa nu fii vinovat? Faceam parte dintr-o clasa sociala care trebuia distrusa. Au fost si perioade cind in acelasi lagar erau si detinuti de drept comun. Dupa Bicaz, din '53 pina in '54 ne-au dus in alt lagar de munca cu un regim mai usor - Stalin murise, ne-au transferat la Onesti, de unde am fost eliberat nu dupa trei ani, ci dupa 22 de luni, in noaptea de 30 aprilie spre 1 mai 1954. Am debarcat in Gara de Nord, cu un bilet de drum, dat de directia Penitenciarelor, in ziua cind la Bucuresti se serba ziua muncii, 1 mai, si tot orasul era mobilizat la defilare. In toamna anului 1954, urmind sfatul unui fost coleg de liceu, m-am inscris la examenele de la facultatea de filologie, presupunindu-se ca la sectia de italiana as fi avut mai multe sanse de a fi admis decit la istorie, din cauza, natural, a dosarului meu, al unuia cu origine nesanatoasa. Preocuparile mele ma duceau spre istorie. La toate facultatile erau vizite de prezentare a institutiei. La istorie a venit sa ne arate facultatea insusi profesorul Andrei Otetea, caruia m-am adresat spunindu-mi numele. Si intrebindu-l daca ma sfatuieste sa dau examen la istorie mi-a raspuns discret, dar ferm, ca acolo n-as avea nici o sansa. M-a sfatuit sa-mi incerc norocul in alta parte. Am fost admis la filologie, unde am urmat cursurile in mod normal. Au fost citeva arestari, dar putine, si la Facultatea de Filologie in momentul revolutiei maghiare din 1956, dat fiind ca studentii de la filologie au fost mai moderati, nu si-au manifestat entuziasmul ca la alte facultati. La sfirsitul studiilor era instituita o comisie de repartizare la locurile de munca, compusa din studentii cei mai meritorii din punct de vedere al convingerilor politice. Seful acestei comisii, nu-i voi da numele, este un personaj astazi extrem de important in fruntea Academiei Romane. Atunci era un tinar activist de partid extrem de vehement si chiar violent in limbaj. Am fost repartizat ca profesor de muzica, intr-un sat de linga Oradea Mare, unde ducindu-ma am obtinut pe loc o hirtie din care reiesea ca ei n-au nevoie de profesori de muzica. Am revenit la Bucuresti, unde dupa trei luni am gasit un post de invatator in comuna Mereni, judetul Vlasca, nu departe de gara Videle. Traiectul il faceam cu trenul, luni dimineata plecam, vineri dupa-masa reveneam la Bucuresti. In acea vreme, adica in 1961, se manifesta un anumit dezghet politic in tara, incepusera legaturile cu firmele occidentale, intreprinderile industriale romanesti aveau nevoie de traducatori. Cunosteam franceza, cunosteam engleza, m-am angajat la Iprochim, un institut de proiectari tehnice. Rusa n-am invatat, dupa cum n-a invatat-o nimeni dintre colegii mei, in decursul anilor in care a fost impus studiul acestei limbi in licee. M-am familiarizat destul de repede cu traducerile tehnice care erau extrem de bine platite. Eram platit cu 1500 de lei pe luna. Lucram cu alti doi colegi de facultate, pe care eu i-am adus, nici ei nu gasisera de lucru. Unul era Sorin Marculescu, astazi director adjunct la Editura Humanitas, care a reusit destul de repede sa scape de traducerile tehnice pentru care nu avea nici un fel de aplecare, celalalt coleg a fost Mihai Gramatopol, elenist, latinist, pe care o moarte timpurie l-a rapit nu demult dintre noi. Cu ei am ramas prieten de atuncea, ne facusem si serviciul militar impreuna. Avusesem la filologie un grup de prieteni din care mai facea parte Serban Stati, ajuns mai tirziu ambasador la Roma, Radu Niculescu, un filolog de foarte bun nivel care a murit tragic, Sorin Alexandrescu, pe care toata lumea il cunoaste, mai intii profesor universitar in Olanda, astazi revenit in tara, foarte activ in mediile culturale si editoriale.
Dupa 1948, aproape toti membrii familiei mele trecusera prin inchisori. Bunica din partea tatei si mama mea, de exemplu, fusesera acuzate de spionaj in favoarea englezilor, dat fiind ca, foste proprietare de paduri, avusesera niste contracte, pe vremuri, cu firme englezesti care cumparau cherestea. Acele contracte au fost descoperite de Securitate si trebuia sa se fabrice ceva, de exemplu spionaj pentru Anglia, cu bunica, cu mama, cu un intreg lot de fosti negustori de cherestea din Galati, de fabricanti de lemnarie, din Piatra Neamt, de fosti generali mosieri care trebuiau cu totii sa faca parte din acele inscenari judiciare atit de frecvente pe vremea comunismului. Din lipsa de probe, tot lotul a fost totusi eliberat dupa noua luni. Patru ani mai tirziu, in 1957, bunica mea, a reusit sa fie scoasa din Romania de niste rude de-ale ei din Grecia. Au urmat tot pe aceiasi cale sora mea, apoi o sora a mamei cu sotul ei si doi copii. In urma unei interventii venite din Franta, a plecat si matusa mea Elena Bratianu, vaduva lui Gheorghe Bratianu, ucis in temnita de la Sighet. In sfirsit in 1963, in decembrie, am plecat si eu, fiind obligat atunci sa renunt la cetatenie.

- Cum se pleca in acei ani?

In acei ani nu se pleca, de regula, decit cu mari greutati, clandestin, incepind din 1947, de la inceputul anului 47, cind lumea, mai ales burghezia si-a dat seama ca situatia era fara scapare, se pleca foarte greu cu forme legale, plecau cu forme legale pe atunci evreii, pentru ca era politica statului roman de a favoriza plecarea evreilor. Germanii, cealalta mare minoritate etnica nu puteau pleca.... erau deportati in tot felul de locuri indepartate. Se pleca extrem de greu prin legaturi foarte sus puse, pe care unii, foarte putini, le aveau printre responsabilii comunisti de mare influenta. Cazurile acestea erau foarte rare. In schimb, se fugea. Cum se fugea? Cei tineri treceau Dunarea inot. Era foarte riscant. Unii au fost prinsi si impuscati la granita. Altii erau prinsi in Iugoslavia si internati in lagare, dar nu erau returnati spre Romania, date fiind proastele relatii care existau intre statele Cominformului si Iugoslavia lui Tito. Altii erau intorsi de Iugoslavia in Bulgaria, unde erau internati in alte lagare. Cunosc cazuri, unde cei arestati in Iugoslavia au reusit sa scape vorbind doar frantuzeste, pretinzind ca erau francezi. Exceptind legionarii care fugisera intre 1941 si '44 in Germania sau Spania.... din acele categorii de fugari faceau parte atunci, in 1947-48, mai ales fostele cadre politice ale Romaniei Mari, oameni maturi, casatoriti. Pentru ei o fuga peste granita se facea cu riscul vietii, trebuiau luate si nevestele, multi au fost prinsi pentru ca trageau dupa ei valize noaptea, prin paduri. Granitele erau foarte pazite, dupa 1949 devenisera impermeabile,.... au mai fost citeva cazuri, putine dar spectaculoase, de fuga cu barcile pe Marea Neagra spre Turcia, iarasi foarte periculos, dupa aceia nu s-a mai plecat pina in 57, cind plecarea bunicii mele, atunci in virsta de peste 70 de ani si dupa aproape un an de puscarie, a constituit un fel de eveniment. Spun „un fel de eveniment" pentru ca in primele doua decenii de dupa Primul Razboi mondial bunica mea, Olga Sturdza, fusese Presedinta Societatii de Ajutorare a Orfanilor de Razboi, o asociatie caritabila careia ii donase si o mosie de linga Iasi, la Miroslava. Asociatia organiza camine, scoli profesionale pentru acei orfani. Bunica mea fusese o personalitate cunoscuta a Iasului, arestind-o Securitatea se gindise sa faca din ea o veriga a unui posibil proces de spionaj, la un capat societatea de cherestea de la Londra, adica imperialistii englezi, la celalalt capat generalii romani pe care bunica mea ii cunoscuse, adica tradatorii si mosierii. Numai ca multi dintre acei generali nu mai traiau, dupa cum si Societatea de cherestea imperialista nu mai exista. Securitatea a renuntat la inteligentul proiect. Dupa aceia, incetul cu incetul au reusit sa mai plece cite unii legal, pina cind prin 1965-66 au inceput sa se inmulteasca plecarile, obtinute foarte greu, dar totusi aprobate in cele din urma, datorita politicii guvernului comunist, care impingea fosta burghezie, intelectualii vechiului regim, peste granite. Fosta burghezie a oraselor, caci pentru chiaburi sau elementele anticomuniste de la sate nu exista nici o poarta de scapare.

- Si totusi, dupa '58, nu apare posibilitatea rascumparii, dupa ce la Londra s-a incheiat un aranjament intre Jakober, un controversat om de afaceri britanic, si seful rezidentei Romaniei de la Londra, Gheorghe Marcu?

