comentarii

cat te-ai freca la ochi


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Cecilia#9224 - de anita47 la: 09/02/2004 11:47:15
(la: Evreii si o manie curioasa..)
1)Andrei si Adrian sunt aceiasi persoana?
2)Ce legatura are francmasoneria cu subiectul de fata?Sau mai punem in carca evreilor si alte "caste"?
Sau poate RSI este francmason si el inca nu a aflat?
3)Desigur ca nu am neaoparata nevoie de judecata ta!Pot judeca si singur si sa-mi formez o parere despre anumiti utilizatori(acesta e si motivul din cauza caruia refuz sa discut cu cei care se autonumesc "anonimi".Si sunt cativa aici care au opinii toatal opuse unul de altul.Iar la mine,la ultimul examen medical,nu s-a constatat nici urma de schizofrenie(poate in viitor,dar deocamdata....nimic!).
Cateodata,draga Cecilia,apar insa fenomene de genul Tamaduitorului,care te fac sa "te freci la ochi".
Atunci este necesara "o a doua opinie"!
anita47
#9228 (raspuns la: #9224) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
De ce mi-e rusine ca sunt romanca? - de Hypatia la: 21/02/2004 07:47:48
(la: A fi roman: virtute, blestem, necesitate?)
Am gasit raspunsul la aceasta intrebare in spusa domnului Gabriel Liiceanu, in ultima sa carte:"Usa interzisa":
" Cred ca putini compatrioti au resimtit asemeni mie istoria tarii lor ca pe o drama personala. de cate ori treceam granita, preluam chipul tarii mele vazut din afara: ma identificam cu scuristii care puneau bombe la sediul Europei Libere, cu cersetorii din metrourile pariziene, cu hotii din supermarketuri, cu spargatorii postelor din Germania, cu traficantii de minori, cu spalatorii de bani, cu organizatorii de retele de prostituate, cu mafiotii nationali, cu turistii care plecau cu prosoapele din hoteluri. Circulam prin lume impachetat in straturile de rusine ale Romaniei. Si este firesc sa fie asa, devreme ce lumea ne priveste ca reprezentanti ai unei situatii care de cele mai multe ori ne depaseste.
In 1984, un neamt imbecil m-a felicitat de Heidelberg, pentru participarea Romaniei lui Ceausescu la olimpiada de la Los Angeles, asa cum dupa mineriada din iunie 1990, un francez imbecil mi-a trantit la sediul central de la Hachette uasa in nas. In ochii lui devenisem prin extensie miner. Nuantele nu au ce cauta in asemenea situatii. Nu avea nici o importanta ca pe 13 iunie, ratasem cu doar cateva minute ocazia de a lua cinci bate in cap, in biroul meu de la Humanitas.
Vazuti de departe, eram scaldati cu totii, in aceeasi aura de barbarie. Acelasi fenomen de identificare la alta scara l-am trait in urma cu cativa ani , la Targul International al cartii, de la Frankfurt. Stateam pe un fotoliu si priveam visator in zare. Halele Targului erau enorme si oriunde ai fi privit, se deschidea o perspectiva neasteptata. culuoarul pe care l-a deschis atunci privirea mea, m-a transportat la 15 metri mai departe catre standul thailandez, in care parea ca se petrece ceva deosebit. Era lume stransa laolalta, cineva vorbea, erau mese multe asternute cu fete de masa cu gustari felurite, care asteptau cuminti, terminarea discursului pentru a putea fi devorate. In campul privirii mele, a patruns atunci o "colega" a mea, directoarea unei edituri bucurestene. lipsita de aparare, mesele isi ofereau flancul exterior trecatorilor. Doamna, extrem de mobila, altminteri, s-a oprit brusc in dreptul uneia dintre ele, afectand un interes neasteptat pentru reuniunea editorilor thailandezi si pentru domnul care tocmai vorbea. Ochiul meu scormonitor, intrat prevestitor in alerta, capatase finetea unui scaner. Disjunctia dintre expresia de pe fata doamnei impumutata de la membrii asistentei (privire absoluta, concentrare maxima, interes vadit pentru spusele oratorului) si jocul mainilor, care avea logica lui si care dezvolta o cu totul alta partitura, m-a