catre doamna director al grupului scolar

@nyx: Director de Grup Scolar, sa nu exageram!
@picky: Acuma nu stiu cand ai absolvit tu scoala de ucenici, probabil in ultima promotie, cea din 2003, dar ma bucur ca ai fost nevoit sa recunosti ca am avut dreptate: la inceputul anilor '90, cand eu eram director ge GS in invatamantul romanesc existau scoli complementare de ucenici (vezi scoala de ucenici infiintata la Caracal in 1991).

PS: Si cum subiectul acesta vad ca iti place, putem continua: eu de postul de ex-director, tu de pe cel de fost (m)ucenic.
PPS: Sorry, feciorul meu de 65 de ani si-a gasit pe alta mai tanara decat fiica ta de 63. Are doar 59 de ani si e de familie...

Ce parere ai despre urmatorul articol publicat la 4 octombrie,2004 de Evemimentul Zilei OnLine

Cruciada ordodoxa in scoli
Adrian Schiop
Luni, 04 Octombrie 2004


Predarea religiei in scoli provoaca situatii neplacute pentru unii copii. Unii dintre ei pot fi speriati din cauza ca anumiti profesori ii ameninta cu “draci” si chinurile iadului. Altii sint obligati sa respecte ritualul ortodox, fiind sanctionati daca nu cumpara luminari pentru biserica sau nu participa la slujba de duminica. Dincolo de bunele intentii ale Bisericii Ortodoxe in ce priveste educatia religioasa, in scoli au loc abuzuri care provin fie din ignoranta pedagogica, fie din excesul de zel sau vederile inguste ale unor profesori.
Invatamintul religios modern evita sa aduca in discutie partea demonologica a teologiei, mai exact doctrina pedepsei, tema chinurilor in iad sau a diavolului. Se considera ca acestea induc sentimente de insecuritate copilului si risca sa-i afecteze dezvoltarea ulterioara, in special respectul si increderea in sine. De altfel, manualele de religie evita sa faca educatie apelind la exemple axate pe pedeapsa divina sau chinurile iadului. Se prefera texte care promoveaza, in consonanta cu pedagogia moderna, imaginea Dumnezeului iubirii si tolerantei. Emil Moise, profesor titular de filozofie in cadrul Grupului Scolar Industrial Berca, din judetul Buzau, a izolat cazuri care contrazic flagrant acest principiu pedagogic. De altfel, toate datele referitoare la judetul Buzau fac parte dintr-o cercetare a profesorului, efectuata in cadrul proiectului “Harta actorilor si problemelor aderarii la Uniunea Europeana”, derulat de Fundatia pentru o Societate Deschisa.
La clasa I, diavolul desenat pe tabla

Astfel, potrivit lui Emil Moise, in cadrul Liceului de Arta din Buzau, in anul scolar 2001-2002, profesoara de religie le spunea elevilor de la clasele primare ca “daca nu vin la scoala cu cruciulita la git o sa apara diavolul si vor pati numai lucruri rele”. Intr-un alt context, profesoara a desenat, pentru elevii din clasa I, diavolul pe tabla. Dupa lectia respectiva, o fetita a inceput sa aiba cosmaruri si se trezea plingind noaptea. Chestionata in privinta acestor strategii, profesoara nu a adus argumente pedagogice, ci teologice, “atita timp cit Fecioara Maria - care vegheaza la buna desfasurare a activitatii ei - nu i-a atras atentia, inseamna ca nu a gresit”. Cazul a fost prezentat inspectorului de religie din acea vreme, Costica Panaite, care a atentionat-o pe profesoara sa-si tempereze discursul. Contactat telefonic, fostul inspector, actualmente consilier cultural si cu probleme de invatamint pe linga Episcopia Buzaului si Vrancei, si-a remotivat decizia: “Nu poti sa obligi copiii sa vina cu crucea la git”. La Scoala
nr. 1, tot din Buzau (anul scolar 2003-2004), profesorul isi convingea elevii ca “pe umarul drept aveti un ingeras, iar pe umarul sting un drac, prin urmare aveti grija cum va inchinati: daca incepeti cu partea stinga, va inchinati dracului”. O astfel de justificare iese din canoanele bisericii fiindca face apel la un mod magic, superstitios, de argumentare. In plus, este jignitoare pentru cultul catolic, unde semnul crucii se face de la stinga la dreapta. Se incalca astfel o norma elementara de toleranta, fapt cu atit mai grav cu cit principiile invatamintului religios ortodox se refera explicit la cultivarea tolerantei interconfesionale si evitarea sectarismului.
Reprezentantul Patriarhiei, diaconul consilier Nicu Octavian, este de acord cu aceasta, gasind insa circumstante atenuante profesoarei de religie intr-un posibil exces de zel.

