comentarii

caut dusman


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
-sa nu gasesc ceva ce caut (p - de cristinusha la: 30/03/2006 18:43:00
(la: ce va enerveaza?)
-sa nu gasesc ceva ce caut (parca a intrat in pamant).
-panzele de paianjen
-sa imi umble cineva in lucruri
-si bineinteles FIRIMITURILE
SI......... mai revin
doctors - de Cassandra la: 08/04/2006 15:14:41
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
Poate ca nu ai simtit nici o interdictie, dar ma intreb daca realizezi faptul ca aceasta lipsa de interdictie se datoreaza in primul rind cunoasterii stiintifice si a extinderii democratiei si a societatilor libere. Cu alte cuvinte, in prezent asistam la o libertate spirituala spre deosebire de trecut, cind a fi credincios insemna IN PRIMUL RIND a adera la dogma. Gindirea in afara Bisericii insemna condamnarea si marginalizarea sociala si chiar moartea. Religia dezumanizase oamenii spre "binele lor". Si asta continua sa fie valabil in societatile care se mentin si azi in secolul XXI in conditii medievale. In ziua de azi lumea are mai multa libertate in gindire, citeste carti cum sint "Codul Da Vinci", are o perceptie despre Isus mai mult ca OM decit ca divinitate, fara ca astfel de acte eretice sa fie condamnate si pedepsite cu strictete ca in trecut.

Inteleg necesitatea oamenilor de a fi religiosi si de a crede in divinitati, asa cum stiu ca exista oameni care nu au nevoie de divinitate, de acea fiinta suprema care sa le controleze actiunile si asigure linistea interioara si o conduita sociala morala. Ateu nu presupune nici o filozofie, fiecare ateu are propriul sistem de valori. A fi ateu nu inseamna neaparat a crede ca esti "perfect" sau "cea mai tare pe pamint", din contra multi atei in lumina cunoasterii stiintifice considera contrariul. Multi atei inteleg ca nu e corect sa "dea dovada de trufie nejustificata", ca "libertatea se intinde pina acolo unde atinge libertatea celui de linga noi" etc. fara nevoia de divinitate.

Cred ca libertatea spirituala a individului se cistiga in absenta unei fiinte supreme. Nu avem nevoie de pedeapsa cereasca pentru asta, nici de un "tatic" ceresc cu barba alba plin de autoritate si razbunator cind e vorba de "greselile" umane, care isi pierde vremea controlind actiunile fiecarui individ in parte. Eu cred ca nu este acesta mesajul lui Isus, Budha si a celorlalti iluminati ai istoriei. Toti acestia nu sint decit modele pe care sa le urmam pe calea iluminarii personale. In Budism exista o vorba: "Daca il intilnesti vreodata pe Buda pe 'drum', omoara-l" ceea ce vrea sa spuna ca Buda este o stare, aceea a desteparii spirituale si nu poate fi niciodata o fiinta in carne si oase, nici o statuie, o icoana sau credinta dogmatica. In mod similar exista multi credinciosi care l-au "ucis" in mod metaforic pe Isus, adica nu venereaza o fiinta, o icoana, o dogma ci exemplul acestuia, desteptarea spirituala pe care de fapt Isus o predica.

Invataturile crestine trebuie urmate nu pentru ca cineva a poruncit sa fim buni, sa facem bine, sa ne iubim dusmanii, sa raspundem la rau intorcind celalalt obraz etc, ci din dorinta de a urma exemplul celor care au gasit "lumina" in interiorul lor, de a ne destepta spiritual. Ei bine acest mesaj nu este inteles de marea majoritate a oamenilor, care se agata de interpretarea literala a scrierilor biblice si cu toate acestea rareori intilnim adevarati crestini (aceia care renunta la avere, intorc obrazul in fata injustitiei, isi iarta dusmanii, isi iubesc semenii etc). Acea revolutie spirituala la scara globala nu s-a produs prin Crestinism, este evident. Cred ca toate religiile transmit de fapt mesajul unui Dzeu abstract care reprezinta perfectiunea spirituala si nu al unui super-judecator care sta pe un tron inalt (desi imaginea aceasta apare in VT la un moment dat). Il vom gasi pe acest Dzeu privind in interiorul nostru si nu in afara unde in mod gresit il cauta majoritatea oamenilor.