fascinat. Pe antebratul stang, colega mea tinea o poseta, pe care a mutat-o discret, cu mana dreapta, mai aproape de cot. "Dumnezeule, mi-am zis, te pomenesti ca incepe sa manance!" In dreptul ei farfuriile si tacamurile erau frumos asezate, iar dincolo de ele, ca intr-o reduta prost pazita, se odihneau platourile cu mancare. Mana dreapta a doamnei directoare a pornit ridicandu-se usor catre marginea mesei-incordarea mea de voyeur atinsese punctul culminant- a odihnit o clipa pe marginea scrobita a fetei de masa, apoi cu incetinitorul s-a apropiat de o sticluta- am recunoscut de indata in ea, dupa silueta si eticheta nelipsitul condiment extrem oriental: Soja Sauce- cu degetul al treilea al mainii, prin mici impulsuri delicate, a pus sticluta pe drum catre marginea mesei, unde astepta cu gura cascata poseta care dupa ultima miscare a degetului a inghitit-o hap! si s-a inchis ca prin minune cu fermuarul. Ce repede se petrecuse totul! Atat de repede incat am simtit nevoia sa ma frec la ochi. cand i-am redeschis, colega mea, continua sa asculte cu vadit interes, ceea ce spunea domnul din Thailanda si dupa o vreme, parand edificata , s-a desprins de locul crimei, s-a inderpat grabita catre alte zari, manata de proiecte necunoscute mie. nenorocirea e ca mine intamplarea m-a lasat intr-o stare de adanca tulburare. Potrivit logicii introiective descrise mai sus, furasem cu nerusinare, cu sange rece si cu o remarcabila dibacie o sticluta de condimente. Totul pleda pentru asta: eram roman, venisem in aceeasi echipa la Frankfurt, aream uniti - autoarea gainariei si eu- prin festivalul cartii si in plus eram amandoi directori de editura. mai locuiam si in acelasi oras." Dar nu tu esti persoana care a bagat in poseta, imi repetam intr-una sticluta cu sosul de soia, pentru Dumneze, linisteste-te!"
Cu toate acestea, faptul ca eu nu as fi putut sterpeli, in vecii vecilor, sticluta nu avea nici importanta. Ceva mai adanc, care venea de dinaintea mea, ma facea coautor , partas, complice la gestul de randas, la care tocmai asistasem. Important era ca si ea si eu trageam dupa noi, acolo si peste tot in lume, alaiul infinit al frustrarilor venite din 45 de ani de comunism, care ne impingeau pe unii mai fini sa furam o sticluta cu soia, pe altii, precum tipii din delegatia care l-a insotit pe Ceausescu invitat la Paris in 1978 de Giscard d'Estaing, sa ia tot ce se putea lua , desuruba, demonta, din palatul in care fusesera primiti. E drept, nu orice om frustrat, fura sau trebuie sa fure, dar nu stiu cum se face, ca pe lumea asta orice frustrat , care nu fura, este asemanat cu semenii lui frustrati care nu fura. Iar omul acesta, care nu fura, termina printr-o miscare interioara, de o extrema perversitate, sa se asimileze singur, privirii celor care il asimileaza cu semenii sai care fura. Asa se face ca in acel an, am plecat de la Frankfurt, convins fiind ca in bagajele mele se afla nevazuta o sticluta de Soja Sauce. Blestemata de sticluta! Gentuta cu sticluta!."
Voi reveni luni, cu comentarii la cele ce s-au scris de ceilalti participanti la conferinta.
hypatia
#10206 (raspuns la: #10145) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sa continuam, deci... - de anisia la: 21/08/2006 01:53:53
(la: Loc pentru "giugiuleli" :))))))))
trebuie sa vorbim... cuvintele disparute sub transpiratia palmei ii ramasesera adanc infipte in suflet. nu stia daca-s de bun augur sau nu, dar undeva, dincolo de resentimentele ce stia ca i le purta, Andrej spera ca Aimee sa gaseasca puterea sa-i vorbeasca despre ei. stia ca nu-i o joaca. nici trecutul, nici prezentu-viitor ce si-l dorea. se simtea prins ca intr-un cleste. ceea ce credea ca este ingropat pe veci, se dovedea a fi un mic vulcan a carui lava rabufnea la cea mai mica aparitie a ei. si totusi invatase sa o uite, nu?

