comentarii

cautam in copilarie marginile ploi


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
de-ale gsm-ului - de Belle la: 26/01/2005 14:51:30
(la: Trancaneala Aristocrata)
vechi, dar haioase

convorbirile telefonice cu operatorii gsm sunt inregistrate. iata
cateva exemple:

Am si eu un Ericsson 1018 si am intrat in meniul 7-7.
- Da, si?
- Pai, de ce am intrat acolo?

-Ce tip de telefon aveti?
-Mobil !

"Nu mai vreau factura detaliata, vreau en-gross ..."

doamna, ma tot suna unu' Mist Cols, cine e dom'ne asta ?

Oper.: Nu va aud! Va rog indreptati-va catre o fereastra!
El: Unde sa ma mai duc, dom`le? Eu sun din Costesti si sunt pe
acoperisul casei !!!!

# este garduletul de sub cifra 9 , ia uitati-va!
-.. da sigur! da' unde'i telefonul?
- !!! pai nu vorbiti de la el?
- aaa, da ? am uitat!

Avea tel. blocat , oper. dicteaza formula de deblocare pt. Motorola
apoi...
Oper.: Va rog sa tastati acum codul pe telefon ca sa ma asigur ca se
deblocheaza.
A inceput sa formeze codul dar oper. auzea in casca cum il forma.
Oper.: D-voastra de pe ce tel. vorbiti ?
Ea: De pe fix.
Oper.: Si pe ce tel. tastati codul puk ?
Ea: Pai pe fix , nu?................

am facut si eu abonament si imi apar doar numerele de la politie,
salvare, etc... Numerele prietenilor mei cand apar in agenda?"

oper.: telefonul este dual band?
ea: DA, ESTE PORTOCALIU, GALBEN. (!!!!!).

Domnule am cumparat si eu un tel din Grecia si-mi cere codul de tel.
Imi puteti da si mie codul sa sparg telefonul?

Mai vreau si eu PUK-ul odata!
- Ce s-a intamplat?
- L-am scris pe nisip, dar a trecut un drac de copil si l-a sters.
- Pai si acum se poate intampla.
- Nu, ca acum am intarit cu apa si am batatorit locul cu lopatica lu' fiica-mea.

"nu stiu ce se-ntimpla, nu mai pot trimite mesaje, iar de zi-noapte imi
vine in continuu acelasi mesaj.."
- si care e textul mesajului?
- "noapte buna, nelutu"...

" ....nu ma descurc cu telefonul, am avut o copilarie nefericita..!!"

dupa cam 15 minute de discutii cu un client, se aude cineva batand
intr-o usa care apoi se deschide, la care clientul tipa foarte panicat:
Ocupat !!! Ocupat!!".

"Buna sara, vreau si io codul pok"
- Cu cine am placerea?
- ... Cu Motoroala...

- D-na, eu fusei dusa p'afara si aparu un plic pa telefon. Da' nu umbla
nimeni la el. Noi am mai sunat la dumneavoastra si ne-ati dat o formula
cu stelute. Am cautat-o, acuma' am pus stelutele si nu dispare d-na ,
nu ispare plicu'.
- Inseamna ca ati primit un mesaj.
- Da nu umbla nime la el niciodata.
- Ce aparat este?
- Gesem d-na.

Domnisoara...vreti neaparat sa fac proces cu nevasta-mea???? Ma suna
si voi o cuplati cu amanta mea???? S-au certat astea doua...scandal...
acum plang amandoua... Si aia micii.. Imi distrugeti familia!!!!

Domsoara Anca , dumneavoastra v-ar conveni sa va suiti pe casa sa
vorbiti la telefon? Ca in armata, ies la -10 grade afara, imi iau ceva
pe mine si fugi pe casa sa raspunzi la telefon. Odata s-a rupt scara,
imi reparati dvs. telefonul daca imi scapa?

.."si stiti, aveam un Panasonic din ala mic si foarte slabanog.."

Client: "dom'le, eu am scurtcircuitat cartela!!" Oper.: "Cum anume,
puteti sa fiti mai explicit??" Client: "Pai... de 3 ori PIN, dup-aia
PUK de nu-stiu-cate ori... si poc!!"

El: "Imi spuneti si mie, va rog, cat costa mesageria daca mi-o pun?"
oper: "Activarea serviciului este gratuita, va costa doar ascultarea
mesajelor...."
El: "Daca nu ma costa nimic atunci vreau sa mi-o pun si eu. Ma invatati
si pe mine cum sa mi-o pun,va rog?"

clientul: am si eu o problema mai delicata cu telefonul meu!
oper.: va ascult, ce fel de problema?
client: imi apar foarte frecvent nume de animale pe ecran!!
oper.: ?!?Puteti sa fiti putin mai explicit, va rog?
client: Spre exemplu "CAL(L)"!!!

Dom'le, eu va fac scandal! Si voua si lui! Il sun pe barbatul meu si-mi
raspunde una cu nu stiu ce limbi straine....Ce treaba are el cu aia
...cu limbile?

Si este cineva acuma pe Chat? Daca intru si nu e nimeni, ce fac? Stau
asa, ca Bula, singur acolo?

Buna ziua! Va sun de la...
- ... Daaaa!
- Ma scuzati ca v-am trezit din somn.
- Nici o problema, oricum trebuia. Si asa am fost atat de beat aseara,
ca nu stiu unde mi-am parcat masina, unde mi-am lasat nevasta si daca
mai am portofelul. Ce mai conteaza acum si vestea de la dumneavoastra?!

Clientul avea pb. cu aparatul pe partea de receptie radio.
Oper.: L-ati scapat cumva pe jos?
El: Nu astazi....
Oper.:?!?!
El: Dar il scap frecvent pe jos!!

Ce valoare are factura dumneavoastra?
- Nu stiu, de-aia am sunat la dumneavostra! Cand stiu ca e gratuit
apelul, mi-e lene sa mai deschid plicul.

Daca sun si eu de aici pana in Italia, imi spuneti si mie cu cat sunt
compostata??

de ce ne dati tarifele in centi DACA ABONAMENTUL E IN DOLARI?!"

Era vorba de formula de deblocare a Pin2. Nu reusise sa-l deblocheze.
Oper.: "...si, spuneti-mi, va rog, din ce pozitie ati introdus aceasta
formula?"
El: "Pai...din pozitia normala a omului, din picioare."

Doamna am un mesaj pe telefon , mi-a aparut o "fata", adica un cap
patrat cu un ochi si un nas . Ce fac acum cu fata ?

"....don'soara, io am scos cartela din telefon si am pus-o pe
masa....si am pus ibricu' fierbinte pe ea si s-a topit..... acu' ce fac...?"

Sunt si eu un client de-al dvs., si as dori sa stiu la ce data m-am
cuplat cu dvs....

cl:- Am primit un mesaj...
oper:- ce tip de mesaj?
cl:- Instantaneu!
oper:- ?!? Imi puteti spune si mie, daca se poate, despre ce este vorba
in mesaj?
cl:- mi-e dor de mine.....

Oper.: -Cu cine am placerea...
El: -Nu am nici o preferinta!

- Cand platiti cel mai urgent?
- Pai, nu stiu, ca deja mi-au taiat curentul si cablul acasa! Taiati-ma
si dumneavostra, ca oricum mi-ar sta rau sa vorbesc pe intuneric!

Meniul telefonului cum este? In limba romana sau in engleza?
- In dreapta.

- Desigur, imi puteti spune ce tip de telefon utilizati?
(incercare esuata)
- V-as ruga sa-mi descrieti telefonul dv.
- Da, are trei taste supuse una peste alta in forma de piramida!

-Un prieten de al meu a patit un necaz: a umblat cineva cu mobilarul
lui si l-a blocat. Acum cere Puk... si altceva nu vrea si pace. Cine-i
dom'ne puk asta ? Si ce vrea de la noi ?

Domnule draga, am tastat si eu codul pin, si mi-o zis " codul pin
erodat"

...doamna, aveti idee cat costa o baterie care sa-mi dea drumul la
vibrator....?

el: am si eu o problema cu incarcarea...
oper.: adica?
el: mi-a cazut celularul din cartela...

