caut de lucru in germania

Salut! Mi-a placut foarte mult cum ai descris Germania si sunt de aceeasi parere cu tine. Ma intereseaza cum pot sa obtin un permis de lucru pt. Germania si dreptul de a ma stabilii acolo?.
Poate ai o vasta experienta si ai putea sa ma ajuti cu un sfat?.
Iti doresc toate cele bune in continuare!

Doctorul american spune:
- La noi, in America, medicina e asa de avansata, ca scoatem un rinichi de la unu', il transplantam la altu' si dupa 6 saptamani ala deja isi cauta delucru!

Doctorul german raspunde:
- E nimica toata; la noi, in Germania, scoatem un plaman de la unu', il transplantam la altu' si dupa 4 saptamani ala deja isi cauta de lucru!

Doctorul rus spune:
- Nici asta nu-i mare scofala; la noi, in Rusia, scoatem 1/2 de inima de la unu', o transplantam la altu' si dupa 2 saptamani amandoi deja isi cauta de lucru!

Se ridica doctorul roman si raspunde:
- N-avem ce sa comparam, toti sunteti inapoiati fata de noi; la noi, in Romania, am luat unul mic fara creier si fara inima, l-am pus prim-ministru si acum toti ne cautam de lucru...

Sorry, iti intelesesem - vad - pe dos intentia. Dar m-as fi mirat foarte sa am dreptate, de aceea am pus intrebarea.

Nu toti somerii sunt handicapati iar impotenta sistemului de a oferi alternativa celui concediat nu cred ca ar trebui sa fie transformata in vina victimei.
Exact asta-i punctul. Procedura de a invinui pe cel care de fapt e victima ruletei mondiale, e dinamita sociala de care scriam. E usor sa starnesti tot felul de loby-isti, dandu-le platforma pentru a propune masuri de redus/taiat/limitat in perimetrul social, dar mult mai greu sa impui controale pentru fluxurile financiare. Si cum strategiile politicienilor nu mai sunt concepute decat pana la urmatoarele alegeri, e clar ca "da-i 'nainte pana merge" a devenit o metoda. Iar "da-i 'nainte", tine de exemplu, pana apare un nationalist de calibrul lui Haider in vreunul din statele puternice la nivel mondial. El a avut "ghinionul" de a revolutiona doar Austria, dar acolo a avut ceea ce el a numit succese, intr-o masura infricosatoare, intr-o vreme in care problemele sociale nu erau nici pe departe comparabile cu cele de-acum.

In plus, mai exista fenomenul, ca prin statistica somajului, care nu-i cuprinde decat pe cei inregistrati ca someri dar nu si pe cei aflati in masuri cum ar fi scolarizari, reciclari sau pur si simplu in cursuri "de frecat menta", se falsifica adevaratul numar de someri. In Germania, unii estimeaza ca cifra reala ar fi aproape dubla.
In plus, prin optimizare, automatizare, stramutarea locurilor de productie in tari cu cheltuieli foarte mici de productie, se reduc locurile de munca, numarul lor fiind mai mic decat numarul celor care cauta de lucru.

Leprele printre someri exista, intr-adevar. Insa numarul lor se inscrie intre limite care sunt estimate sub cinci procente, adica intr-un proportie neglijabila. Ceilalti cauta de lucru. Si se prostitueaza la salarii orare ridicole, care nu asigura nici ele nivelul de existenta.

Unele comentarii de-aici, mi-au aratat insa, ca acea campanie lansata si impinsa intre timp la paroxism de ziarele cu litere mari in titlu si cu multe poze, da - de fapt a dat deja - roade. Asta pot doar sa deplang.

Insa ma bucur - ca sa ma reintorc la inceput - ca te-am inteles gresit :)

Eu sunt noua la aceasta ,, cafenea,,, ma numesc Florica si sunt din Timisoara, am lucrat in Germania 3 ani ca ingrijitoare batrani, am plecat din tara deoarece cand treci de 40 de ani e aproape inposibil sa mai gasesti geva de lucru in Romania.
Batrana la care am lucrat a murit, acum sunt din nou in Romania si imi caut de 3 luni sa plec din nou in Germania la lucru dar din pacate nu am mai gasit nici o firma care sa aibe nevoie de femei pt lucru in Germania la ingrijit batrani.
Va rog daca stiti geva anuntati-ma si pe mine, am ajuns in progul disperari, sunt divortata am 2 copii la facultate si care deasemenea sunt nevoiti sa munceasca in putinele ore libere care le au pt a putea supraveti.
Va rog cine ma poate ajuta sa ma contacteze pe adressa de mess: mariscamihaela4ever@yahoo.com
Va multumesc

este paradoxal så spui cå ai 2 facultåti si cå esti privit ca retard ,nu este nici o logicå , poate nu stii ce este un retard?d.mie mi s-au echivalat studiile si vreu så spun cå dacå ai ce så pui pe maså, må refer cind mergi så cauti de lucru sau sau så te recalifici pentru cå ai multe posibilitåti,sau te-ai gindit så inveti altceva ce ti-ar place - este un plus cå ai educatie, chiar am avut ocazia så fiu respinså cå sint supercalificatå si cå nu pot så plåteaså un salariu asa mare.aici unde lucrez , cred cå sint o resurså si dacå vreu må duc så negociez salariu la fiecare 3 luni.diferit cå sint emigrant?ficare persoanå este unicå.Cloning -este incå controvesial, problemå de etikå ,religie etc.dacå unii se simt altfel, problemå de identitate, nu stii cine esti,unde tråiesti si asa mai departe.

Imi cer scuze, nu mi-am dat seama ca n-am dat detalii. Se stie ca in puscariile comuniste au murit cu miile. Elisabeta Rizea n-a murit sub tortura, dar pentru mine e unul dintre simbolurile rezistentei anti-comuniste din Romania.