lasa sticla de bere ingropata in nisip, ignora privirile intrebatoare a Anisiei (doamne, cum o putea sa vorbeasca atat din ochi? te fulgera uneori neiertator...) si porni hotarat sa schimbe cateva vorbe cu ea. guinevere, cum ii placea lui sa-i spuna, susotea ceva cu tanarul chipes, alexandros. ceru permisiunea acestuia si o cuprinse respectuos de brat. dupa cativa pasi ii adresa cuvantul:
- te ascult...
- ce cauti aici? lumea nu poate sa fie doar o provincie, si trebuie sa existe doua capete de lume... unul pentru tine si unul pentru mine. pleaca, te rog!
o tristete apasatoare ii umbri zambetul din coltul buzelor. sperante desarte tinuse in pumn...
- linisteste-te, secretul tau este in siguranta cu mine. am sa te las pe tine sa decizi ce e de spus si cui.
aimee respira usurata si se desprinse degraba de dansul. orice apropriere a lui ii ravasea linistea dobandita prin autoeducare. se intoarse la alexandros, cu o expresie vadita de inceput de lume noua...
unde ramasesem? dar ce s-a intamplat, draga mea? ah, nimic, am sa-ti explic...

vania conversa absent cu sierva, cand privirea-i pica pe o ambarcatiune aparuta brusc, in noapte. valurile linistite ale marii leganau cu eleganta albul panzelor, iar zumzetul motoarului ii aminteau de o zi de iulie, nu de mult trecuta. se freca la ochi a mirare... doar nu avea cum sa fie adevarat... plecase in graba mare fara sa spuna cuiva unde se afla... gandurile-i fugeau speriate de colo colo. incerca sa puna cap la cap ultimele 48 de ore. intr-o fractiune de secunda derula timpul, in speranta ca temerile ii vor fi infirmate... nu putea fi ea... nu avea cum...ce are sa-i spuna... si anisia...doamne, ce incurcatura!

tatiana era de-acum ajunsa la tarm... gandeste, vanjusa... gandeste!! - isi spuse si aborda zambetul cel mai omenesc posibil...

alexandros si alf ramasesera inmarmuriti la aparitia tatianei. planul lor de a anunta invitatia catre cabana de la marginea padurii erau nevoiti sa il amane cu inca putin. alecsandra se apropie mirata de ei, incercand sa afle ce se intampla. andrej se sprijinea tacut pe sevaletul sau, incercand sa inchida usa trecutului pentru ultima oara. aimee si sierva o cautau din priviri pe prietena lor, anisia.

- tatiana, tu esti? - bolborosi vania incurcat...



_________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...
#140554 (raspuns la: #140469) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
not again - de Cri Cri la: 13/09/2006 13:36:34
(la: Wake up)
..ca nu-mi mai pasa de inghetata.
Dar, de cand nu mai am motive sa ma trezesc, parca ma trezeste cineva, fix la sapte. Ma frec la ochi si nu pricep.
Ce ti-e si cu cifrele astea!
--------------------------------------------
He who laughs last thinks slowest.
Lascare ! - de alex andra la: 07/05/2007 23:22:40
(la: Muzica)
Io inca ma frec la ochi sa vad daca nu cumva dorm si visez:)))
#194826 (raspuns la: #193553) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Bright - de alex andra la: 16/05/2007 17:56:13 Modificat la: 16/05/2007 17:56:36
(la: joc nou)
Ce faci cand pisica prinde cainele?
Zici ca asa ceva nu exista, te freci la ochi, iti scuipi in san si pe urma salvezi cainele, inainte de a fi facut franjuri-franjuri.