“Daca intrati intr-o biserica adventista da tractorul peste voi”

S-au inregistrat si alte abateri de la aceasta norma, observate de Emil Moise. Astfel, acelasi profesor de la Scoala nr. 1 din Buzau le spunea elevilor: “Daca intrati intr-o biserica adventista da tractorul peste voi” (in imediata vecinatate a scolii respective se afla un asezamint al adventistilor). Abaterile de la principiul tolerantei interconfesionale se manifesta insa si la nivelul invatamintului liceal. La Grupul Scolar Contactoare din Buzau, profesorul de religie le-a spus elevilor, in anul scolar 2001-2002, ca unele dintre confesiunile care nu sint ortodoxe (dar care sint printre confesiunile acceptate legal in Romania) sint secte. Bisericile care nu apartin confesiunii ortodoxe sint prezentate ca un pericol pentru cei care intra in ele. In caietul de religie al unui elev de clasa a IX-a apare scris ca “adventistii denigreaza Biserica Ortodoxa, pentru ei biserica este stapinita de diavol, iar singurul adapost de acesta este casa lor de rugaciuni”; sau: “Martorii lui Iehova este una dintre cele mai periculoase secte, propagind fanatismul religios”. Tot in cadrul Liceului de Arta, in clasa a V-a (an scolar 2003-2004), profesoara de religie le-a spus copiilor ca Dumnezeu ii iubeste numai pe ortodocsi. Din colectivul clasei fac parte si doua eleve care nu apartin confesiunii ortodoxe si care participa la ora de religie: una apartinind confesiunii evanghelice, iar alta confesiunii iudaice. Desi una dintre fete a protestat chiar in timpul orei: “Doamna profesoara, eu cred ca Dumnezeu ne iubeste pe toti, nu numai pe ortodocsi”, reactia negativa nu a intirziat sa apara, o parte din colegii lor indepartindu-le, in pauza, pe cele doua fete, spunind ca sint “spurcate”. Problema s-a discutat in sedinta pe clasa, mama uneia dintre cele doua eleve solicitindu-i dirigintei sa discute cu profesoara de religie. La scoala din Joseni (judetul Buzau), profesorul-preot a pedepsit un elev din clasa a IV-a tinindu-l in picioare toata ora pentru ca, in preajma Sarbatorilor de Paste, a vizionat un fim difuzat in localitate de membrii unei confesiuni protestante.

Obligati sa cumpere luminari

Potrivit lui Emil Moise, obligarea elevilor de a merge la biserica este intilnita mai frecvent in scolile din mediul rural: la Grupul Scolar Industrial Berca sau la scolile din Plescoi, Sageata, Cindesti (situatia este valabila pentru anul scolar 2003-2004). Daca nu merg la biserica saptaminal, elevilor li se scad puncte la evaluarea din cadrul orei de religie. In comuna Sageata, pentru astfel de “abateri”, copiilor li se dau note sub cea de promovare, iar in Cindesti copiii sint obligati sa cumpere si trei luminari. Si in opinia diaconului consilier Nicu Octavian se poate vorbi de un abuz, “recomandarea este corecta, dar constringerea copiilor de a merge la biserica este nerecomandabila”.

Pozitia Inspectoratului Judetean Buzau

“In 2004 am avut o discutie personala despre abuzuri religioase cu inspectorul de religie din judetul Buzau, Paul Negoita. In loc sa cerceteze cazurile, a afirmat ca toate situatiile semnalate de mine sint exagerari si m-a luat la un misto badaran si arogant, “ce, crezi ca eu am timp de toate maruntisurile? Crezi ca stau sa-ti dau tie replici?””, ne-a declarat Emil Moise. Inspectorul de religie nu recunoaste insa ca
l-ar fi ironizat Emil Moise si sustine ca el nu e dator sa porneasca o investigatie a cazurilor atita timp cit nu i se prezinta dovezi sau sesizari si reclamatii.

Elevii atei sint ciudatii clasei

Un fenomen interesant care se produce in ultimii ani, datorat influentei tot mai marcante a religiei asupra indivizilor, este perceptia ateismului sub semnul demonismului si a stigmei. Elevii cu convingeri ateiste sint perceputi ca o specie de “ciudati”. Sethy este eleva in clasa a XII-a la un liceu din Botosani. La inceputul anului s-a hotarit sa nu mai frecventeze orele de religie. Ea a intrebat-o pe profesoara de religie ce materii poate studia in locul acestei discipline. “Profesoara m-a intrebat de ce ma intereseaza asta si eu i-am raspuns ca sint atee. Atunci a inceput sa rida si a fost imediat urmata de restul colegilor mei. M-a umilit in fata clasei, ma intreba ironic cum de eu pot sa fiu atee si restul clasei nu... M-am simtit foarte prost”, spune Sethy. Datorita birocratiei sau, pur si simplu, de dragul evitarii unor complicatii, profesoara
i-a incheiat finalmente situatia cu 7,5. Alt caz povestit de Sethy este al unui coleg care “a scris o povestioara in care isi batea joc de Biblie si era sa fie exmatriculat”.