O taranca de la munte care a invins, singura, Securitatea - asta a fost Elisabeta Rizea. Satul ei, Nucsoara, nu a putut fi colectivizat niciodata. “Imi faceam cruce cu limba in cerul gurii si ma rugam la Dumnezeu sa ma ajute sa nu spun nimic”, spunea intr-un interviu. Au torturat-o, au condamnat-o, au supravegheat-o 30 de ani si n-a spus nimic. Nu a scos o vorba despre rezistenta in munti, organizata la sfarsitul anilor ’40 de “partizanii” (cum le spunea ea) Arsenescu si Arnautoiu, desi a fost un om-cheie al miscarii anti-comuniste. Dupa cum spune si anuntul “Academiei Catavencu”, pentru un singur sat, Nucsoara, “Securitatea a mobilizat timp de zece ani cel mai mare numar de securisti pe cap de locuitor din intreaga istorie a represiunii”.

Interviurile cu Elisabeta Rizea pe care posturile de televiziune le-au difuzat dupa ’90 au tulburat multi oameni din Romania - printre ei, si pe mine. Am vazut atunci o femeie batrana si plina de verva, care povestea cu o seninatate coplesitoare cum au chinuit-o comunistii si cum i-a invins pana la urma. I-au smuls si parul din cap, dar n-au reusit s-o clinteasca.

S-a scris mult despre ea - Humanitas a publicat cateva carti, Alina Mungiu a scris in colaborare cu Althabe Gerard un volum, “Secera si Buldozerul: Scornicesti si Nucsoara. Mecanisme de aservire a taranului roman” in care analizeaza, comparativ, comportamentul oamenilor din satul Elisabetei Rizea si din cel al lui Nicolae Ceausescu.

Cand a murit, si “The New York Times” a dat o stire. Pe Internet n-am gasit, la o prima cautare, mare lucru. Aveti mai jos cateva link-uri. O sa va mai dau detalii, sper eu lamuritoare. Initiativa “Academiei Catavencu” mi se pare de exceptie. As crapa de satisfactie sa vad pe soclul lui Lenin statuia unei taranci incapatanate, care a dat de furca politiei politice un deceniu incheiat. Si tare as vrea ca istoria noastra sa fi fost plina de Elisabete Rizea. Daca avem numai una, s-o stie atunci toata lumea.

http://www.romanianleader.com/modules.php?op=modload&name=News&file=article&sid=284
http://www.romfest.org/rost/rizea.shtml
http://www.romfest.org/rost/oct2003/erizea.shtml
http://www.ziaruldeazi.ro/faptdivers.asp
http://www.nytimes.com/2003/10/10/obituaries/10RIZE.html?ex=1074315600&en=0b20088e538ce4f5&ei=5070

