comentarii

castele de nisip


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
castele.... - de celdesubdush la: 23/07/2006 17:58:35
(la: Soapte in agonie)
timpul sa shtii ca intr-adevar le rezolva pe toate....mai devreme sau mai tarziu...
speranta este ultima care moare...asha ca nu ai de ce sa o consideri blestemata sau incapatzanata...
fa-ti socotelile...cu plusuri si minusuri..trage linia....si daca iese 0,000...01 inseamna ca inca mai merita sa lupti pentru ceea ce simti tu...
este important ca sa ai si alaturi de cine sa lupti...
daca este un utilizator al cafenelei este foarte probabil ca, in cele din urma, sa citeasca...este important sa si inteleaga ceva..deci este mai bine sa speri sa citeasca si sa inteleaga ceva decat sa speri sa nu citeasca niciodata...

P.S. Eu stiam ca se pot construi castele din nisip..din carti de joc...In situatia in care tu ai construit un castel din nimic si a rezistat inseamna ca poti lupta pentru ce este al tau...si sa il si obtzii...
Urmă pe nisip - de cosmacpan la: 28/03/2008 21:02:41 Modificat la: 28/03/2008 23:12:54
(la: de unul singur........)
Mă-ntorc la locul crimei. Val,
Cu fluxul amintiri lor pe mâini.
Legat, ofrandă pe altar săpat în mal
Mă dau. Asemeni vechilor păgâni.

Visam să construiesc ceva durabil
Castele de nisip muşcând la temelie,
Reflux. Mă retrăgeam căci lamentabil,
Mă regăseam, vânzându-mă pe mine mie.

Privesc în urmă. Pe nisipu-ţi umed
Văd urma lacrimilor ce am fost
Bogat, dar joaca nebuneştilor indemnuri,
N-am vrut să ţi-o impun căci n-are rost.

Prima postare - de (anonim) la: 12/11/2004 22:05:49
(la: Studenti romani plecati la studii, va mai intoarceti?)
Ma regasesc in multe dintre postarile de aici, si mie imi e dor, insa eu ma simt bine aici (SUA), ma regasesc, parca sunt aici de o viata...

...nu stiu daca m-as mai intoarce, dar asta nu inseamna ca nu tin la tara mea.

Postarile de aici imi dau increderea si optimismul ca in timp vom putea sa crestem, vom putea sa discutam de la egal la egal...

Indemnul meu pentru toti cei care se simt marginalizati, sau loviti de prejudecati este sa treceti peste, ca si cum nu este nimic, este, intr-adevar f f f greu pentru faptul ca este general, dar toate prejudecatile sunt fara fond, sunt niste castele de nisip pe care le putem sparge...

Poate ca puterea exemplului de multe ori nu este destul de puternica, dar, rezista si ai sa vezi ca cedeaza!
Craciunul.... - de Mariana Ignatov la: 29/11/2004 12:58:46
(la: Un Craciun perfect)
pana acum petrecut craciunul in atmosfera de iarna: zapada, sanii, colinde, bradul de craciun, raceala, frig, ger.....acum nu mi-ar pare rau sa incerc si cealata versiune: craciunul pe o plaja, la soare, cu un coktail in mana, jucandu-ma cu freezbe, facand castele de nisip... de ce nu?

"Errare è umano, perseverare è diabolico."
Ce muzica ce .. ce .. ce - de Dinu Lazar la: 07/04/2005 23:41:47
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Ce vreau sa zic? Daca faptul ca eu am facut pictura, ca ascult un gen de muzica sau citesc Shakespeare insamna ca am o alta viziune asupra fotografiilor, foarte bine...dar nu cred. Toate fotografiile mele sunt genul : vazut-placut-apasat declansator."

A face castele de nisip pe plaja nu inseamna a face arhitectura si a face pictura la gradinita sau la scoala primara nu inseamna ca am putea fi mai apropiati de arta plastica.

Oricum am privi lucrurile, chiar daca trebuie sa uite asta cind lucreaza, un pictor ( si desigur un fotograf) e bine sa stie sa stie compozitie, perspectiva, culoare, linie, suprafata, si atitea alte elemente care fac parte din limbajul plastic.