DIn Evenimentul Zilei On Line

Cruciada ordodoxa in scoli
Adrian Schiop
Luni, 04 Octombrie 2004


Predarea religiei in scoli provoaca situatii neplacute pentru unii copii. Unii dintre ei pot fi speriati din cauza ca anumiti profesori ii ameninta cu “draci” si chinurile iadului. Altii sint obligati sa respecte ritualul ortodox, fiind sanctionati daca nu cumpara luminari pentru biserica sau nu participa la slujba de duminica. Dincolo de bunele intentii ale Bisericii Ortodoxe in ce priveste educatia religioasa, in scoli au loc abuzuri care provin fie din ignoranta pedagogica, fie din excesul de zel sau vederile inguste ale unor profesori.
Invatamintul religios modern evita sa aduca in discutie partea demonologica a teologiei, mai exact doctrina pedepsei, tema chinurilor in iad sau a diavolului. Se considera ca acestea induc sentimente de insecuritate copilului si risca sa-i afecteze dezvoltarea ulterioara, in special respectul si increderea in sine. De altfel, manualele de religie evita sa faca educatie apelind la exemple axate pe pedeapsa divina sau chinurile iadului. Se prefera texte care promoveaza, in consonanta cu pedagogia moderna, imaginea Dumnezeului iubirii si tolerantei. Emil Moise, profesor titular de filozofie in cadrul Grupului Scolar Industrial Berca, din judetul Buzau, a izolat cazuri care contrazic flagrant acest principiu pedagogic. De altfel, toate datele referitoare la judetul Buzau fac parte dintr-o cercetare a profesorului, efectuata in cadrul proiectului “Harta actorilor si problemelor aderarii la Uniunea Europeana”, derulat de Fundatia pentru o Societate Deschisa.
La clasa I, diavolul desenat pe tabla

Astfel, potrivit lui Emil Moise, in cadrul Liceului de Arta din Buzau, in anul scolar 2001-2002, profesoara de religie le spunea elevilor de la clasele primare ca “daca nu vin la scoala cu cruciulita la git o sa apara diavolul si vor pati numai lucruri rele”. Intr-un alt context, profesoara a desenat, pentru elevii din clasa I, diavolul pe tabla. Dupa lectia respectiva, o fetita a inceput sa aiba cosmaruri si se trezea plingind noaptea. Chestionata in privinta acestor strategii, profesoara nu a adus argumente pedagogice, ci teologice, “atita timp cit Fecioara Maria - care vegheaza la buna desfasurare a activitatii ei - nu i-a atras atentia, inseamna ca nu a gresit”. Cazul a fost prezentat inspectorului de religie din acea vreme, Costica Panaite, care a atentionat-o pe profesoara sa-si tempereze discursul. Contactat telefonic, fostul inspector, actualmente consilier cultural si cu probleme de invatamint pe linga Episcopia Buzaului si Vrancei, si-a remotivat decizia: “Nu poti sa obligi copiii sa vina cu crucea la git”. La Scoala
nr. 1, tot din Buzau (anul scolar 2003-2004), profesorul isi convingea elevii ca “pe umarul drept aveti un ingeras, iar pe umarul sting un drac, prin urmare aveti grija cum va inchinati: daca incepeti cu partea stinga, va inchinati dracului”. O astfel de justificare iese din canoanele bisericii fiindca face apel la un mod magic, superstitios, de argumentare. In plus, este jignitoare pentru cultul catolic, unde semnul crucii se face de la stinga la dreapta. Se incalca astfel o norma elementara de toleranta, fapt cu atit mai grav cu cit principiile invatamintului religios ortodox se refera explicit la cultivarea tolerantei interconfesionale si evitarea sectarismului.
Reprezentantul Patriarhiei, diaconul consilier Nicu Octavian, este de acord cu aceasta, gasind insa circumstante atenuante profesoarei de religie intr-un posibil exces de zel.

“Daca intrati intr-o biserica adventista da tractorul peste voi”

S-au inregistrat si alte abateri de la aceasta norma, observate de Emil Moise. Astfel, acelasi profesor de la Scoala nr. 1 din Buzau le spunea elevilor: “Daca intrati intr-o biserica adventista da tractorul peste voi” (in imediata vecinatate a scolii respective se afla un asezamint al adventistilor). Abaterile de la principiul tolerantei interconfesionale se manifesta insa si la nivelul invatamintului liceal. La Grupul Scolar Contactoare din Buzau, profesorul de religie le-a spus elevilor, in anul scolar 2001-2002, ca unele dintre confesiunile care nu sint ortodoxe (dar care sint printre confesiunile acceptate legal in Romania) sint secte. Bisericile care nu apartin confesiunii ortodoxe sint prezentate ca un pericol pentru cei care intra in ele. In caietul de religie al unui elev de clasa a IX-a apare scris ca “adventistii denigreaza Biserica Ortodoxa, pentru ei biserica este stapinita de diavol, iar singurul adapost de acesta este casa lor de rugaciuni”; sau: “Martorii lui Iehova este una dintre cele mai periculoase secte, propagind fanatismul religios”. Tot in cadrul Liceului de Arta, in clasa a V-a (an scolar 2003-2004), profesoara de religie le-a spus copiilor ca Dumnezeu ii iubeste numai pe ortodocsi. Din colectivul clasei fac parte si doua eleve care nu apartin confesiunii ortodoxe si care participa la ora de religie: una apartinind confesiunii evanghelice, iar alta confesiunii iudaice. Desi una dintre fete a protestat chiar in timpul orei: “Doamna profesoara, eu cred ca Dumnezeu ne iubeste pe toti, nu numai pe ortodocsi”, reactia negativa nu a intirziat sa apara, o parte din colegii lor indepartindu-le, in pauza, pe cele doua fete, spunind ca sint “spurcate”. Problema s-a discutat in sedinta pe clasa, mama uneia dintre cele doua eleve solicitindu-i dirigintei sa discute cu profesoara de religie. La scoala din Joseni (judetul Buzau), profesorul-preot a pedepsit un elev din clasa a IV-a tinindu-l in picioare toata ora pentru ca, in preajma Sarbatorilor de Paste, a vizionat un fim difuzat in localitate de membrii unei confesiuni protestante.