...am dat un tel la nr 09... si a aparut dupa o secunda pe ecran
"failed", adica faliment. E posibil, dom'le, sa dea faliment dupa numai
o secunda?

Credeti ca este o problema de retea? Dintr-o data mi-a scazut frecventa
radio, deci toate casutele de pe telefon mi s-au golit, iar apoi mi-a
aparut pe telefon "Cautare...", adica ma cauta cineva. Cine credeti ca
m-a cautat?

daca trimit un sms pot sa scriu si prostii ?!!!

...-D'soara!? Cum m-auziti?
-Foarte bine!
-Pai da, ca sint in canal si am vrut sa stiu cum s-aude!

oper.: ce tip de Motorola este?
el: dn-a nu stiu, dar este grasunel si cu marginile rotunjite...

Pe fundal un behait de capra:
- Buna ziua, am auzit ca de la 1 Aprilie se va scoate frecventa
Bosch-urilor din Romania. Spuneti-mi, este adevarat ?

Cand credeti ca veti putea achita factura?
- Am sa achit cand primesc duplicatul, factura nu imi place cum arata!

- Cu cine am placerea sa stau de vorba?
- Cu mine personal.

Clientul: Unde pot vedea creditul? Am un Motorola...
Oper: Megeti in meniu la nr. 6 la contoare apel...
El: Si asta pe ce strada este ?

Imi descrieti aparatul dvs ?
- Este ca o placinta mare , cu ochelari si 2 antene....tastele sunt
albe, dar pe ele scrie cu negru...

el: Fiti amabil, cum pot afla nr de telefon al cartelei de pe care va
sun?
oper.: Cand ati cumparat-o nu vi s-a spus numarul?
el: Pai...sa fiu sincer, o am de la un baiat care a furat-o de la
cineva si... eu am furat-o de la el !

am vorbit mai devreme cu o domnisoara...da' nu mai stiu ce mi-a spus ca
avea o voce mai rau ca alea de la 89 89... nu poti sa mi-o mai dai la
telefon?

D-ra. spuneti-mi si mie, tot vad pe tel. " Contactati operatorul de
retea.."... Cine este, dati-mi si mie nr-ul lui de tel. sa-l sun si sa
vad ce vrea de la mine ?.....

da' de ce imi vine factura?
oper.: (blocat total) pai...serviciile noastre (bla-bla)
-da' io ce fac cu ea ca de vreo luna a venit?
oper.: pai recomandarea mea este sa o platiti
-da' de ce sa o platesc?...si daca n-o platesc?
nu vreau dom'ne s-o platesc. asta-i buna ! nu vreau si gata !!!

... spuneti-mi, va rog, cand ati facut ultima incarcare a cartelei
dvs.?
- Ieri seara. Am tinut-o vreo 4 ore la incarcat.

Nu va suparati, am si eu un Nokia 8210 care s-a murdarit, si un prieten
mi l-a luat si l-a spalat si a intrat apa in el. Ce pot face acum?
- ..sa mergeti cu el la un service...
- Dar nu va suparati, stiti, cand l-a spalat, a intrat la apa, si acum
este un Nokia 5110 ! Cum se poate schimba la loc ? Sa-l mai spal o data?

mi-apare si mie o scrisoare pe ecran....spuneti-mi cum pot sa intru in
contact cu ea.....?

- ...ce se intampla domnule ca de 3 luni de zile nu mai primesc
factura?
- Pai haideti sa verificam daca adresa de facturare este cea corecta
(si era)....
- Aveti probleme in primirea corespondentei?
- Pai ce probleme sa am ca aici in scara blocului nostru numai vecinul
de la 2 are cutie, restul sunt demolate!!!

Domnita draga, mie mi-a aparut o sageata pe stinga. Haideti sa ma
ajutati si pe mine sa o dam pe brazda!

Sunt si io un abonat care inca nu am fost legat...

Dupa ceva timp de pauza se aude:
EL: Alo, alo, cine sunteti?
Oper: Relatii cu publicu...
EL: Si ce vreti dom'ne de la mine ?! Vreti sa nu mai vanez iepuri ?!
Nenorocitilor !

Daca sunt in avion si doresc sa vorbesc la telefon in timpul zborului,
EXPLODEAZA avionul ?

Am sunat sa va rog sa-mi blocati cartela pt. ca mi-a fost rapit
telefonul!

Domnita, mi s-a resetat tot creierul din cont, cum e posibil?

Ia ziceti, serviciul asta, Cost Control, pe cine controleaza, de fapt?
Pe noi sau pe dumneavoastra?

La 211 apare suma fara TVA si fara abonament ? Fantastic! Cum reusiti
asa o performanta?

- Nu stiti cat aveti de plata?
- Nu, ar trebui sa stiu?

- Buna seara, vreau sa dau si eu un telefon pe ascuns?
- Ce tip de telefon folositi?
- Nu stiu, ca e intuneric in casa.

- Am sunat la 444 si colega dumneavoastra automatizata mi-a spus la
revedere!

- Ce ocupatie aveti in acest moment?
- Sunt in luna de miere la Brasov.

- Buna ziua, cu cine am onoarea?
- Onoalea? Eu chinez, nu stiu?

#34589 (raspuns la: #34588) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pt cassandra - de mih desi la: 21/01/2006 12:08:24
(la: La tzara)
Nu stiu ce varsta ai acuma dar si eu imi amintesc cu placere de copilaria mea, atunci cand credeam ca pot sa fac orice. Regret ca nu m-am gandit mai des la acele momente din viata mea si multe amintiri frumoase le-am pierdut. Ti-am citit si alte texte si comentarii si intr-adevar cred ca e bine sa ne mai intrebam si cine sau ce suntem si ce cautam noi intr-un colt de la marginea unei galaxi ratacita intr-un univers infinit (sau macar repetitiv) intr-un moment dat al unui timp vectorial, asa cum il percem in starea actuala, infinit. Suna filosific, nu? Cand eram copil ideea ca Pamantul se roteste in jurul Soarelui era ca a intelege ideea ca supa se bea cu lingurita. M-i se parea foarte normal.

-Daca e sa derulam viata unui om putem observa tocmai evolutia omenirii-
...si ce e interesant e ca omul o poate lua pe multe cai...noi suntem in momentul cand invatam "cifrele", iar dupa aia urmeaza "operatiile cu cifre".