Statistic vorbind, mai mare sansa de succes au imaginile care folosesc un oarecare limbaj plastic, decit cele haotice, intimplatoare, "instinctive";
sigur ca imaginatia e mai importanta decit suma cunostintelor, dar pe de alta parte, sa nu uitam ca educatia (plastica, in cazul acesta) este ceea ce ne ramine dupa ce uitam tot ce am invatat... si daca nu am invatat nimic, nu ramine nimic...

Sigur ca sunt voci care spun exact contrariul, ca pentru a face o imagine nu trebuie nici un limbaj plastic si nu trebuie sa stii nimic si ca oricine poate face fotografie... e ca diferenta intre telegraf si radio.
Einstein dadea urmatoarea explicatie: telegraful e ca o pisica lunga... daca o mingii pe coada la New York capul va miorlai la Los Angeles... radioul e tot aia dar fara pisica.
Asa si noi... fotografia fara limbaj plastic e tot aia dar fara pisica.
#42531 (raspuns la: #42442) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
intrebare - de q la: 18/04/2005 01:05:59
(la: Voi n-auziti?)
... Acum ceva vreme am dat din greseala la niste stiri pe un post romanesc de televiziune la care chiar nu ma uit niciodata. Esti cumva prezentatorul sau e doar o coincidenta de nume?
Numele l-am retinut din greseala, citind unele texte de-ale tale.
aaaa....
"Nici daca plang n-o sa ploua,
Din cruci nu putem face poduri
Si nici din tarana, castele de nisip"....mi-au placut versurile astea...
iubirea ca experienta de a trai - de maria30 la: 13/06/2005 16:48:03
(la: iubire? acum serios vorbind...)
am aproape 30 de ani si am crezut ca stiu ce inseamna sa iubesti... am confundat insa iubirea cu un foc de paie, cu o orbire si cu o obisnuinta de colegi de apartament...
am fost casatorita mai multi ani, am inceput la un moment dat sa simt nepotrivirea din ce in ce mai acut, pana cand a devenit prapastie... si nu vorbesc aici de perceptia mea (subiectiva, deci posibil deformata), ci de realitatea confirmata de cei din jur...
iubirea tine de experienta... daca ne referim la iubire ca pasiunea aceea romantica, idealista si extremista, atunci, dupa parerea mea, iubirea nu exista, pentru ca nu e sustinuta in substanta, nu are stabilitate...
dar daca iubire inseamna o capacitate de a trai plenar, lucid, constient si nevertheless afectiv o relatie, in extremis capacitatea de a empatiza cu semenii, de a te ridica deasupra aparentelor si de a intelege ratiunile intime si individuale ale gesturilor sale, atunci pot sa spun ca aceasta e iubirea adevarata...
de-asta spun ca iubirea tine de experienta... tine de asimilarea greselilor, de intelegerea mecanismelor care au dus la rezultate nedorite in situatii similare, tine de deschidere si sinceritate, de acceptarea de sine si de cei din jur, de "to be at ease with the world"...
iubirea adevarata nu te face posesiv, nu-ti dezvolta aspectele negative ale personalitatii, pentru ca exista in ea puterea de a intelege lucrurile si din perspectiva celuilalt, si de a mentine astfel fragilul echilibru dintre "vreau", "pot", "trebuie"...
iubirea adevarata iarta si merge mai departe... ea nu depinde de "accidentele" de comportament ale celui drag, pentru ca oameni suntem toti si supusi greselii... iubirea adevarata priveste in zare, pe deasupra amanuntelor, si vede "drumul de caramida galbena" al lui Dorothy (Vrajitorul din Oz) si stie ca esenta ei este caldura si armonia, asa cum "esenta pasarii e zborul, esenta unei caravane e mersul ei prin desert catre o tinta" (Antoine de Saint-Exupery, "Citadela")...
va scriu din mijlocul unei iubiri adevarate... care nu-mi lasa loc pentru temeri, pentru indoieli, pentru jumatati de masura... este adevarat ca atunci cand iti intalnesti sufletul-pereche, simti asta din prima clipa...
si mai e ceva... eu cred ca iubirea incepe cu sufletul si se implineste in trup... noi asa am inceput sa iubim, intai simtindu-ne sufletele impreunate intr-un tango teribil de terestru, cu vise posibile, nu probabile, cu target-uri care se ating progresiv, fara sa ardem etapele si fara joc de scena... dupa care am inceput sa ne dorim unul pe celalalt...
dorinta de a ne uni, care se reflecta in senzorial... dar fara un tremur al sufletului, ramane o impreunare comuna... sufletul meu locuieste in spatele pleoapelor lui... ochii lui imi vorbesc fara cuvinte, cand ii vad incep sa se miste lucruri in mine, sa se disloce si sa se reaseze dupa patternurile lui...
iubirea fara incredere totala e ca o palma pe care ti-o tragi singur in oglinda, ca si cum ai spune "nu te cred pentru ca nu sunt in stare sa ma cred pe mine capabil de asta"... in mainile acestui barbat imi pun viata fara second-thoughts...
stiu ca sunt inclusa in deciziile lui si ca, desi nu intotdeauna timpul o permite, imi acorda atentie de o intensitate care vorbeste de la sine...
timpul petrecut cu el e quality-time, cu naturalete si substanta...
aud uneori oamenii indragostiti spunand "mi se pare ca visez... ciupeste-ma sa ma conving ca mi se intampla"... la noi nu-i asa... STIM ca nu visam si nu construim castele de nisip...
nu stiu daca el a mai iubit asa... dar stiu ca eu nu banuiam ca exista ceva atat de frumos si plin si lipsit de ambiguitati, fara cautari gen trial-and-error ("incercare si eroare") cum este ceea ce traiesc acum...
nu stiu ce am facut ca sa merit sa mi se puna dinainte o cupa plina cu rasarituri de soare si ape limpezi...

