comentarii

caut sa am grija de un copil


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Doar ce-a trecut Pastele.... - de cosmacpan la: 29/04/2008 21:24:20
(la: de unul singur........)
SCRISOARE CATRE DOI FII

Dragii mei Dana si Matthew,
Este ajunul Craciunului si m-am retras in camera pe care mama voastra o numeste “Fabrica de cuvinte a tatei”. Timp de cateva ore, in felul meu neandemanatic, am incercat s-o ajut pe mama voastra sa impacheteze jucariile pentru voi, ce acum se afla sub brad si asteapta navala de dimineata. Uimitor, in fiecare an o tachinez pe mama pentru grija cu care impacheteaza fiecare cutie, caci stie cum umbla baieteii cu fundele dragute si cu hartia, dar, cu toate acestea, ea aranjeaza fiecare cadou de parca ar contine lingouri de aur, si poate ca acestea contin ceva la fel de valoros – dragostea nostra pentru voi amandoi.
Cand mi-am terminat treaba jos, am urcat in camera voastra si am stat in picioare intre paturile voastre, incercand sa va disting chipurile in intunericul noptii. De jos auzeam vag colindele de la radioul din bucatarie.
Deodata, fara sa-mi dau seama, am cazut in genunchi – din cauza, cred eu, a indoielilor si fricii ca nu sunt un tata prea bun. Acum, nu ma astept ca vreunul dintre voi sa inteleaga aceasta scrisoare, si sunt mari sanse sa nu o vedeti niciodata, dar ma intreb daca v-am daruit ceea ce conteaza cu adevarat.
Oare v-am invatat sa va cunoasteti binecuvantarile, nu numai ca sa apreciati ceea ce aveti, dar si ca sa doriti sa faceti ceva pentru cei care nu au?
V-am invatat sa vedeti culorile, astfel incat, cand priviti un copil negru, galben, rosu sau brunet sa vedeti un prieten?
V-am invatat sa va iubiti tara si sa va amintiti de miile de baieti care si-au dat viata pentru ca voi sa dormiti liberi si la caldura?
V-am invatat sa respectati legile si sa intelegeti ca, daca nu sunteti de acord cu ele, trebuie sa incercati sa le schimbati, dar niciodata sa le incalcati?
v-am invatat sa va rugati – si sa va rugati numai ca sa fiti calauziti, caci Dumnezeu va poate ajuta sa rezolvati orice problema daca Il lasati?
V-am invatat sa nu renuntati niciodata pentru ca, daca perseverati, pana la urma veti reusi?
V-am invatat sa impartiti cu altii – nu numai bunurile pe care le aveti, ci si pe voi insiva, fara a cauta recunostinta sau publicitate?
V-am invatat ca lumea este un loc cu adevarat minunat, plin de oameni minunati, in ciuda a ceea ce vedeti la televizor?
V-am invatat ca puteti fi orice doriti – daca sunteti gata sa platiti pretul necesar pentru a va atinge scopurile?
B52 - de proletaru la: 06/07/2008 21:16:43 Modificat la: 06/07/2008 21:31:49
(la: adoptarea unui copil)
probabil ca il vrei si alb cu ochi albastrii, sub 1 an, fara probleme de sanatate, din parinti sanatosi...

asa cum iti sugera si Horia, mai bine ia-ti un caine.
retine totusi cateva lucruri: se cauta o familie pentru un copil si nu invers.
procedurile sunt obositoare si de lunga durata. nici daca esti ruda cu presedintele, nu te rezolva nimeni in cele cateva saptamani cat vii tu in Romania. sunt duse vremurile cand te duceai la un orfelinat cu notarul si plecai cu copilul.
adoptia incepe printr-o cerere sau scrisoare de intentie, un interviu asemanator ca cel de la angajare. ii intereseaza motivele si sustenabilitatea (nu ma refer la partea materiala) a unui asemenea proiect. vor urma un numar mare de astfel de intalniri. cu motivatia asta nu ajungi la testari psihologice. totusi, vei da nasul cu oameni care "miros" de la distanta ce vrei tu sa faci.
daca totusi sunt cumsecade oamenii aia de la Protectia Copilului, urmeaza anchete sociale, testari psihologice, documente, analize medicale, caracterizari si recomandari de la munca, vecini, prieteni, etc. vizite la vecini, rude, etc. vei avea senzatia ca treci prin furcile caudine.
dupa toate aceste evaluari un serviciu specializat poate propune sau NU, sa ti se dea un atestat de familie sau persoana potential adoptatoare. Comisia delibereaza DA sau NU.
apoi se face o potrivire intre tine si un posibil copil liber de adoptie.
daca il accepti, de deschide dosar in instanta de judecata, cea care decide Da sau Nu in favoarea incredintarii in vederea adoptiei.
urmeaza alte vizite, alte evaluari care urmaresc cum decurge relatia voastra, cum se integreaza copilul in noua familie, etc.
in final, adoptia se incheie tot la tribunal undeva intre 3 luni si luni de la incredintare. se poate desface oricand la solicitarea serviciului public specializat.
e bine ca exista aceste proceduri complicate. ele sunt menite sa ii descurajeze pe cei care isi doresc de fapt un pet sau pur si simplu sa puna o bifa la capitolul "avem copii".