Obligati sa cumpere luminari

Potrivit lui Emil Moise, obligarea elevilor de a merge la biserica este intilnita mai frecvent in scolile din mediul rural: la Grupul Scolar Industrial Berca sau la scolile din Plescoi, Sageata, Cindesti (situatia este valabila pentru anul scolar 2003-2004). Daca nu merg la biserica saptaminal, elevilor li se scad puncte la evaluarea din cadrul orei de religie. In comuna Sageata, pentru astfel de “abateri”, copiilor li se dau note sub cea de promovare, iar in Cindesti copiii sint obligati sa cumpere si trei luminari. Si in opinia diaconului consilier Nicu Octavian se poate vorbi de un abuz, “recomandarea este corecta, dar constringerea copiilor de a merge la biserica este nerecomandabila”.

Pozitia Inspectoratului Judetean Buzau

“In 2004 am avut o discutie personala despre abuzuri religioase cu inspectorul de religie din judetul Buzau, Paul Negoita. In loc sa cerceteze cazurile, a afirmat ca toate situatiile semnalate de mine sint exagerari si m-a luat la un misto badaran si arogant, “ce, crezi ca eu am timp de toate maruntisurile? Crezi ca stau sa-ti dau tie replici?””, ne-a declarat Emil Moise. Inspectorul de religie nu recunoaste insa ca
l-ar fi ironizat Emil Moise si sustine ca el nu e dator sa porneasca o investigatie a cazurilor atita timp cit nu i se prezinta dovezi sau sesizari si reclamatii.

Elevii atei sint ciudatii clasei

Un fenomen interesant care se produce in ultimii ani, datorat influentei tot mai marcante a religiei asupra indivizilor, este perceptia ateismului sub semnul demonismului si a stigmei. Elevii cu convingeri ateiste sint perceputi ca o specie de “ciudati”. Sethy este eleva in clasa a XII-a la un liceu din Botosani. La inceputul anului s-a hotarit sa nu mai frecventeze orele de religie. Ea a intrebat-o pe profesoara de religie ce materii poate studia in locul acestei discipline. “Profesoara m-a intrebat de ce ma intereseaza asta si eu i-am raspuns ca sint atee. Atunci a inceput sa rida si a fost imediat urmata de restul colegilor mei. M-a umilit in fata clasei, ma intreba ironic cum de eu pot sa fiu atee si restul clasei nu... M-am simtit foarte prost”, spune Sethy. Datorita birocratiei sau, pur si simplu, de dragul evitarii unor complicatii, profesoara
i-a incheiat finalmente situatia cu 7,5. Alt caz povestit de Sethy este al unui coleg care “a scris o povestioara in care isi batea joc de Biblie si era sa fie exmatriculat”.

... am plecat! cheia e sub prag!

oooohhhhhhhoooooooo!!!