Ce faci cand nimic nu e ?
#197834 (raspuns la: #197055) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Piky - de Valix la: 09/11/2007 12:24:20
(la: Devenim suspine)
Dom,Piky! M-am ales cu o imagine din parcurgerea celor scrise. Uite: eu, ex cathedra vorbind maselor(sau ca la rivulutie,meselor)Doamnelor, domnisoarelor,iubiti domni,Azi am sa va vorbesc despre cum se bate apa in piua sau despre nimic. O voce din sala:(cu voce tare)Iar a luat-o ăsta razna,rau de tot. Gata,nu vrem sa ascultam nimic.Atunci, cad pe ganduri si ma supun democratiei universale.Tac, ma fac mic,mic si-mi spun ca imediat ce ajung la domiciliu am sa reiau marea carte a vietii Aşa gârâit-a Zarathustra.Mi s-a administrat o lectiune si dintr-o lectie trebuie sa înveţi.Mă frec la ochi şi constat că am visat.Am visat? Dar e realitatea goală,goluţă!Pardon, le încurc- conchid cu fermitate. Si nu mai ştiu cine învinge pe cine.
#253968 (raspuns la: #253920) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Horica - de alex andra la: 05/01/2008 11:25:17
(la: ieşire din scenă)
Ma tot frec la ochi de-o juma de ceas:)))))))
#270904 (raspuns la: #270846) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
masturbatori pasnici - de beatlemaniacul la: 18/03/2008 00:45:16
(la: Sex mocca in reatebeu)
...eu cred ca acesti masturbatori sant in general pasnici. Nu ma pot pronunta 100%, dar vreau sa amintesc aici doua intamplari memorabile la care am fost martor. Cand eram in Facultate, treceam pe sub coloanele de la Arhitectura, si in fiecare dimineata era un tip acolo rezemat de un stalp care o freca. Tinea un ziar in fata, dar dupa trepidatii iti dadeai seama ce se intampla. Lumea se obisnuise cu mutra lui, toata lumea trecea pe langa el ca si cum nimic nu s-ar intampla. Deci, in acest context, cine e vinovat? Masturbatorul care se da in stamba, sau trecatorii care prin non-actiunile lor dau dovada de coalizare cu el? O alta intamplare imi vine in minte de pe vremurile roz ale liceului. Eram prin clasa a zecea cred si aveam si noi o mica gasca a noastra. Intr-o zi ii aud pe cativa din gasca intrebandu-se daca merg la Opera. Ma uitam ca prostu'. Ce sa cautam noi la Opera, noi care mergeam la filme cu Piedone si jucam fotbal in timpul liber? Am mers si eu cu baietii intr-o seara. Erau ANOTIMPURILE, si am intrat gratis cu carnetul de elev. Baietii mi-au facut cu ochiul si ne-am strecurat la balcon, cu mare grija sa nu ne vada cineva. Ne-am prelins in zona lojelor, era o intunecime desavarsita. Am intrat in loja nr. 2, la stanga scenei. Aici nici tipenie de om. Apoi baietii s-au dus pana la parapet si s-au aliniat acolo frumos, pe intuneric. Repet, nu vedeai la un metru in fata. Si apoi, na, au inceput sa se frece cu ochii la "lebedele" de pe scena. Am ramas un pic socat, eram si excitat, da, dar si inhibat... Nu am putut sa fac nimic, la sfarsit aproape ca au ras de mine, dar asta e! Eu eram mai emotiv, na!!!!!!! Asa ca ... masturbarea se intampla!!!!!! Nu ma deranjeaza sa o faca cineva atata timp cat nu-l vad eu. Sa stea in tufis cand trec eu cu prietena mea? Si ce? Nu ma deranjeaza! Daca nu vad, e OK!!!
am sa continui mai jos cu un alt capitol.........
CEI TREI FRATI - de Areal la: 16/10/2008 11:01:34
(la: POVESTIRI CU TALC (IV))
Au fost odată, într-un sat, trei fraţi gemeni. Semănau foarte mult, atât de mult încât ţi se părea că vezi unul şi acelaşi om, de trei ori, dar în trei situaţii diferite. Unul, cel mai mare, era foarte egoist şi zgârcit. Tot timpul era nemulţumit cu ceea ce are, şi faţa sa era posomorâtă. Nici când ieşea de la biserică faţa sa nu era senină.
Al doilea era un om obişnuit, când vesel, când trist. Când era trist, era leit fratele cel mare. Când era vesel, era leit fratele cel mic. Despre acesta din urmă, ce să spunem… Parcă trăia pe altă lume. Bucuria care i se citea pe faţă era molipsitoare. Era cel mai credincios dintre fraţi. Chiar dacă fraţii mai mari nu erau mult mai mari decât el, între el şi fratele cel mare părea o diferenţă de câţiva ani. Şi nu la trupuri, că erau aproape la fel de bine dezvoltaţi. Doar la chip…