Am mai vorbit despre frumusetea poeziilor scrise de poetii mistici cei care l-au gasit cu adevarat pe Dzeu. Poeti ca Sf Ioan al Crucii. Iata si un exemplu din poetul mistic indian Kabir care spunea ca dupa ce a citit toate scripturile, dupa ce s-a scaldat in toate apele sacre si i-a ascultat pe toti Brahminii, nu l-a gasit pe Dzeu. Acesta i-a aparut numai cind a privit in interiorul sau. Acesta fiind mesajul, este absurda rivalitatea intre religii ele de fapt incercind sa transmita in linii mari aceiasi idee de spiritualitate.
Iata un fragment dintr-o poezie de Kabir:

Do not go to the garden of flowers!
O Friend ! go not there;
In your body is the garden of flowers.
Take your seat on the thousand petals of the lotus,
and there gaze on the Infinite Beauty.

sau:

The moon shines in my body, but my blind eyes cannot see it:
The moon is within me, and so is the sun.
The unstruck drum of Eternity is sounded within me; but my deaf ears cannot hear it.
So long as man clamours for the "I" and the "Mine", his works are as naught:
When all love of the "I" and the "Mine" is dead, then the work of the Lord is done.
For work has no other aim than the getting of knowledge:
When that comes, then work is put away.
The flower blooms for the fruit: when the fruit comes, the flower withers.
The musk is in the deer, but it seeks it not within itself: it wanders in quest of grass.

Rezumind, Dzeu se afla in noi si diferitele religii (ateiste sau ne-ateiste) sint cai de a-l gasi in interiorul nostru. De a cauta perfectiunea spirituala.





___________
"Properly read, the Bible is the most potent force for atheism ever conceived" Asimov
#116133 (raspuns la: #116085) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
caut pe rodica bloom - de queenbea la: 08/05/2006 11:30:55
(la: Trancaneala Aristocrata "7")
Caut pe prietena mea rodica Bloom. Ea locuieste in Haifa. Daca tu esti acea persoana te rog sa-mi raspunzi. Bea
#120937 (raspuns la: #93323) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
stau si ma intreb - de carapiscum la: 08/05/2006 10:37:41
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
daca nu cumva autorul acestui subiect de discutie n-a vrut din start sa redeschida atat de uzatele conflicte din cafenea. nu ma surprinde faptul ca subiectele de acest gen preocupa in mod constant pe mai toata lumea, ramanem fiinte rationale si spirituale. totusi, a intreba "de ce" crezi sau nu in Dumnezeu suna putin absurd pentru mine. din ce am invatat pana acum stiu urmatorul lucru: credinta este un dar de la Dumnezeu! un dar pe care de fapt noi il prelucram in timpul vietii. a crede in Dumnezeu tine de dorintele, vointa si capacitatea noastra de a ne asuma acea cale stramta si cu chinuri. credinta nu depinde de anumiti factori interiori! eu vad altfel lucrurile: ea exista in om ca dar de la Dumnezeu care L-a creat, noi trebuie doar sa-l acceptam, sa ni-l insusim ca atare. in functie de cum se misca acest "eu" al nostru in universul iubirii intra-Trinitare, ni se daruieste Dumnezeu sub forma increderii. oaia cea pierduta este cautata si gasita de Pastorul Cel Bun daca ea face parte din staul. chiar daca se rataceste, oaia are nadejde la salvatorul ei si crede in el fiindca de fiecare data o cauta si-o gaseste. insa ei, adica noua, nu ne trebuie o explicatie anume pentru dragostea Lui. ca daca ne intrebam de ce credem noi in El, atunci ar trebui sa ne intrebam si de ce uneori isi mai pierde El timpul cautandu-ne. ca doar Dumnezeu n-are nevoie de om, in sensul ca depinde de el si de ofrandele si de osanalele lui. ii are pe ingeri, ce-i mai trebuie si omul? dar lucrurile sunt un pic complicate. aflam ca El le face toate DIN IUBIRE PENTRU NOI. este iubirea un motiv? este o explicatie? este necesara?

motivele nasc de obicei polemici. realitatea e ca intr-un fel sau altul fiecare cauta acel "ceva" sau pe "Cineva" care sa-i satisfaca mai ales increderea. increderea pierduta intr-o lume dezbinata si cucerita de invidie si dusmanie. eu nu pot zice: cred in Dumnezeu, insa fara sa-L iubesc. nu pot zice nici ca eu cred in El "pt. ca...", adica dintr-un motiv anume. in opinia mea credinta trece de pragul normal al capacitatii noastre senzoriale si mentale/intelectuale pentru ca ea doar se manifesta. lui Moise i s-a revelat Dumnezeu prin cuvintele: "Eu sunt Cel ce sunt"! facand o comparatie/analogie, credinta in El e la fel: exista ca un necesar in profunzimea sufletului uman, pur si simplu n-are nevoie de nici o intrebare ajutatoare. cand incepi sa te intrebi ajungi de cele mai multe ori sa pui sub semnul indoielii orice evidenta. la fel s-a intamplat cu Lucifer, la fel si cu Adam. eu spun ca in buna masura credinta tine si de felul cum percepem noi existenta divina. pentru cine simte atingerea spirituala a harurilor impartasite prin biserica, credinta nu mai e o chestiune de judecata, ci de simtire interioara.