la toate astea se adauga inca o mare problema: esti probabil cetatean roman cu domiciliul in strainatate. daca ai renuntat la cetatenia romana intre timp, e adio definitiv. chiar si asa... e aproape imposibil in formula "are grija mama si eu trimit bani"
cred ca sansele tale sunt minime in acest moment.
varianta PET e mai plauzibila.
despre manipulare si trunchiere... - de cosmacpan la: 09/09/2008 15:10:09 Modificat la: 09/09/2008 15:13:02
(la: petitie anti indoctrinare religioasa in scoli)
am urmarit cateva minute...primul film din sectiunea materiale video...folosite de AUR.

De unde sunt aceste materiale? Cu ce pot interveni eu daca acei copii provin din familii de mormoni? sau din familiile sectante? De ce toate filmele provin din america = tara tuturor posibilitatilor? In ultimii ani, in afara de "Fenimenul de la Medjugorje - Bosnia Hertegovina" despre cate alte fenomene de isterie in masa sau manipulare la scara zonala mai putem vorbi in aria Sfanta a Socialismului? oare de ce? au avut ei grija sa spele si ultima celula din creier? avem celulele curate? nu mai sunt cenusii?

De ce nu ne focalizam asupra problemelor cu adevarat serioase din invatamant si ne legam la ochi asemeni justitiei? As avea curajul sa-i intreb pe toti cei din asociatia AUR doar doua lucruri:
1) daca au copii;
2) daca mai au timp sa discute acasa cu copii lor?
Daca ai facut din copil un prieten, cum oare poti crede ca iti va ascunde ceva atat de fabulos ca bucuria alaturarii altora ce l-au gasit pe Dumnezeu, parasindu-te? atata timp cat eu sunt mentor si creator/formator de ce trebuie sa-mi fie frica? nu cumva lumea nu mai are timp sa se uite in ochii copiilor si atunci cauta "tapul ispasitor"? "oaia neagra" a tuituror relelor sociale si educationale?

Daca eu pretind seriozitate si discernamant de la copilul meu cum pot cere ceva ce eu insumi nu am?

PS: oare aceasta asociatie a scris la Europa libera condamnand "grandioasele spectacole de 23 august sau Daciadele sau Cantarea Rom,aniei" cand toata suflarea scolilor muncea de bezmetica "sus catonul rosu, acum cartonul galben...asa copii sa iasa figura TOVARASULUI SI A TOVARASEI...e pacat ca uitam tocmai noi cei care am trait...hranindu-ne cu ciuperci culese din balariile altor stepe...
maan - de thebrightside la: 24/10/2008 21:38:05
(la: educatia copiilor - ezitari)
"exista situatii, si nu putine, ca atunci cand sangele vorbeste ratiunea nu se mai aude."

exceptional pus in cuvinte.
detest detest detest situatiile alea.

mah, la mine e foarte simplu :)) sistemul. :))

asculta primeste.
nu asculta, i se ia.

cand era mic, eram over-protective. l-as fi legat de mine sa nu i se intample ceva rau. tremuram ca varga cand ieseam sa-l caut prin fata blocului si nu-mi raspundea la strigari si nu-l gaseam cate juma de ora.
in timp am invatat sa-l astept.