Ce să mai spunem despre fratele mic? Chiar şi atunci când părinţii lor au murit, răpuşi de o boală necruţătoare, fratele mic a ştiut să îi îndemne pe ceilalţi să îşi pună nădejdea în Dumnezeu. Şi, cu muncă, cu răbdare, au ştiut să o scoată la capăt.
Au crescut, s-au căsătorit cu fete harnice şi frumoase, au avut copii… Au mai trecut mulţi ani, copiii au crescut mari şi gemenii noştri au ajuns bunici.
Într-un an, când fraţii îşi sărbătoreau ziua de naştere, şi toată familia era laolaltă, cu mulţimea de copii şi nepoţi, a apărut un bătrân cu o faţă senină, cu părul lung şi alb. A spus că are daruri pentru toţi. Şi a cerut să stea de vorbă doar cu sărbătoriţii…
- Spuneţi-mi, vă rog, cât de mult îi iubiţi pe cei din familia voastră, pe copii şi nepoţi? Eu pot să vă ajut să le faceţi un cadou, să le dăruiţi o parte din viaţa voastră.
Fraţii mai mari se uitau, miraţi, spre cel mai mic. Aveau încredere în el şi se gândeau că el îşi va da seama dacă musafirul nepoftit era mincinos sau nu. Dar fratele cel mic nu dădea nici cel mai mic semn de neîncredere… Era vesel ca de obicei. Zise:
- Ăsta da cadou, să poţi să primeşti puterea de a da o parte din tine altora…
Cel mare nu părea prea încântat:
- Ce să dau? O parte din viaţa mea? Şi de ce să dau? Că, dacă dau, mor mai repede, nu? Eu nu dau nimic. Cât mai am de trăit, să trăiesc. Bătrâneţea e grea, dar mai bine bătrân decât mort…
- Eu aş da un an, zise fratele mijlociu. Dar să fiu sigur că ajunge la copii şi nepoţi.
- Aş da şi eu un an, nu zic nu, zise fratele cel mare. Dar să ştie toţi ce cadou le-am făcut. Dar, dacă stau să mă gândesc mai bine… Cât ar reveni fiecăruia? O lună, două, câteva zile? Mai bine le ţin pentru mine.
Fratele cel mic deveni din ce în ce mai serios. Ceilalţi nu îl mai văzuseră niciodată aşa. Îl întrebă pe musafir:
- Şi chiar putem face celorlalţi cadou o parte din viaţa noastră? Atunci, eu, eu sunt gata să mor chiar acum. Am avut o viaţă frumoasă şi fericită. Şi ce bucurie mai mare ar fi decât să dau o parte din mine celorlalţi? Nu vreau să mă laud cu cadoul pe care l-aş face, dar cred că orice copil şi nepot ar înţelege măreţia darului meu. Eu, eu sunt aproape gata de moarte… Mai vreau să mă spovedesc, să mă împărtăşesc mâine dimineaţă şi gata… Dacă aş şti că mai am de trăit zece ani, pe toţi i-aş da, fără să şovăi…
Musafirul le spuse:
- Lucrurile stau altfel… În aceeaşi zi aţi venit pe lume, şi părinţii voştri, înainte de a muri, s-au rugat să părăsiţi această lume împreună. Dar, precum se vede, nu sunteţi toţi la fel de pregătiţi pentru moarte. Deşi sunteţi bătrâni şi timp să vă pregătiţi aţi avut…
În timp ce musafirul vorbea, fratele cel mare se aşezase pe un scaun şi începu să respire din ce în ce mai greu.
- Cel mai mic ar fi dat şi zece ani de viaţă celorlalţi. O viaţă întreagă a trăit pentru ei, aşa a rămas şi la bătrâneţe. Zece ani de viaţă o să mai trăiască. Dar bătrâneţea nu îi va fi grea, nu va fi o povară pentru ceilalţi, ci o bucurie… Tu, mijlociule, un an o să mai trăieşti de acum înainte.
- Doar un an? – întrebă mijlociul, nemulţumit.
- Da, un an. Bucură-te şi de acesta, zise musafirul. Vezi, fratele cel mare nu a avut parte nici de atât…
Fraţii şi-au întors privirile spre acesta. Şi au văzut că închisese ochii, pentru totdeauna. Avusese totuşi parte de o moarte liniştită…
- Preţuiţi bine timpul care v-a rămas, zise bătrânul celor doi. Şi nu uitaţi cât de mare e puterea iubirii pentru ceilalţi. Ea, doar ea vă mai ţine în viaţă. Pentru această iubire v-a mai lăsat Dumnezeu să trăiţi, ca să îi puteţi ajuta şi pe alţii prin această iubire. Care vă pregăteşte pentru viaţa cea adevărată…
Atât le mai spuse bătrânul. Şi, deodată, dispăru din faţa ochilor lor. Cei doi fraţi se frecau la ochi, nevenindu-le să creadă că ceea ce văzuseră era adevărat. Dar, lângă ei, trupul fratelui lor zăcea fără suflare…
#351996 (raspuns la: #350256) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ce faci cand ii fie alb, fie negru? - de mazariche la: 14/02/2009 19:23:26 Modificat la: 14/02/2009 19:24:42
(la: joc nou)
Te freci la ochi. Atata simplitate da de banuit, twilight zone?!