cam multe puse de-a valma!
mai grupat baieti!
hai sa-i dam de capat!
traim in societate sau in micile noastre comunitati, facem parte din grupuri, apartinem unor organizatii, avem prieteni, vecini, rude, etc. in toate aceste forme de viata sociala trebuie sa fim acceptati, ne plasam pe o anume pozitie sociala, avem roluri bine determinate care cer o anumita atitudine.
imaginati-va, pentru unii e chiar real, ca lucrati intr-o banca sau aveti o pozitie importanta intr-o companie cu renume. acolo vi se cere o anume atitudine, un anume fel de a fi, o conduita, un aspect, etc. se numesc marcatori de status. incercati sa fi-ti opusul a ceea ce vi se cere si e posibil sa nu ajungeti pana la birou ca sa nu mai spun ca un experiment din acesta va poate ruina cariera. e drept ca asistam zilnic la "accidente" pe tema asta. o anume doamna director se da cu parfum de lavanda, din acela care se livreaza doar la peturi de 25 de litrii pentru ca altfel deine ambalajul prea scump. trece pe langa tine si te gandesti instinctiv cum de o suporta superiorii ei. probabil ca are ea un atu.
firesc nu e in nici un caz. undeva suna a defect, ceva nu e in ordine.
se numeste status si rol. sunt inventii vechi, perfectionate de-a lungul vremii.
in ceea ce priveste parfumul, masina, casa, e aceeasi poveste cu mici variatiuni.
am indoieli serioase ca SEXUL e cauza sau fundamentul acestui comportament. probabil doar in cazul celor care lucreaza in industria sexului. altfel, nu cred. ca acest ansamblu cuprinde si componenta sexuala, e incontestabil, numai ca nu il determina. se numeste capital uman.
recunosti un om cu un statul social scazut dupa vechimea hainelor, neglijenta vestimentara, felul in care se ingrijeste, cum vorbeste, cum zambeste, cat de gras sau slab e.
toti cautam prestigiul, recunoasterea pozitiei pe care o ocupam, toti vrem sa avem confirmari ale talentului, priceperii si frumusetii noastre. este un accesoriu aproape indispensabil in viata noastra sociala. unii raman cramponati in asta sau acorda o atentie excesiva acestui capitol. daca ambalajul asta nue sustinut de continuturi, grupul, societatea, sanctioneaza acest comportament a fiin nelegitim. iata ca vorbim si de legitimitate. exemple garla cu pigmei care n-au facut nimic important ca sa merite hainele, masina, casa, etc. pe care le au. fotbalisti, manelisti, traficanti, shmenari, excroci, o tagma care in general traieste pe picior mare iar unora ni se pare ca n-ar merita decat o garsoniera cu gratii la usa. din pacate am omis din discutie componenta bani. banii ne mai reduc din aceste sentimente de nedreptate sociala prin aceea ca ei sunt mijlocul de a avea toate aceste lucruri mult ravnite. fac trimitere aici la scrierea cu valorile.
sunt interesante jocurile de imagine pe care personaje importante le fac in anumite contexte. un exemplu este Traian Basescu cu deja celebra lui shuvitza, cizme de cauciuc, fes sau puloverul lui Petre Roman in zilele Revolutiei. este un simplu joc care "semnalizeaza" ideea de "om asemeni voua". va dati seama ce gafa ireparabila ar fi sa apara presedintele cu cizme si fes la o receptie oficiala. de neimaginat.

"Pentru cine ne facem o casa mai mare si mai luxoasa decat avem nevoie?" ... chiar daca am putea sta in conditii mai modeste, asta nu inseamna ca nu avem nevoie. aparent nu am avea nevoie insa ce se intampla cu visele, dorintele, aspiratiile legate de aceste spatii invocate. care e de fapt nevoia?

"O facem pentru a produce invidie ori admiratie." .... superficial... cam asa se vede de jos. nu inseamna ca asta e si adevarul. asteptati sa ajungeti sus si veti avea alta "priveliste". suna a lupta de clasa. ati auzit cumva ca s-ar fi facut pace?!
"Daca am fi izolati undeva, cat din ce facem acum am mai face?" ... in lipsa societatii, aceste lucruri nu au vreun sens. la fel cum spuneam anterior, ne prapadim de ras cand vedem cate un "ciudat" care vine la cheful cu mici, bere si voie buna cu costumul Armanni si pantofii de lux proaspat lacuiti. penibil. acesta e un caz extrem.
sunt insa cazuri in care oameni cu o anumita atitudine semeatza tind sa pastreze si sa isi marcheze pozitia si in contexte in care nu mai e necesar sa o faca. face parte din jocul de rol.

Cateva lamuriri necesare:
Intamplarea a avut loc in vara anului 1991 iar eu de-abia imi luasem definitivatul in invatamant si predam informatica la scoala postliceala si la cateva clase de liceu cand am fost numit director al acelui grup scolar, dupa demisia cu cantec a fostului director, un tovaras care oricum trebuia sa iasa demult la pensie.
Numirea mea s-a facut pe considerentul ca sunt un tip de viitor, singurul din scoala -pe atunci- care vorbeste engleza, cunoaste calculatoare si a facut cateva luni de cursuri in strainatate. Nu am dorit asta, ba chiar le-am si spus ca ma aflu in invatamant doar provizoriu si dorinta mea este de a emigra. Pana la urma am acceptat postul, poate si pentru faptul ca tocmai eram pe punctul de a pune bazele laboratorului de informatica al scolii, cu toata aparatura si logistica necesara obtinuta prin mine si primaria locala de la cativa sponsori din Germania, Elvetia si SUA.
Ca dascal de informatica nu am predat niciodata la clasele de ucenici sau de scoala profesionala pentru ca disciplina aceasta de-abia se introdusese la clasele de liceu. Stiam ca cei de la clasa de ucenici sunt slabi, dar nu credeam ca sunt chiar atat de slabi pana nu am vazut asta cu ochii mei. Oricum, datoria unui director de scoala care are la baza Automatizari si Calculatoare nu este de a ii controla pe elevi cat de bine il cunosc pe Eminescu. Daca fiecare profesor isi vede de segmentul sau, de disciplina pe care o preda, toate aceste segmente puse cap la cap vor forma un tot unitar, o structura puternica, de nezdruncinat.

Amice, ce argumente mai vrei? Ti-am demonstrat clar ca in anul scolar 1991-1992, deci acum aproape doua decenii -cand am fost numit director la un Grup Scolar- existau clase de ucenici.
Ada tu argumente ca nu e adevarat si nu mai clona. Adineauri mi-ai scris pe mp de pe un nick nou in care mi te guduri sa afli cine sunt.
Ma bucr totusi ca ai renuntat la a mai semna ca doinitadinshicagou si ai bagat-o inapoi la naftalina.

PS: Cat despre mama, nu o sa te injur niciodata de ea fiindca nu are nicio vina. In plus, religia mea nu imi permite asta.

Intamplarea a avut loc in vara anului 1991 iar eu de-abia imi luasem definitivatul in invatamant si predam informatica la scoala postliceala si la cateva clase de liceu cand am fost numit director al acelui grup scolar, dupa demisia cu cantec a fostului director, un tovaras care oricum trebuia sa iasa demult la pensie.

foarte curioasa numirea unui debutant ca director interimar, cand unul dintre criterii e minim gradul al II-lea.
chiar nu era niciun om de-al 'casei' care sa vrea si sa poata conduce liceul?
mi se pare lipsa de responabilitate sa-i dai unui mucea fraiele unei institutii de invatamant.

Mestere, daca ai citi confa initiala ai pricepe de ce am spus din prima ca "la Grupul Scolar unde eram director" a trebuit sa merg la teza la "clasa de ucenici" in locul profesoarei de romana care a pierdut autobuzul.
Sa iti fac si un desen cum i-am facut lui picky?

Depinde de context. Oficial, se foloseste masculinul.Doamna director...

ce-i cu grupurile scolare? dupa ce termini clasa aa 8-a poti merge la liceu, grup scolar sau scoala de arta si meserii; acum grupul scolar si sam-ul au devenit licee tehnologice.

si crezi ca un grup scolar nu poate da societatii o valoare?

da, e corect doamna director;

dar nu mi se pare nimic scandalos in doamna directoare. e foarte folosit si a intrat in uz de multa vreme. probabil va deveni corect la un moment dat.

1. Care intrebare?
2. Clasele de "ucenici" erau acele clase chiar mai slabe decat cele de scoala profesionala. La scolile profesionale exista un examen de admitere, la ucenici intrarea era o formalitate. Daca cei de la profesionala faceau 3 ani de studiu, cei de la ucenici faceau doar anul I si II, cu patru zile de practica pe saptamana si doar una de teorie. Dupa doi ani, dadeau un examen, atestatul, pentru a deveni muncitori calificati in meserii ca instalator, fierar-betonist, tractorist, drujbist, incarcator-distribuitor, etc.
Nu stiu daca mai exista acum, pentru ca sunt plecat din tara de vreo 15 ani, dar iti pot spune cu siguranta ca au existat. Te poti interesa la vreun grup scolar de la tine din localitate.

Cat despre proletaru, e un baiat gigea. I-am citit mai multe postari aseara si l-am citit ca ii place sa faca pe masculul alfa cu noii veniti. Vrea sa arate cine e seful pe cafeneaua. Cred ca putm fi prieteni. E genul meu.

Sa zicem ca ai absolvit automatizari si calculatoare, deci ai diploma de inginer si nimeresti ca dascal de discipline tehnice la un liceu industrial.
Vei fi platit ca si calificat pentru orele de informatica, automatizari, tehnnologie, desen tehnic, electrotehnica, masurari, managementul productiei, calitate si fiabilitate, etc, pentru ca sunt discipline pe care le ai in foaia matricola.
Daca grupul scolar este de exemplu cu profil agricol sau de constructii, nu de electro, esti un suplinitor proaspat venit si nu ai destule ore sa iti faci catedra ca 100% calificat, vei primi si niste ore ca necalificat, sa zicem 15-20% din catedra, de ex: silvicultura, masini agricole, tehnologia constructiilor, etc. Pe care le poti preda ca inginer mai bine decat profu' de religie, desi nu sunt specialitatea ta. Necalificat, bineinteles.

ultima discutie

Nu existau scoli cu denumirea de scoala de ucenici,nu o mai intinde ca gaia matzu',ci doar clase in cadrul liceelor ,grupurilor scolare sau scolilor profesionale foarte putine la acea data.
Cum ai afirmat ca se dadea si bacalaureatul la scoala silitului la directiune e clar ca-i vorba de un liceu ce numar o fi avut el sau un grup scolar.
Mai ai si alte brambureli in afirmatii asa ca bunul simt te-ar obliga sa te opresti. Pa!

Originalul fiind in limba franceza era la mintea cocosului ca a replica ii apartine unui francez. Si nu unui ceho-romano-polonez. Ma surprinde raspunsul varza al lui donquijote, despre care am citit pe cafeneaua si am aflat ca e profesor de istorie. Sa nu stii cine e Louis XV e ca si cum un inginer, profesor de discipline tehnice la un grup scolar industrial nu ar sti ca exista clase de ucenici.