o sa mi se spuna desigur: iata si la asta, crede ca un prost tot ce i se spune, fara a cerceta. as raspunde asa: nu-i adevarat, eu cred si cercetez in acelasi timp. asadar nu pot zice: cred in Dumnezeu! fiindca eu trebuie sa simt, sa fiu, sa exist in si prin El ca sa fiu constient de credinta in persoana Sa.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
se cauta fotografii destepte - de Dinu Lazar la: 11/06/2006 11:41:46
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Pentru decorarea unei cladiri, se cauta imagini fotografice care sa
arate mai abstract, mai neconventional, si sa aiba ca subiect mai
multe teme distincte: food, body, arhitectura/parc, oras nelocalizat.
Imaginile trebuie sa poata sa fie marite la cel putin 80cmx1m
Detalii la marenca_05@yahoo.com
#127324 (raspuns la: #127308) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Iesire la iarba albastra - de Andre29 la: 16/06/2006 10:58:44
(la: Despre agresivitate)
Se ia un grup de prieteni veseli si se amesteca cu urmatoarele:
- masina scartaind din toate incheieturile;
- boxe cu subwofer da' cat mai puternice nenica;
- manelele "As da zile de la mine", "De ce ma minti", "Dusmanii pasari rapitoare" - obligatorii;
- 'vanatoare' la intrecere cu alte grupuri la fel de chitite de picnic pentru un loc cat mai bun in padure la Snagov;
- sezlonguri si mese cu huse in dungi;
- farfurii si pahare plastic albastru cu buline albe eventual unele pe care scrie 'Salutari din Baile Govora' (tacamurile au fost uitate)
- gratar din bucati ce se asambleaza pe loc, dupa multa straduiala;
- carbuni de gratar dar cum nu se stie exact cine trebuia sa-i aduca se va porni in expeditie in cautare de vreascuri, evident nimeni nu a adus o toporisca;
- carnaraie (fiecare dupa preferinte dar obligatoriu mici);
- 'mizilicul' dinainte de gratar, cu de toate, fiecare aduce cate ceva;
- o naveta de bere pentru cei mari si una de brifcor pentru cei mici;
- desert pastrat in lada frigorifica cu pastile de racire;
- jocuri dupa masa: septica, canasta, whist, badminton

Rezultatul: o zi pe cinste :)