cu speranta ca m-am facut inteleasa si dorinta sa intelegeti ce va povestesc eu traindu-le la randul dvs, nu insirand cuvinte,
maria
"Natura" umana - de rast la: 09/11/2005 16:30:30
(la: Autismul)
Am gasit pe net niste informatii despre aceasta boala. Emit ipoteza ca nu este o boala. Nu aruncati co bolovani (pietre) in mine, doar discutam.... Eu cred ca acesti copii "nu invata" regulile de comportament social, inclusiv un limbaj articulat. Ei raman "asa cum se nasc". S-ar putea sa nu fie o deficienta ci o "protectie". Ei "sufera", sau sunt fericiti asa cum sunt. Uite!!!! Pun pariu ca ei nu au "motivatie de viata". Toti oamenii au niste motive, mai mici sau mai mari, ca sa traiasca. Chiar daca unii isi propun, pentru a smulge vietii, cat mai multe placeri (bautura, femei, bogatii). Copii nu isi propun teluri. Ei, pur si simplu, "fac". Ma uitam odata la niste copii pe plaja. Faceau castele de nisip. Venea un val mai mare si... gata, munca lor de cateva minute era... in apa. Razand o luau de la capat. Dar daca, facem noi un document in Word si uitam sa-l salvam si vine o pana de curent... mama mama ce na enervam!!! :-)
Cand Iisus a spus "fiti asemenea copiilor" nu cred ca se referea la "puritatea si candoarea sufletului" copiilor ci se referea la aspecte ale fiintei umane, gen: motivatie de viata, scopuri in viata, a judeca si incadra faptele in bune si rele, etc.....
Ziceai ca "te scaneaza". Eu as incerca o experienta. Stand odata langa un astfel de copil, nu i-as vorbi nimic, dar l-as ruga in gand sa-mi aduca un pahar/cana cu apa. Oare nu cumva acesti copii comunica telepatic? Noi oaqmenii am uitat "limbajul" telepatic, comunicam doar prin "limbaj articulat". Dar se pare ca ne-am dezvoltat acest limbaj pe seama "pierderii" abilitatilor native de a "sesiza" anumite energii/ganduri.
O alta intrebare. Manifesta ei, aversiune pentru anumiti oameni? Cum se inteleg intre ei? Hmmmm!!!!! noi oamenii normali, cand intram in contact cu o alta persoana, discutand diverse chestii, manifestam fata de persoana respectiva oarecare aversiune sau simpatie, functii de anumite lucruri comune pe care le constatam (verbal).
Dar de ce sa nu reunoastem, sunt oameni, pe care numai vazandu-i, manifestam fata de ei simpatie sau antipatie. Nici la noi aceste "simtaminte" nu s-au atrofiat chiar total. Ele mai "functioneaza", dar nu la mai dam noi crezare.