Ce faci cand adevarul si minciuna nu ies din cizma?
#406485 (raspuns la: #406439) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
amaruio:) - de alex andra la: 09/06/2009 15:34:14
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA - repriza a patra)
Ma tot frec la ochi si iar ma uit la lista:)
Da, esti !:)
Bine ai revenit !
Luuuuuung drumul pana la Cafenea !
#449196 (raspuns la: #448879) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
:))) - de mazariche la: 24/06/2009 13:04:34
(la: Picasso)
Stai ca m-am speriat. Ma frec la ochi, chiar ai raspuns?

#454575 (raspuns la: #454569) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
vine armaghedonu' - de om la: 21/09/2010 18:10:57
(la: m-am blocat :(((((()
si eu nu stiu? :)))

ma frec la ochi, imi scuip in san...si nu-mi vine a crede. Tocmai tu !!!???
Esti bine?
:)))))

PS: multam de modare si de apreciere !
#569386 (raspuns la: #569385) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
... 3, 2, 8, 5. rrrrring!...continuare - de relu la: 29/10/2003 20:32:09
(la: o poveste...)
'Cu masina... acum.' Cristina se gindeste. 'La film; si vine si Dan. De ce oare nu simte el ca am nevoia de a fi numai cu el acum. Am nevoie de atentie, de vorbe frumoase...' Blazata, Cristina isi da jos camasa cu gindul de a se pregati pina soseste Fanel. Isi deschide incet nasturul de la blugi, si fermoarul, ca si cind ar fi obosita. Aplecindu-se si proptind o mina linga oglinda, isi trage blugii incet, ginditoare, dezvaluind pielea ei fina, cu o urma de bronz, ramasa din vara de pe litoral. Incetul cu incetul realizeaza ca se priveste in oglinda. Cu toate ca parul ei scurt of face sa arate un pic cam baietoasa, restul trupului ei tradeaza o feminitate de statuie greceasca. Trasaturi fine, cu solduri duioase, mijloc subtirel, sini plini cu sfircuri ca doi ochi mari, caprui, intariti acum de raceala din camera. Involuntar, se admira si-si doreste in sufletul ei sa fie linga Fanel. Nevazuta, mina ei cu degete lungi si delicate, cu manichiura subtila, calatoreste de la sold spre sinul ei sting. Il prinde si'l ridica de desubt, trecind mina peste el, apoi lasindu-l sa cada. Cu ochii inchisi simte un curent ca un fulger trecind din cap pina in picioare. Dintr-odata isi da seama ca un motor de masina se aude in parcare, sub geam. E Fanel, sigur. Intr-o clipita isi pune sutienul, o bluza de matase albastra, frantuzeasca, aproape ca ochii ei, trage o fusta de pe cuier si sare in ea rapid. Cu toate ca e un pic frig, isi alege o pereche de pantofi cu toc subtire, italienesti. Isi pune geaca de piele si un drop de Chanel 69 in palma, apoi frecindul pe git, si e gata. Pe drum poate sa-si puna un pic de machiaj, subtil. Ca-tro facuta, in acel moment Fanel bate la usa.
#2615 (raspuns la: #2611) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
am deschis ochii:am vazut s - de papadie67 la: 02/11/2003 05:01:46
(la: Poezii !!)
am deschis ochii:
am vazut si-am auzit cu ei
...
insa m-am otravit!