________________________
Sa nu ne pierdem cu firea
#128207 (raspuns la: #128199) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
caut vacanta, pierduta acum 2 - de Yuki la: 16/06/2006 16:46:17
(la: Anunţul tău.. AICI!)
caut vacanta, pierduta acum 2 ani; ofer recompensa
iata cum mi se intampla mie cu tsigani... - de liana68ro la: 19/06/2006 19:47:13
(la: Oameni buni....ce aveti cu tiganii?!)
e cumva ca ma face a ma intreba daca doamna/domnishoara care a deschis subiectul a stat vreodata de vorba cu vreunul-)
sa facem nitzica istorie:
1. la gradinitsa am avut 2 colegi tigani langa care am nimerit in primele zile deoarece eram mai "mamaliga" si au ocupat alti copilashi, mai iuti de picior sau -probabil- deja invatati de acasa cu gestica respectiva - locurile mai indepartate de ei; rezultat: oreion garantat
2. in cls I-a, fiind copil silitor si cuminte foc, in banca no.1 de la geam shedeam frumos c-un coleg tigan ca sa se prinda si dansu pe la cele socoteli firoscoase din aritmetica; rezultat: paduki foarte stresati mai apoi de bunutsa mea, stresata si dansa la ideea ca a facut copilul paduchi la scoala
3. merg la scoli, in Bucuresti - pe scara blocului in care am locuit- "numai" patru familii de tzigani - al etaje diferite, of coarse...nu mai zic de cati erau intr-un ap. de 2-3 camere; zic de ascensor, de mizerie la etajul lor (nimeni nu i-a invatat sa faca mizerie si sa strice liftul), asa cum nimeni nu-mi lua apararea cand incercam - cu vorba buna, va asigur, sa le fac putina educatie civica - sa nu mai vorbim de sicane apoi; vecinu de alaturi - tzigan si el dar spalatel - frunusel nici nu ziceai ca e tsigan, daca nu venea mama sa - femeie cu mult bun simt, in vizita pe la el, cu fustele traditionale ca vesmant ) era analfabeta, tatal insa roman, cumsecade si el, ca fire ...
3. in zilele noastre, vin de la serviciu si trec, in drum spre casa mea modesta, pe langa palatzoiaie dizgraztiaose cu mashini straine shi noi in fatza casei (au muncit in Germania, parca, no comment)
daca e seara tarziu, ma mushka un grivei la fel de agresiv ca si stapanii, lasat liber in fata portii; daca nu e seara tarziu, unu dintre ei da buzna peste mine in casa (nu glumesc, am patit la patru dupa amiaza..nu incui usile) ca sa ma intrebe ce caut acolo nu stia ca m-am mutat de curand) , ca nu cu mine vrea sa vb ci cu batranelul care cumpara carbuni de la el asta dupa ce incercasem sa=-l expediez elegant si dandu-i oarecum de inteles ca e deplasat sa intre peste mine in casa..)
comentati si si dumneavoastra
nu i-am injurat, nu-i urasc incerc sa nu am asa sentimente nici fatsa de dusmani, nu cred ca traiesc mai bine decat ei, nu am mai multi bani decat majoritatea dintre ei - vb de cei pe care ii vad zi de zi...
am cunoscut, mai ales prin autobuze intre orase, in adolescenta, tiganci batrane si intelepte cu care sporovaiam despre viata lor si felul lor de a fi fara sa-i jignesc sau invers;
alta data, una m-a facut sa merg prin mijlocul unei balti, in tinuta de mers cu clienti straini la randez-vous de afaceri; fiidca nu asteptase sa trec printr-o zona stramta in mijlocul unei balti in Bucuresti (mai aveam vreo doi pashi, m-a vazut da nu s-a sinksit) era in stare sa ma paruiasca pentru a-si face loc asa parea cel putin
restul e filozofie umanista shi incercari de en luate cate k de a...schimba ceva ce se schimba in timp, de la sine si mai ales cu ceva vrere, pe langa puterea de a face schimbarea
daca lor le e bine cu traditia lor si iau ddin societate, adaptat, cat considera ei ca le este necesar - a se vedea aparatura electronica, masini, case
asta e
practica ne omoara
suntem oameni de tot felul si noi si ei
da parca ei au mai mult tupeu; si e in sange
kiar daca, mai nou, traiesc in palatsele si au servitori romani cu diplome in limbi straine
poate puradeii puradeilor lor..stiti cum e cu 'spalatu" generatsiilor
deci au sanse..fiindca au bani
mentalitate sdi-o vior schimba insa f greu
cand vor asculta macar rock daca nu bach, in loc de manele si cand nu-si vor mai casatori copiii la 12 ani

cautam adevaru' in fantezii pline de elemente realistice - de Apache la: 04/07/2006 20:22:44
(la: Codul Da Vinci (Da Vinci Code))
Mai donQ, tu cautzi adevarul in povestile lu' nea brown? Atunci intrebarea sta - si poate tu o sa ne luminezi. Unde este? Ce este adevarat si realistic acolo?
Cit despre istoriile cu zmei, in comentariul meu, pardon dar confunzi cu basmele lu' Ispirescu sau alte realitati alternative din care te documentezi matale cind cautzi adevarul.
Mai citeste ce am scris inca odata pune ochelarii bine, aprinde lumina, ia o lanterna sau pe cineva sa te ajute dar nu cred ca o sa vezi zmei acolo.
Oricum intre noi idea de a "cauta realitatea in fanteziile lui pline de elemente prea realistice" nu pare prea desteapta intrucit o fantezie nu prea poate sa aiba elemente prea realistice - cel putin in opinia DEX-ului. Asa ca ai dreptate cu timpitzii.

#131484 (raspuns la: #131466) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cauta sa ai un loc de munca b - de petale.albe la: 04/07/2006 20:26:09
(la: isi permit tinerii din ziua de azi sa isi cumpere o casa a lor??)
cauta sa ai un loc de munca bine platit si apeleaza la creditele bancare cele mai avantajoase...bafta !

Daca nu roaga-te lui Dumnezeu sa castigi la Loto!

mai in gluma, mai in serios , cam asa gandeste romanul astazi, daca nu poate din leafa poate , poate din noroc...sa speram ca dupa 2007 se vor schimba mai multe lucruri in bine, vor veni fonduri externe cat mai multe iar infuzia poate va face sa mai creasca nivelul de trai al romanilor, daca vom stii sa ne gospodarim cu ceea ce primim asa cum trebuie !