Au existat cazuri foarte cunoscute dar si foarte putine, pentru ca ele erau negociate pe sume mari, intre 5 si 25 de mii de dolari de persoana. Ceea ce era foarte mult. Si azi e mult, dar atunci era ceva inaccesibil pentru pungile romanesti. Plateau rudele sau prietenii din strainatate. Si in cazul meu, care am plecat in decembrie 1963, deci si in cazul meu au fost duse din 1961 diferite tatonari din partea familiei mele din strainatate, atit familia mea romana cit si rude straine, pentru a se vedea daca prin Jakober nu se putea plati acea suma. Mergea greu, filiera cerea discretie. Cred ca s-ar fi definitivat negocierea daca nu ar fi intervenit o ruda de-a mea din Grecia, fosta personalitate politica, om batrin atuncea, dar care a vorbit direct cu ambasadorul roman la Atena. Asa ca am plecat fara ca formalitatile sa necesiteze vreo cheltuiala. Despre Jakober se vorbea mult. Dar cred ca relativ putina lume, poate nici 50 de cazuri, a trecut prin aceasta filiera. Nu stiu in ce masura Jakober era sau nu un om controversat. Nu stiu pe nimeni care sa-l fi cunoscut personal. Era un om de afaceri. Cred ca stia si romaneste. Intermediul sau roman, acum mi-am amintit, imi iesise complet din memorie, a fost generalul Marcu, de la Securitate bineinteles. Cazuri putine, dar care au avut parte mai tirziu de multa publicitate. Dupa aceia au inceput sutele, apoi miile de plecari pe cale legala, un adevarat exod, cu multe tracasari, cu formalitati nesfirsite, cu abandonarea locuintelor prin intelegeri oculte cu ofiterii care eliberau pasapoartele si care beneficiau deseori de predarea locuintelor pentru ei sau rudele lor sau prietenii lor. Cu cit se pleca mai mult, cu atit se lasau locuri si bunuri mai multe pentru oamenii regimului.

- Ati ajuns in Grecia?

Am ajuns in Grecia, unde am stat foarte putin, doua luni. La inceput am fost foarte impresionat de libertatea care domnea in Grecia, de faptul ca Grecia inainte de razboi fusese o tara saraca, mult mai saraca decit Romania, iar acum in '63 gaseam o tara prospera, unde totusi influenta partidului comunist era inca foarte mare. O tara care se refacea dupa grozaviile razboiului civil din anii 1947-52, si care nu-si revenise complet. Insa era o tara al carei progres economic era impresionant, rezultat, printre altele, al planului Marshall. N-am ramas acolo pentru ca nu cunosteam limba si toata lumea imi dadea sfatul sa plec in adevaratul occident, care pentru majoritatea romanilor era compus mai ales de Franta. Am plecat in Franta unde am lasat deoparte toate pretentiile legate de educatie si de studii si mi-am spus ca trebuie sa ma angajez acolo unde voi gasi de lucru, urmind ca pe parcurs sa studiez si alte posibilitati mai conforme cu preferintele sau cu pregatirea mea. Am fost anuntat ca la serviciile tehnice ale uzinelor Renault, birourile de proiectare cautau traducatori de engleza,.... am intrat deci ca traducator tehnic la proiectare, la Renault. Uzinele de automobile Renault erau un celebru bastion al partidului comunist francez. Sosirea mea acolo, venind dintr-o republica populara si socialista a constituit la inceput o curiozitate. Veneau multi sa ma vada ca sa auda, credeau ei, niste povesti entuziaste despre gloriosul regim comunist si zorile luminoase de dupa ceea ce noi romanii numeam Cortina de Fier si ceea ce francezii comunisti, care erau foarte numerosi si nu apartineau numai clasei muncitoare, considerau ca preludiul raiului pe pamint. Am fost foarte prost vazut, pentru ca relatarile mele despre inchisori, despre saracie, colectivizarea fortata, despre cozile la alimente i-au deceptionat intr-atit incit am fost considerat un personaj care n-avea ce cauta la Renault. Francezii au un spirit tolerant, dar am avut de nenumarate ori ocazia sa aud din partea lor observatia ca ce s-a intimplat in Romania este imposibil sa se intimple si in Franta pentru ca „noi n-o sa ne lasam dusi de nas", asa ziceau francezii. Pentru ei instaurarea unei dictaturi era un fel de pacaleala careia ii cadeau victime doar prostii. Francezii fiind prin autodefinitie inteligenti nu erau sa se lase dusi de nas de comunisti, vor sti ei foarte bine sa-i faca fata.

- Nu era socant pentru dumneavoastra, venind dintr-o tara comunista, unde majoritatea celor care nu erau incadrati in sistem erau anticomunisti, ... bine anticomunisti in tacere, asta dupa ce au fost anticomunisti cu arma in mina,... si sa nimeriti intr-o tara libera cu multi simpatizanti comunisti?

Francezul este ceea ce numim noi frondeur, e contra autoritatii si mai ales e contra autoritatii de dreapta. Atunci Franta era condusa de generalul de Gaulle, o personalitate foarte autoritara, de militar, care ducea natural o politica conservatoare, calificata drept fascista de cercurile de stinga din Franta si de catre partidele comuniste din Europa de Est si bineinteles mai exista atunci, acum 40 de ani, o clasa muncitoare care acum a disparut. In Occident astazi nu mai exista clasa muncitoare, exista o mica burghezie si cei care mai lucreaza ca muncitori, lucreaza ca muncitori calificati, nu mai au miinile minjite de ulei, lucreaza la masini perfectionate, se respecta programele de opt ore, pleaca in vacanta peste mari si tari,.... nu se mai poate vorbi azi de clasa muncitoare sau de mentalitate proletara. Dar in anii '60 ideologia si propaganda de stinga erau foarte active, de aceea pentru toate cercurile acestea, ce-si ziceau progresiste, o critica a comunismului era prost vazuta, ba chiar o dovada de primitivism. Se cunoaste reactia lui Jean Paul Sartre, dascalul stingismului, care, in momentul dezvaluirii crimelor staliniste de catre insusi Hrusciov, a fost de parere ca ziarele de stinga franceze sa vorbeasca cit mai putin de aceste crime ca sa, si aici citez, sa nu-i deceptionam pe muncitorii uzinelor Renault. Or, eu tocmai la uzinele Renault nimerisem. O serie de cadre, ingineri, medici, mai ales cei care venisera din Algeria din cauza razboiului colonial erau si ei anticomunisti dar n-o spuneau pe fata, erau prietenosi fata de mine, dar fara ostentatie.

- Care au fost primele impresii despre emigratia romanesca din Franta?

Primele contacte cu emigratia romaneasca au fost intimplatoare si nu le-am cautat. Vedeam romani, dar nu-i cautam cu dinadinsul. Ma duceam de citeva ori pe an la biserica romana din strada Jean de Bauvais, un mare centru al emigratiei. Acolo domnea preotul Boldeanu, fost legionar, lucru de care nu se prea vorbea. Ca persoana era foarte bonom si foarte accesibil. La biserica faceai cunostinte de tot felul. Bineinteles erau reprezentate acolo toate curentele emigratiei de la legionari pina la simpli tarani, fugari economici. Cind am venit la Paris era in toi procesul de calomnie deschis impotriva lui Constantin Virgil Gheorghiu, celebrul autor al unui roman de mare succes atunci, Ora 25, un roman de fictiune si cu o actiune cu totul inventata, al carui succes poate ca n-a fost chiar pe masura succesului altui roman inventat, Kaputt, al lui Malaparte. Constantin Virgil Gheorghiu intr-un alt roman al sau foloseste numele unui fictiv criminal de razboi pe care-l chema Rosetti, eu cred ca n-a facut-o dinadins. Niste membri ai familiei Rosetti aflati in Franta l-au dat in judecata. In proces a fost amestecata ca martor si Monica Lovinescu nu-mi mai amintesc daca si Virgil Ierunca. In fine a fost unul din procesele de senzatie. Tot in legatura cu emigratia se mai vorbea inca de atacul asupra Legatiei romane de la Berna, spre a se dovedi ca anumite cercuri sint sau nu sint infiltrate de securitate. Dupa atitia ani pot spune lucrurilor pe nume, n-am vrut sa fiu implicat prea de-aproape in conflictele si disensiunile emigratiei romane - cam identice cu cele care ravaseau toate emigratiile, compuse din oameni, care desigur doreau binele tarii, dar care, mai ales cei in virsta, nu aveau nici un fel de mijloace de a influenta guvernele occidentale sau opinia publica. Accesul la ziarele occidentale era daca nu oprit in orice caz foarte dificil. Unii erau prea vehementi, altii repetau la infinit tot felul de versiuni despre totalitarism care nu interesau Occidentul. Multi dintre cei tineri isi cautau un rost, cautau sa-si cistige existenta altfel decit pritocind la infinit niste resentimente care de fapt nu interesau mediile oficiale.

- Cum era structurata politic, profesional emigratia? Erau si membri ai partidelor politice care aveau grupul lor de admiratori...

Da, da... mai erau inca prezenti pe scena emigratiei romane oameni politici de suprafata. Generalul Radescu murise, dar mai traiau Gafencu, Alexandru Cretianu, Visoianu, Mihai Farcasanu, erau anumite poluri, personalitati discutate mai mult sau mai putin critic, care reprezentau Romania de dinainte de razboi, o Romanie pe cale de disparitie violenta. Se editau ziare. Comitetul National Roman scotea La Nation Roumaine, exista un ziarist evreu, René Théo, care scotea o gazeta sapirografiata foarte bine documentata, citeodata de scandal, dar nu de santaj, cum afirma astazi unii, care se numea B.I.R.E., Buletinul de informare al romanilor din exil, vreme de multi ani singura sursa de informare a diasporei romane. Emigratia era indusmanita. Erau legionarii, putini, dar activi, care nu puteau ierta regelui Mihai lovitura de stat de la 23 august. Existau citeva foste cadre ale partidelor liberal si national-taranesc cu oameni in virsta, mai degraba niste supravietuitori ai unui trecut care nu mai spunea mare lucru tinerilor, si apoi erau diferite organizatii de fosti militari.... era colonelul Emilian, care scotea ziarul Stindardul in Germania, ziar si mai virulent anticomunist decit B.I.R.E.. Sa nu-l uit pe Pamfil Seicaru... un ziarist curajos, dar pe care exilul nu-l iubea.

- De ce evitati contactul cu romanii din emigratie? S-a intimplat vreun incident anume? Sau pur si simplu va cautati un rost acolo si evitati gilceava.