Draga Ingrid,
Ai pus o intrebare grea si necesita mult de scris ca raspuns dar incerc sa reduc pe cit se poate povestea vietii mele.
la vreo 5 ani vroiam sa ma fac calugar... pe la 7 ani visam sa devin scamator, magician,dar o profesoara de desen prin clasa a 7a mi-a zis ca am talent si ar trebui sa ma duc la scoala de belle arte.
Ei bine multi mi-au spus asta si dupa scoala generala am dat examen la Tonitza si am intrat.Acolo am ajuns printre primii artisti elevi de mare talent si desigur ca pasul urmator a fost sa studiez la Grigorescu,insa...acolo am incercat de 5 ori dar neavind pilele necesare...desigur ca n-am intrat.
Intre timp am facut armata la pompieri,si avut diverse meserii,doar una fiind oarecum legata de arta,lucrind 2 ani la Hotel Parc in calitate de grafician.
Mi-am dat seama ca nu am nici o sansa la facultate dar in acelasi timp mi-am dat seama ca si cu ea facuta ,nu-i un viitor mare in Romania.
Si uite asa mi s-a pus in cap idea sa plec definitiv din tara.Mi-a fost greu si am asteptat 5 ani de lupte cu securitatea si guvernul roman sa-mi dea voie sa emigrez.In final ,in 1982 m-au chemat la Iorga si dat formularele de pasaport.
Toti prietenii imi spuneau ca fac o prostie si parintii la fel,f. tristi,ei au fost dat jos din functii la posturi mici din cauza mea,si ..partidul comunist le-a spus ca nu stiu sa ma educe in spiritul real al tarii!
Desigur ca am trecut prin multe hirjoneli cu securitatea si batai si insulte de genul ca-s un cacat si ca"ce ba boule, crezi ca piinea in America e mai buna ca a noastra?O sa mori de foame acolo si o sa dormi pe strada,cacam-as pe ochii tai"si m-au scuipat efectiv!Mi-au dat suturi in dos si injurat etc...dar nu mai doresc sa-mi aduc aminte,trecutul e mort pt. mine.
Am primit pasaport fara cetatenie,si in acei ani era altfel la ambasada USA din Buc.Daca nu aveai rude ori cineva care sa te sponsorizeze,ambasada iti oferea vreo organizatie de ajutor social ce exista din donatii particulare,sa te ajute ,si fiind in aceasta categorie,mi-au dat sa fiu ajutat de International Rescue Committee cu sediul in Manhattan,New York.
Mi-au platit si biletul de avion la Roma unde am stat 2 sapt. in tranzit la o pensiune condusa de ambasada USA din Roma.# mese pe zi la ore fixe in rest puteam sa fac ce vream si am tot vizitat Roma peste tot.Tot Ambasad USA mi-a dat si bani sa am de cheltuiala in tranzit.Si aia ziceau ca o sa mor de foame....
In dormitor am stat cu 8 romani in aceiasi situatie ca mine.
Ne-au luat cu un microbuz de la aeroport si dus la pensiune iar la plecare la fel ne-au dus la aeroport.Ce sa-ti spun? De cind am luat pasaportul am stat ca in al 9lea cer de fericire.Am plecat fara un cent in buzunare!!!!
Intr-o zi am fost chemat la ambasada si mi-au spus ca pot pleca la NY,si inminat biletul de avion platit de ei!Cu emigranti ca mine ajutorul lor era si mai mare.Pe pasaprot au scris refugiat politic si pus viza de intrare de la ambasada chiar!
Am ajuns la NY pe 14 Dec. 1982 era zapada si 7 seara.La ambasada mi-au spus sa ma uit in aeroport dupa o persoana ce va avea un carton pe care sa fie scris"I.R.C."si am vazut 2 domni(americani)ce ma asteptau la intrare.Erau de la I.R.C. si m-au dus direct la oficiul de imigrari unde un ofiter a pus pe pasaport o stampila pe care era scris ca am dreptul sa muncesc oriunde pe teritoriul USA.
Cum ti se pare pina acum?Iti zici desigur ca mare noroc am avut si iti raspund ca parca Dumnezeu era cu mine la orice pas!!!Noroc,soarta,destin karmic,trebuie sa admit ca cineva acolo sus m-a iubit f. mult si INCA o face si in prezent!!!!Toata viata mea S-A SCHIMBAT cu 360 grade din clipa in care am parasit definitiv Romania,o alta viata urma pt. mine si NICI ca-mi pasa ce voi face ori ce meserie sa am etc,pt. ca eram extrem de fericit si am lasat viata si destinul sa decida pt. mine!Acel Domn de SUS!!!!!
Mi-am zis mereu atunci:" orice-ar fi nu conteaza!N-am de pierdut NIMIC ci doar de CISTIGAT"Zarurile au fost aruncate.
Revenind la acea seara de 14Dec la JFK airport am omis ca in sep. acel an implinisem 27 ani.Deci cei 2 domni apoi m-au condus la limuzina lor si dus in Manhattan in zona Times Square si pus la un hotel 2 stele(nu-mi pasa de stele),camera platita de org. in avans si rezervata pt. mine!Stiam engleza din scoala destul de bine ,domnii s-au uimit ca vorbesc asa de bine.Mi-au dat adresa org.lor(unul din ei era chiar ..directorul ei!)sa ma prezint in 2 zile si la plecare m-a intrebat daca am ceva bani si Nu aveam,ultimele lire la cheltuisem la Roma in ultima zi,deci iar plecasem cu buzunarele goale!
Directorul mi-a dat 50$ din banii lui.Apoi in tot acest timp,mergeam la un diner si mincam breakfast si lunch si dinner,era ieftin dar f. bun.Atunci in USA dolarul era mare si preturile mici,nu ca azi.O felike de pizza era 50 centi,azi este peste 3$,metroul era 60 centi,azi e 1.50$,orice pachet si marca de tigari cost 1.10$ azi e 5.50$.deci 50 $ erau mari!Dupa 2 zile m-am dus la sediul org.pe Park Ave.si un domn de origine romana plecat dupa razboi,m-a ajutat f. mult.
Fusese mare judescator la BUc.Mi-a spus ca org. ma va ajuta f. mult si voi sta la hotel 1 luna timp in care org. imi va gasi un apt. de inchiriat.Ia-m spus ca-s artist si mi-a dat mereu bani sa-mi cumpar culori si pinze etc. orice materiale aveam nevoie.La fel in FIECARE vineri di sapt. mergeam la org. sa-mi ridic un cec de 150$,prin care org. ma intretinea.Dupa 5 sapt. mi-au gasit un apt. de impartit chiria cu un domn american pensionar,divortat si care avea nevoie de bani sa-si poata plati chiria.Un om tare de treaba,si partea mea de chirie era de 220$ pe luna.M-am mutat deci in apt. lui in Woodside(Queens) si aveam propria mea camera mare si spatioasa.Org. A PLATIT chiria mea in plus de cei 600$ pe luna intretinere,timp de ...6 luni!!!!Atita era ajutorul lor,dar CE ajutor!!!Intre timp mi-au spus sa caut de lucru si sa incep sa ma pun pe picioare.Desigur ca asta vroiam si eu,imi era jena ca cheltuiau atita pt. mine si acei bani dati de org. NU -I aveam de platit inapoi deloc!!!!!!
In acel bloc traiau multi romani veniti in USA de cel putin 7 ani si am facut cunostinta cu ei.Dupa o vreme insa mi s-a facut lehamite de ei pt. ca mereu se plingeau de ceva si erau invidiosi te vorbeau pe la spate incit am rupt-o cu ei si am avut de atunci numai prieteni americani!!!Am trait intre ei 2 ani si credama ca au fost DE AJUNS!Aveam un prieten f. bun din liceu ce venise acolo cu 2 ani anaintea mea si el m-a ajutat cel mai mult.