Apropo! Si eu desenez chestii diferite.
Pentru toti ce ce practica yoga,reiki,sau vor sa practice - de ondinndem la: 06/05/2006 23:42:08
(la: Ce credeti despre yoga)
Buna ziua tuturor !As vrea sa va impartasesc cate ceva din experienta mea de viata,legata de practicile yoga,meditatie reincarnare,fenomene paranormale s.a.m.d.
De mica am fost atrasa de fenomenele paranormale si am vrut sa cunosc altfel de lumi si stari decat cea obisnuita.Nu am fost educata sa fiu un crestin religios,nu prea credeam in nimic.Am citit multe carti despre lucruri paranormale,reincanare,in care credeam,despre calatorii in alte lumi.Am inceput chiar sa utilizez tarotul ce imi prezicea multe lucruri.
Prin clasa a 9-a am inceput sa ma revolt iarasi pe experientele obisnuite,vroiam ceva nou,asa ca am inceput sa studiez filosofia,sa meditez,sa citesc despre alte religii,si am dat de o carte care m-a marcat-Opera alchimica a lui Iulius Evola.Am hotarat sa savarsesc aceasta opera,asa ca am inceput sa caut si alte carti legate de ocultism si alchimie.Am citit Marii initiati de Eduard Schure, Filosofia Upanisadelor,Papus,Hermes Trismegistus,rozicrucieni,si multe altele ce sustineau o prespectiva oculta asupra lumii.A inceput sa ma fascineze apoi yoga si India,am cautat sa citesc cat mai mult despre budism,hinduism,taoism.Am ramas la hinduism.Sri Aurobindo,Sogyal Rinpoche,Krishnamurti,Maharajah,etc O alta carte a lui Iuleius Evola(practician yoga de calitate)despre yoga si maestrii nevazuti,m-a influentat decisiv.Doream sa am si eu starea superioara de constiinta,sa scap de maya,de iluzia care ma inconjura,sa ajung la prajna, "cauza constienta", sa-i realizez sinele,sa devin Brahman,sa ma eliberez de toate necesitatile,sa ma detasez, sa scap de chinurile gandirii ,sa fiu una cu Absolutul.Apoi am ajuns la carti cu tehnici concrete de respiratie,posturi,metode de a-ti dezvolta al treilea ochi,nu in ultimul rand yoga "Upadesa Sahasri"-Cartea celor o mie de invataturi, am inceput sa urmez toate invataturile,am practicat mai multe luni yoga,am reusit la un moment dat sa ma si detasez din corp si sa am o stare cum nu o mai avusesem niciodata-mi se parea ca am atins,dupa atata practica,si am cunoscut pe Brahman.Asa a si fost....dar vai...care Brahman?,.....?Dupa detasarea de corp am mai practicat in continuare yoga sistematic ca la carte,pana cand pe zi ce trecea intr-adevar nu imi goleam mintea,faceam tot ce trebuie,mantre,simteam prana,suflul vital,duhul vietii,numiti-l cum vreti,am facut exercitii de concentrare,dupa ce am practicat si reiki,intr-o zi am simtit intr-adevar ca "m-am detasat"NU mai eram nimeni,nu mai exista nimic,nu mai simteam decat "energie pura"....PROSTII-MINCIUNI=a fost totul o inselare.Asta imi doream?AICI se SATURA setea mea de absolut,de realizare,de implinire?Intr-o stare de toatala nimicnicie,o falsa beatitudine,o falsa detasare ....ce detasare?Ce energie....in care parca eram MOARTA?BRUSC am inteles ca ceva nu e in regula.Am continuat sa practic crezand ca am gresit ceva.Nimic.PE zi ce trecea am simtit ca nu mai pot sa imi mai revin,cand am vrut sa citesc ceva pentru scoala mi-am dat seama ca nu mai pot sa citesc nici un rand.Am inceput apoi sa mai citesc intamplator intr-o stare de totala disperare niste carti de yoga crestina,apoi niste carti de mistici musulmani si crestini.AM zis ca nu strica sa incerc sa ma rog.Asa am citit undeva,o rugaciune care face minuni si iti da puteri asemanatoare cu cele pe care ti le da yoga-Doamne Iisuse Hristoase Fiul Lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatoasa.Atunci am simtit brusc un alt fel de energie.AM simtit brusc ca ceva se realizeaza in mine.Am contiuat o vreme..apoi am cam renuntat ,eram a 12-a deja,parintii isi dadeau seama ca ceva nu e in regula,ca nu mai sunt prezenta.AM reluat yoga.Apoi la un moment dat..am inceput sa ma simt rau.DAR RAU..atacuri de panica,durere,gol,descompunere,cosmar,visele se intretaiau cu realitatea,halucinatii.Devenisem o LEGUMA>NU MAI PUTEAM GANDIM-am spovedit.Nu imi revenisem.M-am mai dus odata.I-am spus ca cred ca exista Iisus,a fost un maestru,ca cred ca pot sa ma mantuiesc singura.Dar starea de rau a continuat.AM FACUT O INCERCARE=sa zicem ca are dreptate,ca yoga e o lucrare a unor duhuri necurate.M-am impartasit.M-am simtit din ce in ce mai bine.AM SIMTIT o BUCURIEO regasisem pe cea care fusesem in copilarie,pe cea care inseta de absolut,care e O PERSOANA CU nume,care exista,care traieste,si care e IUBITA de Dumnezeu-Sfanta Treime-acel Dumnezeu crestin-cu o DRAGOSTE INFINITA>....asa am ajuns eu la ADEVAR.Am cunoscut apoi oameni minunati,nu m-am mai simtit izolata,am inteles ca toate practicile acestea sunt rataciri...biete fantome pe langa PUTEREA si forta data de credinta si de sfintenia lui Hristos.Toate au inceput sa aiba un sens.Prin fiecare pietra,fiecare fir de iarba,fiecare zambet de copil,fiecare raza de lumine-Dumnezeu imi spunea mie si lumii intregi-ca ne iubeste.Pace,liniste,adevar,traire,constiinta de sine,libertate.In fiecare clipa simteam ca devin eu insami,eu cu adevarat.

Aceasta este viata mea pana acum.De cateva luni continui sa merg la Biserica.In afara Bisericii nu ai cum sa te impartasesti de Viata aceasta care este Dumnezeu.Totul in viata mea s-a schimbat.Am vrut sa gasesc absolutul si aici l-am gasit.

Am scris toate acestea pentru a va atrage putin atentia,poate va mai ganditi..cum e cu yoga...si cu pericolele ei evidente,cu inselarea care e.Stiu ca toti sunteti insetati de Viata,de Adevar,de Pace,de Bucurie.SI ca aveti nevoie de dragoste...Ma rog acum sa va rasplateasca Dumnezeu efortul si cautarea si sa va descopere tuturor calea.

Am mai citit experiente oarecum asemanatoare,ale unor oameni care au ajuns pana in India la cei mai mari initiati-dar au cunoscut si crestinismul.Intrati la http://www.sfaturiortodoxe.ro/_yoga.htm la "yoga".Cartea -Marii initiati ai Indiei si Parintele Paisie.