Asa cum spuneti evitam gilceava. Mi-am dat seama ca a fi implicat prea mult in toate disensiunile acelea ridica un grup intreg impotriva ta. Prin simplul fapt ca esti vazut cu unii si nu esti vazut cu altii provoaca comentarii si iti aprinzi in cap niste probleme de care nu ai nevoie. In al doilea rind, tonul pe care se desfasurau aceste polemici in sinul emigratiei veneau de la niste oameni care n-aveau altceva de facut decit sa vorbeasca la infinit despre ce-ar face ei in caz ca ar cadea comunistii de la putere. Prea multe atacuri la persoana, o specialitate dimboviteana, atunci ca si acum. In al treilea rind, se stia ca exilul era infiltrat de informatori ai Securitatii, unul era chiar o printesa cu nume fanariot, si ca prin diferite mijloace de santaj fusesera recrutate anumite personalitati din emigratie. Unul din primele cazuri a fost acela a trei-patru persoane care plecasera cu regele dupa ce a abdicat, personal de serviciu, devotati regelui, dar familiile lor ramasesera in tara si au fost foarte repede obligati sa dea informatii Securitatii despre ceea ce se intimpla in locuinta regelui. Bineinteles, lucrul s-a aflat si ei au fost concediati. Mai tirziu a aparut un caz foarte mediatizat, al profesorului Virgil Veniamin, unul din directorii Fundatiei Culturale Carol I de la Paris, despre care s-a dovedit ca avind familia ramasa in tara a fost santajat de Securitate si obligat sa dea informatii. Acuma, ce informatii putea sa dea altele decit ca in ziua cutare un comitet roman de nuanta politica cutare se intrunea in sala cutare ca sa discute diferite probleme anticomuniste? Evident, stirea era vitala pentru Securitatea romana compusa din atitia oameni, foarte bine platiti ca sa asculte dupa usi si sa nu faca nimic altceva, de altfel rapoartele care s-au publicat in ultimii ani arata cit de prost informati si cit de deficienti din punct de vedere politic si cultural erau acei ofiteri carora le lipseau posibilitatile intelectuale spre a-si mobila rapoartele pe care le furnizau Bucurestiului. Un al patrulea motiv care nu m-a impins spre o deosebita implicare in zbuciumul emigratiei a fost ca m-am casatorit, traind de atunci, mai ales, in mijlocul unei familii franceze si al unui anturaj francez. Continuam sa vad romani, rude, citiva intelectuali din emigratie, participam la reuniunile redactiei periodicului Revue des Etudes Roumaines, citeam publicatiile diasporei. Dar sterilele controverse politice nu ma interesau. Legatura afectiva cu tara pierduta era pastrata de mine vie mai ales datorita studiilor istorice prin bibliotecile din Paris sau Londra.

- Cum a evoluat cariera dumneavoastra in Franta?

- Mi-am dat demisia din uzinele Renault dupa ce am gasit un alt post de traducator la o intreprindere de calculatoare, din centrul Parisului, o industrie aflata atunci la debuturile ei. Meseria aceea nu mi-a placut deloc. Nu sint facut pentru lucruri tehnice, nici pentru matematici. Printr-o coincidenta, am fost intrebat in martie 1968 daca-l pot insoti ca interpret pe generalul de Gaulle in vizita oficiala pe care urma sa o faca in Romania peste doua luni. Faptul ca alegerea serviciilor de protocol de la ministerul de Externe a cazut asupra mea se datoreste unei intimplari. Persoana care in mod normal ar fi trebuit sa-l insoteasca pe generalul de Gaulle a fost doamna Sanda Stolojan, pe care o cunosteam de mult, si de care continua sa ma lege o veche prietenie. Dar pentru generalul de Gaulle, d-na Stolojan avea un mare defect, era femeie. Sa explic: Generalul fiind un om inalt si impunator, cu o voce de militar si gesturi de actor era de parere ca linga el ar fi trebuit sa fie prezent un interpret barbat. Atunci, pentru ca d-na Stolojan sa nu fie sanctionata pentru ca nu era barbat, s-a decis sa fie prezenta la acele discutii dintre de Gaulle si Ceausescu care nu aveau loc in public. Pentru aparitiile in public ale generalului s-a socotit ca ma potriveam mai bine, fiind si eu inalt. Nu stiam atunci ca as poseda calitatile necesare pentru a fi un bun interpret al generalului de Gaulle, care era un om intimidant. Astfel incit am fost angajat sa fac, la inceputul misiunii, cercetari de biblioteca pentru a pregati discursurile generalului de Gaulle. Discursurile propriu-zise i le pregateau serviciile Presedintiei pe baza unei documentari istorice pe care am furnizat-o eu, documentarea asupra politicii prezente fiind, natural, data de serviciile ambasadei franceze de la Bucuresti. Discursurile erau intotdeauna, la cererea partii romane, pregatite dinainte, nu se improviza, si nu se improviza, in primul rind, deoarece Nicolae Ceausescu era incapabil sa improvizeze, el fiind nu numai un foarte prost orator, din punct de vedere sintactic, dar si un prost orator din punct de vedere al exprimarii, cu o vorbire sacadata si deficienta. Nu era un om limitat ca inteligenta. Era un om limitat ca formatie intelectuala. Si natural, un sclav al limbajului de lemn. Nu odata, improvizatiile oratorice, avintate, ale generalului de Gaulle au provocat surpriza publicului roman.

- Prezenta d-voastra ca traducator in delegatia franceza nu era o pilula prea amara pentru autoritatile romane?

Numele interpretului nu apare niciodata, nicaieri, pe nici un document publicat. Era comunicat doar oficialitatilor celeilalte parti, spre a i se rezerva un loc la ceremonii, in cursul deplasarilor, etc. Discursurile erau pregatite dinainte. Atit versiunea franceza cit si cea romaneasca erau schimbate intre parti, asa incit toata aceasta „prietenie calduroasa" era foarte ingradita de corsetul obligatiilor protocolului. De exemplu, la un moment dat, de Gaulle, caruia ii placeau comparatiile istorice curajoase si riscante, aicea la Bucuresti a vrut sa vorbeasca despre Basarabia, intr-un mod foarte aluziv. Partea romana l-a rugat sa nu atinga acest subiect, fraza a fost scoasa, eu am pastrat ciorna documentului care mi-a fost pe urma furata din casa de cineva care a fost trimis sa vada ce am eu la domiciliu meu, la doua-trei luni dupa ce se incheiase vizita. Aceste discursuri oficiale fiind foarte bine pregatite, generalul nu avea decit de pronuntat discursul, pe care chiar si la virsta lui il citea o data, de doua ori si-l memoriza, avea o memorie extraordinara, dupa care eu citeam versiunea mea. De vreo doua ori, din cauza programului foarte incarcat. am luat si eu parte la discutiile particulare dintre de Gaulle si Ceausescu. Elena Ceausescu era intotdeauna prezenta, ei aveau un interpret, Platareanu, foarte bun interpret, mai bun decit cei cu care am avut de-a face mai tirziu, alesi absolut pe linie de partid si ale caror cunostinte de franceza erau cam aproximative.

- Cum de au intrat in casa, la Paris, sa cotrobaie prin hirtiile dumneavoastra?

Au fost mai multe tentative.... propuneri de vizite ale unor fosti colegi de studii. Aceea care a reusit a fost comisa de o persoana pe care o cunosteam demult. Care a cerut sa stea o saptamina si care a stat vreo doua luni. Dupa aceia mi-am dat seama, a scotocit prin lucruri. Au disparut diferite scrisori, unele absolut fara interes pe care le primisem de la prieteni, dar si ciornele pregatite de mine pentru discursul generalului de Gaulle, inclusiv acea parte unde figura aluziv Basarabia, precum si unul - de ce doar unul?- din caietele de note luate la Biblioteca din Londra.

- Ati cerut dosarul la CNSAS, poate regasiti hirtiile in dosar?

L-am cerut. Cred ca sint deja doi ani. Un foarte amabil functionar mi-a spus ca o sa dureze trei luni si de atunci au trecut doi ani. N-am mai primit nimic. Nu ma mai gindesc la asta, auzind pe parcurs ca aceste dosare sint si asa foarte pieptanate. Singura senzatie pe care ti-o dau e de scirba. Asa ca....
Insa, asa cum v-am spus, eu nefiind implicat in treburile emigratiei, n-am fost supus unor tentative prea dese de a fi tras de limba. Lucrurile s-au schimbat mai tirziu, cind am ajuns la Europa Libera.
Dupa vizita lui de Gaulle am fost angajat la ministerul francez de Externe in calitate de functionar, nu de diplomat. In rastimp mi-am luat o diploma la Institutul de Studii Politice, si am lucrat, vreme de 15 ani, ca atasat la Serviciul de schimburi culturale si stiintifice la ministerul de Externe. O experienta foarte interesanta, am avut posibilitatea sa cunosc somitati culturale din lumea intreaga care veneau la Paris ca invitati ai statului francez.
Am mai fost chemat ca interpret si in alte dati, cu ocazia vizitei facute de Ceausescu la Paris presedintelui Pompidou si cu ocazia celor doua calatorii facute de presedintele Giscard d'Estaing in Romania, si de cei doi Ceausescu in Franta. Aparent, in ochii multora, si probabil si in cei ai Securitatii, faptul de a ma afla in preajma unor sefi de stat, pe cind atitia alti exilati nu reuseau sa patrunda nici macar in redactiile marilor ziare, asta facea din mine o persoana importanta. Impresia insa era falsa, bineinteles. Sefii de sta nu fac confidente interpretilor.

- Cum era sa te intorci in Romania, chiar si intr-o delegatie oficiala, se schimba ceva in tara, cum percepeati atunci evolutia Romaniei?

Am venit de trei-patru ori. Prima data, in 1968, reactisa ambasadei romane a fost de surpriza,... evident dezagreabil surprinsa....

- De prezenta dumneavoastra .....