Unul din romani avea un prieten roman ce era suprintendent la un port particular de vaporase si ahturi.Mi-a gasit de lucru acolo ca muncitor necalificat la docuri,nasol si salariul de 5$ pe ora.Era un dobitoc,am stat doar 2 luni si am plecat far sa ma gindesc la viitor.Eu sint o fire cam rebela de fel si daca ceva nu-mi place,plec imediat!Amicul meu din liceu picta temporar firme la diverse magazine si mi-a zis sa-l ajut,pe bani desigur,si asa am devenit si pictor de firme dar el urma sa plece in Montana definitiv curind.Intr-o zi pictam afara la o firma si un tip s-a oprit si m-a intrebat daca vreau sa lucrez cu el,si el era tot pictor de firme si mi-a dat cartea de business a lui sa-l telefonez.
Cum amicul meu urma sa plece am telafonat la acest tip american si asa am inceput sa lucrez pt. el timp de 1 an,bani nu prea faceam si traiam de pe azi pe miine si cu pantaloni rupti in cur.Nu mai aveam ajutor de la org. asa ca cu 500$ pe luna din care 220 erau la chirie...nu ma descurcam.Dar eram optimist caci din fire sint!
M-am gindit sa-mi completez studiile in arta si am mers la colegiul faimos(din 1894)din Manhattan,Art Stdents League of NY,unde au studiat mari artisti ai americii si lumii ca Jackson Pollock,Frank Stella,Calder,Andy Warhol si multi altii.
Am vorbit cu directoarea,o doamna colosal de buna care mi-a spus sa prezint orice fel de lucrari posed,si aveam destule acasa caci asta faceam in timpul meu liber,desenam in prostie si pictam in ulei ori acuarele.Am ales pe cele ce am crezut eu ca-s bune si m-am prezentat la directoare.Ea mi-a spus sa revin dupa o sapt. timp in care o comisie de profesori va evalua lucrarile.
M-am prezentat la acea data si mi-a spus ca comisia(6 prof. emeriti si faimosi in USA)a hotarit sa-mi acorde o bursa de studii pe timp de 4 ani si sa studiez ceea ce vreau eu!!Am ales picturade sevalet.
Intre timp pt. ca nu cistigam mult,am depus formular la asistenta sociala din NY si m-au aprobat sa-mi dea ajutor in bani si food stamps.In baza lor cumparfam mincare de la orice magazin.
Am inceput cursurile in 1984 in sep.cu un f. renumit prof. de pictura si mare ilustrator de romane,aici e o meserie f. buna!Am facut imediat prietenie cu multi colegi si studiam seral pt. ca munceam ziua.Un coleg cistiga ilustrind storyboards si mi-a dat de lucru si apoi am avut si o comanda doar a mea,cistigam binisor acum.Tot in clasa mea ,monitorul ,un tip de-o seama cu mine era (este inca)f. mare artist cunoscut de benzi desenate.
Intr-o zi m-a intrebat daca vreau sa cistig bani in plus?Cum sa nu,dar i-am zis ca habar n-am de bd uri,el a spus ca voi invata dac lucrez ca asistentul lui...si uite asa am renuntat la pictat firme si devenit artist de bd!Aici e un MARE business!!!Bill,colegul meu care in timp am devenit f. buni prieteni,incit cu ani dupa acea m-am casatorit si el mi-a fost nas,m-a invatat f. multe despre arta de bd,lucrind cu el 8 ani,dar nu lucram zilnic ci sporadic de 2 ori pe sapt. si trebuia sa caut iar de lucru.Am gasit imediat la o firma de curieri pe bicicleta particulara.Asa am devenit si curier.HA!Intre timp serile mergeam la scoala si weekendurile lucram cu Bill.El era atunci prieten,logodit cu Cyndi care lucra ca manager la muzeul Metropolitan.Intr-o zi ea mi-a spus ca sint posturi la muzeu la serviciul de receptie marfuri ce se vind in muzeu la boutikurile lor.Am facut cerere si asa am ajuns dupa 1 an de curierat prin Manhattan,sa lucrez la stocuri si magaziile muzeului,la 8$ pe ora.Mai bine.Intre timp,ca de obicei,serile la scoala si in zilele libere,aveam joia si duminica,lucram la atelierul lui Bill.Am tinut-o in ritmul asta fara O ZI LIBERA timp de 2 ani!
Intre timp ma mutasem deja in Jackson Heights la fel impartind un apt cu un american si chiria mea era de 300$ pe luna.
La scoala am avut multe relatii cu colegele mele,deh trebuia si le captiva sarmul meu si ca-s din Romania.
In 1987,Bill mi-a zis sa incerc la Marvel Comics sa caut de lucru ca artist ca si el,pt.ca mi-a zis ca am talentul necesar si o experienta de la el.Am ales sa fac niste schite in creion si culoare cu Conan the barbarian,vreo 7.Am telefonat compania si mi-au acordat un interviu.Am mers la editorul revistei si aratat schitele.PE LOC a ales una si spus s-o pictez in ulei pt. ca o va publica ca coperta!Si uite asa am ajuns si artist cu NUME la cea mai mare companie de bd. din USA si lume!!!!Lucram inca la muzeu si cu Bll si mergeam si la scoala si mai si pictam coperti cu Conan!!!Cum le-am facut pe toate NU stiu!
M-am mutat in Brooklyn caci faceam bani bunicei acum si puteam sa=mi permit sa am apt. meu personal cu 2 dormitoare din care unul l-am transformat in atelier.La muzeu prin 1989 am cunoscut pe viitoarea sotie,Marilyn,dragoste la prima vedere!Ea este italianca americana generatia 2a,parinti emigrati in 1952 tatal din Napoli,Mama din Randtzo,Sicilia.Mai are 2 surori ea fiind mijlocia si de-o virsta cu mine.Dupa 1 luna s-a mutat la mine acas in Brooklyn.
In acel an am incheiat cu scoala si cu munca la muzeu!Lucram doar cu Bill 2 zile pe sapt. in rest multe comenzi la Marvel de coperti la alte reviste si apoi
fiin liber profesionist mai lucram si pt. alte companii din NY(Dc Comics)dar si di California,lucram numai acasa si cind aveam de predat coprti ori bd(faceam si desene la reviste)plecam la Marvel dar era poate de 2 ori pe luna,in rest cu California prin posta expres peste noapte.
Marilyn a plecat de la muzeu si a gasit de lucru la NY PUBLIC LIBRARY,ceamai mare din tara.
In 1990 ne-am casatorit si dupa 2 ani ne-am mutat in New Jersey ,la inceput in apt.timp de 4 ani dupa care ne-am cumparat o vila frumoasa in natura si la citeva min. pe jos de plaja Atlanticului.
Prin 1997,deodata businessul in bd. a scazut total si multi editori au fost concediati si multe reviste scoase din circulatie neaducind profit!S-au rarit comenzile si pt. mine....dupa 11 ani ca artist renumit in bd...trebuia s-o iau de la capat in altceva!
Intre timp eu aveam multi fani si colectionari ce vroiau sa-mi cumpere originalele.Am dat peste unul,el mi-a dat telefon intr-o zi si mi-a zis ca va veni la mine acasa si sa fiu pregatit ca va cumparaTOT ce am!!!!N-am crezut dar asa a fost,in acea zi am vindut exact TOATE lucrarile mele in bd.,parca un semn ca acest capitol din viata si experienta va fi incheiat!
Aces domn m-a platit in CASH!!!!venise cu un microbuz!60.000$$$$$ mi-a dat bani gheata ca se umpluse masa de ei si ma uitam si nu-mi venea sa cred!
In acel an am plecat cu Marilyn in Italia la rudele ei si la venetia si Roma si Florenta,1 luna intreaga dupa care am plecat la Paris 1 luna!
Si inca mai ramaseem cu destui bani din cei 60.000$
La intoarcere am zis sa incep sa caut de lucru.Greu de gasit,chiar cind ai nume si experienta!!!Dar ca de obicei niciodata NU am disperat si pierdut optimismul!!!!
Dar restul povestii vietii mele in curind.
Ozzy Osbourne