Va doresc numai bine!
back , cu scuzele de rigoare - de Giordano Bruno la: 12/05/2007 15:01:18
(la: Lacrimi)
Vorba lui thebrightside , tu nu ai altceva de munca ? Sau poate eu nu am avut alta treaba . In fine . M-am precipitat fara un motiv bine intemeiat . Am lasat a ma influenta starea de moment provocata de gripa ce m-a prins , astfel incit am o stare accentuata de irascibilitate . Ma trezesc si eu intr-un roi de albine sa dau indicatii la modalitatea de " adunare a mierii " . Atita ironie exista pe site-ul acesta incit la fiecare comentariu ma si pregatesc de razboi . Ironia aceasta este constructiva , asta este partea buna . Insa eu citeodata ma astept a mi se raspunde sau explica cu calm . Cind o vad pe munteanu rodica folosind emoticoanele acelea de tristete ma si gindesc ca am gresit :) . Citeodata ai o modalitate ciudata de a scrie ex : alea-alea de pe cealalta conferinta incit ma gindesc ca tratezi tot ce zic eu in gluma .Inca un ex G...iordano sau ceva de genu ce ma irita . M-ai vazut vredata mutilind nick-ul cuiva ? Prescurtarile sint altceva . Astept acelasi lucru , chiar daca esti un bun manipulator al cuvintelor , chiar daca ai fi .. oricine-ai fi , astept modestie si simplitate . In legatura cu emoticonul " :D " , ma scoate din minti poate pt ca am cunoscut o persoana ce-l folosea adesea .
Acum , comentez critica textului , daca mai are rost , sau postez un epilog .
1. Consideratii tehnice:
"sa aibe...=sa aiba " = asta mi-a scapat tine de regionalism , vezi in zona ardealului
" reusii; sarii=(aici) reusi, sari " = da ! greseli din cauza dorintei de-a accentua semnificatia cred ( sint dobitoc )
"asi; ami=a-si, a-mi" = "asi" este un regionalism folosit de cineva , important in trecutul meu ( pe care l-am adoptat )
"rîndul; rînd; flamînda; plîng; plinge; mîngîie =gândul, rând, flamânda, plâng, plânge, mângâie
risipinduse=risipindu-se" = greseli
" blocaj placut , ce numai=pe care... " = mi-a fost la indemina , am stat o ora si ceva pt a scrie textul ( nu toti sintem geniali sa scriem texte de genu in 10 minute .
2.Consideratii artistice:
"emanatia placuta ce radiaza=suna... cel putin ciudat" = sincer ! mi-a fost lene sa mai modific , nu gasisem inlocuitor la indemina
" ei fiind îndatorati cerului , trebuie sa-si plateasca datoria vesnica=redundant " = :) voiam sa o mai lungesc si a iesit ce a iesit dar nu caut scuze
" actualmente cerul este împinzit; adica stropii de ploaie=fara "actualmente" si "adica" ar suna mai bine" = posibil , dar eu asa am auzit la vremea aceea . Voiam sa evidentiez prin "actualmente" timpul in care ma aflu , timp ce novicelor este esential . Pt un profesionist al genului literar este normal sa para o banalitate unele adaugiri sau prelungiri.
" Ce faci ma ?=foarte... romantic :D " = aici m-am inspirat din discutia ce am avut-o cu tipa ce mi-a povestit o chestie interesanta din copilaria ei . Citeodata iesea din casa , privea cerul si il intreba simplu ,, Ce faci ma ? ,,
" Apoi, orice idee frumoasa e inecata de persistentele "iubire", "dragoste", "plans", trimitand textul in pueril dulceag si derizoriu. " = aici , nu ma zapaci ! aici chiar te combat , rau de tot ! E modalitatea mea de-a privi viata , dulceag , copilaresc si dramatic . Te rog frumos respecta-mi modul de-a privii lumea , pe mine insa-mi sau mediul ambiant in care se vrea textul .
3.Consideratii artistice:
" daca trebuia sa scap de impresia c-ai fi mult prea pragmatic, ai reusit pe jumatate." = ma bucur , poate o mai dau in zaharoase pe viitor pt a cistiga si celelalte procente :).
" In final, o intrebare contrariata: ce s-a vrut textul de mai sus? " = Voiam sa scap in primul rind de pragmaticul ce mi-l atribui . O fantezie construita din discutiile cu tine , o evidentiere banala a neincrederii tale , un popas in trecutul meu avind-o muza pe fosta " o priveste în ochii umeziti de parca ar fi eternitatea însasi " , o reflexie de moment prin asemanarea norilor cu caracteru-mi ... uneori impulsiv , reprosabil sau plingacios . Si , o inspiratie din cotidian pt ca ascultam tango , iar ritmul era in timpii protagonistei , timpi ce dadeau tare bine cu starea ei de spirit . Restul fiind plasmuire , in vederea obtinerii a ceva dragut . Dar , de ce nu aranjezi tu ordinea ideilor din text ? Asi vrea sa-ti vad punctul de vedere . Vreau sa vad inlocuit puerilul acela . Mda ... poate pragmaticul din tine nu te lasa . Sau poate dragostea pt poezie nu iti da voie a scrie proza sau ceva prozaic . Oare de ce ? Nenea pragmatic sa fie baiu ? In cel mai bun caz profesionalismul tau . Hmmm ... ma intreb de ce nu a venit cineva sa ma combata ca plagiez norii , tango-ul , sau poate rock-ul pe motiv ca folosesc punti ciudate-intre-idei dupa cum zicea maan . Poate asa il luam la suturi pe Eminescu pt luceafaru` lui de domeniul S.F ului . S-au ii atribuiam o boala psihiatrica pe marginea la ce-a scris .
#196562 (raspuns la: #196054) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de juli la: 14/08/2008 19:20:09
(la: Rohia)
"Calugarul de la Rohia

Vechea biserica de la Rohia

Drumul catre Nicolae Steinhart a fost mai intai drumul catre Manastirea Rohia, pe care am cunoscut-o inainte de a-l cunoaste pe Parintele. Un drum serpuit care urca printr-o padure, pe-un deal. Mergeam acolo in copilarie, cu mama. Era un decor care mi se parea de basm, ireal. O padure mereu transformata de anotimpuri, adanca, batrana, plina de soapte si de mister. De fapt, si acum, de cate ori merg acolo, am perceptia aceea, a copilului, extraordinara. Mergeam cu mama de mana si ma uitam in sus. Cerul, copacii… Rohia era in alta lume. Iubeam drumul pana acolo, dar si bisericuta cea veche de la capatul lui, calugarii. Clopotele care se auzeau pana la marginea lumii. Nu stiam pe atunci ca voi deveni poet, dar stiam ca voi deveni preot si ca drumul meu este legat intr-un fel de manastirea aceea ireala. Anii au trecut, am crescut, dar magia acelui spatiu de la Rohia m-a insotit pretutindeni. Reveneam uneori, atunci cand simteam nevoia sa ma incarc. Apoi, intr-o buna zi, pe cand eram elev de liceu, la Beclean, pur si simplu, intr-un moment de revelatie, sau poate de premonitie, am fugit la Rohia, hotarat sa las totul in urma, sa raman pentru totdeauna acolo, sa-mi caut drumul. Acolo era staret parintele Serafim, un mare duhovnic, de care aveam sa ma leg sufleteste pentru totdeauna. Si mai erau ceilalti frati, unii de o extraordinara calitate sufleteasca, si mai ales, era biblioteca aceea care avea ulterior sa devina faimoasa si care ma atragea ca un magnet. Cred ca aceasta biblioteca era cea mai importanta din Transilvania la ora aceea. Rohia era o lume in afara lumii, o enclava spirituala care avea in centrul ei o biblioteca. Cine ar fi putut rezista tentatiei? La timpul acela, publicasem deja poezie, scriam, luasem cateva premii, incat decizia mea de a fugi la Rohia a fost o surpriza pentru multi dintre cei care ma cunosteau. Am stat acolo doar cateva luni. Intr-o buna zi, a venit dupa mine militia, dar si inspectorul de romana, un om extraordinar, care avea sa ma ajute mult dupa aceea. M-au convins sa ma intorc in lume si am facut-o cu inima indoita, pentru ca ma desparteam greu de locul acela, de parintele Serafim, de biblioteca, de tot. In realitate, o parte din mine a ramas acolo, si am stiut intotdeauna ca o sa ma intorc cumva, intr-o zi."

Cuvintele de mai sus nu-mi apartin, insa Manastirea Rohia era locul spre unde (atunci cand simteam ca sunt coplesita de cotidian (de viata) ma purtau pasii...
desi n-am fost de cativa ani, am sa merg iar, intr-o zi...