radu s.
#86094 (raspuns la: #85994) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cassandra, cassandra .... - de martinica la: 05/01/2006 15:09:08
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
ce idei interesante... de ce este greu sa accepti existenta SA ?
in fond nu suntem si noi niste mici creatori ? cred ca toti am facut
castele de nisip nu ? de ce suntem construiti sa evoluam ? de ce suntem curiosi ? de ce iubim viata ? ar avea natura ceva de castigat de pe urma noastra ? nu cred. dar poate ALTCINEVA se bucura de existenta noastra. cred ca oricine isi iubeste copiii sau castelele de nisip, nu? (vezi ... deci suntem facuti dupa modelul SAU :) ) asa ca sa te rog sa nu-L mai necajesti.... :)
#98569 (raspuns la: #98538) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cassandra, cassandra .... - de martinica la: 05/01/2006 15:09:08
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
ce idei interesante... de ce este greu sa accepti existenta SA ?
in fond nu suntem si noi niste mici creatori ? cred ca toti am facut
castele de nisip nu ? de ce suntem construiti sa evoluam ? de ce suntem curiosi ? de ce iubim viata ? ar avea natura ceva de castigat de pe urma noastra ? nu cred. dar poate ALTCINEVA se bucura de existenta noastra. cred ca oricine isi iubeste copiii sau castelele de nisip, nu? (vezi ... deci suntem facuti dupa modelul SAU :) ) asa ca te rog sa nu-L mai necajesti.... :)
#98570 (raspuns la: #98538) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
911...911...911...911....................OCUPAT! - de zaraza sc la: 23/06/2006 22:47:14
(la: ce va enerveaza?)
E semn ca trebuie sa iti cumperi un joc LEGO si sa construiesti ceva pe masuta din apropiere...sau imagineaza-ti ca in aceste cladiri va lipsi Ana, dar cred ca mai degraba lipseste Manole care sa zideasca ce are el mai scump...

Mai rar vom gasi sapatori care sa cinte: "Sapa, frate, sapa, sapa/Pina cind vei da de apa!" Nu sapam, nu aprofundam, doar construim castele pe nisip...

cere si ti se va da
#129621 (raspuns la: #129269) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Intruderu - de alex andra la: 29/11/2006 07:27:45
(la: Ma bohème)
Boema ta m-a lasat, cum altfel, bouche bée:)
A trebuit sa deschid larg toate ferestrele boemei mele ca s-o pot cuprinde pe a ta. Si tot n-a incaput toata cata e. La asa tavalug de poezie dezlantuita nici nu-i de mirare:) Dulce navala:))
Fratele meu boem, ce se intampla pe aici e dovada vie a faptului ca poezia nu se scrie numai cu cuvinte, ci si cu alte texte, cum zicea candva un individ numit Ph. Sollers:)

Let's give it another try:

În boema mea palatele decrepite au scânduri bătute la fereşti şi gondolele alunecă pe apele verzi ale uitării. Caron, frumosul gondolier, taie talazurile în două cu vâsla lui, aripă frântă de pasăre necântătoare. În lumina de crepuscul pereţii îşi scurg ocrul în ochiul întunecat al bulboanei ce stă să înghită hulpavă lumea. O părere... Căci dimineaţa vine iară şi spală cu lumină străzile fără trotuare.

În boema mea Modigliani îşi aruncă iar şi iar pânzele în Sena, şi Sena se face femeie cu irişi albaştri.

În boema mea Lautrec, la braţ cu La Goulue, îi pozează lui Daumier pentru reclama la Chez Maxime, iar Aristide Bruant zâmbeşte enigmatic, trăgându-şi mai pe ochi pălăria cu boruri largi, aşteptând un „la”, maestro, în orgia de catifele roşii vişinii ale localului.

În boema mea Guillelmus Apollinaris Albertus îşi plimbă tâmpla înstelată pe câmpul presărat cu brânduşe otrăvite, beat de Rin, spărgându-şi paharul cu vin în clinchet rubiniu.