Mrs. Moore, you're a fine lady. You have the right attitude and you made no mistake. Lasa-ti fiul sa trimita ce vrea... cel putin trimite ceva. E mai bine decit nimic... dar bineinteles, altii cred altfel, fiindca romanul si orgoliul merge ca si calul si trasura. La un singur lucru va inselati d-na: romanii si unirea... de unde si pina unde. Singurii romani pe care i-am vazut mai uniti in Canada sint pocaiti. Jos palaria pentru ei. In Ro n-am vazut romani uniti de pe vremea lui Cuza! Jegul de pe pielea Romaniei e gros la momentual actual.

D-ne Andre Morariu! In primul rind e "silence is golden" si in al doilea rind, e un sfat gresit in aceasta situatie. Daca tacem se poate interpreta ca ne ascundem. Sa nu mai tacem! Sa nu ne mai ascundem! Din'potriva sa urlam in gura mare despre ceea ce facem pentru Ro. Sa auda altii si sa urmeze exemplul. Se numeste reclama, si daca am invatat ceva in acesti ani in occident, este ca reclamele sint eficiente. Mai alest exemplele pozitive. Asa cum a spus si Plato in Republica: "avem nevoie de eroi buni, pozitivi".

Si... Anda? Ai aparut si aici (in timp ce-mi sterg sudoarea de pe frunte). Din nou o dai cu chestii de genul "shtii tu povestioara cu "e ushor a scrie versuri..." Guverul Romaniei tzi-a luat tzie de la gura, mah?" Am incercat sa nu ma inhaitez cu tine intr-o alta discutie unde puerilitatea ta a excelat. Eram in anul 4 la liceu in '86 cind m-a ridicat dirigintele in picioare in sedinta sa ma faca de ris si sa ma pedeapseasca prin a-mi spune sa nu mai spun ca nivelul de trai e mai ridicat in occident decit in Ro, ca "tara asta imi da de mincare!" "Da, dar imi da cam putin" spun eu. Ma surprinde o remarca ca a ta, ani de zile dupa comunism, mai ales de la o persoana asa de tinara, colac peste pupaza care traieste in Canada.

Ne-ai spus deja ca ai 20 ani. Cum poti sa stii tu ce i-a luat guvernul de la gura lui Florin sau ce nu i-a luat, in anii '80? Sau esti si tu ca si chinezul pe care l-am intilnit acum doi ani care pretindea ca-si aminteste chestii din burta mamei?

Tu spui: "sau oi fi io ashe de gloaba incat sa nu vad your real reason for leaving that country." Tu ai spus-o, nu eu! Deci tu nu poti concepe ca cineva ar fi plecat pentru alte motive? Te-ai oprit o clipa sa te gindesti ca poate ii jignesti pe cei care au fost urmariti, sechestrati, si torturati de acel guvern pe care tu il aperi?
Poate ca ar fi bine ca tu insati sa fii mai atenta si sa-ti urmezi avertizarea proprie, cea cu ... "e usor a scrie" vorbe.

Spunindu-ne ca sint multe tari in care viata e mai rea decit in Ro dar ocolind faptul ca sint mult mai multe tari in care viata e mai buna decit in Ro nu ne faci un serviciu. Incearca sa-ti inchipui cum ar fi sa traiesti in Ro, nu sa o vizitezi: sa-ti cauti de lucru acolo, sa faci copii acolo, sa ai parinti acolo. La 20 ani poate e greu de imaginat, dar crede-ma, nu e un gind roz. Viata unei majoritati in Ro e substandard. Si daca nu o recunoastem, e ca si cind i-am ignora pe toti cei ce sufera. Optimismul tau si energia ta e in directie gresita, cred eu.

Da, si e foarte posibil ca am trecut unul pe linga altul in statia de metrou Maine St. sau Yonge.

- ikoflexer

Locuiesc in Canada de 5 ani... In afara de Romania si Canada n-am mai vazut si altele, asa ca nu pot spune "e mai bine" sau "e mai rau" decit in alte parti. Singura comparatie pe care as putea s-o fac este intre Canada si Romania dar nu cred ca asta va intereseaza.
Am observat ca v-a mai raspuns cineva, ader la sfatul lui cu privire la mersul la ambasada Canadiana din Spania (banuesc ca trebuie sa fie una prin Madrid), nu v-as sfatui sa incercati altceva, riscurile sunt prea mari. Odata venit aici legal aveti dreptul la ajutor social (daca Doamne fereste e nevoie), asigurari medicale (mai putin dentare) de care in general e nevoie si nu sunteti pus in situatia de a cauta de lucru la negru care, cu toate ca de la distanta pare ireal, vazut de aproape este cit se poate de periculos si riscant. Am citit chiar zilele trecute un articol intr-o publicatie locala in care povesteau cite miini si picioare se taie anual prin padurile candiene si cite vieti se pierd ca urmare a accidentelor...
Despre viata de aici... trecind peste "problemele culturale" care sunt mai mult sau mai putin importante, de la om la om, viata de zi cu zi poate fi oriunde intre baietii care fac administrare de system sau baze de date pentru bancile importante si au biroul la etajul ics intr-un zgirienori si pina la homeless-ii care dorm in cutii de carton la baza aceluiasi zgirienori... Cu alte cuvinte: sunt meserii care se cauta si meserii care nu se cauta, calificari care iti asigura gasirea unui job in mai putin de o luna si calificari pe care le uiti complet si te apuci de altceva dupa ce ti-ai cautat de lucru sase luni, ai mai stat pe welfare inca sase si ai facut cursuri de recalificare. Mai intervine putin si norocul dar din experienta mea personala norocul e mai mult o functie de cit de indaratnic esti cind e vorba sa-ti schimbi stilul de viata.
Va pot recomanda un site pe care-l apreciez foarte mult, e al unui roman din Timisoara venit aici si care-i "mentorul" majoritatii romanilor care au venit aici (www.thebans.com). Exista citeva restrictii: "intemeietorul" site-ului lucreaza in IT, deci site-ul si in general cei care se plimba pe acolo sunt persoane care lucreaza in IT. "Computeristi" cu alte cuvinte. Daca nu sunteti unul dintre ei sfatul meu ar fi sa cautati romani care au calificari asemanatoare cu ale dumneavoastra sa aflati de la ei cit de usor le-a fost sa-si gaseasca de lucru, cit de multumiti sunt de serviciul care-l au si cit de mult le place viata in Canada cu resursele financiare de care beneficiaza pe urma acelui serviciu. Am constatat pe pielea mea, care pentru mine e cea mai pretioasa piele din lume, ca totul graviteaza in jurul serviciului ca generator de venituri, daca-ti aduce cit trebuie atunci ai acces si la cultura, femei, istorie, bautura, arta, masini, excursii, droguri, jocuri pe computer, filme, pornografie, etc, functie de care va sunt pasiunile, cu alte cuvinte: de toate pentru toti.

Uite de pe site-ul Bbc chiar ieri am citit o poveste cam horror despre Ungaria: http://news.bbc.co.uk/1/hi/world/europe/3567679.stm.

Iar poze cu tigani va pot face o gramada, cind ma duc in satul sotiei totdeauna dimineata (vara) este o intreaga procesiune a comunitatii in cautare de lucru, mincare, tuica etc.

In ceea ce priveste Franta, aminiti-va de cea mai recenta initiativa, cartea "Roumanie, capitale... Paris" de Jean-Yves Conrad(http://www.amazon.fr/exec/obidos/ASIN/2848980133/402-2450408-3133743).

Dinspre romani, pentru francezi, in afara de reprosuri (deh! sora mai mare uituca!) si mici furtisaguri ... numai bine. Care a fost ultimul reportaj foto/film facut de romani in Franta? Care este imaginea Frantei in Romania? Credeti ca un francez ar fi mindru de ceea ce spunem sau credem despre ei?

Marius Popescu

PS Ungaria si-a dat silinta sa organizeze anul trecut parca Anul Ungariei la Paris, inclusiv cu expozitie de tramvaie de epoca pe Champs Elysèes si in fata primariei. Care a fost ultima initiativa publica sau privata de a prezenta Romania francezilor???

PS2 Nu demult TV5 a consacrat un weekend Romaniei care a fost destul de obiectiv, prezentind si Casa Poporului, si manastirile din Moldova, si Sibiul ...

Concluzia mea trista: asteptam ca occidentalii sa vina sa ne vada, le aratam cu scirba mizeriile noastre, iar cind ei le prezinta public ne loveste pudoarea si le reprosam indecenta, propunindu-ne "sa luam masuri"!

Andrei,
Nu-ti pierde speranta si cauta-ti de lucru. N-ai facut nimic rau in a intreba de marirea salariului. Poate ca ai intrebat la momentul nu cel mai potrivit. Am auzit o zicala pe aici de multe ori: "e mai bine sa-ti cauti de lucru cind ai deja de lucru, nu cind ti-ai perdut slujba." Dar e de inteles ca depinde de slujba pe care o ai.

Sefi ca si cel cu care ai avut de facut sint multi, si as vrea sa-ti re-amintesc ca pina la urma aceste persoane traiesc cu ei insisi toata viata lor. Cind ii intilnesti, e mai bine sa nu ai de-a face cu ei, ca de obicei ei nu se schimba.

Auzisem acum citeva zile o poveste despre un roman aici (in Canada) care lucra la o firma mare. Nu se intelegea deloc bine cu superiorii, si spera ca o sa fie concediat, ca sa-i dea "severance pay" (salariu de concediare), nu stiu cum sa traduc asta bine, dar e ca un fel de despagubire ca te concediaza. Chestia e ca firma nu voia sa-l concedieze, si el nu intelegea de ce. Doua saptamini au trecut, in care el statea tot timpul pe internet (probabil citind cafeneaua), venea tirziu la lucru, lua pauza mari, samd. In sfirsit l-au concediat; dar, in loc de salariul de despagubire, n-a primit nimic. Pentru ca firma a dat faliment in ziua aia. Deci ei asteptasera special pentru asta. Dupa cum a spus cineva mai jos, fiecare are interesul lui.

Cineva apropiat de mine avea o slujba de contabil la o companie mica; doi proprietari: unul finlandez, altul sirb. Finlandezul om de aur. Nici o problema, lucrul e lucru, pauza e pauza, respectul e respect. Sirbul (nu toti sirbii sint asa), se purta ca si orice caricatura de sef oriunde. Incerca sa o aibe pe persoana asta ca subordonat in armata, sau sclav, sau mai stiu eu ce. Urla, cerea chestii de neinteles, iar cind nu intelegea, urla si mai tare. A treia oara cind s-a intimplat, persoana cu pricina i-a spus: asa nu mai merge, de acord? Tipul a zis: de acord. Te rog mai stai doua saptamini pina ne gasim pe altcineva. Intre timp au fost la interviu multe alte persoane pentru slujba asta, si n-au gasit pe cineva cu indeajunsa calificare, samd. Iar persoana de care vorbesc si-a gasit o alta slujba intr-o saptamina dupa cealalta. Asta-i viata. Cind o usa se inchide, o alta se deschide.

Sper sa nu-ti para rau ca ai luat decizia sa nu-ti mai perzi timpul vietii in anturajul acela. Daca esti cinstit si-ti vezi de treaba, vei gasi oameni ca tine si vei fi rasplatit cum se cuvine.

Daca iti cauti slujba iti vei gasi. Sint sigur ca e greu, dar sa stii ca nu e usor niciunde. Daca devii disperat cere ajutor. Sintem destui pe aici care putem intelege o situatie disperata a unui alt crestin. Sa nu-ti fie rusine, ca oamenii buni inteleg si se ajuta intre ei. Stii cine nu se ajuta unul pe celalalt? Tipi ca fostul sef alt tau. Un om care a trecut cit de cit prin viata stie ca vremuri grele se pot intimpla oricui.

Bafta,
- relu

Draga Radu,
Te inteleg f. bine,tu poate nu ai citit parte din subiectele mele,lucrez de acasa
via computer,ilustratiile mele le lucrez in modul obisnuit(magic markers),le scanez si apoi le trimit email la agentul meu care la posteaza pe site si asa ajung sa fie vazute de agentiile de adv. pt. care lucrez.
Eu si sotia,Marilyn(italianca-americana,prima generatie,tatal nascut in Napoli,
mama in Randazo-Sicilia,veniti aici in 1950)locuim de 12 ani in Cliffwood Beach-New Jersey,avem o vila proprietate personala,la 7 min. mers pe jos de plaja Atlanticului si in jur sint numai vile si multa padure cit si un lac mare cu stufaris in spatele casei(egrete,stirci,pasari diverse,iepuri,marmite,possomi ce de altfel vin in curte zilnic,le dam mincare)deci unde locuim este liniste si doar animalele si pasarile fac...zgomot.

de aceea imi este usor sa nu fiu alienat,sint rupt de multimea nebuna,cred ca doar de 2-3 ori merg in NY care e la 70 miles departe de casa.
Sotia nu mai face naveta in NY de citiva ani de cind eu cistig 7000-10,000$pe luna,pt. doua persoane fara copii(doar 2 pisici)este de ajuns,si cu cit esti mai departe de NY,casele sint mai ieftine si mari!
Avem o gradina mare in grija lui Marilyn,cu legume si flori,sintem amindoi vegetarieni si ne pare bine ca suntem departe de tumultul marelui oras,asta ne-a facut sa devenim si f. calmi.
Asa ca ducem o viata normala si de fapt nu ne plac contacte cu alti oameni decit cu familia,care si ei locuiesc nu departe,dar in distante cu masina.Vecinii imediati,ne spunem hello si atita tot.

Dar e adevarat ca am trait in trecut in diverse locuri,in Queens,Brooklyn,Jackson Heights,Manhattan si este o nebunie prin care nu mai vreau sa trec.
Radu,eram si f. tinar cind am venit aici,aveam 25 ani....era o alta lume,noua si desigur...diferita de lumea Ceausista in care am trait.Mi-a placut atunci si daca ai citit alte texte ale mele,le-am cam facut pe toate,de la sex in prostie,la droguri care mai de care,am experimentat totul,mai putin sex cu un barbat,as fi vrut s-o fi facut si pe asta de curiozitate,dar mi-a fost teama de aids.
De fapt am avut diverse boli venerice si in plus am fost si un betiv notoriu,sa ma fi luat de mina cu Keith Richards,pe care l-am cunoscut.Si multi altii.
De aceea vreau sa-mi scriu memoriile,am prea multe de spus si cred ca ar deveni un best seller!
Dar de 14 ani de cind cunosc pe Marilyn si casatorit cu ea,m-am schimbat enorm,si am renuntat la bautura si droguri din proprie vointa,dragostea face multe cind dai de ea.

Despre al nostru mare geniu conducator(parca se repeta istoria...ii spuneam lui Marilyn ca am plecat din Ro. sa scap de un dictator si acum traiesc sub altul)nu mai are sens sa mai discut aici,el insusi nu are sens!Un alt iliterat.

deci unde stau e calm,frumos si in mijlocul naturii,nu departe e un mare lac ocrotit de lege fiind monument natural,uneori vin stirci in curte si chiar ereti...din pacate mai prind cite o pasare si am vezut cu ochii mei de 2 ori asta.
Azi sper sa nu lucrez...dar cine stie cind suna telefonul si agentul meu imi da o noua comanda?
E bine si sa am un agent,pt. ca eu nu am nevoie sa caut de lucru si munca mea de fapt nu are un program anume.Pot avea o comanda la 7 seara ori la 11 dim.ori dupa 2-3 zile de stat si facut nimic ori de multe ori in weekenduri,nu-mi pasa,sint obisnuit.Am lucrat de ex. de Paste 3 zile la rind.
Am dat o fuga la familie,stat 2 ore la masa si vorbe si apoi am venit acasa sa lucrez.De multe ori lucrez cite 12-17 ore continuu,e obositor daca o faci 3-4 zile la rind,dar apoi stau 1 sapt. si nu fac decit sa ma odihnesc ori sa scriu la cafenea ca acum.

Practic lucrez in medie 70 ore pe luna in rest,liber,dar ma ocup cu ale casei,mai repar ceva,fac piata,gatesc zilnic.
La tv...nimic de vazut,ascultam airamerica radio si desigur ca vom vota pt. John Kerry!Dam bani pt. campania lui.
Religia lui Bush...e o hipocrizie!In aceste momente o moscheie e bombardata in Irak.In fine,am sa mai revin altadata.
Imi pare f. bine ca reusesc sa am o conversatie cu tine,always a pleasure my friend.