in ce priveste libertatile lui, am mare grija sa nu-l privez de ele. eu ca si copil/adolescent aveam voie sa exist la domiciliu si in fata blocului unde ma vedea mama. a fost oribil. dovada faptul ca atunci cand am "scapat", nici ca m-a mai putut prinde cineva. si n-a fost bine pentru nimeni implicat.

deciziile care il afecteaza direct si semnificativ nu le iau niciodata fara a-i cere opinia.
#355230 (raspuns la: #355102) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de maan la: 30/10/2008 20:23:13 Modificat la: 30/10/2008 20:24:14
(la: sophie's choice)
n-am un copil favorit.
uneori o vad pe una mai isteata, pe una mai frumoasa...
desi i-adevarat ca una dintre fete e mai sensibila, mai pupacioasa (ma cauta s-o tin in brate, mai des ca cealalta)
am mereu grija sa nu se simta niciuna 'preferata'.

parc-as avea un copil cu doua capete, patru maini si patru picioare.:)))

'pe care-ai salva', e o intrebare de nepus.
nimeni nu e capabil sa raspunda la asa ceva!
#357347 (raspuns la: #357343) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
un copil cu ADHD... - de lidiaz la: 18/05/2009 15:53:35
(la: Romania, incotro?)
*"un copil cu ADHD nu se poate concentra nici 2 minute, (...) Cu el nu poti vorbi despre bun simt, el are o problema si necesita ajutor specializat; nimeni in facutate nu te pregateste pentru asta. "

Este gresit de a afirma ca "cu el nu poti vorbi despre bun simt"....

Din pacate putini sint cei care cauta sa "gaseasca" pe cel care se ascunde dupa sindromul ADHD...

3% din copii (majoritatea baieti) sufere de ADHD insa simptomele diminuaza cu virsta !!!!!

Un copil exclus poate dezvolta o depresie, sau o anxietate greu de suportat.

Tratamentele medicamentale trebuiesc date cu prudenta (ex. Rilatine)si care pot ajuta copilul sa urmeze cursul unei scolaritati normale !

Acesti copii nu sint anormali - sint copii creativi, inteligenti insa care sufere de o tulburare a functunilor cognitive cu dificultati in - organizare si planificare. In cazurile in care copilul nu este acceptat de anturaj putem observa tulburari de comorbiditate (depresie, tulburari opozitionale etc)

De ce are nevoie acel copil ? In plus de o fi acompagnat de familie, profesori, medic si therapeut mai are nevoie de a nu fi exclus, humilit, maltratat, dispretuit...are nevoie de a avea rabdare cu el si a-i da incredere in el si valoare de sine.
#440587 (raspuns la: #440389) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Povestiri Zen - 1 - de Tot Areal la: 16/11/2009 09:38:27
(la: POVESTIRI CU TALC(V))
Nan-in, un maestru din epoca Meji, a fost vizitat de un profesor universitar, care dorea să cunoască ce înseamnă filozofia Zen. Nan-in îl servi cu ceai. A umplut ceaşca oaspetelui, dar a continuat să toarne. Profesorul îl privi mirat şi-i spuse: “Ceaşca s-a umplut, nu mai încape nimic!” Maestrul spuse: “Tu, ca şi această ceaşcă, eşti plin de părerile tale, de prejudecăţi. Cum să-ţi explic ce înseamnă Zen, dacă nu are unde să intre? Goleşte-ţi mai întâi ceaşca…”

Maestrul Hakuin era admirat de vecini pentru puritatea vieţii sale. Alături locuia o fată frumoasă, fiica unor negustori de alimente. Într-o zi, ca un trăsnet picat din senin, părinţii descoperiră că fiica lor era însărcinată. Deşi fata nu voia să spună cine-i tatăl, până la urmă mărturisi că era Hakuin. Atunci, părinţii furioşi, se duseră la maestru. „Aaa, da?” a fost singurul lui răspuns. Când s-a născut copilul, i l-au adus lui Hakuin, care l-a îngrijit, fără să-i pese că-şi pierduse reputaţia. După un an, tânăra mamă nu mai rezistă şi spuse adevărul. Tatăl copilului era un tânăr care lucra în târgul de peşte… După ce părinţii se împăcaseră cu ginerele, tinerii părinţi se duseră la Hakuin să-şi ceară iertare şi să-şi ia copilul înapoi. Hakuin nu le reproşă nimic, ci spuse doar atât: „Aaa, da?”