Cind s-a dat numele meu.... la ambasada romana, pe lista delegatiei, eram de acum cetatean francez.... Mi s-a spus imediat de catre francezi: „nici nu stiti cit de prost vazut sinteti acolo, ne-au spus: pe asta de unde l-ati gasit?" Era o reactie cu totul neobisnuita, dar romanii nu puteau sa refuze, argumentul originii nesanatoase nu avea curs in Franta. S-a cerut ca numele meu sa nu apara in comunicatele de presa. Dar oricum, nu s-a facut o exceptie in cazul meu pentru ca interpretul in cadrul delegatiilor oficiale este o mobila, o mobila care trebuie sa functioneze perfect. Ti se iarta eventual o greseala odata. O a doua, daca nu e chiar prea apropiata de prima. Dar, a treia oara ti se multumeste si esti inlocuit. Deci numele meu nu aparea si asta era regula. Francezii si in general toate tarile occidentale tineau foarte mult ca delegatiile lor in tarile comuniste sa fie insotite de un interpret ales de ei, pentru ca atunci cind autoritatile locului furnizau interpretul lor, el traducea ce trebuia sa auda populatia locala. Si a fost un incident la vizita unui presedinte american in Polonia, cind interpretul unic, furnizat de autoritatile poloneze cinta laude comunismului, adica intorcea frazele in asa fel incit sa reiasa ca presedintele american era un admirator al comunismului. Deci am venit ca interpret.... n-am fost hartuit deloc, nu pot spune. Locuiam cu delegatia franceza, de regula singur intr-o cladire unde era incartiruita toata delegatia. Doar odata, la Craiova, am stat in aceiasi camera cu unul din bodyguarzii presedintelui de Gaulle. L-am vazut cu foarte multa nonsalanta scotindu-si pistolul si punindu-l pe masa de noapte. Eram protejat... mi se dadea pe durata calatoriei un pasaport diplomatic. Natural, eu evitam sa iau initiative.... anticomuniste. Eram interpretul.... si atit. De obicei nu eram repartizat cu personalitatile franceze in acelasi automobil. O data, la prima vizita, am fost in masina cu ministrul francez de Externe, Maurice Couve de Murville, care profitind si el de un sfert de ceas de putina liniste, conversa mai relaxat si m-a felicitat pentru calitatile mele de interpret si datorita acestei remarci l-am intrebat daca pot ramine in cadrele ministerului. A spus da. Eu n-am pus prea mult temei pe da-ul asta dar foarte repede s-a tinut de cuvint. Pentru ca stiam bine englezeste, nu romaneste. De asta am fost angajat. La acea epoca limba engleza inca nu patrunsese prea temeinic in rindurile administratiei franceze. Pentru mine faptul de a insoti o delegatie oficiala franceza intr-o tara din care plecasem pentru ca nu mai voiam sa traiesc acolo nu a reprezentat un caz de constiinta... Cerusem sa mi se dea, in cele trei-patru zile de program oficial, o ora libera de care am profitat sa-mi vad mama si bunica cealalta, nu bunica acum stabilita in Franta, si sa le aduc cite ceva. Erau vremuri extrem de grele, de mari lipsuri, pentru ceea ce se numea ramasitele burghezo-mosierimii. Asa ca n-aveam mustrari de constiinta ca am venit. Daca nu veneam eu venea altul. Si nu se schimba nimica. Singura, modesta mea contributie patriotica la acele vizite oficiale a fost transmiterea in birourile Presedintiei franceze ale unor cereri de eliberare de pasapoarte, cereri incredintate mie de familii romanesti din Franta care aveau rude dincolo si nu reuseau sa le scoata. La fiecare vizita oficiala, Presedintia Frantei inmina lungi asemenea liste, cererile au fost de regula rezolvate rapid.

- Mama d-voastra a primit pasaport? A reusit sa va viziteze in Franta?

E o anecdota si aici de povestit. Cind m-am logodit, asta a fost in iunie '69.... vizita generalului de Gaulle in Romania avusese loc in '68, in mai... un an dupa aceea m-am logodit. Sotia mea viitoare era franceza. I-am telefonat mamei. I-am spus ca m-am logodit, ca nunta va avea loc in septembrie, sa faca cerere de pasaport. Mama s-a dus la militie a facut cerere de pasaport. Si n-a primit nici un raspuns. Au trecut o luna, a doua luna, era deja august.... Spre a evita si cel mai mic contact al meu cu functionarii ambasadei romane, m-am adresat uneia din personalitatile pe care le cunoscusem in cursul activitatii mele la ministerul de Externe, care era fostul ministru gaullist, Gaston Palevski. El l-a sunat imediat pe ambasadorul roman si i-a spus ca doamna Sturdza, de la adresa cutare, este invitata la nunta fiului ei in septembrie si ca roaga ambasada sa urgenteze formalitatile, nedind nicidecum de inteles ca ar exista dificultati. Dupa doua zile mama a fost chemata la militie. I s-a spus: „doamna, am auzit ca fiul d-voastra se casatoreste, va felicitam, veniti peste doua zile sa va luati pasaportul". Mama a avut pasaportul. Vine la nunta in septembrie. Sta trei luni in Franta. Se intoarce la Bucuresti in decembrie si in luna ianuarie in anul urmator primeste raspunsul de la militie pentru cererea facuta: cererea era refuzata. Asta era birocratia securista. Mama a venit in Franta de mai multe ori de atuncea.

- Cum ati ajuns de la ministerul de Externe francez la Europa Libera?

In urma victoriei socialistilor la alegerile din Franta, in 1980, situatia mea la ministerul de Externe, care nu era deloc o situatie nici vizibila si nici foarte importanta reprezenta totusi un ghimpe in ochii noilor zelatori socialisti. Am aflat, spre surpriza mea, ca eram omul lui Giscard d'Estaing. De ce? Pentru ca fusesem cu el de doua ori in Romania. Si atita tot. Conditiile de lucru s-au inrautatit. A venit un nou sef care era dezagreabil si nu mi-a mai placut atmosfera, devenea foarte de stinga. In momentul acela vorbind cu Vlad Georgescu, fostul meu coleg, nu de facultate ca el a facut istoria, ci de armata, ambele stadii de serviciu militar le facusem cu el si ramasesem prieteni, i-am povestit de situatia mea si el mi-a promis ca la prima ocazie ma angajeaza la Europa Libera. Vlad avea acolo o situatie deosebita.... era foarte bine vazut de americani. Felul lui de a fi fusese apreciat de Ambasada americana de la Bucuresti, a plecat din Romania, a fost luat la Europa Libera in urma unor evenimente agitate, cu arestari, care se cunosc. Acolo a ajuns foarte repede seful departamentului romanesc. Europa Libera nu era compusa doar din Departamentul romanesc, erau 15 alte departamente nationale. Insa Vlad era unul dintre putinii sefi de departamente foarte agreati de americani, prin felul lui de a fi, neconventional si direct. Americanii de la Europa Libera nu tineau foarte mult sa aiba relatii cu angajatii neamericani. Faceau exceptie englezii. Vlad Georgescu era de altfel foarte dusmanit pentru ca deabia venise si a fost pus imediat in capul departamentului, fara sa aiba o vechime adecvata. Pentru ca era foarte capabil. Europa Libera nu a fost acel loc magnific si entuziasmant despre care unii povestesc ca ar fi fost. A jucat un rol de prim plan in lupta contra comunismului, insa erau si acolo inamicitii personale, conflicte de munca, la fel ca peste tot, si la fel ca in toate comunitatile diferitelor emigratii, poate mai accentuat la Europa Libera, unde se lucra, dar se si traia intr-o lume inchisa. Erau diferente mari de formatie intelectuala si diferente de caracter, de religie... si de convingeri. Erau oameni veniti din toate orizonturile politice si de pregatire, sau de nepregatire culturala... foarte diferite.

- Adolescent fiind tot ce stiam aflam de la Europa Libera. Imi amintesc ca se asculta Europa libera vara cu geamurile larg deschise. Stateam seara in curte si ascultam Europa Libera de la vecinii care aveau un aparat vechi de radio foarte bun.

Vreau sa spun inca ceva. Despre reactia autoritatilor romanesti la numirea mea la Europa Libera. Cind m-am intors definitiv la Bucuresti in 1991, am avut ocazia sa-l intilnesc pe directorul Arhivelor Nationale, profesorul de istorie Ioan Scurtu, astazi directorul Institutului „N. Iorga". Prevenit fiind de vizita mea, el a pregatit pe birou niste dosare ale Europei Libere, sa mi le arate. Aceste dosare aveau adnotari de mina lui Gheorghiu Dej, facute doua zile dupa ce emisiunea avusese loc. Deci emisiunile Europei Libere erau urmarite la cel mai inalt nivel.
Cind s-a aflat la Bucuresti, foarte repede, cam dupa o saptamina, ca am fost angajat acolo, a venit un vecin la mama, locuia ca si astazi intr-un bloc de linga Liceul Sincai, a venit mi se pare responsabilul cartii de imobil sa-i spuna: „doamna va cauta niste militieni". Au venit doi militieni, erau tineri, sa-i spuna ca toti dusmanii poporului vor sfirsi asa cum merita; ca eu am intrat la Europa Libera si sa stie si dinsa la ce se poate astepta. Insa cit am fost eu la Europa Libera nu am avut nici un fel de neplaceri. Asta se datoreaza si faptului ca din cei zece ani cit am lucrat acolo, sase am fost angajat la departamentul de cercetari, care depindea de o directie diferita decit acea a posturilor de radio. La postul de radio era director, cum am spus, Vlad Georgescu care dirija acea echipa cu totul remarcabila de redactori specializati ai programelor de politica interna romaneasca: Serban Orascu, N.C. Munteanu, Emil Hurezeanu, mai tirziu a venit Mircea Iorgulescu, era Gelu Ionescu la partea culturala.... mai erau desigur si altii care participau la emisiuni, nu aveau programe fixe. Si mai erau emisiunile culturale ale Monicai Lovinescu si ale lui Virgil Ierunca, de la Paris. Singurii care au avut privilegiul sa dirijeze un mare program al Europei Libere nefiind domiciliati la Munchen. Era o favoare care li s-a facut doar lor si care se datora meritelor exceptionale. Pe linga posturile de radio exista un mare Departament al Cercetarii. Aceasta cercetare era bazata pe o documentare imensa, consecinta si ea a enormelor posibilitati financiare ale Europei Libere finantata de Departamentul de Stat, multa vreme dirijata pe fata de CIA, serviciile specializate americane, dupa aceia amestecul CIA a devenit mai discret, dar n-a incetat niciodata. De aceea se credea ca Europa Libera ar fi o centrala de spionaj. Ceea ce nu avea cum sa fie. De acolo plecau informatiile din care multe erau difuzate prin presa romaneasca la care Europa Libera era abonata si venea absolut fara nici un numar de ziar sau de revista lipsa. Si asta a fost unul din punctele de intrebare iscate de faptul ca emisiunile noastre dirijate impotriva Bucurestiului si sprijinite pe o documentatie foarte serioasa puteau avea loc pentru ca noi primeam, prin posta, oficial, presa romaneasca.