rolia

pai depinde ce cauti...da-n - de (anonim) la: 22/08/2003 10:04:52
(la: Te caut)
pai depinde ce cauti... da-ne mai multe amanunte
Caut ceva sincer... frumos .. - de danya_alina la: 22/08/2003 10:22:30
(la: Te caut)
Caut ceva sincer... frumos ... simplu... Tu de ce esti anonim?
#39 (raspuns la: #36) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Piknik la margine de drum" p - de (anonim) la: 17/10/2003 05:44:48
(la: Filmele mele)
"Piknik la margine de drum" poate fi si viata noastra , un piknik la marginea vesniciei , deci acea nuvela este deja ceva mai mult decit sf.In rest acel stalker este "cel" care ne calauzeaza in viata ,fie fericire sau nefericire , "dealul capatinii" il urcam fie ca vrem sau nu vrem ,fericiti sintem sau nu sintem involuntar.Stalkerul ne calauzeste pt ca statiile devenirii noastre sa fie cele care ne atribuie caracterul uman(uman ca spirit si nu biologic).Consider filmul ca si filmul perfect, nimic nu este in plus nimic nu este in minus.Cu acest film regizorul a atins perfectiunea , iar dupa acea nici nu a mai reusit ceva care sa atraga atentia in mod deosebit.
erwin
#1529 (raspuns la: #1470) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Traiesc in Franta de patru an - de (anonim) la: 23/10/2003 11:33:53
(la: Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident?)
Traiesc in Franta de patru ani .Am plecat din Romania in 99 cind , dupa ce mi-am terminat studiile , am realizat ca daca voi ramine in tara,pensiile parintilor mei nu imi vor ajunge sa platesc chiria unei garsoniere , undeva la marginea Bucuresti-ului ! Asa ca decizia a fost urgenta si clara ! PLEC !!!! Chiar daca inainte nu m-am gindit niciodata la aceasta varianta ! Cind m-am vazut cu diploma in mina am inceput sa imi caut un loc de munca ..... dar nu am gasit nimic ! Nici macar sperante nu erau !Nu mai era nimic roz ...ca pe vremea studentiei ...Nu am avut de ales ! Nu am plecat pentru ca am vrut ci pentru ca am fost obligata ...obligata de tot ce se intimpla in jurul meu . Si nu imi pare deloc rau ca am luat la momentul respectiv acea hotarire ! Daca as da timpul inapoi alegerea ar fu aceeasi!
Tot in Franta as ramine ....chiar cu un milion de euro in banca nu m-as intoarce in Romania !!!! De ce ???? Sint atitea de spus ....aici ma simt respectata , ma simt protejata ....toate sint altfel aici ...
Pacat ....mare pacat ....au plecat atit de multi din tara pentru ca nu au avut nici o speranta ca in Romania pot duce o viata decenta !!!!
Cine stie ?! Poate intr-o zi ....eeei, ...dar eu n-o sa mai apuc ziua aia !
Din cauza asta nu m-as mai intoarce in Romania chiar daca as avea muuuuulti bani.....prefer sa ii cheltuiesc aici !
Imi pare rau dar asta este realitatea !!!!
profesia = pasiune ??!! - de dorinsz la: 25/10/2003 16:44:47
(la: Practici profesia visata?)
Poate fi, in cel mai fericit caz, asa. Dar sa ne gandim putin, cand visam la o meserie? in copilarie...poate un copil sa viseze la o pasiune? Poate, de exemplu, sa viseze sa se faca "musafir", ca fiul meu la patru ani. Cand intr-adevar putem discerne (cu maturitate, nu cu betia tineretii) la o meserie, este de regula tarziu...am apucat pe un drum, ne complacem in aceasta pozitie, nu avem curaj sa o luam de la capat, si atunci cautam sa ne-mbatam cu apa rece, ca de fapt ne place ceea ce facem. Dar pana la urma este atat de important ceea ce facem, atata timp cand ne asigura un trai decent? Eu de exemplu m-am facut marinar; nu a fost unul din visele mele obsedante, dar intr-un concurs de imprejurari (alternativa dramatica -atunci- dupa admiterea ratata la facultate) am ajuns sa cunosc mai toata lumea (cate putin, e adevarat) si nu pot zice ca nu imi place. Plec, vin, ma despart de familie, ne regasim (cele mai frumoase momente) si uite asa trec anii si te intrebi: practici meseria visata? (o fi semn de batranete?) Va salut, Doru
Despre Dr. Vasile Andrei-pentru JCC - de RSI la: 05/11/2003 04:41:49
(la: Evreii si o manie curioasa..)
Urmatorul text este scris de Dr. Vasile Andrei ca raspuns la o acuzatie din cartea preotului Palaghita despre legiune, in care se afirma ca el ar fi avut un rol in executia rectorului Universitatii din Cluj, prof. Stefanescu Goanga:

http://www.google.com/search?q=cache:9lSGfSyT_x8J:www.miscarea-legionara.org/atitudini/palaghita.htm+%22Vasile+Andrei%22&hl=en&ie=UTF-8

PRECIZĂRI

In cartea sa, Garda de Fier, pagina 102, privind atentatul asupra rectorului Stefănescu-Goangă, părintele Palaghită pretinde că stie următoarele: Dr. Vasile Andrei, cel ce transmisese ordinul de executare al lui Stefănescu-Goangă, ar fi declarat odată la marginea unui pat de moarte! mai multor legionari prezenti:

"Imi simt constiinta încărcată că am contribuit si eu în parte la asasinarea Căpitanului prin faptul că am executat ordinul lui Sima de a săvârsi atentatul împotriva lui Stefănescu-Goangă. La două zile după atentat s-a primit un alt ordin de la Sima în care revenea asupra primului său ordin."

Am fost printre cei ce se aflau în centrul evenimentelor consumate în toamna anului 1938 în Cluj. Doresc să las deci celor ce vor scrie odată istoria greu încercatei dar martirei - noastre Miscări Legionare, o mărturisire reală a evenimentelor de atunci. Această precizare a fost impusă si prin nerusinarea câtorva intrusi în rândurile noastre, intrusii care speculând naivitatea unor camarazi mai tineri caută să-si clădească astăzi - pe lasitatea lor proprie de atunci si pe jertfa neprecupetită a atâtor dragi camarazi -monumente de eroică cumintenie si un mare orizont politic.

Afirmatiile acestui "preot ortodox" sunt si inventate si tendentioase. Declar deci:

1) Nu am făcut niciodată pretinsa mărturisire la marginea unui pat de moarte.

2) Nu am primit si nu am transmis nici un ordin privind executarea rectorului Stefănescu-Goangă, eu fiind arestat încă din ziua de 17 noiembrie 1938 si detinut la închisoarea militară din Cluj.

3) De cele ce aveau să se întâmple pe ziua de 27 noiembrie 1938 am fost instiintat cu o zi înainte la vorbitor de camaradul Aurel Lăscăianu, unul dintre cei doi studenti care urmau să pedepsească a doua zi pe Stefănescu-Goangă. Singurul din cei 75 de camarazi cu care împărteam celula închisorii, doctorului Victor Apostolescu i-am povestit cele ce aveau să se întâmple afară. Au urmat cele cunoscute.

4) Peste o săptămână este adus în celula noastră prof. Gheorghe Veres care mi-a afirmat că doctorul Vucu, trimis special din Bucuresti cu ordinul ca executarea lui Stefănescu-Goangă să nu aibă loc, ar fi ajuns prea târziu la Cluj.

5) Studentul în filozofie Ion Pop, principalul factor al actiunii de pedepsire a lui Stefănescu-Goangă, mi-a mărturisit în decursul lunilor petrecute împreună în celula sa, de condamnat la moarte următoarele:

Pe Stefănescu-Goangă era hotărât să-l pedepsească cu mult înainte si că actiunea lui a coincis numai cu dorinta de pedepsire hotărâtă de superiorii săi si că această dorintă proprie nu a fost nici influentată si nici determinată de acest ordin. El ar fi făcut această datorie către sufletul tineretului ardelean si într-un fel si în altul. Ambii fii de tărani modesti, dar mândri, crescuti la poalele istoricului munte Bobâlna, judetul Somes, nu si-au închipuit niciodată să vadă în fruntea celei mai sfinte institutii nationale, de formare a spiritualitătii tineretului român, o imoralitate si o rusine natională, acela care era Stefănescu-Goangă. De aici hotărârea de a-l elimina.

"Noi, ardelenii - spunea Ion Pop... Am rezistat 1000 de ani robiei maghiare pentru că sufletul ne-a fost atât de curat, cugetul nostru atât de nepătat si credinta în valorile morale ale neamului atât de nezdruncinată. Astfel că tolerarea lui Stefănescu-Goangă, această concretizare a celei mai triviale imoralităti de atunci cultivată, neatinsă, inamovibilă, însemna o renuntare si o uitare a curăteniei celor peste 1000 de ani de nădejdi si chin".

6) Tin să amintesc mai departe că eliminarea lui Stefănescu-Goangă din fruntea Universitătii din Cluj a fost un imperativ pentru studentimea clujeană care a preocupat cugetele si constiinta tineretului universitar în tot decursul anilor 1930-1938 si că problema rezolvării lui s-a pus în diferite momente, încă cu mult înainte de 27 noiembrie 1938.

Vasile Andrei

Din examinarea acestui document rezultă următoarele constatări:
1-metoda "democratica" ale legionarilor de a combate adversarii-asasinatul;
2-Vaslie Andrei a stiut cu 24 de ore inainte de planul de asasinare a profesorului Stefanesu Goanga si nu a facut nimic sa opreasca executia;
3-justifica executarea profesorului Stefanescu Goanga
Consider acest material foarte ilustrativ privind activitatile miscarii legionare si nu mai adaug nici un comentariu. Q.E.D.

Daca sunt angajator si caut m - de Alice la: 18/11/2003 11:58:18
(la: Angajarea conditionata de un test de sarcina obligatoriu...)
Daca sunt angajator si caut mana de lucru, atunci nu vad de ce-as angaja o femeie insarcinata...pentru ca dupa patru luni sa-ncep alte interviuri pentru acelasi job? Alt timp pierdut, alte cheltuieli, basca respectivul concediu de maternitate!