Un student îl întrebă pe Gasan: „Ai citit Biblia creştinilor?” „Nu. Citeşte-mi tu din ea”. Studentul deschise Biblia şi citi din Evanghelia lui Matei: „De ce te îngrijeşti de haine? Priveşte crinii câmpului: nu lucrează, nu ţes, dar nici Solomon nu a fost îmbrăcat atât de frumos…” „Cel ce a spus asemenea lucruri, preciză Gasan, pare un om ce a atins iluminarea!” Studentul citi în continuare: „Cere şi ţi se va da, caută şi vei găsi, bate şi ţi se va deschide…” Gasan comentă: „Foarte frumos! Cel care a spus asta, e un Buddha!”

Juin, un maestru din Shingon, era un savant renumit în cunoaşterea limbii sanscrite. În tinereţe ţinuse conferinţe asupra unui subiect. Mama sa află şi-i scrise. „Nu cred, fiule, că ai devenit călugăr din dorinţa de a te transforma într-o enciclopedie ambulantă. Informaţiile, comentariile, gloria şi onorurile nu au sfârşit. Aş vrea să renunţi la conferinţe şi să te retragi într-un templu mic, izolat. Dedică-te meditaţiei şi aşa te vei realiza cu adevărat”.

Maestrul Shaku părăsi această lume când avea şaizeci şi unu de ani. După munca de-o viaţă, lăsă multe învăţăminte, mai bogate decât ale majorităţii maeştrilor Zen. În timpul vieţii, discipolii săi puteau să doarmă ziua. El însă, deşi tolera acest lucru, nu irosea nici o clipă. Pe când avusese doisprezece ani, studia filosofia Tendai. Într-o zi de vară, în timp ce maestrul plecase undeva, micul Soyen se simţise atât de toropit, încât se întinsese pe pământ şi adormise. După trei ore, s-a trezit brusc, simţind că a intrat maestrul. Era prea târziu, maestrul era lângă el. „Scuză-mă”, şopti maestrul, învelindu-l cu grijă, ca pe un oaspete de seamă. De atunci, Soyen nu a mai dormit niciodată după-amiaza.
#500235 (raspuns la: #500061) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ana - de donquijote la: 06/01/2010 14:17:23 Modificat la: 06/01/2010 14:19:26
(la: Unde merge mia, merge si suta...)
pentru copil e foarte bine. Ai mei sunt inca atasati de cainele primit pe la 10 ani(nefiind de rasa, a supravietuit si bacaloreatele...)
sfatul meu e sa iei corcitura, ca sunt mai sanatosi si mai destpti.
aia de rasa sufera de tot felul de boli si astia de talie mare dau in primire pe la 8-9 ani.
daca e vorba de caine de rasa, atunci cauta ceva mai exotic decat labrador sau golden, ca aia mai rari au pedigri-ul mai purecat: stapanii lor au avut grija cu cine sa-i inmulteasca.
*** - de juli la: 25/04/2010 09:44:11
(la: Limitele si efectele tolerantei)
Sunt convinsă că fiecare înţelege în felul lui toleranţa. Pentru unii a fi tolerant este sinonim cu slăbiciunea. Pentru mine, a fi tolerant înseamnă să accepti, în primul rând, că există diferente. Să respecţi aceste diferenţe şi să înveţi să trăieşti liniştit cu ele chiar dacă felul celorlalţi de a fi se bate cap în cap cu felul tău de a fi. Limita până unde suntem tolerabili cred că ni-o impunem fiecare în funcţie de suportabilitate.

Rodica,

"Ma intreb daca toleranta este folosita doar pentru a nu ne tulbura noua apele sau pentru a cauta sa nu jignim pe cei mai sensibili ."

Când gândeşti, te comporţi într-un anume fel doar pentru a nu-ţi tulbura apele ori din grija de a nu jigni, răni sentimentele celor mai sensibili dai dovadă de un enorm egoism şi cred că de fapt te interesează doar aparentele, suprafaţa lucrurilor şi nu încerci să pătrunzi miezul, să încerci să înţelegi, să te întrebi oare ce o fi declanşat, ce stă la baza unei anumite atitudini. Când eşti tolerant te gândeşti că poate şi tu faci lucruri care sunt greu de suportat de catre ceilalţi şi atunci singura soluţie este dialogul şi înţelegerea, acceptarea felului celuilalt de a fi. Şi pentru că am înteles, ştiu unde baţi deschizând această confă de ce să nu discutăm deschis?
Spui,
"Experienta anisorilor pe care-i port mi-a aratat ca de cele mai multe ori toleranta creaza precedente,dar mai ales convingeri ."