PS: Sper ca stii ca Don Quijote a fost scri de Paulo Coelho, nu? :)

Are pe el acest halat albastru, prins cu un ac de siguranţă lângă guler şi petrecut cu un cordon legat peste mijloc. Se vede de la o poştă că halatul îi este cu două numere mai mic. Grăsuţul vine spre mine arborând un zâmbet larg ce îi scoate la iveală lipsa unuia dintre molari.
-Dumneavoastră sunteţi noua doamnă doctor, nu-i aşa?
-Da, cred că eu sunt...dar mă întrerupe când, cu o mină stângace îmi prinde mâna în mana lui mică şi mi-o sărută într-un gest ce s-a vrut foarte curtenitor şi civilizat.
-Bine aţi venit. Vă aşteptam!
Dau din cap zâmbind în loc de răspuns în timp ce-mi şterg mâna de turul pantalonilor. Drăguţul de sofer mă vede şi zâmbeşte pe sub mustaţă. Ii răspund cu o strâmbătură.
-Vă rog să veniţi după mine, îmi spune grăsuţul de portar. Doamna director vă aşteaptă. Mi-a lăsat vorbă ca îndată ce sosiţi să vă conduc la dânsa. Abia aşteaptă să vă cunoască. De-ţi şti ce nerăbdătoare e să vă vadă.
Mda, şi eu sunt la fel de nerăbdătoare, gândesc.
Am trecut pe sub poartă şi mă trezesc într-o curte imensă, circulară. Observ că şi aici, la ferestrele primelor două etaje sunt gratii albe. La demi-sol sunt nişte geamuri, tot cu gratii... Văd că şi o parte din curte e în construcţie, dar existau de asemenea bănci curate şi spaţii verzi bine întreţinute, cu mici rondouri cu flori, şi curate alei pietruite.
Grăsuţul de portar merge înaintea mea, jumătate întors spre mine cu mâna stângă întinsă spre mine, iar cu cealaltă întinsă spre direcţia în care înaintam. Era numai un zâmbet. Dacă n-aş fi ştiut ce urma şi dacă aş fi fost doar în vizită, cred c-aş fi râs cu poftă, dar aşa, am rămas serioasă şi mă străduiam să par plină de mine.
Îl urmez pe grăsuţ pe un culoar slab luminat. Mă uit în urmă să văd dacă drăguţul de şofer ne urmează, dar văd că nu. Mă lăsase singur cu grăsuţul de portar pe care îl urmez constinciosă printr-un labirint de coridoare reci, umede şi dubioase ale căror pereţi cuprinşi de igrasie miroseau greu. Partea de jos a coridorului era zugrăvită în alb, dar cred că cu mult timp în urmă. După ce am dat, cred, al zecelea colţ, m-am trezit în faţa unei scări. Aşa scară n-am mai văzut decât în filme. Era de piatră şi lată încât ar putea urca câte cinci persoane odată, unii lângă alţii. Treptele, nu prea înalte urcau în spirală. Aici pereţii erau vopsiţi în alb până sus la tavan şi probabil daţi cu var, căci mirosea aşa, specific. De balustradă era prinsă o plasă metalică, cu ochiuri mici ce nu lăsa să cadă nimic, nici măcar accidental. Mi-am dat seama de ce.
Am luat-o pe scări în sus tot urmândul pe specialul meu ghid. În ciuda faptului că era aşa durduliu, portărelul ăsta era tare sprinten şi urca uşor. Trebuie să recunosc că l-am urmat destul de greu, condiţia mea fizică nu era un punct forte. Iată-ne la primul etaj. Grăsuţul mi-a deschis uşa şi s-a dat elegant la o parte lăsându-mă să trec prima.
Un fapt curios. După ce am intrat, grăsuţul de portar a scos o legătură de chei şi a încuiat uşa în urma noastră.
Binenţeles, dădusem tot peste un hol, doar că acesta era mult mai curat şi bine luminat. Văd că becurile cu neon din tavan sunt protejate cu un grilaj subţire de fier, iar pe jos e gresie, sau aşa ceva, oricum totul strălucea de curăţenie.
Pereţii erau ornamentaţi cu nişte tablouri ieftine, de fapt nişte simple poze puse în ramă şi toate exprimau cam acelaşi lucru, natura. Încăperi erau de-o parte şi de alta. Uşi albe având câte un număr înscris pe ele, plus o etichetă mică metalică care explica natura fiecarei încăperi...magazie..toaleta... Ciudat, nu mai este nimeni pe acest hol.
Grăsuţul de portar se opreşte în faţa unei uşi capitonate şi mă aşteaptă să ajung lângă el. Citesc pe etichetă: - DIRECŢIUNE.

tine. Sunt sigură că vei face treabă bună, iar mândria ta, şi a nostră vor fi rezultatele. Mă bizui pe tine, Angela.
-De obicei nu dezamăgesc pe ce-mi ce-mi acordă încredere, răspund sec şi răspicat.
Femeia tenor, vizibil mulţumită de răspunsul meu, îşi etalează măreţul ei zâmbet liniştitor.
-Mă bucur să aud asta.
-Acum pot să...
-Da, sigur, mergi şi obişnuieşte-te cu locul. Am nevoie de tine cât de repede să îţi intri în mână.
Am salutat şi părăsesc încăperea. Afară pe hol, Magda care mă aşteaptă ca un câine credincios, vine spre mine iscodindu-mă din ochi.
-Ei, cum a fost?
-Cum să fie. Tipic. Ca la început. Trebuie să mă obişnuiesc cu locul mai întâi şi după câte am înţeles îmi vei fi şi pe post de ghid.
-Da, normal, doar cunosc clădirea ca pe propiul buzunar. Deci, putem începe acum?
-Da... Am să deschid bine ochii,
-Pe aici. Începem cu sectorul „A”.
-Eşti ghidul meu acum, deci...îi zâmbesc.
-Ok, urmaţi-mă.
O luăm pe scări în sus. Mă ţin după ea. Paşii noştri bocănesc cu ecou pe treptele reci de piatră. Oh. Mi-am adus aminte de ceva.
-Magda, spune-mi te rog, ce eveniment a avut loc aici. Doamna director a tot bătut un apropo asupra unui eveniment care a avut loc, şi nu părea a fi unul prea plăcut, cel puţin după cum mi-am dat seama. Ce anume s-a întâmplat?
Magda îşi întoarce capul spre mine fără să se oprească din urcat, mă priveşte în ochi strângând din buze şi nu zice nimic, îşi vede apoi de urcat.
Recunos că am rămas mască. Preţ de o clipă m-am oprit căci nu am înţeles ce înseamnă acestă tăcere. Atitudinea ei era dovedea clar că nu vrea să vorbească. Ei la naiba. Mai încerc odată.
-Ei?! Îmi spui şi mie ce anume s-a întâmplat?
Magda nimic, continuă să urce fără să pară că mi-a auzit întrebarea, dar observ că nu-şi poate ascunde o stare uşor emoţională.
-Dar ce mare secret e aici?! răbufnesc. Ce s-a întâmplat frate de e aşa mare secretomania asta?! Ai primit dispoziţii să nu-mi spui?
-Nu-i vorba de asta, zice ea într-un sfârşit, dar nu ştiu dacă sunt eu cea mai în măsură să explic ce anume s-a întâmplat.
-Păi nu ţi-am cerut detalii. Te-am întrebat doar ce anume s-a întâmplat!
Magda se opreşte sprijinându-se cu mâna de balustradă şi înainde de a-mi spune, se uită în sus şi-n jos să fie sigură că nu mai e nimeni.
-A murit un pacient.
-A murit? Aici?
-Da.
-Cum aşa?
Magda se întoarce şi începe să urce.

mie nici macar a stadion nu-mi suna.

mai degraba a grup scolar, hai sa sustinem echipa scolii, sau cam asa ceva. :))

Comuna e la 15 km de Nasaud.
Stirea suna bombastic, stil de provincie... cica cetatenii comunei au propus... :D Pai casa este a acelui profesor universitar, pot ei sa propuna pana nu mai pot, ca tot proprietarul a fost cu ideea. Si dupa cum spunea la radio, casa intai a fost renovata cu materiale traditionale. Abia apoi s-a putut denumi "muzeu viu", "casa ethnos". Stirea de la radio era mult mai bine construita, cu multe informatii si logica.

"Feldrihanii nu-si uita zestrea culturala si traditiile locale, marturie in acest sens stand transformarea unei case intr-un muzeu al satului. La initiativa cetatenilor comunei, sub coordonarea conferentiarului dr. Alexandru Uiuiu de la Universitatea “Babes-Bolyai” din Cluj-Napoca, a luat fiinta muzeul satesc amenajat chiar in casa parinteasca a universitarului. In “Casa Ethnos”, cum a fost numit muzeul, sunt expuse diferite obiecte donate de localnici: carti vechi, ceramica, obiecte de uz casnic, tesaturi si covoare. Tot aici se gasesc monografii ale satului, colectia revistei “Zestrea” si multe fotografii ce ilustreaza sugestiv atmosfera patriarhala a satului nasaudean de altadata. Din patrimoniul muzeului satesc din Feldru mai fac parte costume populare traditionale, create de un grup de femei sustinute in demersul lor de Primarie si de Grupul Scolar - in speta Scoala Profesionala de Arte si Meserii. Etalarea culturii populare a zonei s-a facut si printr-o colaborare cu postul de televiziune TVR Cluj. Frumusetea traditiilor feldrihane din Casa Ethnos a fost admirata atat de romani, cat si de vizitatori din Spania, Irlanda, Franta, Italia, SUA, Austria, Olanda ori Belgia."

http://www.mesagerul.ro/2008/01/22/casa-ethnos-din-feldru