Daca sunt femeie insarcinata si n-am de lucru (am avut timp sa raman gravida, bag sama, dar n-a fost chip sa-mi gasesc de munca!)s-ar putea sa fiu nitzel inconstienta: daca nu gasesc nimic si n-am cu ce sa-mi cresc progenitura?
O femeie insarcinata are nevoie de tratament special (si nu-i vorba de medicamente si vizite la doctor!), daca nu vrea sa nasca doamne-fereste, ciudatzei...Un job nou e cauza de stress major, de munca-n plus...risc de-avort!

S-ar putea zic, lejer sarcastica, ca angajatorii sa le faca un bine femeilor insarcinate...

Apropape-am glumit ):, dar cred cu sinceritate ca nu-i bine sa privim problema din singura perspectiva a femeii, vezi doamne, defavorizate.

Si mai cred ca "emanciparea femeii" deja s-a produs (de altfel, e doar o problema de educatie)...poti face ce vrei si in Romania - nu te scoate in decor decat propria incapacitate de adaptare.
Limba Germana - de SB_one la: 01/12/2003 14:11:57
(la: Lectia de limba franceza)
> Limba germana este simpla.

O persoana cunoscatoare a limbii latine, si obisnuita cu declinarile, o invata fara mari dificultati. Acest lucru,de altfel, este mentionat de profesorii de germana la inceputul fiecarui ciclu de studii. Apoi se incepe cu studiul unor der, die, das, den, des, dem etc.
> > si din nou se reaminteste ca tot restul este de o logica dezarmanta.

>Ca sa ilustram ceea ce tocmai am afirmat, sa luam un exemplu practic. Pentru inceput, cumparati Cartea de Limba Germana. Este un volum minunat, cu coperti cartonate, publicat la Dortmund si care povesteste despre obiceiurile Hotentotilor (auf Deutsch : Hottentotten).
In carte se povesteste cum cangurii (Beutelratten) sunt prinsi si inchisi in custi (Kotter), acoperite cu o tesatura (Lattengitter) care sa-i fereasca de ploi.
> > Aceste custi se numesc in germana "custi acoperite cu pinza" (
> > Lattengitterkotter) si atunci cind contin un cangur, ele sunt numite
> > Lattengitterkotterbeutelratten. Intr-o zi Hotentotii au arestat un
>asasin
> > (Attentater), acuzat ca ar fi omorit o mama (Mutter) Hotentota
> > (Hottentottenmutter), avind un fiu cam prostut si bilbiit
>(Stottertrottel).
> > O astfel de femeie se numeste in germana
>Hottentottenstottertrottelmutter
> > iar asasinul ei este un Hottentottenstottertrottelmutterattentater.
>Potera
> > captureaza asasinul si il inchide provizoriu intr-o cusca pentru
>canguri
> > (Beutelrattenlattengitterkotter), dar captivul evadeaza. Imediat, toti
>
> > pleaca in cautarea fugarului, si deodata, un razboinic Hotentot se
>intoarce
> > strigind: - Am prins asasinul (Attentater)! - Da? care?, intreaba
>seful de
> > trib. - Pe Lattengitterkotterbeutelratterattentater, raspunde
>razboinicul. -
> > Cum adica, asasinul din cusca de canguri acoperita cu pinza? intreaba
>seful
> > Hotentotilor. - Pai, -raspunde bastinasul- pe
> > Hottentottenstottertrottelmutterattentater. (Asasinul mamei hotentote
>a
> > copilului prostut si bilbiit). - A, asa, da! raspune seful
>Hotentotilor.
> > Puteai sa zici de la inceput ca l-ai prins pe:
> > Hottentottenstottertrottelmutterlattengitterkotter-beut
>elrattenattentater.
> > Dupa cum vedeti, limba germana este o limba simpla. Trebuie sa aveti
>doar un
> > pic de bunavointa...

> > P.S. acesta nu e cel mai lung substantiv din limba germana, exista unele de lungime 90 litere.


#5710 (raspuns la: #3313) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
La o cautare pe "Google" il g - de Ingrid la: 10/12/2003 15:50:10
(la: www.romanialibera.com=Stefan Niculescu-Maier)
La o cautare pe "Google" il gasesc ca :

Mr. Stefan Niculescu Maier; Mrs. Dorotea Niculescu Maier
Second Secretary (Press & Science)


cand Mircea Geoana era:

His Excellency Mircea Dan Geoana; Mrs. Mihaela Geoana
Ambassador Extraordinary & Plenipotentiary


in USA.Asta insemna 1996.

#6399 (raspuns la: #6392) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
La hotelurile Formule 1 se po - de Daniel Racovitan la: 15/12/2003 03:25:13
(la: Metroul treisprezece.)
La hotelurile Formule 1 se poate sta in conditii decente si relativ ieftin.

Poti rezerva online (si e chiar indicat s-o faci din vreme, ca sunt solicitati):
http://www.hotelformule1.com/formule1/index.html

Despre restaurante: evita cu orice pret restaurantele din zonele prea turistice, gen Quartier Latin, unde serviciile sunt execrabile, fiindca proprietarii stiu ca oricum vor avea clienti, si nu le mai pasa. Cauta un bistrou mai spre marginea orasului. Exista la buralisti o cartulie, "Paris pas cher" unde ai adrese de resto-uri dragute si nu foarte scumpe, si vei gasi si unul cu specific francez.
Principiul cel sanatos e "daca vezi multi turisti atunci evita-l" :)

Ia-ti o harta buna. Nu folosi hartile gratuite pe care le gasesti peste tot, fiindca sunt putin detaliate si prost facute. Ia-ti o harta Michelin, costa vreo 10 euro dar merita, este detaliata pana si cea mai mica straduta. Gasesti in principiu la orice buralist sau in librarii.
#6575 (raspuns la: #6536) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dragute semnele de intrebare. - de (anonim) la: 19/12/2003 14:04:48
(la: Romani in strainatate)
Dragute semnele de intrebare....dar vezi tu ca Vest nu este totdeauna egal cu Germania! Am copilarit si am mers la scoala printre sasi, intr-o urbe jumate germana, si am avut norocul unei educatii deosebite pentru timpurile alea...nu pot sa zic ca i-am iubit dar am incercat sa iau lucrurile bune de la ei...
Nu am plecat in Germania (chiar daca mi-ar fi fost foarte usor - limba, obiceiurile etc.)si nu regret, am rude si prieteni, sasi si romani care dupa ani si ani nu se acomodeaza....am ales o tara latina ca sa ramin un pic legat de lumea unde m-am nascut !
Am incercat sa fac exact ceea ce-mi place si mai ales cum imi place....a fost greu, nu stiu daca as mai avea curajul sa o iau de la capat...dar mi-au trebuit vreo 10-12 ani sa ajung la ceea ce fac...si nu ma pling si ma gindesc la tara de unde am plecat si imi dau tot mai mult seama ca acolo sint acum....un strain !
Tot ce m-au invatat cind eram mic aplic doar acum....si merge al dracului de bine !
Iar chestia cu ajutat parinti, frati etc...o cunosc din copilarie, cind asteptam cu nerabdare rudele de SUS....care ne aduceau ciocolata si jeans....
Asta este...nu putem toti suporta viata din Ro, incercam fiecare ceva ...dupa numarul de neuroni...si sintem fericiti cind reusim un pic...asta este OMUL, un animal care cauta un os mai mare si mai frumos !
#6972 (raspuns la: #6968) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Destinul unui exilat: Mihail Dim. Sturdza - de ARLEKYN la: 20/12/2003 09:11:18
(la: Romani in strainatate)
Destinul unui exilat: Mihail Dim. Sturdza

- De la ministerul de Externe francez la Europa Libera

Stranepot al domnitorului Moldovei, Mihail Sturdza (1834-1849), Mihail Dim. Sturdza inainte sa emigreze in Occident a trecut prin inchisorile si lagarele de munca comuniste. Diplomat al Institutului de Stiinte Politice din Paris, angajat al Departamentului de Schimburi Culturale si Stiintifice de la Ministerul de Externe al Frantei, interpret oficial pentru limba romana al presedintilor Frantei, redactor politic la Departamentul Roman al Institutului de Cercetari al postului de radio Europa Libera. Cunoscut si apreciat istoric, autor a zeci de studii publicate in prestigioase reviste din Occident, autorul monumentalei lucrari Dictionnaire Historique et Généalogique des Grandes Familles de Grèce, d'Albanie et de Constantinople, Paris, 1983.