Posibil, toleranţa creează convingeri şi precedente. Dacă nu ar fi aşa am fi rămas ancoraţi probabil în epoca inchiziţiei. Spun asta la modul general. Acuma la cazul nostru, particular, Cafeneaua cu userii ei, de când am intrat prin iulie 2006 prea multe nu s-au schimbat pe aici ca nivel de toleranţă decât doar în aparenţă. Am mai spus pe undeva că acest spaţiu al cafenelei este un colţişor de realitate, societatea românească la scară redusă. Cerem, mereu cerem celorlalţi, vedem defectele, slăbiciunile celor de lăngă noi fără a ne vedea propriile slăbiciuni, defecte şi nu prea ştim să fim cinstiţi cu noi înşine. Şi pentru că am fost acuzată de Honey că aş fi ipocrită (este uşor a emiţe judecăţi, încercând să discreditezi, rupând din context anumite propoziţii, necunoscând absolut nimic despre omul pe care-l etichetezi, doar propria perceptie limitată la nivelul de cunoaştere a vieţii, posibil dat de vârstă şi situatiilor, a oamenilor întâlniţi) ...încerc din nou să-mi spun părerea, fără a fi avocata Getei a o susţine ori combate. Mi-am pus întrebarea firească de ce s-a ajuns pâna aici, asta strict legat de modul cum vede, înţelege ea să se "desfăşoare" în acest spaţiu şi atitudinea noastră vis a vis de ea. Cred că ne amintim cu toţii cum şi-a făcut intrarea în cafenea, care-i diferenţa intre omul Geta de atunci şi cel de acum? oare toleranţa a dus la acest "conflict"? Cred că ar fi plecat demult dacă nu era încurajată de unii şi nu neaparat pe faţă, la lumină. Încă de atunci singurul consecvent în relaţia cu ea a fost Picki. Da, într-adevăr uneori este sufocantă, dar numai dacă i se permite. Da, este omniprezentă, are timp pe care probabil nu ştie cum să şi-l umple, este ca un copil care a primit o jucărie şi încearcă să împărtăşească bucuria cu cei care a înţeles ea că au primit-o şi acceptat-o în grupul lor.
Revin, nu toleranţa userilor a condus la asta ci superficialitatea, egoismul din noi si modul în care suntem obişnuiţi să tratăm lucrurile.
Şi acum Geta, exact cum ţi-am spus şi aseară la telefon încearcă să-ţi stăpâneşti impulsurile şi poate n-ar strica să priveşti totul la rece. Este un spaţiu virtual în care fiecare alege să fie cum vrea, nu-i musai ca omul din spatele monitorului să fie aidoma cu userul. Încearcă să priveşti dincolo de aparenţe şi renunţă "pentru Dumnezeu!" la atâta deschidere spre tot şi toate, păstrează dramul de rezervă necesar în relaţia cu ceilalţi, altfel uite, se riscă iritabilitatea unora şi stânjeleala altora. Nu uita, tu eşti cea mai importată.