În boema mea iubirea e tandră şi virginală, albastră şi înmiresmată, vrăbiuţă speriată prinsă în palme de copil. În boema mea iubirea doare, iubirea moare în fiecare dimineaţă şi renaşte pe înserat ca speranţa.

În boema mea el e fumuriu şi ceţos, are glas mătăsos şi mâini de vrăjitor, visează cu ochii deschisi şi mă poartă cu el în toate visele, în toate gândurile, în toate utopiile, în toate oraşele lumină şi în toate stelele Căii Lactee.

În boema mea nopţile sunt fără sfârşit şi zilele fără început. În boema mea nopţile sunt albe şi zilele gri. În boema mea nopţile se înşiră ca mataniile, iar zilele se destramă ca pânza Penelopei.

În boema mea se petrec într-o melancolică devălmăşie ilfi şi petrovi, acuarele, fragi coapte şi mere verzi, mărgele de sticlă şi uleiuri aromate, straie pestriţe, puf de păpădie, brăţări de argint şi castele de nisip, scări de mătase, balize, baliverne, mandoline, copăi, vătraie, pagini galbene cu marginile zdrenţuite, belciuge, sfori, oameni, viori, poeţi, nebuni, ouă de struţ, versuri de-ale lui Esenin, morminte, frunze, flacoane golite, surâsuri şăgalnice, idei în libertate, eu şi ceilalţi, noi...

În boema mea străzile urcă spre cer, pavate cu vise, iluzii, poezie şi dale inegale. Fluturii dau din frunzele lor minuscule, cuminţi, pe culoarul special amenajat pentru zborul lor matinal. Rigolele cântă vesele din firicelele lor plapânde de apă, înălţându-şi spre nori prisosul de limpezime, în ciuda gravitaţiei. Şi Proust păşeşte alene în căutarea timpului pierdut.

În boema mea uşile sunt vraişte. Lasciate ogni malizia voi che entrate. Salvarea doar prin poezie...


Lost without music in a world of noises
#160270 (raspuns la: #160242) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
* - de Intruder la: 14/01/2007 02:13:36
(la: MOSTENIREA)
la chestia asta nu m-am gandit.
ce las mostenire omenirii? omenirea e prea mare pentru putintele mele.
nu cred ca tin neaparat sa las urme, in ciuda aparentelor.
poate am sa las lumii un copil al meu...sa fie mai bun ca mine, sa stie mai multe decat stiu eu si sa-mi reinventez copilaria, prin el....n-am sa-l las lumii, ci lumea am sa i-o las lui;
las un loc de buna ziua.
poate o carte, candva? nu stiu. probabil cand o sa am varsta de stat la gura sobei...ma vedeti pe mine stand la gura sobei cu deshte'le-n gura si ochii pe pereti?
...si dorul de mine, dac-o sa fie.
nu stiu sa creez opere de arta. nici nu-mi ajunge o viata sa vad si s-ascult tot.
inventii...mai este ceva de descoperit? daca da, sunt minti mult mai luminate.
edificii...am construit in mine, vreo doua-trei...si o mie de castele de nisip.
tac si strig deopotriva, dupa cum bate vantul...
partiturile muzicale si sunetul lor m-au descoperit ele, de cand eram in pantecul mamei...Mozart, Vivaldi, Haydn, Verdi...muzica clasica si ceva jazz si alte cateva genuri stau in niste rafturi. ele m-ajuta s-aud altfel ploile si respiratia celei de alaturi, cand doarme.
gandurile mele nu sunt inramate...au libertate deplina sa pluteasca in alte dimensiuni si sa bata la toate usile.
pacea mea e pacea lumii; cateodata sunt in razboi cu mine insumi si mereu uit unde e steagul alb...altfel as capitula usor.
cred in sinea mea ca pe sarac il ajuta munca si Dumnezeu.
rugaciunile-mi sunt profane si sfintii sunt doar in calendare.
vracii alina si fac minuni cu puterea gandului, a mainilor si-a stiintei dobandite. intrusii isi tin mainile-n buzunare, umbla cu capu-n traista si profita cu nerusinare de stiinta altora.
apreciez recordurile sportive, nu pe ala care-nghite o halba de bere in trei secunde.
habar n-am dac-am cucerit culmi. eu le zic "treceri si petreceri". incerc sa construiesc poduri si drumuri spre culmile astea, sa nu m-avant de-a-mboulea.
blog-ul meu, de aici...vi-l las voua mostenire. :)))
______________________________________
Dans ma tasse, le café reflète mes idées noires.