- Venea chiar pe numele Europei Libere?

Da, pentru Europa Libera. Si evident se gaseau informatii nu numai in Scinteia dar de exemplu intr-o revista considerata, gresit, absolut fara interes politic care se chema Muncitorul sanitar si in care se putea citi ca in cutare loc a avut loc o epidemie, sau intr-o revista din Constanta de unde se putea afla ca se intimplase ceva la vami, de unde se puteau difuza amanunte interesante. Departamentul de cercetare avea la dispozitie mijloace financiare extraordinare. Salariile la Europa Libera erau foarte mari tocmai pentru ca sa impiedice tentatiile banesti care ar fi putut veni din partea organelor comuniste. Si totusi au exista si acolo agenti de informatii si la nivel foarte inalt. Departamentul de cercetare avea alt director decit acel al radio-ului, un director adjunct englez iar in ultimii ani a fost si un director adjunct ceh, un om foarte capabil care a disparut peste noapte de la Europa Libera imediat ce Havel a luat puterea in Cehoslovacia pentru ca Havel i-a transmis imediat dosarul americanilor.
La Departamentul Cercetarii se redacta un buletin saptamanal care se chema Free Europe Research Bulletin, in engleza, cu un capitol pentru fiecare tara a blocului comunist si un raport zilnic, pe hirtie verzuie sau pe hirtie galbuie care se numea Daily Report. Imi amintesc si acum de orele de insomnie si de tensiune prin care a trebuit sa trec in primele saptamini dupa angajare, obligat fiind sa redactez acele documente intr-o engleza nu numai foarte buna dar si tehnica si potrivit stilului jurnalistic foarte concis pe care-l practica americanii. Ei sint singurii cred.... cu englezii, care exceleaza in aceasta meserie a jurnalismului, mai bine decit germanii care sint greoi, chiar daca sint foarte precisi si bineinteles mai bine decit francezii si italienii care nu se pot lasa de obiceiul de a face si putina retorica si figuri de stil pe linga ceea ce au de spus. A fost pentru mine o experienta pasionanta.

- Cite pagini trebuia sa aiba raportul?

Fiecare tara avea alocat un anumit spatiu.... in cadrul acelui document cotidian. Am lucrat la Daily Report doi ani de zile. Era mai greu decit rapoartele saptaminale pentru ca trebuia sa fii la masa de lucru la ora cinci si jumatate dimineata ca sa-l predai la ora opt, pe baza informatiilor venite in cursul serii si noptii.

- Ce spatiu ocupau stirile romanesti?

Trebuiau sa fie patru-cinci stiri. Foarte scurt si cuprinzator.

- De unde luati informatiile? De pe fluxurile agentiilor de stiri, din presa romaneasca ...

Si presa romaneasca si presa internationala... si acolo aveam un serviciu de presa extraordinar. Primea zilnic kilograme de hirtie, doua sau chiar trei kilograme de ziare, depese si rapoarte, din care selectam articolele importante aparute in principalele ziare din lume si nu numai in presa engleza, germana, franceza... dar si in ziare italiene, turcesti sau suedeze. Pe aceasta baza construiam, colegii mei si cu mine, o documentatie foarte interesanta, culturala, economica sau politica. Pentru rapoartele saptaminale aveam mai mult timp. Fiind scrise in limba engleza si de redactori care nu vorbeau la radio, n-am fost cunoscuti in Romania, noi cei de la cercetare. Buletinele noastre erau difuzate tuturor agentiilor de stiri din lume, ambasadelor occidentale si universitatilor, atit americane cit si engleze, franceze si asa mai departe. Dar, ramineau la stadiul de documente scrise. Pe cind cei care vorbeau la radio se adresau cetatenilor romani si erau mult mai expusi fata de actiunile Securitatii. Asa se si explica faptul ca unii dintre ei, cum era Serban Orascu, unul dintre cei mai buni redactori, au fost tinta unor atentate. La fel Monica Lovinescu. Despre Vlad Georgescu se presupune ca ar fi murit iradiat. Eu nu cred asta. Cred ca a fost o boala ereditara, tatal lui a murit de aceiasi maladie tot la virsta de cincizeci si ceva de ani, dar adevarul nu se va sti niciodata. Emil Georgescu a fost supus unui tentative de asasinat. Faimosul terorist, care lucra si pentru Securitate, Carlos a depus niste bombe la departamentul ceh, omorind pe cineva si ranind mai multi. Acuma se stie ca romanii erau cei vizati. Astfel ca Europa Libera nu era un loc din cele mai linistite. Dar existau avantaje materiale mari, erau satisfactii intelectuale deosebite, erai la curent cu o documentatie extraordinara, aveai acces la biblioteca postului de radio..... una din cele mai interesante din Europa. Dar nu era un loc unde infloreau prieteniile.

- Care erau relatiile Europei Libere cu emigratia romaneasca din Occident?

Directivele venite de la Washington, de la conducerea americana erau de a nu difuza tezele emigratiei. De a nu da cuvintul emigratiei decit in mod exceptional. O exceptie a fost facuta pentru Monica Lovinescu si Virgil Ierunca din care Europa Libera a facut perechea poate cea mai mediatizata a exilului romanesc. Ei aveau girul directiei americane si prin ei razbatea o importanta parte a vietii emigratiei din punct de vedere cultural. Mai erau solicitate ocazional personalitati, dar nu politice, ale exilului cum ar fi Matei Cazacu, de la Paris, istoric, veneau prin telefon din America comentariile lui Vladimir Tismaneanu si ale altora. Din Munchen era Pavel Chihaia, alt colaborator ocazional, un om de o mare tinuta intelectuala si morala dar care nu facea parte din salariatii Europei Libere. Emigratia in general, a oricarei natiuni, era prost vazuta de americani, considerata - pe drept sau pe nedrept - ca un fel de sursa de neplaceri, ba chiar catalogata drept fascista de anumite cercuri care aveau tot interesul sa prezinte emigratia romana, sau poloneza, sau maghiara sub un aspect negativ. Evident ca erau si legionari in emigratie, dar ei nu aveau acces niciodata la microfonul Europei Libere.... Cit despre fruntasii politici ai emigratiei foarte rar li se lua un interviu. Se lua un interviu regelui, la fiecare sfirsit de an. Regele era foarte stimat de americani. Au existat doua chiar trei tentative din interior de a prezenta personalitatile politice romanesti sub o lumina fascista. Cineva din departamentul romanesc a falsificat de exemplu o banda de magnetofon astfel incit sa reiasa ca liderul taranist Corneliu Coposu era favorabil legionarilor.

- Asta, dupa '90....

Da, dupa '90. Autorul acestui fals a fost usor descoperit pentru ca se stia cine se ocupase la ora si in ziua respectiva de emisiunea in cauza... si in loc sa fie dat afara imediat a fost pastrat in functie, avind o coloratura cu totul nefascista. Era unul dintre zelosii furnizori ai documentatiei tendentioase de care s-a folosit din belsug, apoi, Alexandra Laignel Lavastine.

- Cum v-a marcat exilul?

Pentru cei care au trait personal experienta exilului, el a echivalat, chiar si pentru mine care l-am abordat in conditii mai bune de cit multi altii - cunosteam perfect limba si aveam multe cunostinte la fata locului cu care sa pot schimba o vorba si la care sa pot face o vizita, pentru aceia exilul a insemnat o rana a sufletului, care s-a vindecat desigur, mai greu sau mai usor, dupa caz, dar care a intretinut multa vreme imaginea tarii pierdute.

- Fie piine cit de rea....

Celebrul vers „fie piine cit de rea, tot mai bine in tara ta" este inexact si inselator. Cei care s-au straduit sa scape de piine rea din Romania comunista o facusera din disperare si, deseori, privind spre miraje de care in cele din urma nu au avut parte. Unii si-au gasit locul in tarile de azil, mai greu daca nu stiau limba si n-aveau o meserie tehnica, mai usor daca stiau unde le e norocul. Altii au continuat, ani de zile, sa sufere departe de tara, fara „relatiile" de la care tot romanul isi inchipuie gresit ca va veni salvarea. Unii au facut stare, altii chiar avere, citiva dintre acestia, putini, s-au gindit sa-si ajute si compatriotii care o duceau greu si continuau sa se imagineze, precum Cioran, „pe culmile disperarii".... Altii, si am auzit cu urechile mele de la un exponent al acestei categorii, de indata sositi in occidentul liber si prosper s-au repezit la bunatati si „am mincat ca spartii". Adio spectrul foamei, adio cozile la piine, adio dosarul de cadre. Doar dupa aceea a survenit confruntarea cu realitatile occidentului, cu obligatia de a se conforma cu civismul occidentului, cu necesitatea efortului care nu e remunerator decit daca muncesti, cu ideea ca in occident invirteala nu are curs.





Crede si nu cerceta!...
Conventia de la Haga - de Ly la: 24/12/2003 14:04:44
(la: Casatorie in Franta)
Nu uita sa te interesezi ce acte din tara au nevoie de stampila conform Conventiei de la Haga in care Romania este parte. Cu alte cuvinte ca un act oficial sa fie recunoscut intr-o alta tara membra a Conventiei acel act tb. sa aiba apostila/ stampila care sa-i dea conformitate cu Haga Convention.

Dupa ce ai actul oficial trebuie sa mergi la Ministerul de Externe sau la cel de Justitie din tara pt. Haga stamp. Functie de tipul de document.

Pt. Certificatul de nastere de exemplu trebuie sa mergi la Ministerul de Externe.

(pt. detalii gasesti Conventia de la Haga si actul de aderare al Romaniei in bibliotecile publice/ juridice) ori (numai Haga Convention, cred) pe internet.

De asemenea e mai usor sa traduci acte acasa DAR unele organisme sau tari NU vor accepta acte traduse inafara granitelor lor - asa ca intereseaza-te.

O traducere inafara tarii, in locurile cu comunitati romanesti relativ largi este cam 10 centi pe cuvint.

Deasemenea atentie la timp - apostila Haga expira cam dupa 6 luni si trebuie sa refaci traseul pt. o stampila noua etc.... Intereseaza-te.

Totodata Franta este destul de particulara in ceea ce priveste actele asa ca pina si un certificat de nastere are tendinta de a...expira.

Actul in sine nu nasterea !!!! :) - glumesc.

VERIFICA TOT TIMPUL

1. UNDE trebuie tradus un act ca sa fie valid
2. CIT TIMP UN ACT ESTE VALID.

(si am uitat ceva: Certificatul de Nastere din tara tb. sa fie modelul nou, tip European adica acel act mare si albastru. Cere-l la starea civila !!!! (cel original al tau se poate sa nu fie acceptat in UE de cind Romania armonizeaza actele oficiale si legislatia cu UE. Sunt sigura ca unele tari din UE cer specific certificatul de nastere de tip nou, armonizat UE - dar nu sunt sigura in ceea ce priveste Franta. However - cred ca e similar celorlalte tari din UE)

-------------------------------------

CHAPTER 2: Less oficious documents

Daca poti vorbi din timp cu persoane din universitati cunoscute sau persoane din domeniul tau cunoscute international - fa-o: pt. sfat si recomandari. O sa ai nevoie de referinte / recomandari.

I-aati si publicatiile - si tradu-le in tara. E mai ieftin si aici nu conteaza UNDE faci traducerea.

Pastreaza si catalogheaza documente care sa arate de cind cunosti persoana cu care te casatoresti, ca ati mers impreuna in diverse locuri - desi pare hilar si pozele de la mare (sexy, nu ?) si biletele de la cinema sunt documente valide de prezentat la emigrari. Chitante, poze, scrisori, e-mail-uri etc....

Inarmeaza-te cu

- RABDARE
- MULT UMOR
- O CARTE/ PUBLICATIE BUNA (DE PREFERINTA DIN TARA DE ADOPTIE) DE CITIT CIT ASTEPTI,la infinitul vesel !!!! - sa discuti cu baietii pt. diverse acte.
- PANTOFI COMOZI - in cazul rar si nefericit asteptarea e si pe afara.


FA-TI TEMELE !!! Adica e bine sa stii cit de cit legislatia pt. ca avocatii de imigrari sunt cei mai putini dati in judecata pt. malpractice. NU ARE CINE SA-I IA LA INTREBARI !!! Asa ca de multe ori ei sunt doar cei care semneaza o hirtie dar totul e slopy pe acolo sau ajungi sa faci tu totul....

BAFTA !!!
casatorie - de (anonim) la: 17/02/2004 09:41:37
(la: Cand formezi un cuplu, dupa ce criterii alegi o persoana?)
nu te casatoresti cu primul pe care-l vezi la discoteca ,cam asa se intamlpa la tinerii de azi .
a poi se culca si ea ramane gravida apois trbe sa se casaroreasca

atat
casatoria - un lux? - de hexi la: 19/02/2004 08:21:56
(la: Cum vedeti o casatorie moderna?)
casatoria a ajuns sa fie pentru multi un lux! daca-ti "permiti" te casatoresti, daca nu vezi sa intretii cit de bine poti relatia, asa fara "obligatii"... insa daca tot o faci, fa-o asa cum crezi ca e mai bine pentru amindoi. cred ca timpurile cind casatoria era nu numai ceva "sfint" insa si rigid, sint de mult trecute, si ca totul in ziua de azi, trebuie sa evolueze,si sa faca loc noilor tendinte si necesitati, ceea ce nu cred insa, este, ca am putea sa dam o noua definitie, prea mult depinde de psihicul si inteligenta "participantilor". azi dupa criteriul fiecare hotaraste pentru el, sau pentru cei "doi", se rasfringe si asupra copiilor, a-i avea sau a nu-i avea, ce e mai bine? a face un contract de casatorie, sau nu, a face cariera sau a se devota 100% copiilor? sint prea multe intrebari petru care are fiecare o alta parere, sau nu?
este un document pe care il o - de (anonim) la: 12/03/2004 07:19:04
(la: Casatorie in Franta)
este un document pe care il obtii de la consulatul roman in tara unde vrei sa te casatoresti:cerere,certificat de nastere,pasaport,sentinta de divort sau declaratie ca nu ai fost casatorit niciodata
#11890 (raspuns la: #8946) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
:) - de madalene1979 la: 19/04/2004 01:40:38
(la: Casatorie in Franta)
Are nevoie de aceleasi acye de care ai tu nevoie daca vrei sa te casatoresti in franta numai ca da aceasta data le procura cum ar fi certificatul de cutuma si celibat de la ambasada frantei din bucuresti si desigur analizelzele medicale si cetificat de nastere carte de identitate apoi toate astea se depun la primarie si astepti data la care ai fost programat.
#14075 (raspuns la: #10892) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Amoore - de Little Eagle la: 22/04/2004 17:24:13
(la: Guns'n Roses sau numai trandafiri?....)
Pooghee aseara a prins un soricel in dining-room,traind la tara sa zic asa si avind gradina mare si hranind pasari,soricei mai vin si ei uneori...in vizita.
Il avea in gura si singera,Marilyn care era pe faza a prins-o si luat soricelul din gura.l-am dus afara si a plecat,deci nu era f. ranit,uneori se fac ca-s morti.
Pooghee e un bun vinator,Bebitza care are 14 ani si doar 2 canini si 5 dinti ramasi in gura...nu mai are interes,ar dansa soarecii in fata lui si el ar dormi.
Odata de as putea am sa-ti trimit niste poze cu ea sa te convingi ca poate are o ruda...in UK.

Da ,cred ca armele sint un rezultat al politicii si celor de la putere.
Cum ti-am scris,nu as dori sa folosesc arma decit in caz extrem si doar in autoaparare.Nu sint chiar ca Michael Douglas din "falling down",de fapt a fost la TV ..ieri acest film.
Interesant un lucru,chiar in aceste clipe cind scriu,se aud impuscaturi in nestire deoarece nu departe este un poligon unde politia si seriful orasului trag uneori ca exercitiu,tot acolo am tras si eu cu ei.

Despre biblie si iertarea sufletului...e un subiect f. amplu.
Ce-l face pe un soldat sa omoare inamicul?E el in self defense aparindu-si tara de ex.?Va fi el pedepsit de Biblie daca va invada o tara si e trimis sa omoare?
Va fi pedepsit cel care-l va trimete poate la moarte(...comandantul suprem)chiar daca el e convins in mintea lui bolnava ca este o misiune
incredintata lui de Dumnezeu insusi?

Cine poarta vina si cine ar trebui sa fie iertat?Ori pedepsit?Greu de spus...
Stii care sint recentele stiri in USA?Este f. posibil sa se reintroduca armata obligatorie si deci ...goodbye college pt. f. multi tineri ce au acum 18 ani,adica
...in fapt NU pleci la armata ci la..razboi in Irak!!!!
Desigur,o lege inca nu a aparut,dar eu cred ca va duce la proteste si o intoarcere in timp la vremea Viet Nam-ului.Cred ca Bush nu vrea asta ...inaintea alegerilor dar dupa,si daca cistiga...sa va aduceti aminte de ce am scris eu azi!!!!
Cruciada...trebuie sa continue,e in ...numele lui Dumnezeu,nu?
Deci practic in Irak de ex. sufletul soldatilor ce omoara este ..salvat caci in fapt,nu sint ei oare in...self defense?
Sint acolo pt. a elibera si aduce....freedom ...no matter what!

Acum crezi ca mi se va ierta sufletul daca as omori in self defense?Daca as omori un criminal in autoaparare si am scris deja motivele,prin ce m-ar face mai diferit in judecata Bibliei de un politist sau soldat ce nu are incotro in caz extrem decit sa traga cu foc de moarte impotriva unui agresor?

Este adevarat ca sint un mare entuziast al istoriei vechi americane,the wild west,poate intr-o viata trecuta am trait deja aici si cine stie ce am facut ori cine am fost,nu as vrea insa sa aflu.Poate de aceea am si revenit in viata asta din nou aici,alt subiect despre care voi scrie cindva.
Sint f. interesat de viata lui Wild Bill Hickock,poate nu e o coincidenta,azi nu vad de ce...un artist ar avea astfel de interese???

James Butler,mai tirziu pe la 20 ani poreclit Wild Bill Hickock s-a nascut in South Dakota in 1812.Copilaria f. dura din cauza tatalui ce mereu l-a batut aiurea,a plecat de acasa si devenit la 18 ani insotitor de diligenta.
Timp de citiva ani si-a facut un renume din a omori hoti de diligente pe care era ca angajat.Un talent in a fi extrem de rapid cu pistolul dar si pt. faptul ca impusca mortal,de multe ori doar cu un singur glonte si asta i-a adus porecla de Wild Bill.
Mai tirziu in viata este ales sheriff in Kansas unde s-a mutat,multi criminali sint omoriti de el si ordinea exista in oras.Mai tirziu se muta si devine marshall in Abilene,ordinea este restabilita datorita lui,dar aici impusca din greseala unul din adjutantii lui(deputy sheriff),pt. ca deja are glaucoma in ambii ochi si deci cu vederea sta prost dar nu spune...doar Dr. lui stie.
Isi da demisia,si o vreme este marele star in circul lui Buffallo Bill aratindu-si expertiza in a fi cel mai rapid pistolar la acea vreme,dar considera ca circul nu-i de el si pleaca.
Se casatoreste si are o fetita ,se muta cu sotia intr-un oras mic,numit Deadwood(in aceste zile de 4 sapt.este un serial la HBO01,numit ca atare,si la al 5-lea episod duminica asta,e de enorm succes in USA,si rolul lui Wild Bill e jucat de Keith Caradine,unul din fratii actori celebri,cel mare fiind David,cel mic Robert).
Mare jucator de poker si cistigator mereu!Intr-o zi ,Jack vine in saloon si il impusca in cap prin spate in timp ce juca poker,moare instantaneu si avind in mina 2 asi si 2 optari de culoare neagra si valet de caro,de atunci aceasta mina in poker este numita drept"the dead man's hand"
Tot de atunci,nici un pistolar celebru din State nu s-a asezat la o masa fie de poker ori sa manince etc. decit cu...spatele la perete!
Wild Bill a murit in 1876,la64 ani.

Nu a purtat niciodata holster(centura la pistol) ci intotdeauna un brau rosu in care isi tinea cele 2 pistoale cu minere de fildes si mereu orientate in sens opus....cu minerele inainte,este f. greu sa scoti in acest sens pistoalele si in plus sa fii si f. rapid!Trebuie sa fii mai mult decit extrem de rapid si Wild Bill a fost.
Reputatia l-a urmarit mereu si multi tineri pistolari l-au provocat la duel in strada pt. a deveni ei insisi renumiti daca l-ar fi omorit.Era..the wild west!
Wild Bill cind avea vederea buna,era capabil sa traga de la 15 feet si sa gaureasca un as(carte de joc) exact in mijloc si nu o singura data...si fara sa stea ca la tinta ci ca si cum ar fi in duel.

Wild Bill a omorit in viata lui 35 barbati si numai in self defense,multi fiind criminali notorii,altii l-au provocat la duel.S-ar parea ca ar fi mai multi de 35,dar acestia 35 sint cei inregistrati la vreme in ziare si acte mortuare.

Cineva in USA detine unul din faimoasele lui pistoale pt. care a platit 150,000$

Desigur ca ti-am scris f.f.f. pe scurt viata lui,deci nu am intrat in detalii de date si nume.Voi reveni cindva insa de e nevoie,la acest subiect ori Wild Bill.
De ex. am uitat sa mentionez ca a avut relatii de prietenie(se pare ca si sexuale)cu un alt nume celebru de atunci:Calamitty Jane...o alta figura interesanta si in plus femeie f. buna in minuirea pistolului.

LOVE&PEACE,
Ozzy
#14366 (raspuns la: #14304) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
acte pt un francez care se casatoreste in ro - de (anonim) la: 04/05/2004 11:47:35
(la: Casatorie in Franta)
mergi la primaria din ro,si intreaba acolo
trebuie sa-ti dea toate detaliile
salve,mari
#14979 (raspuns la: #10892) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru Spiderpaianjenul :-) - de Jay la: 13/05/2004 09:05:22
(la: De ce sexul in public e dezaprobat?)
You wrote:

"Religia care spune ca "placerea nici nu trebuie sa vina" e o religie FALSA! "

Iudaismul spune asta.Vezi de unde s-a nascut antisemitismul ? :-)
Doamne,sunt unii musulmani care taie clotorisul femeii sa n-aibe placere.

You say:

"Organul sexual feminin numit CLITORIS nu este absolut DELOC necesar pentru reproducere..."

Pe bune? eu credeam ca acolo sunt ovarele :-))) gluma man.Ce vrei sa spui,ca Dumnezeu a pus
la fofoloanca clitorisul ca o compensare. Adica i-a zis femeii: Daca Adam termina in 5 minute
macar sa ai ce sa faci tu cu degetul in timpul ala? Man, sperma barbatului e "de nerisipit"
asa zice religia. Si habotnicii,in loc sa faca si ei o laba buna se duc la curve,sa o risipeasca
intr-un vagin. Dar sunt usurati, nici golanca nu are placere,poate doar un mic fior cand incaseaza plata.:-)

Mai zici ca:

"atita timp cit se practica intre SOT si SOTIE... evident, intr-o maniera decenta... "

M-ai omorat acum.Asa a zis Dumnezeu: Bai Femeie si Barbat.Aveti o putzica si o pasarica
dar daca nu o dati la altii, sunt destinate si placerii.
Ei bine , acesti oameni "fideli" au inventat : prezervativul cu gust de fructe , frisca erotica si
sexul in 3 ( se casatoreste si cu ea pentru o zi-nu rade ,la arabi,ca sa se poata reguleze cu curvele si sa nu-l supere pe Allah,
exista un cadi care ii casatoreste pentru cateva ore cu golanca respectiva- aia barbati,cateva ore :-) )

Inchei cu:

"Daca vei citi Vechiul Testament - care este parte din BIBLIE! - vei descoperi ca poporul evreu avea o lege civila care prevedea scutirea tinerilor de sex masculin de obligatiile militare pe perioada de UN AN dupa casatorie (nunta), aceasta perioada urmind sa fie special dedicata de catre tinarul proaspat casatorit sotiei sale... pentru a petrece impreuna timp de "calitate"...)..."

Eu nu citesc decat carti...de joc.Ma faci sa zambesc.Evreii aia de care vorbesti,regulau prin cearshaf,care avea o gaura in dreptul sulii.Si timp de un an de zile,mireasa simtzea facaletzu' fara sa stie cum arata nici el nici fatza mirelui.
Obiceiul asta mai exista si astazi,dar pun pariu ca stii despre ce vorbesc...:-)

Pe scurt man, ce vrea sa spuna topicul asta e ca,daca oricum, tot ce e in capul nostru e sex, de ce sa nu facem si noi ca animalele? Acasa, afara, in grup :-) .Adevarat,sunt multi care o fac ca animalele.Dar....

Tocmai de asta "culturile" au tinut la deosebirea asta si bine au facut.

Man, in spirit de veselie ,o.k.?
Prieteneste
Jay
---------------------------
B free just B
#15340 (raspuns la: #15328) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. Jay - de Paianjenul la: 05/06/2004 19:44:43
(la: De ce sexul in public e dezaprobat?)
\\\"Iudaismul spune ca \\\'placerea nici nu trebuie sa vina\\\'.\\\"


- Citeaza-mi si mie te rog sursa din care ai aflat aceasta afirmatie...

- IUDAISMUL este una dintre religii... nu RELIGIA, in general...


\\\"Doamne, sunt unii musulmani care taie clitorisul femeii sa n-aibe placere.\\\"

- Da... In loc sa se intrebe DE CE respectivul madular exista acolo... CUM functioneaza... si sa INVETE sa \\\"opereze\\\" cu el ca atare....


\\\"Ce vrei sa spui, ca Dumnezeu a pus la fofoloanca clitorisul ca o compensare. Adica i-a zis femeii: Daca Adam termina in 5 minute macar sa ai ce sa faci tu cu degetul in timpul ala?\\\"

- Da, ASA cred, ca DUMNEZEU l-a pus acolo, si ti-am explicat DEJA si DE CE cred asta...

- NU am motive sa presupun ca Dumnezeu ar fi precizat si CIT sa dureze actul sexual... Cred mai degraba ca Adam si Eva au fost lasati sa se descopere si sa se cunoasca reciproc si ei doi, exclusiv, sa stabileasca regulile \\\"jocului\\\" in asa fel incit sa fie LA FEL de \\\"antrenant\\\" pentru AMINDOI... si se pare ca s-au descurcat foarte bine si fara \\\"asistenta tehnica\\\" din partea lui Masters & Johnson... (...POSIBIL deasemenea ca, inainte de a fi blestemata - \\\"Dorintele tale sa se tina dupa barbatul tau!\\\" - durata necesara \\\"incalzirii\\\" \\\"sistemului\\\" Evei, sa fi fost ACEEASI ca si durata necesara \\\"incalzirii\\\" \\\"sistemului\\\" lui Adam... POSIBIL am zis... e speculatia mea... si daca am \\\"zgodit\\\"-o, aspectul cu \\\"compensarea\\\" nu mai necesita dezbatere...)...


\\\"Man, sperma barbatului e \\\'de nerisipit\\\' asa zice religia.\\\"

- Si nu zice bine?!...
In cazul barbatilor care au descoperit ca in viata pot sa-si investeasca energia si in alte forme de... activitate, LA FEL sau - de ce nu? - la un moment dat chiar MAI INTERESANTE decit SEXUL, neejaculat sau pierdut prin polutie nocturna, lichidul seminal - care are aceeasi compozitie chimica (,) ca si laptele de mama - este reabsorbit de organism si convertit in energie. Tu nu ai numi asta \\\"Curat beneficiu!...\\\"?...


\\\"Asa a zis Dumnezeu: Bai Femeie si Barbat. Aveti o putzica si o pasarica
dar daca nu o dati la altii, sunt destinate si placerii.\\\"

- TU intelegi ce ai vrut sa zici in rindurile de mai sus?!... Eu NU...


\\\"Ei bine, acesti oameni \\\"fideli\\\" au inventat: prezervativul cu gust de fructe, frisca erotica si sexul in 3 ( se casatoreste si cu ea pentru o zi-nu rade, la arabi, ca sa se poata reguleze cu curvele si sa nu-l supere pe Allah, exista un cadi care ii casatoreste pentru cateva ore cu golanca respectiva- aia barbati, cateva ore :-).

- Ii priveste...


\\\"Eu nu citesc decat carti...de joc.\\\"

- SE VEDE!!!... (LOL...)...


\\\"Ma faci sa zambesc.Evreii aia de care vorbesti,regulau prin cearshaf,care avea o gaura in dreptul sulii.Si timp de un an de zile,mireasa simtzea facaletzu\\\' fara sa stie cum arata nici el nici fatza mirelui.
Obiceiul asta mai exista si astazi,dar pun pariu ca stii despre ce vorbesc...:-)\\\"

- Interesant... (...Informatiile astea, tot in cartile de... joc le-ai descoperit?...)...


\\\"Man, in spirit de veselie ,o.k.?\\\"

- \\\"Cafeneaua.com... Te face sa gandesti.\\\"
(...Ba uneori chiar...te pune pe ginduri...)...