rolia


*** - de munteanu rodica la: 17/01/2011 07:38:20
(la: Sinonime şi nu tocmai)
In afara topicului vreau să spun că pe mine m-a impresionat de fiecare data grija pentru nevoile umane din Toronto.Peste tot, in mall, parcuri ,păduri, pe plaja, la muzeu, sau alte obiective turistice,peste tot este împînzit cu WC-uri.Foarte ,foarte curate si ingrijite ,cu senzori sau nu,
cu lichid dezifectant pentru măini,cu spaţii speciale pentru mama şi copilul,si spaţii mai largi pentru handicapaţi, ca eventual să intre cu caruciorul.Pentru mine înseamnă un semn de civilizatie iar curaţenia pastrată, înseamnă că fiecare caută să se alinieze acestei civilizatii.
La mine în oras sa dai cu tunu' şi nu gaseşti un Wc public:(
anadaria - de monte_oro la: 22/05/2011 17:54:47 Modificat la: 22/05/2011 17:55:59
(la: Mizerabila societate)
ejti copchil, e clar...Nu apropo de teorie...ci apropo de situatii reale ...din lumea asta mare...fie ea si numa romaneasca. Sau crezi ca vorbim aici...de bussiness woman...care... hellas...au ajuns in astfel de situatii? Si cred ca nici nu prea stii cam cum e cu legislatia...in privinta asta...cu tot pericolul ce pandeste la fiece colt...o astfel de femeie... din partea unui barbat...care...si mai mult o ia razna de se vede parasit... "adica, a indraznit nemernica?"... la care se adauga impotenta aproape a oricarei forme de protectie... si a acelei femei si a copilului... copiilor pe care, eventual, ar putea sa-i scoata din casa... si, pur si simplu, cred ca tu nu urmaresti stirile... chiar de lucrezi, spui, in domeniu...;)Oricum, ai grija cand te mariti..;)..sa nu fii nevoita sa "cauti solutii"...mai tarziu.
#613814 (raspuns la: #613812) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
probabil - de munteanu rodica la: 04/07/2011 15:25:43 Modificat la: 04/07/2011 15:27:23
(la: Si a fost Bacalaureatul .)
nu gasesc modalitatea de a exprima clar ce doresc de fapt sa spun.voi încerca si altfel:
deci, nu ma refer la sistem care stim cum este. Nici la solutia gasita pentru a inlatura furtisagul prin copiere.
Nici la pregatirea profesorilor.
M-a impresionat in primul rind că un copil a incercat sa se sinucida pentru ca parintii l-au certat.Apoi am vazut cum multi parinti cautau doar vinovati.
Eu sunt convinsa ca in orice situatie grea parintele trebuie sa fie alaturi de copil ,fara sa amplifice situatia fara discutii inutile.Dar neaparat cautind impreuna solutii si scotind calm si cu grija in evidenta greselile.Nu se rezolva deloc situatia
aratînd cu degetul indiferent cît este ceva sau cineva de vina.Dar se poate rezolva cind hotarasti a pune capat greselilor tale.Si mai spuneam ca de mici copiii trebuie invatati sa faca fata situatiilor dificile.Adica sa fie pregatiti si sa piarda sa stie ca se poate intimpla.
Aici spun ca parintii au pierdut bac-ul.
Pt toti - provocare la gandire - de teposuadrian la: 23/10/2011 20:05:26
(la: Ce defecte aveti?)
Trebuie sa recunosc ca am ajuns pe cafeneaua.com cautand pe google "defecte". Am facut lucru asta pentru ca m-am lovit de curand de o idee care mi-a modificat radical modul in care vad acum lucrurile si am zis sa vi-o impartasesc si voua.

Ideea se cheama pe scurt CALITATEA DIN MIJLOCUL DEFECTULUI.

Daca ar fi sa accept ca in mijlocul oricarui defect se afla o calitate imbracata / folosita gresit care ar fi aceea?

Va dau un exemplu - calitatea din mijlocul incapatanarii e perseverenta. Daca un om face ce nu ne place - inseamna ca e incapatanat, daca face ceva ce ne place - inseamna ca e perseverent. Sa presupunem ca incerci sa schimbi un copil incapatanat - pe masura ce se va schimba isi va pierde treptat si din perseverenta. De cele mai multe ori un incapatanat se vede pe sine perseverent.

Daca ti-ai ales un partener pasional, si ti-a placut asta la el / ea, sa nu te surpinda daca va certati vreodata ca arunca cu rosii dupa tine.

La ce foloseste - de cele mai multe ori, daca recunosti calitatea omului, il poti ajuta sa si-o foloseasca in scopuri productive / pozitive.

Chiar am stat sa vad daca gasesc vreun defect fara calitati ascunse in spate si va las mai jos concluziile la care am ajuns (care bineinteles sunt ale mele si nu e musai sa fie cele corecte)

o Incapatanare = Perseverenta
o Aroganta = incredere in sine
o Superficialitate = Adaptabilitate
o Agresivitate = Pasiune
o O persoana care remarca numai defecte = Are spirit de observatie + se gandeste la ceilalti

o Nerabdare = Eficienta (omul cauta eficienta ca sa realizeze repede ce isi propune)
o Neincredere = Prudenta
o Dezorganizare = in general om plin de idei
o Rece / distant = calm
o Cu capul in nori = plin de idei
o Tendinta sa spuna da tot timpul, chiar si atunci cand gandeste nu = grija pentru ceilalti
o Nepasare = Spirit analitic, logic
o Nervos = pasional
o Despic firul in patru = spirit analitic
o Pesimism = spirit de conservare
o Inflexibilitate = determinare
o Duritate / Lipsa menajamentelor = Curaj
o Nepasarea = Relaxare
o Lipsa de respect = Curaj / Stima de sine
o Indiferenta = poate fi fie spirit analytic / logic, sau relaxare – depinde de context
o Minciuna = depinde la ce se refera – poate fi grija pt cei din jur, focusare pe rezultate, spirit practic, etc
o Egoism = Stima de sine
o Tradarea = Focusare pe rezultate

Daca gasiti defecte fara calitati in spate, sau daca gasiti si alte exemple, puteti sa le postati aici - daca tot ne provoaca oamenii astia sa gandim
#624295 (raspuns la: #35349) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pai depinde ce cauti...da-n - de (anonim) la: 22/08/2003 10:04:52
(la: Te caut)
pai depinde ce cauti... da-ne mai multe amanunte
Caut ceva sincer... frumos .. - de danya_alina la: 22/08/2003 10:22:30
(la: Te caut)
Caut ceva sincer... frumos ... simplu... Tu de ce esti anonim?
#39 (raspuns la: #36) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cazul copiilor seropozitivi - de (anonim) la: 23/09/2003 07:09:46
(la: Cazul copiilor seropozitivi de la Golesti.)
Este strict parerea mea. Ei nu au nici o vina ca sunt asa. Dar voi, ca parinti ai unui copil de 6 ani, care il dati la scoala sanatos, si se ia la bataie cu un copil seropozitiv, dintr-un oarecare motiv copilaresc si se taie amandoi? cam cum credeti ca a-si sta eu acasa ca parinte al unui copil sanatos? stiind ca el se poate rani in orice moment? are 6 ani, nu 26 sa stie sa-si poarte singur de grija. Eu nu mi-asi trmite copilul nici macar racit la scoala, ca sa nu-i imbolnavesc pe ceilalti. Asta e parerea mea si cand va implini copilul meu varsta scolii, sa fiti siguri ca nu voi tolera sa fie in aceeasi clasa cu un copil seropozitiv.Nu e ignoranta din partea mea sau pur si simplu ca as fi incuiata.Copii i-au primit bine pt. ca ei inca nu realizeaza ce e aia a te infesta cu acea boala si apoi a muri. Ei inca nu stiu notiunea de a muri.
Cu respect,
Mihaela Aldea
Sfintenia si puterea autosugestiei - de ninel la: 29/09/2003 09:53:34
(la: Exista sfintenie fara Dumnezeu?)
Am citit nu stiu unde de curand, ca oamenii ce-si risca sau sacrifica viata pentru altii au motive nu tocmai altruistice. Ca exemplu, cineva care-si risca viata pentru a salva pe un copil dintr-un incendiu o face pentru ca nu poate trai o viata normala stiind ca a lasat un copil sa moara in flacari. Deci motivul principal este frica de constiinta proprie si nu dorinta de a face bine. Este foarte posibil ca interpretarea asta sa fie prea cinica si departe de adevar, dar este o teorie ce nu poate fi negata usor.

Un alt unghi de a privi idea de sfintenie, este de a ne intreba pe noi insine daca nu cumva noi vedem sfinti acolo unde nu-s pentru ca vrem sa vedem, nu necesar pentru ca sunt. Un exemplu concret in aceasta privinta este Maica Teresa. Este considerata de multi o sfanta, iar Vaticanul este pe cale de a o canoniza. Datorita puterii mediei de a construi mituri si a dorintei launtrice de a vedea binele deasupra raului, aproape toti cred ca Maica Teresa este o sfanta intr-adevar. Dar nu toti accepta tot ce li se spune si unii chiar cauta nod in papura. Se pare ca i-au gasit nod si Maicii Teresa. Un eseist american oarecum cunoscut (scrie la Slate), Christopher Hitchens a fost unul dintre acesti sceptici. Iata ce are el de spus despre Maica Teresa:
http://www.swordoftruth.com/cgi-bin/forum.pl?action=display&num=1964

Eu fiind un sceptic si cinic, bineinteles ca nu cred tot ce zice tipul asta, dar unele din declaratiile lui dau de gandit. De exemplu, de ce ar fi sustinut Maica Teresa familia Duvalier din Haiti? Sau de ce nu a returnat milioanele de dolari murdari ai lui Charles Keating? Sau de ce foloseste majoritatea donatiilor pentru a-si construi un ordin personal in loc de a folosi banii pentru a ajuta pe cei ce au nevoie de ajutor? Poate ca multi considera ca banii sunt mai bine folositi daca ajuta raspandirea crestinatatii, chiar mai mult decat pentru a ajuta pe cei ce au nevoie de ajutor. Poate ca multi considera ca biserica catolica propaga cuvantul Domnului si nu intoleranta sau rigiditate doctrinara.

Indiferent de parerea unuia asupra fenomenului Maica Teresa, cati oare s-au intrebat vreodata daca Maica Teresa este ceea ce pare sa fie sau ce noi vrem sa fie, si mai mult decat intrebat, au cautat adevarul? Ori mai repede au preferat sa fie creduli si sa se autoamageasca de frica trezirii dintr-un vis frumos?
Frumos spus si bine argumentat! - de Alice la: 17/10/2003 02:04:00
(la: Prietenia si prietenii)
Dar din pacate viata-ti da si pumni in falci.
In dragoste, ca si in prietenie, de esti ranit e vina ta mereu!
Tu i-ai permis! Atunci de ce te plangi?
Cunosc un om si-i dau inima mea chiar daca el n-o cere. De ce ma vaicaresc apoi c-o face muci?
Asa ca ai grija cui dai, ce dai, cat dai si ...cu "zgarcenie" cand e vorba de suflet!
Mana mea drept ajutor - tuturor!
Sufletul meu de sprijin...Eeeiii!...Ca daca-l dau, nu vor dori sa zboare doar PE aripile mele, vor cauta sa zboare CU ele.
Si asta nu voiesc!
#1512 (raspuns la: #1498) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt . Tolanici - de Claudiu la: 20/10/2003 02:01:05
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Ai uitat de Robin Hood; Dupa 20 de ani, Vicontele de Bragelonne,Omul cu masca de fier,Laleaua neagra...; Fram, ursul polar; Cuore , inima de copil ; Fausta, Fausta invinsa, ... de Michel Zevaco, etc... :)
Mai era si Slavici, Sadoveanu, Petre Ispirescu, Creanga...
Sunt o groaza de carti care erau pe timpul lui Ceausescu, numai ca trebuia sa cauti, dar si cind le gaseai, ce fericit erai.
#1684 (raspuns la: #1573) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Portocale - de papadie67 la: 25/10/2003 04:38:43
(la: In curând Craciunul..)
Thanx, Imm.

Eu, cand primesc cadouri de Craciun am tendinta sa ma reped sa-mi caut pantalonii scurti si shosetele albe si-apoi sa spun o poezie pt nenea sau pt tanti care mi le-a oferit..((:
Ce sa fac, mi-a ramas probabil prea vie asocierea dintre notiunile de "Craciun", "cadou" si "copil".
Si mie-mi dadeau parintii portocale, ciocolata sau bomboane de Craciun, insa nu-mi amintesc sa-si fi facut cadouri intre ei...poate n-aveau destui bani sau poate n-aveau nevoie de cadouri ca sa-si exprime iubirea, ori poate nu se iubeau (oh la la!)...desi cred totusi ca se simteau iubiti si importanti si recunoscatori unul altuia, oricum!

Nu vreau sa stric farmecul momentului primirii unei portocale de Craciun, chiar si ca adult...ce voiam sa spun este ca lungile liste de cadouri pentru "cei dragi", adesea in frunte cu "shefu'" de la birou si continuand cu Vasileasca, Popeasca, etc ("trebuie sa-i iau ceva, draga, ca stiu ca si ea o sa-mi dea ceva, si ma fac de ras...") nu mai au nimic de-a face cu sfantul Craciun, ci cu sfanta convenienta sociala, asemenea cardurilor de Valentine, pe care copilul le distribuie in State intregii clase, la scoala, sa nu se simta nimeni "exclus".
Nu mai e cadou de Craciun sau Valentine, e datorie si corvoada, pe pilot automat!

Imm, si eu te citesc cu placere.
#2124 (raspuns la: #2121) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...