am inchis ochii.
am auzit si am vazut
si uneori chiar am simtit ceva atunci
...
insa m-am amagit.

in intunerec si tacere asadar
lumina am intrezarit
...
dar n-am perseverat,

si iarasi ochii i-am deschis;
si-atuncea, doar atuncea
am murit.

Am vazut lumea cu ochii tai p - de cristi_r la: 10/02/2004 13:19:11
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
Am vazut lumea cu ochii tai pina acum vreo patru ani,dupa aia ceva s-a schimbat,ori m-a dezamagit guvernarea opozitiei in care imi pusesem sperante ca la revolutie,ori am obosit sa lupt, habar nu am.Oricum am zis ca astia suntem trebuie sa-mi accept poporul asa cum este el reprezentat, atit pe strada sau ca functionari sau la conducere,am considerat ca deoarece provin din el la fel sunt si eu si mi-am acceptat conditia.
P.S.
Nu vreau sa incepem o alta polemica,dar pina se incalzeste afara si incep santierul,mai fug de realitate.
Oricum se pare ca suntem singurii care mai scriem pe forum.
#9383 (raspuns la: #9313) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Catavencu, sint cu un ochi - de SB_one la: 22/02/2004 08:40:31
(la: De ce vreau sa emigrez)
Catavencu,
sint cu un ochi pe tine; esti bun!


PS
stie cineva unde este SHU? Ne-a pus aici sa ne certam si a plecat?
Eu nu mai scot o vorba pina nu apare.

SB
................................................................
Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#10268 (raspuns la: #10247) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
wow, voi fi ochi si urechi. M - de Daniel Racovitan la: 27/02/2004 03:13:22
(la: Transsiberianul)
wow, voi fi ochi si urechi. Multam pentru informatie! :)

..................................................................................
"aceste cuvinte ne doare" (sic)
#10746 (raspuns la: #10744) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
In armata pleci bou si te intorci vaca. - de Little Eagle la: 12/03/2004 11:02:41
(la: Ati mai face armata?)
Sa traiti Tov. Colonel!