Prieteneste
Jay

- Pai daca nu!.....
#16106 (raspuns la: #15340) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
oricine-ai fi si ai scris ace - de (anonim) la: 12/06/2004 12:55:26
(la: Da sau nu pentru avort?)
oricine-ai fi si ai scris acest mesaj, sa stii ca intr-adevar ai facut un mare pacat, dar nu ai un loc rezervat in iad neaparat. tot ceea ce trebuie sa faci este sa te intorci la Dumnezeu, sa-i ceri iertare pentru pacatul de a fi omorit un copil, si apoi sa nu mai faci asa ceva, pe scurt - sa te pocaiesti -, iar Dumnezeu are puterea si dorinta sa te ierte si sa-ti curete pacatul. iar daca doresti un copil, de ce nu te casatoresti cu prietenul tau si apoi sa formezi o familie asa cum doriti?

Gaby
#16166 (raspuns la: #15393) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Last samurai - de Little Eagle la: 05/07/2004 21:15:26
(la: CICCIOLINA, actrita porno - o meserie ca oricare alta)
Dear Bro,

Stiu aceste vorbe.Am citit Rashomon,demult...exceptionala!!!!Nu stiu de ce nu m-am gandit la roman cand ti-am scris...????
Si...desigur ca am vazut,in Ro.,Mondo Cane,mai e un film devenit cred in 3 parti,Numit Faces of Death...NU sfatui pe nimeni sa-l vada,vor avea cosmaruri.

Chiar ideea din Rashomon filosofica daca vrei,spune destule....Am citit multe despre arta,gandirea,filosofia japoneza,exista un film interesant mai modern,dar cu implicatii samurai style,de fapt...YAKUZA....nu stiu daca l-ai vazut ori cum e tradus,aici e numit"My brother,the killer".

Interesant!!!!
Cand ne-am casatorit,am primit de la cumnatul nostru si sotia lui,sora mare a lui Marilyn,cadou si desigur e la loc de onoare pe perete,a japanese stamp,UN ORIGINAL......as zice ca valoreaza azi milioane$$$$$$$$Este un original ...HOKUSAI,o pisica neagra,superb lucrata,iti dai seama?????

Si am un evantai original japonez din sec.13,cu aprox. dupa verificari la Metropolitan Museum,in jur de 1314.....
Avem multe lucruri orientale japoneze in casa,acum,astept sa fiu platit curand sa pot cumpara un intreg costum de armura de samurai!!!!Sunt colosale......
si desigur sabii....

Imi plac la nebunie si femeile japoneze.....au o traditie,un fel de a fi,sunt sincere si pudice,si la fel misterioase,se lasa greu de acaparat...sexual sau sa te casatoresti?Tre sa le faci curte cu lunile,nu vezi nici pussy imediat...si de aceea mi se par curate,pure si caste si frumoase si cand ai sex cu una...oh....boy...ti se ofera TOATA,Tu te simti nasol daca nu-i raspunzi la fel....
O respecti pt. ca te adora!!!!!!!!!Nu stiu care femeie in lume este mai loiala si sincera si ar muri pt. tine in orice clipa,decat o japoneza?O fata am cunoscut,japoneza,Micky...m-a iubit la nebunie...eu....bad boy....sa stii ca sincer si azi imi pare rau,NU stiu cum sa ma rascumpar din atatea greseli si pacate ce am facut si inca fac,poate nu atat de mari si rele,dar recunosc ca am gresit asa de mult si atator oameni in viata mea aiurita,sa intorc timpul inapoi sa schimb prostiile facute....NU mai pot in viata asta...dar voi suferi in cele urmatoare...!!!!

Ce femeie.....Micky....unde esti azi? Sunt UN MARE BOU!!!!Iarta-ma...darling...
Sunt,am fost, un idiot,un parazit ce a trait de pe urma femeilor candva,crezi ca nu ma dau cu capul de pereti?Poate intr-o zi imi fac HARAKIRI,my friend....
Uite ca si azi la fel fac cu Marilyn.....de ce beau si de ce o fac sa sufere???Pt. ca-s un IMBECIL.....!!!!?????

In fine,uite unde am ajuns......tot la ...mine...pt. ca am senzatia ca am nevoie de un psihiatru....
Inchei cu niste vorbe f. vechi,din lumea samurailor....
"Don't try to win and live.Be prepared to die"
"All warfare is based on the art of deception."

Poate pt. multi ce vor citi astea suna ciudat....gasesc adevar in ele,eu personal in mintea mea de nebun....

Love&peace,
Ozzy














































#17344 (raspuns la: #17320) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pt Ileana si celor interesati de situatia din Franta(casatorie) - de alianta la: 25/08/2004 00:56:42
(la: Casatorie in Franta)
draga Ileana , sigur , capul sus si curaj:) nu-i nimeni de vina ca fiecare cand ajunge într-o tara straina nu percepe exact cum stau lucrurile , este normal , alt sistem , lucruri noi, etc ..s-o luam cu începutul .Casatoria ta , înseamna certificatul de casatorie tradus acasa (costa mai ieftin) în franceza , trebuie sa te duci la Prefectura din departamentul unde vei locui în primele trei luni , sa nu depasesti cele 3 luni , sa ceri carte de sejour , s-ar putea sa nu o ai imediat ci doar una temporara sau visiteur pe pasaport , cartea de sejur de 10 ani se da dupa 2 ani de casatorie nu înainte (ca sa fie siguri ca nu-i casatorie de forma), daca te casatoresti aici este una , daca te casatoresti în Ro , trece casatoria la serviciul de acte civile (înregistrare) vei avea asa un livret de familie, sa-ti aduci un act de nastere tradus din Ro (costa mai ieftin) o sa-ti trebuiasca peste tot, certificatul de cutum este cerut numai aici de catre Prefecturi pt ca face parte din legislatia Frantei, cartea de sejour temporara nu-i cazul tau aceea este pt alte situatii(salariat , viata privata familiala , boala , etc ) tu intri în cadrul legal de conjointe d'un français, în privinta studiilor sunt anumite "meserii" , diplome, care sunt recunoscute aici s-au facut conventii cu Ro de mai multi ani, alt amanunt , legislatia franceza recunoaste actele romanesti legalizate deoarece si la noi legile sunt facute dupa Codul lui Napoleon, deci nu te mai speria , singura problema este sa fii bine ghidata de la început , majoritatea romanilor cand vin aici , sunt rau ghidati pt ca nu are cine sa le explice exact cum stau lucrurile , si desigur ca bajbaie în întuneric din pacate , si apoi daca se informeaza la mai multe institutii primesc diverse explicatii nu de "incurcare" ci de complexitate si organizare a societatii aici care este f ordonata de altfel , dar pt romani sunt lucruri noi , în fine mai revin cu alte amanunte daca este nevoie, sunt la dispozitia ta daca te pot ajuta cu mare placere:) succes !
#20301 (raspuns la: #14954) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pt just a woman - de alianta la: 25/08/2004 01:14:49
(la: Casatorie in Franta)
draga woman:) daca te casatoresti aici este una , daca o faci acasa este alta, dar trebuie sa-ti traduci actul de nastere , casatorie în franceza pt ca aici este mai scump , sa nu uiti permisul de conducere :) apropos , permisul de conducere se schimba sau se da examen din nou în functie de forma în care ai venit aici , in cazul tau se schimba de drept fiind sotia unui francez :) sa nu uiti ca trebuie dupa casatorie sa vii aici în cele 3 luni legale de intare în UE, sa nu depasesti , altfel ai probleme la Prefectura pt acte! altfel , este ok , si mult succes :)amanunte ,cu placere daca ai nevoie.....
#20303 (raspuns la: #14721) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Belle draga, tipa care a ceru - de mya la: 29/09/2004 22:55:53
(la: viza de lucru pt USA)
Belle draga, tipa care a cerut sfatul locuieste in Germania. Asta a fost un sfat pentru o persoana care nu are resedinta in Sua. Bineinteles ca poti sa castigi Loteria Vizelor, sau poti sa te casatoresti cu un rezident Sua, etc...astea insa nu se aplica in cazul ei.

Daca nu te prinzi despre ce e vorba, nu ar fi poate mai bine sa te abtii de la comentarii malitioase? Nu te alta da´poti sa cazi in ridicol (daca nu ai facut-o deja).
#23751 (raspuns la: #23743) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
aberatii ! - de desdemona la: 04/10/2004 14:51:24
(la: prenumele si influentza lui)
Stiinta asta care se ocupa cu caracterizarea persoanelor care poarta un anumit nume e chiar mai putin stiintifica decat astrologia, de care unii spuneau ca sunt aberatii, minciuni. In ce fel poate sa te afecteze un nume ? Cati Ioni si Ioane, Marii si Petre sunt in Romania, si ce, sunt toti la fel, au ei o parte de personalitate comuna ? Sigur, daca ai un prenume mai putin obisnuit, poti sa te crezi ceva mai unic. Singurul fel in care cred eu ca te poate influenta un nume e in legatura cu ceilalti: daca rad alti copii de tine (sau alti oameni) poti sa devii complexat. Poate cineva c-o ureche foarte muzicala sa spuna ca 'prenumele asta nu suna bine'. Dar altfel ? Cum sa judeci un nume ? Si cum sa aleaga parintii un nume care va placea copilului lor cand va deveni adult cand el incepe prin a fi un bebelus, si numele trebuie pus chiar atunci ?
In ce priveste numele de familie, mi se pare si mai mica influenta lui. Te nasti intr-o familie, si prin lege porti numele ei, sau cand te casatoresti iei pentru simplicitate numele de familie al sotului/sotiei. Din motive practice. Cum ar putea sa se transmita numele de familie prin 'sange' ? Si in cazul copiilor cu parinti necunoscuti, care totusi au si ei sange ? Intr-un singur fel te poate influenta numele de familie: la scoala la catlog. Fiind strigati alfabetic, de multe ori cei de la urma catalogului scapau de intrebarile-capcana pentru ca pana la urma se gasea cineva din cei dinainte sa raspunda.


Desdemonovici



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...