M-am nascut la Bucuresti, in 1934, unde locuia familia mamei mele, intr-o familie socotita de vita veche si cit se poate de mosiereasca. Familia tatalui meu locuia la Iasi unde mi-am petrecut toata copilaria, pina la spargerea frontului in 1944, cind ne-am mutat cu totii definitiv la Bucuresti. Clasele primare le-am facut la Iasi, liceul l-am facut la „Dimitrie Cantemir", la Bucuresti, de la prima pina la ultima clasa. Doua saptamini dupa darea bacalaureatului am fost arestat sub acuzatia de a nu fi denuntat un complot care de fapt nu exista. Eram cel mai batrin din lot, aveam 17 ani, cel mai tinar avea 15 ani. Eram patru fete si vreo 10 baieti. Unii dintre noi au fost eliberati dupa trei luni de ancheta, ceilalti am fost dusi, dupa interogatoriile care au durat o luna la Rahova, la fortul Jilava, unde am stat trei luni. La Jilava am stat pina in noiembrie '52. De acolo ne-au despartit. Eu am fost trimis mai intii in lagarul de triaj si iarasi de foame de la Ghencea, apoi la Bicaz, la lagarul de munca fortata. Se construia acolo barajul pe Bistrita. Eram daca nu cel mai tinar, in orice caz printre cei cinci sau sase detinuti politici cei mai tineri ai acestui lagar, unde, de altfel, chiar dupa conventiile internationale nu ar fi trebuit sa ne aflam, conventiile aparind pe minori de rigorile muncii fortate. Am fost condamnat la trei ani de pedeapsa administrativa. Pedeapsa administrativa insemna sederea - fara condamnare in urma unui proces - in inchisori si lagare de munca la fel cu condamnatii politici, osinditi la tot felul de pedepse, in functie de vina care li se imputa. Dar ce importanta avea asta pentru Securitate, sa fii sau sa nu fii vinovat? Faceam parte dintr-o clasa sociala care trebuia distrusa. Au fost si perioade cind in acelasi lagar erau si detinuti de drept comun. Dupa Bicaz, din '53 pina in '54 ne-au dus in alt lagar de munca cu un regim mai usor - Stalin murise, ne-au transferat la Onesti, de unde am fost eliberat nu dupa trei ani, ci dupa 22 de luni, in noaptea de 30 aprilie spre 1 mai 1954. Am debarcat in Gara de Nord, cu un bilet de drum, dat de directia Penitenciarelor, in ziua cind la Bucuresti se serba ziua muncii, 1 mai, si tot orasul era mobilizat la defilare. In toamna anului 1954, urmind sfatul unui fost coleg de liceu, m-am inscris la examenele de la facultatea de filologie, presupunindu-se ca la sectia de italiana as fi avut mai multe sanse de a fi admis decit la istorie, din cauza, natural, a dosarului meu, al unuia cu origine nesanatoasa. Preocuparile mele ma duceau spre istorie. La toate facultatile erau vizite de prezentare a institutiei. La istorie a venit sa ne arate facultatea insusi profesorul Andrei Otetea, caruia m-am adresat spunindu-mi numele. Si intrebindu-l daca ma sfatuieste sa dau examen la istorie mi-a raspuns discret, dar ferm, ca acolo n-as avea nici o sansa. M-a sfatuit sa-mi incerc norocul in alta parte. Am fost admis la filologie, unde am urmat cursurile in mod normal. Au fost citeva arestari, dar putine, si la Facultatea de Filologie in momentul revolutiei maghiare din 1956, dat fiind ca studentii de la filologie au fost mai moderati, nu si-au manifestat entuziasmul ca la alte facultati. La sfirsitul studiilor era instituita o comisie de repartizare la locurile de munca, compusa din studentii cei mai meritorii din punct de vedere al convingerilor politice. Seful acestei comisii, nu-i voi da numele, este un personaj astazi extrem de important in fruntea Academiei Romane. Atunci era un tinar activist de partid extrem de vehement si chiar violent in limbaj. Am fost repartizat ca profesor de muzica, intr-un sat de linga Oradea Mare, unde ducindu-ma am obtinut pe loc o hirtie din care reiesea ca ei n-au nevoie de profesori de muzica. Am revenit la Bucuresti, unde dupa trei luni am gasit un post de invatator in comuna Mereni, judetul Vlasca, nu departe de gara Videle. Traiectul il faceam cu trenul, luni dimineata plecam, vineri dupa-masa reveneam la Bucuresti. In acea vreme, adica in 1961, se manifesta un anumit dezghet politic in tara, incepusera legaturile cu firmele occidentale, intreprinderile industriale romanesti aveau nevoie de traducatori. Cunosteam franceza, cunosteam engleza, m-am angajat la Iprochim, un institut de proiectari tehnice. Rusa n-am invatat, dupa cum n-a invatat-o nimeni dintre colegii mei, in decursul anilor in care a fost impus studiul acestei limbi in licee. M-am familiarizat destul de repede cu traducerile tehnice care erau extrem de bine platite. Eram platit cu 1500 de lei pe luna. Lucram cu alti doi colegi de facultate, pe care eu i-am adus, nici ei nu gasisera de lucru. Unul era Sorin Marculescu, astazi director adjunct la Editura Humanitas, care a reusit destul de repede sa scape de traducerile tehnice pentru care nu avea nici un fel de aplecare, celalalt coleg a fost Mihai Gramatopol, elenist, latinist, pe care o moarte timpurie l-a rapit nu demult dintre noi. Cu ei am ramas prieten de atuncea, ne facusem si serviciul militar impreuna. Avusesem la filologie un grup de prieteni din care mai facea parte Serban Stati, ajuns mai tirziu ambasador la Roma, Radu Niculescu, un filolog de foarte bun nivel care a murit tragic, Sorin Alexandrescu, pe care toata lumea il cunoaste, mai intii profesor universitar in Olanda, astazi revenit in tara, foarte activ in mediile culturale si editoriale.
Dupa 1948, aproape toti membrii familiei mele trecusera prin inchisori. Bunica din partea tatei si mama mea, de exemplu, fusesera acuzate de spionaj in favoarea englezilor, dat fiind ca, foste proprietare de paduri, avusesera niste contracte, pe vremuri, cu firme englezesti care cumparau cherestea. Acele contracte au fost descoperite de Securitate si trebuia sa se fabrice ceva, de exemplu spionaj pentru Anglia, cu bunica, cu mama, cu un intreg lot de fosti negustori de cherestea din Galati, de fabricanti de lemnarie, din Piatra Neamt, de fosti generali mosieri care trebuiau cu totii sa faca parte din acele inscenari judiciare atit de frecvente pe vremea comunismului. Din lipsa de probe, tot lotul a fost totusi eliberat dupa noua luni. Patru ani mai tirziu, in 1957, bunica mea, a reusit sa fie scoasa din Romania de niste rude de-ale ei din Grecia. Au urmat tot pe aceiasi cale sora mea, apoi o sora a mamei cu sotul ei si doi copii. In urma unei interventii venite din Franta, a plecat si matusa mea Elena Bratianu, vaduva lui Gheorghe Bratianu, ucis in temnita de la Sighet. In sfirsit in 1963, in decembrie, am plecat si eu, fiind obligat atunci sa renunt la cetatenie.

- Cum se pleca in acei ani?