" Prietenia inseamna un suflet in doua trupuri." Aristotel
Cauti de fapt aprobare... - de camyb1981 la: 06/07/2006 12:50:11
(la: Imi sacrific dragostea...)
Cauti aprobare pentru ceva de care te simti vinovata, tu esti cea care trebuie sa se impace cu alegerea ta, nu ceilalti... rezolvarea e doar la tine. N-as putea sa te inteleg sau sa te aprob nici daca ma mai nasc o data, pentru ca in viata mea n-am renuntat la iubire in favoarea banilor, dar nici nu te condamn, fiecare din alegerile noastre vor fi la un moment dat dezaprobate sau neintelese de cineva. Aici vine partea dura in viata, nu poti sa ceri cuiva sa aleaga pt. tine ca s-i poti arunca in spate consecintele, alegi singur si traiesti ca atare.

Numai bine!
Ce cautam noi de fapt? "pentr - de Polo Sten la: 07/07/2006 21:01:49
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
Ce cautam noi de fapt? "pentru cei care il cred inchipuirea omului, care a dat nastere religiilor, nu se vorbeste de acceptatie"De ce omul nu accepta atunci legile ? Pentru ca nu accepta pe Dumnezeu? pai daca il accepta de ce nu accepta legile? Sau daca le accepta de ce nu le si "practica"?Aici e lupta cea mare.Lupta intre bine si rau.Ce ar fi raiul? Nu ma intereseaza raiul sau iadul atata timp cat eu nu stiu daca merit sa ajung undeva?Intai trebuie sa simtim noi ca putem "alege" ceva si apoi vedem ce "alegem"?Cautam prea multe explicatii la fenomene care ne fura de fapt de la lucruri mult mai simple si mai importante.Acum sincer de ce trebuie sa stiu eu daca exista rai sau iad? Chiar crede cineva ca o sa afle?De multe ori si aflii ceva si tot nu crezi. daca ti se spune ca exista o insula noua in hawaii de 10 ori mai faina decat Waikiki, primul lucru te face sa vezi daca exista nu? ,dar ce folos daca iti pierzi tot timpul cautand asta cand poti mai bine sa "muncesti "si sa faci rost de "bani" si o sa vezi cu siguranta daca exista.Daca nu ce ai pierdut?
#132111 (raspuns la: #132101) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cauta - de DINU IONESCU la: 10/07/2006 21:00:51
(la: Cum comunicam cu Dumnezeu?)
Cauta si vei gasi...Intreaba si vei afla...
"Conversatii cu Dumnezeu" ,cautare cu Google si te lamuresti! N-are absolut nicio legatura cu antroposoofia lui R.Steiner.Bineinteles ,e doar pentru cei sunt realmente interesati de o discutie cu Dumnezeu.E unul din putinele subiecte care nu suporta unele ironii ...Asa cel putin cred eu.Incolo ,numai de bine.
SAM.
#132532 (raspuns la: #132483) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Un viciu de care am scapat - de Alexandros la: 11/07/2006 23:13:24
(la: Sa vorbim despre vicii.)
Am fumat cincisprezece ani. Era una din marile mele placeri. Nu concepeam viata fara aceasta placere. Daca stiam ca tigarile mele sant suficiente in permanenta, aveam un sentiment de siguranta. Cand plecam de acasa nu verificam daca nu mi-am uitat cumva mancarea, cartea preferata, apa deschisa ori lumina aprinsa, ci daca nu mi-am uitat tigarile. Erau o prelunfire a degetelor mele. A buzelor mele. Nu puteam sorbi dintr-un pahar de ceva fara a avea o tigara aprinsa. Nu puteam citi ceva fara o tigara. Nu puteam scrie, nu puteam privi la un film, nu puteam purta o discutie la telefon ori pe viu fara tigara. Ma calma, ma relaxa ma energiza, ma inviora dimineata la prima ora, pentru ca era primul lucru pe care-l faceam la trezire si ma adormea noaptea, fiind ultimul lucru facut inainte de culcare.Eram solidar cu prietena mea tigara de cate ori eram criticat ca fumez in casa, ori intr-un loc nepermis, ca-mi ingalbeneste degetele sau dintii. Preferam sa ies afara decat sa sting tigara. Era imaginea mea, blazonul meu si ma mandream cu marca preferata, crezand ca eu am fost un tip inspirat alegand ce e mai bun din tot ce exista. Aveam impresia ca in aceasta prietenie eu sant cel ce domina si conduce. Le aruncam neglijent pe masa, fara a le pierde insa din vedere, le ofeream amicilor cu generozitate, le stingeam nervos in scrumiera cand ma enervam, sau inspiram cu nesat fumul cand eram satisfacut. Dar am observat ca prietena mea tigara incepe sa ma cam insele. Daca la inceput aveam o conditie fizica perfecta, de sportiv, ajunsesem sa-mi pierd suflul dupa numai cateva zeci de metri de alergare. Nu mai puteam scapa de galbeneala degetelor(si fumam cu filtru nu"nationale") incat tineam tigara intre aratator si gegetul mare, precum cei ce fumeaza"iarba". Incercam toate pastele de dinti, toate solutiile de albire, pentru a scapa de ingalbenirea cauzata de tigari. Umblam cu pachetul de tigari intr-un buzunar si sprayul de gura in celelalt. Hainele miroseau a parfum combinat cu fum. Placerea se dovedea a fi un viciu. Si observam ca nu eram eu cel ce domina in aceasta relatie ci tigara. Noaptea aveam insomnii si fumam doua trei tigari acum, nu una, pana adormeam. Dimineata la trezire binenteles ca aprindeam o tigara. Imi venea sa vomit. O aruncam si dupa un minut aprindeam alta. Reuseam sa scap de starea de greata cam pe la a treia incercare. Cand trageam mai cu pofta fumul in piept, ameteam. Semn ca oxigenul era insuficient in plamanii mei.