Love&peace,
Ozzy

Maestre Dinu.
Intimplarea pe care o povestiti imi aminteste de una oarecum asemanatoare.
Acum citiva ani, pe vremea cind inca publicam revista Exces in Romania si faceam drumuri destul de dese , un personaj foarte important aflind ca sunt in Romania in acel moment a tinut neaparat sa ne intilnim si sa imi propuna un job.
Evident nu venisem in Romania sa lucrez, nu am facut-o niciodata, si de obicei cind se intimpla sa fiu pe acolo si sa mi se propuna ceva de lucru in general recomand pe altcineva.
Insistenta individului care neaparat voia sa stea de vorba cu mine, si primisiunile lui, mi-au stirnit insa curiozitatea asa ca am hotarit sa ma intilnesc cu el si sa vad ce vrea.
A venit si marele momet al intilnirii care a durat 3 minute :)
Cum ma vazut, mi-a cerut sa vada potofolio. ul meu
Evident ca nu aveam asa ceva cu mine.
1) Nu venisem in Romania sa caut de lucru, ci pentru cu totul alte motive 2) Nu mi sa mai intimplat ca cineva sa imi ceara portofolio ul de vreo 12 ani cred .
Sunt la punctul la care sunt angajat sa fac un job sau altul, bazat pe alte criterii decit prezentarea unui book.
La care tipul ma intrebat evident ofuscat de ce am mai venit daca nu am sa ii arat un portofio.
Evident, intilnirea de business sa terminat inainte de a incepe,

Cum a zis un anonim mai inainte, aprecierea frumosului fiind o chestiune subiectiva, nu se poate discuta.

Nici eu nu consider Parisul cel mai frumos oras din lume (pe de o parte fiindca nu am vazut toate orasele din lume, pe de alta parte ...) fiindca dintre orasele pe care le-am vazut ii prefer Londra si Florenta. Londra am avut ragazul s-o cunosc in multe zile de plimbare linistita pe strazi, prin parcuri, muzee, pe la colturi de strada si in scuaruri linistite. Londra imi place mai mult. Dar ... fiecare oras cu 'sharmul' lui.

Ca raspuns lui Jimmi Cecilia (cu care iar nu sunt de acord ! :)
-nu mi se pare pretentioasa aprecierea unui oras dupa cateva zile (chiar ca turist). E clar ca nu ai avut timpul sa ii cunosti toate coltisoarele, dar ai avut timp sa ii 'adulmeci' atmosfera, sa ii asculti pulsul, sa ii simti viata. Desigur nu ma refer la turismul organizat (parca ar fi crima organizata !) ci la 'flanare' si descoperire a ceea ce te atrage, inclusiv niste cotloane linistite. E un oras frumos si de care te poti indragosti, dar nu e 'cel mai frumos'.
- Nu toti cei ce critica sunt gelosi sau invidiosi. Oricine cauta de lucru in Franta ar putea sa vina sa stea (si lucreze) la Paris (mai ales pentru cei cu studii post universitare, fiindca jumatate din ofertele pentru ei sunt in zona Ile de France). Insa multi prefera sa isi traiasca viata departe de stresul, galagia si aglomeratia unei astfel de metropole, si ar considera alternativa pariziana ca un caz disperat.
- Daca cineva nu e de aceeasi parere cu tine intr-un domeniu estetic, nu inseamna ca ii lipseste 'o capacitate spirituala si sufleteasca pt a putea aprecia ce este frumos'. De exemplu, eu (care ma tzin inzestrata cu toate calitatile spirituale si sufletesti necesare ca sa apreciez ceva considerat in general frumos) prefer o catedrala gotica anonima dintr-un oras linistit chiar minunatei Notre Dame de Paris invadata de turisti.

In primul rand citeste textul Tot romanul stie... cu care am deschis o conferinta la Societate si moravuri. O sa intelegi.

1. in raport cu modul in care ar dori sa o duca. E un cuvant subiectiv, dar cred ca majoritatea intelege ce vreau sa zic.
2. pentru mine, personal. Rezultatele imi confirma parerea pe care am exprimat-o in textul de care am zis mai sus, si anume ca nimeni in tara asta nu se considera responsabil pentru situatia in care ne aflam si toata lumea gaseste vinovati in alta parte ( si de asta o sa ne mearga la fel sau mai bine in continuare !). Amuzant e si faptul ca multi considera ca vina e a "noastra", dar nu a "mea", personal.
3. deocamdata nu lucrez pentru nimeni. Am terminat Automatica si imi caut de lucru ca programator. Cred ca in curand o sa lucrez pentru cineva :)
4. rezultatul sper sa dea de gandit celor ce vor sa gandeasca

tocmai de asta se face propaganda cu "equal opportunity employer", nu conteaza cum arati ci cum iti faci treaba.

pai daca le-as spune colegilor de-aici ca in romania ca sa angajeze "asistent administrativ" (o denumire mai "elevata" pentru secretara) dadeau anunt in care cereau studii superioare si maxim 35 de ani, ar zice ca inventez fiindca e discriminare pura. in plus, cv-urile primite de la persoane masculine erau aruncate direct la cos, o alta forma de discriminare. aici insa daca ai aplica pe post de secretara avand studii superioare ai fi eliminata din start pe criteriul "prea calificat" iar logica mi se pare buna si anume o persoana mult prea calificata pentru un anume post se va plictisi repede si-si va cauta de lucru in alta parte.

si ca veni vorba de "criterii de angajare" in care poza nu numai ca e ceruta dar probabil si privita ca neavenita daca insoteste resume-ul, ar mai fi de adaugat criteriile de "concediere" fiind foarte cunoscut (in special valabil pentru companiile mari) ca numarul total de angajati sa aiba un anume procent femei, un alt procent persoane de culoare, procent de "minoritati" (ex: latino) etc. de care se tine cont la "restructurare" cand e vorba sa dea oamenii afara.

si putem continua, dar am pornit de la "poza" si am deviat destul deja.