limpezimea ta, ie-te ce mai descoperi io! - de anisia la: 26/04/2007 21:48:46 Modificat la: 26/04/2007 22:03:20
(la: CONCURS)
Daca cineva propune o utopie de ce e obligatoriu ca cel ce constata ca e utopie sa detina solutii pentru punerea ei in aplicare? - io-s mai toma necredinciosu' asa... drept pentru care sa-mi arati mie matale patalamalele care te-ndreptateste sa numesti utopie ceea ce numesti utopie. si dupe ce ai sa vii cu hartoagele care are sa-ti arate calificarea necesara (dar nu suficienta) pentru a ne privi pe noi, plebea, de sus, sa te apuci matale, cu cuvintele matale simple si neinflorite sa ne justifici de ce ti-am da matale dreptate si nu lu' vasile - extraterestru' de serviciu.

asa... stai sa mai citesc ce-ai mai scris, ca-s hotarata: am sa te cunosc indeaproape! si asta nu se face decat disecand broscuta, ca sa vedem cum ii shad matele-n burtic, de la ce s-a deranjat la burtic si are gaze.

Ce face jurioul?
Doar da un vot pt fiecare lucrare.
- traiti-ar neuronul cu care ai gandit cand ai scris asta, tu chiar crezi ca asa simplu e??? pai mai nene, cand sedeam noi cu orele citind si analizand si punand cap la cap anul trecut, mata' erai cu, sa nu zic io ce acuma, in tarana si faceai castele de nisip.
daca tu crezi ca ie-te lucrarea-na nota-gata concursul... atunci apuca-te, sa-ti traiasca neuronul obosit, si fa tu un concurs. organizeaza-l tu de la cap la coada, sa vezi cum e. si sa moara mamitza de nu vin si particip. cu poeziile mele asa proaste cum le consideri tu. sa mor de nu ma apuc si scriu cate o lucrare pe zi, ca sa ai tu, limpezimea ta, material de citit, sa vezi cum e, cat timp iti ia, si cata oboseala.

ei, batem palma??? te-ncumeti sa iei boul de coarne, sa-l vezi daca te-ntzeapa? ca vad ca la intzepat pe altii, esti artistul poporului!

#191350 (raspuns la: #190469) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
miss bikini, dear:)) - de alex andra la: 28/01/2008 21:47:43
(la: Loc de joaca)
la cate castele de nisip am facut la viata mea si toate in Spania, mi-as face acuma unul de chihlimbar, translucid si galben ca mierea:)
#279593 (raspuns la: #279583) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Fara titlu - de Areal la: 29/08/2008 15:27:17
(la: POVESTIRI CU TALC (III))
O familie alcatuita din cinci persoane se bucura de o zi de vacanta pe plaja. Copiii faceau baie in ocean si construiau castele de nisip. Subit de ei, s-a apropiat o batrana de statura mica. Parul ei alb, era fluturat de vant, iar hainele ii erau rupte. Femeia vorbea singura si aduna lucruri aruncate pe plaja, pe care le strangea intr-un sac.
Parintii si-au chemat copiii si le-au spus sa se fereasca de batrana.
Cand aceasta a ajuns in dreptul lor, aplecandu-se din cand in cand ca sa culeaga obiecte, ea le-a zambit copiilor, dar nimeni nu i-a raspuns la salut.
Peste cateva saptamani, familia respectiva, a aflat din ziare, ca femeia respectiva a dus intreaga viata o adevarata cruciada, adunand cioburile de sticla de pe plaja pentru ca cei mici sa nu se taie in ele.
#337256 (raspuns la: #337151) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
The fool on the hill - de adynet1 la: 08/11/2009 16:21:14
(la: Apocalipsa...)
...si-a construit-o din pietre de mare, scoici, nisip si tot ce-a mai gasit. A lucrat la ea peste doi ani...Copiii faceau pe mal castele din nisip, iar el a continuat visul de unul singur...