Vazand ca se ingroasa gluma am incercat sa renunt la fumat. Chiar din start era o lupta pierduta pentru ca si formularea spunea asta; incerc. Niciodata nu spuneam: ma las, ci doar incerc sa ma las. Mintea mea nu accepta viata fara tigara. Nefumatorii nu pot intelege asta. Aprinsul tigarii nu mai era ca asezatul la masa ori spalatul pe maini, gesturi voluntare ci era ceva necontrolat precum respiratul bataile inimii sau digestia. Ultima palma pe care am primit-o de la pretena mea tigara a fost intr-o dimineata, cand chiar am vomitat. Atunci am stiut cu certitudine ca e cel mai mare dusman al meu si ca nu pot accepta aceasta culme a masochismului.
Mi-am stors creierul gasind macar un singur lucru bun pe care mi l-a adus fumatul. N-am gasit.
Am hotarat sa ma las brusc de tigari incepand de la intai februarie(peste cinci-sase zile).
In tot acest rastimp am fumat asa cum fumam in ultimul timp, mecanic, dar ma gandeam la data de intai cu asa de mare incredere incat mi-am adus subconstientul de partea mea. La data respectiva, dimineata nu am mai aprins nici o tigara. Nu a fost o zi asa de grea cum ma asteptam. Urmatoarea a fost mai grea. Si din ce in ce mai grele cele ce au venit. Nu mi-am aruncat tigarile ci le-am lasat in locurile unde se gaseau tot timpul: In masina, in baie, in dormitor, la serviciu. La inceput am luat-o ca pe o competitie avointei mele cu dependenta de fumat. Numaram zilele si ma mandream cu mine cand constatam ca a mai trecut una si inca una...
Insa era singurul lucru placut. Treceam prin momente enorm de grele. Nu se poate descrie ce simteam. Duceam mana la buzunar instinctiv, ma trezeam cateodata cu bricheta in mana, cautam cu privirea tigarile sau ma opream dintr-o activitate, stiind clar ca ceva lipseste. Ma trezeam noaptea cu o pofta de fumat teribila. Adormeam numarand oi si toate vietuitoarele pamantului. Mi-am autoimpus sa nu recurg la nici o metoda traditionala ci numai la vointa. Nu am apelat la somnifere stiind ca inlocuiesc un rau cu altul. Daca in timp ce eram fumator ma gandeam doar sa-mi fac provizii si restul venea de la sine, inconstient, acum, trei sferturi din ziua mea ma gandeam la tigari. Cel mai rau era cand ma ridicam de la masa. Numai un fumator stie ce inseamna o tigara in acel moment. Dar greu era si dimineata la trezire si seara si cand citeam si cand eram cu familia ori cu colegii fumatori. Am fost de un milion de ori la o fractiune de secunda de a face gestul cu aprinsul tigarii. Nu am crezut ca pot trece peste unele momente si cand ma gandeam ca niciodata in toata viata mea nu voi mai aprinde o tigara mi se parea de neconceput. Traiam o senzatie din coplarie, la vro cinci sase ani, cand mama mi-a spus la un moment dat ca va veni o vreme cand ea nu va mai fi. Am simtit atunci un gol in stomac, primul in viata mea si aceasta senzatie m-a incercat in toate momentele de rascruce ale vietii. Acum mama nu mai e si simt acel gol de cate ori ma gandesc la ea, dar mintea mea a aceptat asta. Si multe pe care am invatat treptat avansand in viata sa le accept. Au trecut 5 zile , zece, treizeci....
Pana la vreo sase luni nu am scapat de tot ce insemna dependenta fizica, dar mai cu seama psihica de fumat. Apoi, cand credeam ca nu mai rezist, tentatia a inceput sa cedeze.
Ma gandeam la fumat din ce in ce mai rar, adormeam mai repede, ma trezeam fara acel gust amar si dupa ce serveam masa inlocuiam tigara cu un fruct sau un suc. Am omis sa spun ca odata cu lasatul de fumat am renuntat total la orice fel de alcool. Nu puteam concepe sa beau o bere fara a aprinde o tigara. Cred ca nici acum nu as reusi sa fac asta. Nu-mi pare rau decat ca a trebuit de atunci sa refuz in unele ocazii un vin vechi sau o bere rece, vara. Am inceput treptat sa inlocuiesc momentele grele in care nu-mi puteam muta mintea de la o tigara, cu unele mici momente de placere si multumire, cand obsergvam ca dintii nu mai sant galbeni, nici degetele, hainele nu mai miros si a trebuit sa renunt la sprayul de gura. Am inceput treptat sa fac miscare si mi-am recapatat conditia fizica. Am inceput sa dorm ca un prunc, de cum ma bag la culcare. Cu banii pe care-i cheltuiam pe tigari acum imi iau un suvenir, o carte , un tablou, imi ofer o excursie...
Incet incet organismul meu a scapat de depententa. Nu mai am nici o problema daca e un fumator langa mine. E interesant ca am unele vise in care fumez si e asa de vie senzatia ca dimineata parca am miros de tigara in gura cand ma trezesc. Acum nici macar nu ma deranjeaza un fumator langa mine (decat in spatii foarte mici, neaerisite) si cateodata chiar ma trezesc inspirand cu placere fumul din jurul meu. Asta dupa cinsprezece ani de la renuntarea la fumat. A fost cel mai mare test de autoverificare a vointei mele, iar de cand am invins acest viciu mi-am putut controla vointa cum nu am reusit niciodata pana atunci.

"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler
Jeniffer - povestire adevarata - de cattallin2002 la: 13/07/2006 13:34:29
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
Lew Wallace, general englez, dusman al credintei l-a intilnit pe colonelul Robert Ingersoll, un ateu convins si au inceput sa ridiculizeze crestinismul si Biblia. Deodata Ingersoll il fixa pe general cu privirea: "Dumneavoastra sinteti inteligent si aveti o inalta cultura. Pentru ce nu scrieti o carte pentru a arata ca crestinismul e absurd si ca Iisus Hristos nici n-a existat, o asemenea carte ar avea un succes mare."
Wallace citiva ani cauta material impotriva Bibliei si a lui hristos, s-a apucat sa scrie cartea, cind a ajuns la capitolul 4 a inceput sa-si dea seama ca Iisus a existat in mod real. apoi a dobindit certitudinea ca a fost mai mult decit un personaj istoric. La 50 de ani a devenit credincios.
Bogatul material adunat nu l-a aruncat. A revizuit primele 4 capitole si le-a completat dind lumii cartea " Ben- Hur".

cattallin2002@yahoo.com
#133024 (raspuns la: #132953) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
catallin si povestile adevarate - de Cassandra la: 13/07/2006 23:12:53
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
Lew Wallace, general englez, dusman al credintei l-a intilnit pe colonelul Robert Ingersoll, un ateu convins si au inceput sa ridiculizeze crestinismul si Biblia. Deodata Ingersoll il fixa pe general cu privirea: "Dumneavoastra sinteti inteligent si aveti o inalta cultura. Pentru ce nu scrieti o carte pentru a arata ca crestinismul e absurd si ca Iisus Hristos nici n-a existat, o asemenea carte ar avea un succes mare."
Wallace citiva ani cauta material impotriva Bibliei si a lui hristos, s-a apucat sa scrie cartea, cind a ajuns la capitolul 4 a inceput sa-si dea seama ca Iisus a existat in mod real. apoi a dobindit certitudinea ca a fost mai mult decit un personaj istoric. La 50 de ani a devenit credincios.
Bogatul material adunat nu l-a aruncat. A revizuit primele 4 capitole si le-a completat dind lumii cartea " Ben- Hur".


Este adevarat ca Wallace si Ingersoll s-au intilnit intr-o zi in tren unde au stat de vorba pe o tema aleasa de Wallace - religia. La fel de adevarat se pare este faptul ca aceasta conversatie a stat la baza deciziei lui Wallace de a scrie o carte pe teme biblice. In rest, nu te dezminti - redai o informatie distorsionata si plina de neadevaruri.
In primul rind, Wallace nu era "dusman al credintei", el mergea la biserica dar se declara indiferent fata de religie. Ingersoll era agnostic si nu ateu. Asadar, cei doi au discutat despre religie pentru ca aceasta a fost tema "impusa" de Wallace, sau mai bine zis Wallace asculta in timp ce Ingersoll dupa spusele lui Wallace a tinut un adevarat discurs plin de elocventa, intelepciune, indrazneala, poezie, etc care l-a fascinat pe acesta si l-a facut sa se rusineze de ignoranta sa in domeniul religiei. Ca urmare, si prin decizie proprie s-a hotarit sa se documenteze (nu sa "caute material impotriva Bibliei si a lui Hristos"), si pentru ca sa aiba o motivatie, si-a pus in gind ca scopul final sa fie redactarea unei carti, asa cum a si facut dealtfel.
Toti gresim dar este atit de simplu ca inainte de a raspindi mesaje false sa te asiguri de adevar, in acest caz, dispui de o sursa pretioasa: chiar vorbele lui Wallace care a redat aceasta intilnire.

Was it you who called me Colonel?
Yes, he said. Come in, I feel like talking
I leaned against the cheek of the door and said, “Well, if you let me dictate the subject, I will come in”
Certainly, that’s exactly what I want
I took seat by him, and began:
Is there God?
Quick as a flash, he replied, “I don’t know: do you?”
And then I – “Is there a Devil?”
And He- “I don’t know: do you?”
Is there a Heaven?
“I don’t know: do you?”
Is there a Hell?
“I don’t know: do you?”
Is there a Hereafter?
“I don’t know: do you?”
I finished, saying, “There, Colonel, you have the texts. Now go.”...

#133106 (raspuns la: #133024) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cautarea absolutului - de donquijote la: 15/07/2006 18:01:30
(la: Ce este chestia aia numita stiinta?)
eu personal nu-l caut. si multi ca mine. de aceea suntem satisfacuti cu explicatiile stiintei. nu cred ca cautarea absolutului e o trasatura caracteristica a ceea ce s-ar putea numi psihic normal.
e mai degraba o obsesie. :)
sa nu mai cautam vinovatii! - de ellena15 la: 17/07/2006 18:14:10
(la: Cine fura azi un BAC...)
nu cred ca are rost sa mai incercam sa descoperim vinovatul sau vinovatii,caci cred ca pierdem timpul de pomana si e ca si cum am cauta acul in carul cu fan!
Si eu am trecut prin emotiile examenului din acest an,nici mie nu mi-a placut ,chiar daca stiam ca nu va fi floare la ureche,nu ma asteptam sa fie asa...o mare bataie de joc.
cumpararea subiectelor de la bacalaureat mi-au demonstrat ca in Romania e posibil orice,si asta vina o poarta cei de la conducere,car e ne-au promis marea cu sarea,si pana acum nu u facut nimic...si nu vor face ...m-am convins...
Mersi, neaparat o sa caut car - de mya la: 18/07/2006 19:52:41
(la: Cum comunicam cu Dumnezeu?)
Mersi, neaparat o sa caut cartile lui. Numai bine!
#134005 (raspuns la: #133914) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
inainte de toate cauta-ti propriul echilibru - de el zorab la: 23/07/2006 12:29:58
(la: IUBIRE CIUDATA, IUBIRE IMPOSIBILA...)
draga cri cri,
nu pot afirma ca am trecut printr-o situatie asemanatoare, dar te inteleg pt ca am reusit sa te citesc printre randuri.
parerea mea e ca te consumi prea mult cu detaliile si pierzi din vedere esenta: iubirea, ca sentiment.
rareori reusim sa ne desprindem picioarele de pe pamant si sa plutim liber si fara granite in imensitatea sentimentului..suntem oameni,suntem nascuti in inchisorile trecutului neamului nostr- PREJUDECATILE si in ale trecutului propriu-TEMERILE.
cauta sa-l privesti pe el gol si goala daruiete-te lui..arunca din suflet toata umbra: numele,teama de esec,pledoaria preconceputa : posibil sau imposibil,regretele si ideea unei 'evadari' inainte de vreme.
fii sincera cu tine: il iubesti sau nu? si nu intreba pe nimeni de iubire ca definitie, caut-o in tine, ca sentiment
e si el acolo?adanc infipt in inima ta?
dar tu in a lui?
asta e esenta..restul sunt detalii
esenta este viata, detaliile mediul...iar mediul nu dauneaza decat daca nu pretuiesti viata
cauta adanc in tine...mai esti completa fara el? ...cauta-ti echilibrul si vezi daca se poate ca el sa-l completeze, nu sa il strice
esti o norocoasa numai daca iubesti si esti iubita,nu uita asta!
#134874 (raspuns la: #130947) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...