Desigur ca NU as mai vrea sa fac armata.Eu am facut armata la pompieri pe timp de 1 an si 4 luni cit se facea in 1978.Avind o ruda Dr.militar am aminat-o 2 ani,sperind ca voi reusi sa intru la facultate(Grigorescu),dar acolo nu aveam pile,asa ca aminatul n-a mai tinut si m-au luat cu arcanul la oaste.
Dar am avut o cunostinta,Maior la pompieri in Bucuresti,ce era seful biroului recrutari,si mi-a aranjat sa fac armata in Buc.Deci am avut noroc.Am trecut totusi prin stagiul de 3 luni de pregatire si instruire sub comanda unor fruntasi si caporali veniti de la tara,unul ere cioban de ex. si ne urau pe noi bucurestenii,eram destui si toti cu pile!
Asa ca ne frecau in prostie cu instructia,dar dupa 3 luni Maiorul m-a luat in biroul lui ca furier si am dus-o ca-n basme!Plecam ici si colo cu acte si deci ieseam zilnic din garnizoana,era de fapt grupul de pompieri din Buc. unde era si statul major,deci eram mereu in preajma coloneilor cu mari functii care si ei ma foloseau sa le fac diverse servicii asa ca nu prea stateam in cazarma.In plus aveam pe mina un intreg carnet cu bilete de voie semnate in alb de maior si cind pleca acasa la 4PM,asteptam cam jumate de ora si o roiam si eu acasa.Faceam asta ZILNIC!
Neaparat weekendurile le faceam acasa,nu se vorbea!Dar nu a tinut mult...
am facut timpenia sa ma iau la cearta cu un bou de caporal si ne-am luat la bataie,l-am caftit bine si asta a dus la trimiterea mea la bulau pe timp de 1 luna.
Acolo...NASOL!Instructie in prostie si spalat geamuri de 3 ori pe zi ori ca sa fim mereu ocupati,sergentul ne punea sa sapam gropi de 1mx1m si apoi sa le acoperim din nou cu pamint.Dormeam pe tambal direct pe scindura si fara paturi ori perne,foloseam tichia de soldat ca perna impaturita in doua.
Cin era vorba sa spalam vasele era batalie caci toti vroiam asta era ca o mica vacanta,ori curatat cartofi.La WC mergeam sub paza intotdeauna,desigur ca eram tunsi la chelie,dar eu si alti 2 soldati luam in deridere totul si mereu gaseam ceva amuzant si chiar si cind spalam cacastorul rideam si ii faceam pe sergenti sa turbeze de ciuda.
A trecut luna si maiorul n-a mai putut sa ma aduca la biroul lui din ordinul sefului de stat major.
Dar m-a transferat la un pichet de garda la depozitul-magazie a comp. de pompieri din Buc.unde eram doar 6 soldati,eu fusesem caporal dar mi-au luat gradele la bulau.Acest depozit era condus de un Lt.Col. care m-a facut furierul lui,de fapt mai mult servitor....In fiecare dimineata mergeam la 7:30 sa-i cumpar ziarele si o sticla mare de Wiborowa,caci era un betiv notoriu.
La 8AM venea la birou si ii turnam sa bea!Pe la 9AM era dus cu sorcova.De multe ori l-am dus acasa caci abia se tinea pe picioare!!!Apoi plecam si eu acasa si am dus-o f. bine cu pichetul,n-am facut o zi de garda.Col. ma trimitea acasa la el sa-i fac cumparaturi la nevasta si curatenie in casa,batut covoare etc si apoi o roiam si eu acasa.Datoria mea importanta era sa fiu prezent la 8AM in fiecare zi cu ziarele si sticla de vodca!
Uneori Col. bea chiar 2 sticle pe zi si apoi se culca,de multe ori am baut si eu cu el,ne cinsteam amindoi.Cind stateam uneori la pichet mergeam si cumparam pt. noi soldatii de baut si le beam de nu stiam de noi.Era o betie continua in acel pichet de la COL. la soldati!!!
Am aflat de mult ca el a murit.II tremurau miinile de atita bautura si avea si diabet in plus.
Maiorul este acum de 15 ani in Canada cu fetele lui casatorite cu romani si restul familiei.Cu multi ani in urma prin anii 1970 o sora a lui a fugit in Canada si pt. asta el a ramas mereu maior si nu a fost deloc avansat in grad.Toti colegii lui de scoala militara erau colonei sau generali.
Dar e fericit si de 15 ani corespondam ne scriem lunar ori vorbim la telefon.Un om tare cumsecade.
cam asta mi-a fost armata,usoara dar cu toate astea NU as vrea sa am nimic de a face cu militaria!!!Nu sint croit pt. a fi soldat.
Apoi am mai dat la facultate de 2 ori,nu am intrat si mi-am facut actele de plecare definitiva si de atunci traiesc in USA,si imi traiesc visele cu ochii.Asa ca
incalecai pe o sa si va spusei povestea mea.La anu si la mai multi ani!

LOVE&PEACE,
Ozzy



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...