De la the neverending story...
Daniel - de maan la: 18/07/2010 15:11:39 Modificat la: 18/07/2010 15:13:17
(la: Omul daca nu ar ofta, ar muri...)
inseamna ca nu cunosti indeajuns firea oamenilor

ce treaba are 'firea omului' cu logica faptelor?
femeia aia marturisea 'il iubesc, ma simt atrasa irezistibil'.
daca intentiile i-ar fi fost onorabile, si-ar fi-nghitit cuvintele si-ar fi evitat pericolul ca ele sa ajunga la barbatul pe care declara ca vrea sa-l protejeze.
il iubesc si nu vreau sa-i tulbur linistea? pi atunci imi inghit sentimentele cu tot cu vorbe.

in plus, nu dau doi lei pe 'iubirea' iscata din vedere.
il vad zilnic si-l iubesc cum ar veni de-mi arde buza.
astea-s inflamari de telenovelisti, castele de nisip construite p-o iluzie.
#559335 (raspuns la: #558821) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mda :( - de munteanu rodica la: 05/08/2011 15:30:04
(la: Sonata Lunii altfel)
aici deja nu mai este vorba de gusturi ci de convingeri.
ba nu.nici de convingeri.este ca atunci cind investeşti foarte mult în cineva,admiratie,încredere, timp,mai ales mult timp.şi mai apoi îţi dai seama ca ai clădit castele de nisip.
Daniel
nu ţin deloc sa am dreptate dar te rog sa te opresti.nu ţi se potrivesc niciun pic afirmatiile goale,sterpe,lipsite de logică şi conţinut.ai realizat un lucru bun, dar toti avem suişuri si coborişuri.
tu,parcă acuma nu faci altceva decît iţi distrugi singur coşmelia.nu cred că este cazul sa faci subiecte mediocre ,nu cred ca este cazul să le faci deloc.nu cred ca este cazul sa dai răspunsuri ca cel de mai sus pentru ca o opera consacrata ramîne pentru totdeauna aşa. chiar şi un mic fragment preluat este doar o imitaţie ca valoare.că poate satisface un anumit segmet de oameni este altceva.dar rămine o imitatie.
ai mai trecut prin perioade dificile.
eu am convingerea ca îsi va reveni cafenica.posibil să nu mai aiba useri de aceiasi calitate ca în ultimii ani şi nici subiecte atîta de spumoase ,dar sigur va merge înainte.
aici, am întîlnit oameni cu adevărat interesanţi si deosebiţi dar si oameni simpluţi convinşi ca sunt buricul pamintului.nu este vorba nici măcar de"daca nu e unul, vine altul".şi sigur ca da,o afacere rămîne doar o afacere.
dar n-o mai sufoca,las-o sa meargă de la sine cum a fost întotdeauna.timpul întotdeuna rezolva iar cei care se aseamana se aduna.şi buni şi rai.
#618395 (raspuns la: #618381) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
da - de adina.petre la: 21/09/2014 11:29:05
(la: A venit toamna)
m-am intors la mine-n sat, am avut o vacanta de 5 saptamani. :D

am mers in Romania, am vizitat Bucurestii, am fost la nunta unuia dintre cei mai buni prieteni ai mei, am petrecut timp cu alti prieteni si foste colege de facultate, am si pus bazele unui proiect nou de colaborare...asa ca a fost o vacanta productiva in Bucuresti. :)

Apoi am mers la mare, am petrecut timp cu mama, am facut plaja, am mancat multi pesti si am cules scoici plus construit castele de nisip la malul marii, ca nu ma pot abtine, a devenit un ritual anual. :D

Si am fost si la munte, la Predeal si la lacul Sfanta Ana, si am avut noroc de o vreme de vis, asa ca am profitat si am facut baie in lac pentru prima data in viata mea. Si a fost de vis, delfinul meu interior a fost fericit!

Am petrecut timp cu familie, cu prieteni, am facut plimbari, a fost grozav!

La tine ce urmeaza, am aflat unde ai fost si ce-ai facut, deci...unde si cand e urmatoarea vacanta? :)



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: