comentarii

cataloguri sau cataloage


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Dan Dinescu - de vasili la: 21/02/2004 09:41:26
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Sunt recunoscator celui care a facut site-ul cu fotografiile DOMNULUI DAN DINESCU.
Un clasic in viata!!!!MI-aduc aminte cu nostalgie si pietate cum ii cautam nu de mult(...douazeci,...si cinci...de ani...)fotografiile prin reviste si cataloage....Un om care a dovedit ca fotografia este indubitabil "...scriere cu lumina..."
#10211 (raspuns la: #9245) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Belazur, sunt exigent cu mine - de gabriel.serbescu la: 04/03/2004 16:48:05
(la: Droguri)
Belazur, sunt exigent cu mine insumi si-mi cunosc limitele. Restrictiile de care imi vorbesti, cred ca esti de acord nu pot fii mentinute prin legi. Cred ca esti de acord, din nou, ca istoria prohibitiilor umane a creat un mai mare consum, si in plus o economie subterana greu de combatut. Probabilitatea de a fi ¨prizionerul viciului meu¨ nu exista, te asigur, de cat daca ar fii o constructie psihologica, ori in cazul meu nu e. De cea fiziologica poti sa fi la fel de sigura ca e la fel de utopica. Exista situri publice care te pot edifica in acest sens.
Nu inteleg ce vrei sa spui prin viciu ordinar. Abject, sau normal?
Mi-ar place sa eliminam puritanismele gratuite din start.

Filip, e laudabil sentimentul tau civic, insa probabil ca nu esti la fel de exigent cu alte anomalii ale societatii engleze. Lasand la o parte civicul cred ca e interesant de vazut comportamentul autoritatilor englezesti, nu?
E identic cu cel al altor state europene, o toleranta fata de consumul de droguri, echilibrata de campanii de informatii si cataloage educationale. Surprinzator sa faci un astfel de comentariu dintr-un loc de pe planeta asta, unde tilul de ¨sir¨ este decernat de casa regala engleza unor artisti care au creat sub influenta drogurilor, ba mai mult lupta in campanii de legalizare a cannabisului.

Tombola, hai sa nu ne ridicam ochii peste cap, vrei? Un deserviciu romanilor nu-l fac eu cu o marturisire cat de cat sincera si educata, si in general documentata, si nici Ozzy cu martuirisirea ¨n-are rost s-o faci ca ...¨ Lumea nu se opreste la forumul asta, iar daca deschizi un pic ochii ai putea vedea suficienti artisti romani (spre exemplu) care indica drogurile ca pe ceva mistic (un substitut in fata puerilismelor religioase actuale), ca pe o poarta catre o alta dimensiune, sau ca pe un mod catre o viata unica, excentrica, cand e NU sunt decat niste stimulenti psihici sau emotionali, unii cu adictie altii fara. Am spus-o mai pe la inceput: nu fac apologia drogurilor, iar din ¨declaratia mea de consum¨ nu apar nici LSD-ul, nici cocaina si nici alte droguri chimice sau de extract chimic. Poate acolo, in rutina de vames, crezi ca e mai putin nociv Prozacul? Incepem sa incrancenam, dar e ok, ca mie conflictul imi place.
Ca o paranteza, 60% din industria de cocaina e controlata de statul caruita tu ii platesti impozite. Lasa mila pentru alte ocazii.

¨lumea este egala cu suma cunostintelor pe care le avem despre ea¨
michel houellebecq-particulele elementare

#11357 (raspuns la: #11332) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
de la megapixel la metrupatrat - de (anonim) la: 22/08/2004 00:48:20
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
De la 3 megapixeli la 3 metri patrati… sigur dle Dinu, se poate dar, de la ce distanta trebuie sa privim imaginea ca sa fie “clara”? Nu?... Sa nu se apuce careva sa faca harti din avion cu cu 3MPul.
Parca nu v-as crede ca intre un Casio 3MP si un Hasselblad cu dos de 25MP n-ati alege ceva la care sa nu zambeasca lumea compatimitor…
Apropo, daca pc-ul face orice, nu e absurd sa dai 5000 de parai pe o cutie de 4MP doar ca scrie ceva pe ea, in loc sa dai doua trei sute pe ceva mai de incepator, si mai bine sa mai pui ceva in mintea pisiului?
Si apoi, fascinatia fotografiei… ritualul fotografierii, pasiunea tabieturilor, toate accesoriile cel mai adesea inutile dar nelipsite din tolba celui prins cu adevarat… se poate fara?
Norocul nostru intre ghilimele este ca fabricantii mai pun cativa megapixeli la aparat, mai pun 2-3 butoane si beculete in viufainder si an de an oftam prin cataloage, mai punem ban pe ban, si cadem ispitei si sigur asta nu se va sfarsi vreodat, au ei grija.
NASA lucreaza deja cu captori de ordinul gigapixelilor, si faramituri vor ajunge si la omul de rand, care va trebui normal sa mai puna pe pisiu niste gigahertzi si gigabaiti de memorie si culere cat ligheanul, in acest dans continuu.
Incontestabil era digitala a castigat, dar ce a castigat? Fotografia analogica sau digitala, tot fotografie se chiama. Faptul ca oricine poate avea un digital si-un pisiu, ne aduce in spirala evolutiei la momentul cand fiecare avea un plaivas in mana… Si ce-I cu asta? Analfabetismul n-a disparut chiar si in cele mai evaluate civilizatii… Daca mana si ochiul n-au dibacie?
Va veni poate vai, si vremea unui soft care cu un simplu clic sa faca artistic orice… De fapt se pare ca-n mintea unora a venit vremea
Dle Dinu, imi place ce se mai spune la cafelutza de aici, imi place mult cum manuiti pixelii, dar zau, parca n-ar strica cafelei putin mai mult zahar… o viata avem si nu stim pentru cat, si as zice ca e pacat sa le vedem toate, asa de intunecate… sincer!
Si poate, sper sa nu supar adminul, ca tot sunt atatia clienti la cafenea, sa mai puna pe perete o floare, o beteluta, ceva mai vesel si pentru privire…
Numai de bine.
#20096 (raspuns la: #19897) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ce vrea clientul... - de Vlad Mereuta la: 01/12/2004 19:39:13
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Se munceste la o felicitare de craciun, pentru o anumita firma. Se fac variante. Se trimit la client. Clientul nu este multumit. Se fac alte variante. Se trimit iar la client. La fel. Si apoi clientul spune: "vreau aia acolo, aia dincolo, aia de culoarea roz, cealalta verde, fontul ala" si asa mai departe. Nu are legatura cu identitatea firmei, cu fonturile folosite in alte pliante/logo/cataloage, dar cum clientul e stapanul, ce sa faci, asculti si executi. Clientul este acum multumit...

Ma gandesc ca tot asa se intampla si in fotografie de multe ori. Fotograful / art directorul vine cu idei creative si frumoase, dar clientului nu ii pica bine la stomac, si vine el cu o idee, de cacao evident, ca nu stie ce e aia fotografie dar ce mai conteaza, fotograful shuterizeaza si isi primeste maruntzishul si pleaca...

Probabil un alt motiv pentru care imaginile de la noi sunt cum sunt...ca deh, romanu' e bun in toate...
Fotografia de Stock - de Petre Buzoianu la: 04/12/2004 08:15:12
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Cit despre adevarat fotografie de stock pentru cine nu stie foarte precis ce este, poate ar trebui adusa aici o precizare.
Este un gen de fotografie care in majoritatea cazurilor nu a fost facuta pentru stock, ci de cele mai multe ori ca ilustratii pentru cataloage, pliante, calendare , annual reports, etc.
Fotograful a vindut beneficiarului original dreptul pentru o singura folosinta,
si pentru ca in continuare este posesorul acestor drepturi, incearca sa prelungeasca viata acestor imagini, sindicalizindu-le prin agentiile de stock.
In felul asta milioane de fotografii cu persoane facind diferite activitati, ( banking, industrie, comert etc ) imagini isterice cu indragostiti sarutindu-se sau tinindu-se de mina pe maul marii la apus sau rasari de soare, nuduri banale care pot fi folosite de la a ilustra plicurile de prezervative, ambalajele de ciorapi de dama, sau cutiile pentru creme de corp, mincare, milioane de imagini care original au servit la ilustratia unor carti de bucate sau articole despre cum sa preparam o reteta sau alta, produse banale, de preferinta fara o marca usor de recunocut, pensionari in parc citind, copii in parc alergind, peisaje din toate formele de relief si din toate anotimpurile, interioare, fotografie de turism lista poate continua la infinit.
Toate astea se reintilneau intr-o agentie de stock .
Agentiile acestea de stoc sunt insa pe cale de a dispare.

#30667 (raspuns la: #30662) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
10D sau... - de Dinu Lazar la: 20/04/2005 00:49:26
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"prin alte parti parerea e mai echilibrata, adica un 10D la 700usd considerat super-oferta. (si asta nu in RO!)"

Pai, aici nu e pe pareri, exista cataloage cu cotele aparatelor la mina a doua.
Spre exemplu conform catalogului "ARGUS - cote d` occasion", din ianuarie `05, in spatiul francofon iata citeva preturi care va vor surprinde, la aparate la mina a doua in perfecta stare de functionare, cu absolut toate accesoriile originale si softurile aferente, in euroi:
Canon G6 - 300, Dimage A2 - 300, Nikon Coolpix 8700 - 340, Eos D 30 - 285, Eos 10D - 585, Eos 300D - 375, Nikon D70 - 500, Olympus E1 - 500, etc.
Aparatele digitale au deci o uzura morala si fizica mult mai mare decit cele clasice.
EU personal la ora asta as alege un 350D daca as vrea sa vad cu ce se maninca fotografia cu DSLR; 300D e mult mai lent, prea lent, raportat la standardele de azi, altfel nu e rau; si 10D nu e absolut de loc rau, dar... doi ani conteaza in tehnologia digitala care se invirte asa de repede.
Raportat strict la calitatea imaginii, orice aparat DSLR de 5 MP si peste e mai mult decit orice ar dori un fotograf mediu care sa faca fotografii mari, adica A3 si peste, daca are si obiectivele corespunzatoare.
Cu obiective mai slabe, se pot face poze perfecte de vazut pe orice monitor, se pot face printuri 9x12 si 13x18 foarte bune... adica se pot rezolva 90% din cazuri...
Nu trebuie insa sa ne pacalim singuri. Un aparat profesional are o constructie si un pret, si un aparat de amator e un aparat de amator, si nu i se poate cere imposibilul. Asa e si cu obiectivele si cu accesoriile.
Orice sistem se face cu niste specificatii clare si precise si raspunde numai acelor specificatii. Restul sunt discutii la o cafea...
#44438 (raspuns la: #44419) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Niculae,esti pe aproape ? - de niculae la: 26/05/2005 05:21:57
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Ce pot sa spun despre pozele de la "fotografu/50"? De frumoase ( daca cuvantul asta mai inseamna inca = placut privirii,bine potrivit,armonios ) nimic de zis,sunt frumoase ( am vazut la aceiasi adresa altele si mai frumoase,sau mai placute mie la ora asta de noapte:e 05 si putin).Sigur ca subiectul "50" e arid, auster si dificil, ajuns la el fara nici un fel de pregatire prealabila, fara cateva momente de meditatie,fara putin timp ca sa intelegi la ce grozavii se refera, numai stari placute nu-ti sugereaza,iar imginile pot suferi si ele,contaminandu-se de raceala documentara a subiectului.Ce ma mirat insa, chiar si la poze din alte cicluri, este concretetea si materialitatea obiectelor,zidurilor, a oamenilor si chiar a aerului (vezi primele doua peisaje) Nu sint mare cunoscator,dar, ma uit cu interes atunci cand am ocazia la tot ce-mi cade in mana,asa o concretete a materiei numai la pictura am vazut.Sunt curios cum va reuseste si oricat ati spune cred ca si tehnica (bine folosita) are importanta ei aici,fie ca e vorba de optica foarte buna,fie ca le prelucrati intr-un mod special scotind in evidenta texturile,volumele,distantele,fie amandoua sau poate inca si altele,dar, toate devin foarte palpabile(pipaibile).Fara sa vreau sa fac pe interesantul,acum,brusc, mi-au venit in minte niste imagini cu picturi de la niste expozitii americane,care ne umpleau de uimire prin anii 80 ( unde se dadeau insigne,cataloage si reviste "Sinteza" tuturor vizitatorilor ) Picturile acelea,daca-mi amintesc bine se numeau cu culori acrilice sau poliacrilice ( !?? ...poate gresesc,) si le credeam eu mai degraba fotografii decat picturi sau in orice caz banuiam ca s-a pictat peste o proiectie de fotografie fiindca erau foarte precise si clare, nu cum stiam eu din cartile de scoala ca trebuie sa fie pictura cu pensula.Cam asa ceva vad si aici, un fel de sugestie de spatialitate pe care nu pricep cum o realizati.Nu e nevoie sa-mi spuneti fiindca oricum nu cred ca as intelege,iar de facut nici atat.Cred ca as recunoaste chiar o poza nesemnata care s-ar inscrie in acest stil,daca, bineinteles, n-or mai fi si altii care fac la fel si nu am eu cunostiinta.Pe de alta parte, unele poze tin privitorul la distanta,dau senzatia de elaborat,desi locurile par comune,spatiul e nou,diferit,sint dense,severe, nu au lejeritatea facila, familiaritatea gregara si sentimentul confortabil al recunoasterii unui spatiu despre care stii imediat ce trebuie sa simti, in ce categorie sa-l clasifici,pot fi incomode.Poate ar trebui sa ma mai uit o data in alta zi,in alta stare..? Poate ca nu trebuia sa scriu nimic.E deja tarziu,era tarziu cand am deschis netul,incepe sa-mi fie somn,deabia am scris cateva randuri,prea putine pentru cate ar fi de spus si pentru o parere cat de cat inchegata,de completa nici nu poate fi vorba,atata fotografie nu se poate povesti in cateva fraze,prea multe ca sa renunt si sa le sterg (randurile)maine poate ca as spune altfel, altceva si in plus am promis sa raspund prompt daca sunt pe aproape.Iertare pentru superficialitate.Daca vreti revenim cu placere.
#51313 (raspuns la: #51126) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Drepturile de autor nu tin cat lumea - de riusma la: 01/06/2005 09:23:08
(la: Downloadul de mp3-uri si filme de pe Internet.)
Gresit informati !
In functie de specificul operei si modalitatea de difuzare, drepturile de autor au o perioada limitata de aplicare (intre 25 - 70 ani).
Mozart si tot neamul lui nu are drepturi de autor pentru compozitii, si sincer nici nu cred ca a incasat vreodata (inca nu erau inventate). Poate pentru diverse interpretari - dirijori, instrumentesti, editori de cataloage - sa existe in prezent drepturi de autor conexe la opera lui Mozart.
Cine nu a compus-produs o opera artistica in viata lui, cum poate intelege conceptul "DREPTURI DE AUTOR" ?
#52583 (raspuns la: #21655) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
O definitie a kitsch-ului ? - de Geroge Bush la: 16/09/2005 09:22:17
(la: Cum ati defini kitsch-ul?)
Am citit carti despre kitsch dar o definitie scurta si simpla nu am gasit. Pana la urma cred ca originea kitsch-ului poate fi gasita tocmai in incapacitatea celor mai multi de a-si explica simplu ce este arta. Si cu cat, pe masura ce trec anii si "curentele", ne indepartam tot mai mult de acea stare originara in care arta se confunda cu viata, in care ritualul facea parte din cotidian, asistam la o secare de continut, sau o desacralizare cum ar spune Eliade, a vietii de zi cu zi.
In vremuri de demult cand viata era un ritual continuu, artistul se confunda cu consumatorul de arta. Incetul cu incetul disjunctia artist-consumator de arta s-a produs inevitabil si s-a accentuat, astazi fenomenul catalogat drept kitsch fiind rezultatul direct al faptului ca tot mai multi isi inchipuie ca sunt artisti si "produc" pseudo-arta si multi, tot mai multi, fara sa inteleaga ceva din ceea ce se cheama arta, fac totusi "achizitii" de arta, fiind inevitabil clientii celor dintai. De ce acest fenomen este mai ales o plaga a societatii contemporane ? Pentru ca pe de o parte din arta se fac tot mai multi bani, deci e un business rentabil si, pe de alta parte, pentru ca tot mai multi oameni au acces la suficient de multi bani pentru a-si permite "achizitii". Arta nu se mai face, ca pe vremea lui Van Gogh sau Emily Dickinson, departe de bursa, ci tinde sa intre in cataloagele IKEA sau Quelle.
Artistul trebuie sa vanda pentru a - si "confirma" "valoarea" si astfel trebuie sa fie cat mai "original". Proportia celor "chemati" in lumea artistica in raport cu cei "veniti" pentru ca se inchipuie "chemati" tinde asimtotic catre zero pe masura ce democratia si legile pietei libere pun stapanire pe ce a mai ramas din arta.
Dar ce este pana la urma arta, daca non-arta o numim kitsch ? Un mod simplu de a explica fenomenul este sa acceptam ca un obiect de arta trebuie sa aiba mai multe niveluri de decodificare al propriilor intelesuri. Cel mai lesne se poate face demonstratia privind un obiect de arhitectura: se pot discerne 3 niveluri de decodificare: 1.cel functional in care percepem calitatile de utilizare a obiectului; 2.cel estetic in care percepem (intelegem) elemente de compozitie, raporturi de forma, culori, ritmuri, ierarhii, trasee, etc.; 3.cel simbolic in care deslusim intelesuri superioare, prin raportare la tipare si modele ce nu sunt numai ale individului ci apartin grupului din care acesta face parte. Decodificarea intelesurilor la unul sau mai multe din cele 3 niveluri este sursa de confort, satisfactie estetica, catharsis. Arta fara catharsis nu exista, cu alte cuvinte ceea ce se limiteaza la primul sau al doilea nivel este condamnat sa ramana obiect de folosinta strict functionala, sau "moda", ceea ce de multe ori nici nu este rau, daca producatorul (am evitat termenul de artist) este un profesionist pregatit pentru aceasta profesiune.
Kitsch-ul este arta care "se doreste a fi arta" dar nu transmite mai mult decat intelesuri functionale sau cel mult estetice. Fac astfel diferenta intre "profesionistul" de mai sus care nu are ambitii de artist, care-si face treaba onest si corect, si "amatorul" cu veleitati de artist, care "incearca" sa devina, de ce nu ? este asa de greu ?, genial.
Prin urmare cel care-si face casa cu turnulete stie ca trebuie sa aiba turnulete pentru a fi categorisit ca avand acces la un anume nivel de prosperitate (mai nou nu se mai poarta turnuletele ci numarul de etaje !!!) si tot el stie ca deasupra patului trebuie sa stea o "rapire" iar in camera curata trebuie sa aiba flori nemuritoare si acvarii cu pesti. Nu intelege nimic nici din una nici din alta dar stie care este "functia" celor doua. Elefanteii, bibelourile si toata gama de suveniruri afisate in "vitrina" de "middle-class people" nu satisfac altceva decat functia de afisare a nivelului de trai (bun !!!) fata de cei din aceeasi categorie. Am elefantei deci am bani sa-i cumpar; sunt frumosi ? bineinteles doar am dat bani pe ei !!!
Cel mai interesant fenomen din categoria kitsch-ului il constituie manelele care indeplinesc conditia functionala cu brio - au ritm, se pot canta la petreceri, ba mai au si texte desuchiate !!!, au chiar oarecare elemente de compozitie remarcabile (in sensul ca pot fi remarcate !) dar spre deosebire de o doina sau chiar o sarba care-ti poate taia respiratia, manelele nu acced domeniul catharsisului nici daca Gigi Becali plateste milioane in acest scop.
Si cu aceasta ocazie descoperim o alta caracteristica fundamentala a kitsch-ului: caricaturizarea prin copiere a artei adevarate, rezultata din demersul diferit al "manelistului" fata de cel al "profesionistului". Autorul de slagare este in general un profesionist.
Cred ca o sa ma apuc sa scriu o carte pe acest subiect incitant.
Mai important insa este ca subiectul sa fie dezbatut in mass-media pentru ca mai avem cred eu inca sansa sa ne salvam si sa ne intoarcem de la procesul complex de transformare in maimute-robot la natura noastra de fiinte superioare iar arta cu ritualurile sale face si trebuie sa faca parte din aceasta natura.
:) - de Honey in the Sunshine la: 18/10/2005 22:13:51
(la: Nu sexul e miza)
eu cred ca baietii sunt mai interesati de lenjerie decat fetele :) sau de cataloagele de prezentare a lenjeriei :) Mai ales cand sunt in carne si oase
_____________________________________________________
Membra SIMC - Securitatea Inchizitoriala Mister Cafenea
#79757 (raspuns la: #79747) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
maan-ule! - de Intruder la: 24/11/2005 02:50:21
(la: PRIETENIA-CEL MAI DE PRET LUCRU AL OMULUI)
concoluzionez...conlocuzionez...uff! concluzionez!!! yesss, abia a treia oara imi iese si mie, ca de-obicei!!!
deci:

- ce bine ca nu stii nici tu ce-i aia ''cruaziera''! (te mai dai mare ca ai facultatzi si ciocolatzi!)

- dac-aduci baieti, sa fie mici! (atentie, mici de statura!!...pedofilia se pedepseste, doamne apara-ma de satana!!!)

- nu pot pentru ca sa spun la gagici sa shada!...daca-mi vad chieptu' paros, se ecs-cita!!! (adica ies afara de pe Ile de la Cite aia si se urca in vaporash si se pupa pe sub podurile Senei!...e-teee ca Dambovita nu mai e buna!)

- facem schimb de role???...ale mele au garantie 3 ani!...au si shtergatoare de rezerva, clacson cu Dolanescu si faruri cu halogen!

- nu vreau bucatar de la Pitesti, e republican si are matreatza!...nu se spala cu uashangou, foloseste sapun ''cheia'' (care-a innebunit femeia!)

- medicu' ala...pe unde vara telefonu'???...io am preserfatife, ce dracu'?!!!

- daca nu vrei sa mergem la Horia, ne ducem la zaraza ca stie sa deseneze cu carioci!

- aia cu ''trasu'' puteai s-o zici! nu-i bine sa te aptzii, io stiu cum e, d-aia am postat la conferintza lu' carmen!

- cine-i Barbu asta?...senatorul melcilor, cumva?...ahhhh, am iubit-o pe don'shoara Hus!!!

- nu tz-am zis de avioane, stii ca sunt conplecsat si stau cu capu-n punga cand zbor...steguletzele sunt de la mc'donald's, d-aia-mi place sa merg acolo...am shi baloaaaaaane si jucarii de la heipimil, e-heee...

- m-ai invatat braille, ai uitat?...in acceleratu' ala de Iasi!

- nu vreau sa fac pipi in apa, mai bine de la balcon si sufar ca Romio pentru iubirea lui, Julieta...desi, o prefer pe dadaca, pretenii stiu de ce!

- daca te indispune luna plina, ce zici de primu' patrar?...sau sheptar!...dupa cincizeci de ani, nu te mai indispune nimic, Gagarin scrie pe tricou' tau!

- budigaii cu vacutze nu-i mai am, bucura-te om cel plin de har!...latu si oana au decupat vacutzele si am acum abtzibilduri la role...
- DACA NU MA IEI CU TINE, SPARG GREVA SI DAU FOC LA CATALOAGE!


p.s.
itz place ce semnatura am io?...cre'ca-i o echipa de fotbal, d-aia am pus-o!

___________________________________
semper idem...
#90216 (raspuns la: #90187) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Bello,am glumit:)) - de Lascar Barca la: 20/01/2006 21:05:05
(la: Trancaneala Aristocrata "8")
Interesant?La MTL ai ocazia sa gasesti de fiecare data ceva interesant..
depinde ce atitudine ai.Asta-i cheia fericirii rationale!ooops,zisa-i eu de la inaltimea virstei mele:)))
Ah,acolo,o cartulie cu"Vins de France"(sorry Cass:))) a lui Robert Joseph..niste cataloage cu oferte pentru.....oare?...Spania si Portugalia..
o sticla de vin alb pt madame.....o gramada de toale ,da-i mai bine sa cumperi in Europa asa ca mai vedem......:))Nimicuri.
#101390 (raspuns la: #101388) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Furaciuni, furtisaguri, ciupituri - de niculae la: 26/02/2006 01:11:45
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Daca am inteles eu bine:

- 1.Firma "X" face o invitatie unui grup de fotografi sa-si foloseasca liber munca,sculele si talentul intr-o locatie si la un eveniment,care apartine respectivei firmei.Se presupune ca toti cei prezenti stiau ca vor fi fotografiati,inca de cand pregateau filmarea,inclusiv designerul, decoratorii,prezentatorii si toti ceilalti.Scopul unei productii de televiziune este sa fie filmata, difuzata, prezentata, pozata,tiparita in programe,reviste,cataloage,etc...Fotografii primeau dreptul sa-si arate pozele facute,dar,sa nu le foloseasca in scopuri comerciale fara acceptul firmei gazda ( se subantelege si reciproca )
- Ce am gandit eu cand am vazut anuntul: - Uite niste baieti isteti care ar vrea sa pozeze un eveniment,dar nu stiu ce vor,nici cum si nici nu ar da prea multi bani pentru asta si au gandit asa: Sa invitam noi un grup de fotografisti,sa-i lasam in pace sa faca ce vor,fiecare dupa mintea lor,le dam un sanwich,o cola,o maslina,ne distram impreuna,ne mai imprietenim,ei munceste si la sfarsit (avand de unde alege) vedem ce a iesit.Daca nu a iesit nimic care sa ne placa,ce-am avut si ce-am pierdut ? Daca gasim ceva interesant putem negocia un pret rezonabil,mai ales ca munca e deja facuta si daca nu ne intelegem la pret alt mod de-a castiga ceva tot nu au fiindca nu au drept comercial de folosinta,iar,daca le mai arata si ei pe ici,colo deabia ca ne mai fac putina reclama gratuita in plus.
- O data pozele facute citez: " nu a existat un release form, ni s-a spus sa punem imaginile la noi pe site ca sa le vada oamenii in cauza sa vada ce le place." Inca o data acceptul firmei de a lasa imaginile sa circule intr-o zona care,repet,nu aduce fotografistilor nici un profit financiar ci doar unul de imagine (reciproc !!!)
- Corect este ca si subiectii imaginilor sa beneficieze de ele (pentru uz personal ) intr-un extaz si fericire reciproca.
- Orice folosire a imaginilor in cadru public,comercial nu se putea face de nici una din parti,fara acordul explicit si in cunostiinta de cauza a celeilalte parti.Nu e neaparata nevoie de contracte,exista o gramada de tari europene unde intelegerea verbala are aceiasi valoare ca si cea scrisa si unde cel dovedit mincinos,este pedepsit.

- Problema este clara: - A folosit vreuna din parti imaginile in scopuri comerciale ? Daca da,atunci a gresit,daca nu,inca se afla in cadrul intelegerii initiale.
#108159 (raspuns la: #108046) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
re: Diverse - de Mihai Marincean la: 30/03/2006 10:43:37
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Faptul ca nu mai ai voie sa fotografiezi diverse obiective "de interes national" nu e de mult o noutate, acu' vreo 2 ani s-a pus de un protest in legatura cu interzicerea fotografierii in metroul din New York si in Grand Central Station (gen http://www.moonriverphotography.com/gallery/1022944/1/47427072/Large sau http://www.moonriverphotography.com/gallery/1022944/2/49187979/Large ). Citeam pe vremea respectiva diverse relatari in legatura cu bruscarea fotografilor de catre oamenii de ordine, control la aparate, scos afara de minutza etc..

Nu imi place sa fac politica si nu am sa comentez pe aceasta tema, dar fraza "We are looking for work that is not politically charged and has no emotional or other negativity." ma duce cu gindul la doua aspecte: 1. in acest context emotional = negativity; 2. pina la urma o societate perfecta, asa cum se pretinde si e considerata a fi cea in cauza tinde spre a avea numai cetateni fericiti - chiar daca asta inseamna ca ei sa nu mai simta nimic. Hilar si absurd in acelasi timp. Curat ca-n filme! :)

Iar in ceea ce priveste fraza "We would also like to avoid work that has people in it, especially where faces are close-up or recognizable." - am avut o discutie similara cu un client din state. Vorbeam despre posibiltatea de a-i vinde eu diverse imagini pentru ca ei sa ilustreze cataloage si brosuri pentru clienti corporate de-ai lor. Intrebind daca pozele cu oameni sint acceptate, mi s-a comunicat faptul ca se prefera imagini din natura, peisaje, flori etc. pentru ca nu ar fi corect din punct de vedere politic ca in imagini sa apara doar persoane de o singura culoare. Ura si la gara!

O alta intimplare interesanta mi-a fost povestita de o amica - tot din state. O prietena de-a ei are un bebe si i-a facut diverse poze, in casa, pentru albumul familiei. Mai cu scufia pe cap, mai la popoul gol - deh, chestii obisuite. Mare i-a fost mirarea cind, mergind la laboratorul foto sa ia printurile, cei de acolo au anuntat-o ca au chemat politia, pentru ca o suspectau de pedofilie. Saraca doamna, a fost nevoita sa dea explicatii, sa justifice cu acte ca ala e copilul ei si ca nu sint o familie de perversi.

Nu pot sa imi dau seama daca aceste incidente sint semnele unei tendinte generale. Pe de alta parte, sint amuzante aceste strofocari, in conditiile in care piata pentru adulti la ei e in floare si grupurile de feministe se dau de ceasul mortii cu exploatarea imaginii femeii si alte alea.

Si in final, apropo de chestiunea cu temperatura de culoare, spuneti ca ati pierdut 2 diafragme - se poate o explicatie mai amanuntita? Va multumesc.
#114336 (raspuns la: #114317) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ca veni vorba de tepe - de constantin opris la: 10/04/2006 19:49:41
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Buna ziua! M-am decis sa ma alatur si eu discutiilor de aici, sper sa nu se supere nimeni. Am facut la un moment dat un catalog de moda pentru o firma in pragul afirmarii la noi, e vorba de un "creator" de blugi. Si, fiind la inceput, am lucrat cu niste lumini improvizate, cu fundal, machiaje si haine dictate de creator, practic eu am incercat sa fac ceva frumos cu ceea ce aveam la dispozitie (care nu era aproape nimic). Si n-am luat nici un ban pe treaba asta, ca mi-a trecut numele la sfatsitul catalogului. Am mai facut pentru firma respectiva si poze pentru cateva machete si un pictorial-reclama de 6 pagini in nigths, fara bani. Pentru catalog au fost folosite cam 100 de poze si a avut 40 de pagini. Si inevitabil a trebuit sa discut despre bani pe care sa-i primesc in colaborarile urmatoare cu firma respectiva. Aaaa, am uitat sa mentionez ca "desinerul" mi-e (mi-era) prieten. Si mi-e fost propus 1 milion pentru doua machete pe luna care ii apar lui in doua reviste, iar pentru urmatoarele cataloage (ca vrea sa scoata unul la 3 luni) mi-a propus 100 de euro pentru fiecare. Acuma, eu nu ma consider vreun artist sau vreun profesionist (cu toate ca nu stiu cine confera la noi statutul de "profesionist" in fotografie) dar mi s-a parut bataie de joc oferta lui. Si i-am spus ca-i fac cu 100 de euro o macheta si cu 500 un catalog. A urmat un fel de cearta, imi spunea ca a gasit cu 650 de euro pe cineva care-i face shootingul de catalog in studio si in pret intra si dtp-ul. I-am spus ca ma bucur pentru el.
Nu am castigat aproape nimic din fotografie de cand am luat-o in serios, dar nici nu am de gand sa lucrez asa... pai daca vin din breaza in bucuresti si iau aici un taxi sa ajung la el, mai pun bani de la mine la sfarsitul lucrarii.
Angajatorii nu se asteapta neaparat la calitate, e un adevar trist. Iar "fotografii" care lucreaza pentru genul asta de oameni sunt aproape sigur ca n-ar putea sa spuna nimic despre Van Gogh, dar sunt niste adevarati artisti...
Pana ma dumiresc cum sta treaba aici, sau pana se dumireste treaba, mai bine zis, prefer sa lucrez altceva in afara de fotografie, iar fotografiile sa le fac numai pentru mine, cand am chef, pe banii mei...
Agentie de stock - www.dtpvision.com - de Deak Attila la: 30/05/2006 19:37:44
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Multumim domnului Dinu Lazar pentru observatii. Probabil observatiile s-au facut numai prin prisma unui fotograf de mare renume. Insa, in Romania, momentan mai sunt si alti fotografi, a caror nume nu este cunoscut, si vor si ei, la randul lor, sa-si faca un renume. (Nici unul dintre ei nu vor sa se compare cu nimeni.) Parerea noastra este, ca profesionistii care lucreaza in domeniul designului publicitar au nevoie si de alte categorii de fotografii, nu numai de fotografii artistice. Daca ne uitam la diferite cataloage, pliante etc, putem observa ca sunt folosite fotografii de stock, bineinteles ele trebuie sa fie in acelasi timp si de calitate. Aceasta este opinia noastra si DTP-Vision a fost infiintata cu acest scop. Deocamdata suntem la inceput si sunt binevenite opiniile, observatiile constructive.
#125243 (raspuns la: #124196) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mda, poza ta care nu mai e a ta - de Florin Constantinescu la: 16/06/2006 09:07:40
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Pentru blitz
Nu este vorba de cedarea drepturilor de autor. Ai inteles gresit si
constat ca, de fapt, sunt foarte multi care inteleg gresit, pentru ca
habar nu au ce e aia copyright sau lege a dreptului de autor.

Este vorba de a acorda drept de folosinta specific pentru un caz
dat si singular, fara scopuri comerciale. Adica dai dreptul
organizatorului sa folosesca o imagine care iti apartine sau asupra
careia detii drepturi de autor, pentru o singura data, in cadrul
manifestarilor ce definesc salonul (tiparirea in scop promotional,
catalog, CD, presa, eventual site dedicat salonului).
In continuare, drepturile de autor iti apartin in exclusivitate. Prin
acceptul tau ca imaginile tale sa apara o singura data (cu ocazia
salonului) in cadrul acestor manifestari, tu nu cedezi nici un drept
de autor.
In plus mai este o problema. Cam cum ai vrea tu sa iti apara in
cataloage sau pe cd fotografiile, indiferent ca au castigat ceva sau
sunt doar acceptate in conditiile in care nu esti de acord sa fie
tiparite? Ai vrea sa primesti bani ? Eventual sa primesti bani si
pentru ca onorezi salonu ala cu prezenta ta...

Saloanele astea nu au caracter comercial, asa cum a subliniat si
conu' Dinu mai jos foarte bine; nu se tiparesc pe materiale care sa
fie vandute in folosul organizatorilor. Distribuirea cataloagelor si a
cd-urilor se face gratuit (eventual se plateste daca cineva doreste
un numar suplimentar).

Asta nu inseamna ca nu trebuie sa fiti atenti pentru ca in ultima
vreme au aparut tot felul de concursuri foto la care prin
regulament, participantii sunt obligati sa cedeze drepturile de
autor, atentie, se specifica foarte clar acest lucru. Iar asta este cu
adevarat o excrocherie, iar firmele organizatoare nu fac altceva
decat sa faca rost de stocuri enorme de imagine practic pe cele 2
masline specificate de tine. Concursul organizat de marele
producator de pizza naspa, in urma cu cateva luni, este absolut
edificator.

Toate cele bune,
Florin
www.crosslight.ro
Concursul foto blitzuit - de Dinu Lazar la: 16/06/2006 16:46:27
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
De fapt BLiTz a generat o extrem de utila discutie si sigur, modalitatea
oarecum prescurtata a acestor luari de cuvint poate da nastere la diverse neintelegeri.

In principiu problema ridicata exista si poate da dureri de cap.

Am avea deci ca tipuri de concursuri foto urmatoarele:

-cele facute de firme mari - in loc sa dea sa zicem 80.000 de euroi pe 20 de pagini
de reclama, fac cu a opta parte un concurs foto cu mult mai mare impact.
De obicei trebuie cu mare grija analizat regulamentul de participare, care ascunde
tot felul de chichitze, si juriul e ales dintre prietenii firmei de advertising
care face evenimentul, si se dau mult mai multi bani pe catering la premiere
decit pe premii - normal, nu conteaza ciumpalacii care au luat ceva, ci numarul lor,
si evenimentul in sine;

- concursurile facute de fundatii sau organizatii diverse; de obicei bine
intentionate, se lasa deseori cu scandaluri si cu gust amar;

- concursurile foto facute de ziare si reviste - ca motiv sa adune prospatura,
imagini gratis si sa mai stringa ceva cititori ( se numeste fidelizare...)

- concursuri facute de tot felul de asociatii si organizatii despre care
nu se stie nimic

- concursuri facute de asociatii de fotografi, uniuni si fotocluburi: de obicei
astea sunt cele originare, participarea se poate lasa cu frustrari de tot felul,
cum a patit Fotoclubul de Bucuresti , juriile sunt constituite din
fotografi mai academici, ca sa zic asa, nominalizarile se fac si pe pile sau chestii stupide,
si banii aici sunt cei mai putini, deci premiile sunt teoretice.

Oricum, ar fi bine, atunci cind se participa la un concurs foto:

- neaparat de vazut cataloagele sau lucrarile premiate anii trecuti, ca sa vedem
stilul si sa apreciem daca avem vreo sansa

- neaparat sa cunoastem toate detaliile regulamentului, care trebuie citit si inteles
cu mare grija

- altfel suntem ca la loto; nu cistiga decit cine participa.

Teoretic, participari multe aduc mare satisfactie, pot aduce si chestii materiale,
si cu ceva grija si atentie ca sa ocolim problemele, totul ar trebui sa fie OK.
#128251 (raspuns la: #128183) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Tipic - de Florin Constantinescu la: 11/08/2006 12:23:29
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Tipic pentru MAREEEAAAAAAA majoritate a firmelor romanesti, care
nu au chef sa bage un leu in imagine (pentru prezentari,
cataloage, brosuri si alte promotionale). Asta pentru ca stiu ca nu
exista vointa necesara pentru a-i bulii.
Ba domnilor si doamnelor! Singura solutie este postarea pe net a
imaginilor intr-o rezolutie cat mai mica posibil. Poate asa se va
scurta picioru' furaciunii. In rest, stam acilea ca fraierii si ne
plangem, ca oricum nu ne baga niminea in sama.
Poate peste 67 de ani vor aparea si in Romania avocati specializati in problemele de drept de autor si atunci va iezixta o
sansa. Pana atunci, ceea ce se scrie prin zona va ramane un
exemplu de lupta cu nesimtirea. Si va castiga de-a pururea
nesimtirea.

Toate cele bune,
Florin
sau www.crosslight.ro , www.clubuldefotografie.ro .
Femeile si masinile de teren - de lexxya la: 01/09/2007 16:11:37
(la: Chestii filosofice)
personal sunt extrem de atrasa de masinile de teren. In egala masura apreciez exteriorul cat si interiorul. Senzatia pe care o masina mare, ti-o confera tie ca femeie, este de cele mai multe ori una de siguranta, de putere si de apreciere din partea celor din jur.Ce poate fi mai incitant decat imaginea unei femei frumoase (- desi voi fi acuzata de discriminare - vad aceasta femeie drept una slaba, bineinteles ingrijita si foarte bine imbracata, care coboara dintr-o masina imensa. Impactul este izbitor, iar contrastul nu face decat sa reliefeze, sa completeze, printr-o altfel de frumusete, aceea dura si protectoare a masinii, delicatetea femeii respective. Este intr-un fel (doar intr-un fel)impactul similar cataloagelor si pozele profesionale ale manechinelor, realizate pe terenuri virane, intr-un fundal sterp, salbatic, menit sa scoata in evidenta calitatile modelului care pozeaza. De aceea cred ca multi dintre noi am ajuns ca macar la un prim impact vizual al unei femei intr-o frumoasa masina de teren, sa transferam calitatile masinii si asupra femeii. De cele mai multe ori, cred ca acestea se completeaza. Desigur, poate fi vorba si de o compensare a unor lipsuri din viata profesionala, personala, lipsa unui partener puternic , care isi gasesc rezolvarea in fata unui volan, "deasupra tuturor". In Romania cel putin, din ce in ce mai multe femei conduc astfel de masini. De aceea raman la parerea mea: siguranta si mai ales senzatia de putere pe care acestea ti-o confera, cred ca primeaza pentru fiecare femeie care alege sa conduca o astfel de masina.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...