In acei ani nu se pleca, de regula, decit cu mari greutati, clandestin, incepind din 1947, de la inceputul anului 47, cind lumea, mai ales burghezia si-a dat seama ca situatia era fara scapare, se pleca foarte greu cu forme legale, plecau cu forme legale pe atunci evreii, pentru ca era politica statului roman de a favoriza plecarea evreilor. Germanii, cealalta mare minoritate etnica nu puteau pleca.... erau deportati in tot felul de locuri indepartate. Se pleca extrem de greu prin legaturi foarte sus puse, pe care unii, foarte putini, le aveau printre responsabilii comunisti de mare influenta. Cazurile acestea erau foarte rare. In schimb, se fugea. Cum se fugea? Cei tineri treceau Dunarea inot. Era foarte riscant. Unii au fost prinsi si impuscati la granita. Altii erau prinsi in Iugoslavia si internati in lagare, dar nu erau returnati spre Romania, date fiind proastele relatii care existau intre statele Cominformului si Iugoslavia lui Tito. Altii erau intorsi de Iugoslavia in Bulgaria, unde erau internati in alte lagare. Cunosc cazuri, unde cei arestati in Iugoslavia au reusit sa scape vorbind doar frantuzeste, pretinzind ca erau francezi. Exceptind legionarii care fugisera intre 1941 si '44 in Germania sau Spania.... din acele categorii de fugari faceau parte atunci, in 1947-48, mai ales fostele cadre politice ale Romaniei Mari, oameni maturi, casatoriti. Pentru ei o fuga peste granita se facea cu riscul vietii, trebuiau luate si nevestele, multi au fost prinsi pentru ca trageau dupa ei valize noaptea, prin paduri. Granitele erau foarte pazite, dupa 1949 devenisera impermeabile,.... au mai fost citeva cazuri, putine dar spectaculoase, de fuga cu barcile pe Marea Neagra spre Turcia, iarasi foarte periculos, dupa aceia nu s-a mai plecat pina in 57, cind plecarea bunicii mele, atunci in virsta de peste 70 de ani si dupa aproape un an de puscarie, a constituit un fel de eveniment. Spun „un fel de eveniment" pentru ca in primele doua decenii de dupa Primul Razboi mondial bunica mea, Olga Sturdza, fusese Presedinta Societatii de Ajutorare a Orfanilor de Razboi, o asociatie caritabila careia ii donase si o mosie de linga Iasi, la Miroslava. Asociatia organiza camine, scoli profesionale pentru acei orfani. Bunica mea fusese o personalitate cunoscuta a Iasului, arestind-o Securitatea se gindise sa faca din ea o veriga a unui posibil proces de spionaj, la un capat societatea de cherestea de la Londra, adica imperialistii englezi, la celalalt capat generalii romani pe care bunica mea ii cunoscuse, adica tradatorii si mosierii. Numai ca multi dintre acei generali nu mai traiau, dupa cum si Societatea de cherestea imperialista nu mai exista. Securitatea a renuntat la inteligentul proiect. Dupa aceia, incetul cu incetul au reusit sa mai plece cite unii legal, pina cind prin 1965-66 au inceput sa se inmulteasca plecarile, obtinute foarte greu, dar totusi aprobate in cele din urma, datorita politicii guvernului comunist, care impingea fosta burghezie, intelectualii vechiului regim, peste granite. Fosta burghezie a oraselor, caci pentru chiaburi sau elementele anticomuniste de la sate nu exista nici o poarta de scapare.

- Si totusi, dupa '58, nu apare posibilitatea rascumparii, dupa ce la Londra s-a incheiat un aranjament intre Jakober, un controversat om de afaceri britanic, si seful rezidentei Romaniei de la Londra, Gheorghe Marcu?

Au existat cazuri foarte cunoscute dar si foarte putine, pentru ca ele erau negociate pe sume mari, intre 5 si 25 de mii de dolari de persoana. Ceea ce era foarte mult. Si azi e mult, dar atunci era ceva inaccesibil pentru pungile romanesti. Plateau rudele sau prietenii din strainatate. Si in cazul meu, care am plecat in decembrie 1963, deci si in cazul meu au fost duse din 1961 diferite tatonari din partea familiei mele din strainatate, atit familia mea romana cit si rude straine, pentru a se vedea daca prin Jakober nu se putea plati acea suma. Mergea greu, filiera cerea discretie. Cred ca s-ar fi definitivat negocierea daca nu ar fi intervenit o ruda de-a mea din Grecia, fosta personalitate politica, om batrin atuncea, dar care a vorbit direct cu ambasadorul roman la Atena. Asa ca am plecat fara ca formalitatile sa necesiteze vreo cheltuiala. Despre Jakober se vorbea mult. Dar cred ca relativ putina lume, poate nici 50 de cazuri, a trecut prin aceasta filiera. Nu stiu in ce masura Jakober era sau nu un om controversat. Nu stiu pe nimeni care sa-l fi cunoscut personal. Era un om de afaceri. Cred ca stia si romaneste. Intermediul sau roman, acum mi-am amintit, imi iesise complet din memorie, a fost generalul Marcu, de la Securitate bineinteles. Cazuri putine, dar care au avut parte mai tirziu de multa publicitate. Dupa aceia au inceput sutele, apoi miile de plecari pe cale legala, un adevarat exod, cu multe tracasari, cu formalitati nesfirsite, cu abandonarea locuintelor prin intelegeri oculte cu ofiterii care eliberau pasapoartele si care beneficiau deseori de predarea locuintelor pentru ei sau rudele lor sau prietenii lor. Cu cit se pleca mai mult, cu atit se lasau locuri si bunuri mai multe pentru oamenii regimului.

- Ati ajuns in Grecia?

Am ajuns in Grecia, unde am stat foarte putin, doua luni. La inceput am fost foarte impresionat de libertatea care domnea in Grecia, de faptul ca Grecia inainte de razboi fusese o tara saraca, mult mai saraca decit Romania, iar acum in '63 gaseam o tara prospera, unde totusi influenta partidului comunist era inca foarte mare. O tara care se refacea dupa grozaviile razboiului civil din anii 1947-52, si care nu-si revenise complet. Insa era o tara al carei progres economic era impresionant, rezultat, printre altele, al planului Marshall. N-am ramas acolo pentru ca nu cunosteam limba si toata lumea imi dadea sfatul sa plec in adevaratul occident, care pentru majoritatea romanilor era compus mai ales de Franta. Am plecat in Franta unde am lasat deoparte toate pretentiile legate de educatie si de studii si mi-am spus ca trebuie sa ma angajez acolo unde voi gasi de lucru, urmind ca pe parcurs sa studiez si alte posibilitati mai conforme cu preferintele sau cu pregatirea mea. Am fost anuntat ca la serviciile tehnice ale uzinelor Renault, birourile de proiectare cautau traducatori de engleza,.... am intrat deci ca traducator tehnic la proiectare, la Renault. Uzinele de automobile Renault erau un celebru bastion al partidului comunist francez. Sosirea mea acolo, venind dintr-o republica populara si socialista a constituit la inceput o curiozitate. Veneau multi sa ma vada ca sa auda, credeau ei, niste povesti entuziaste despre gloriosul regim comunist si zorile luminoase de dupa ceea ce noi romanii numeam Cortina de Fier si ceea ce francezii comunisti, care erau foarte numerosi si nu apartineau numai clasei muncitoare, considerau ca preludiul raiului pe pamint. Am fost foarte prost vazut, pentru ca relatarile mele despre inchisori, despre saracie, colectivizarea fortata, despre cozile la alimente i-au deceptionat intr-atit incit am fost considerat un personaj care n-avea ce cauta la Renault. Francezii au un spirit tolerant, dar am avut de nenumarate ori ocazia sa aud din partea lor observatia ca ce s-a intimplat in Romania este imposibil sa se intimple si in Franta pentru ca „noi n-o sa ne lasam dusi de nas", asa ziceau francezii. Pentru ei instaurarea unei dictaturi era un fel de pacaleala careia ii cadeau victime doar prostii. Francezii fiind prin autodefinitie inteligenti nu erau sa se lase dusi de nas de comunisti, vor sti ei foarte bine sa-i faca fata.

- Nu era socant pentru dumneavoastra, venind dintr-o tara comunista, unde majoritatea celor care nu erau incadrati in sistem erau anticomunisti, ... bine anticomunisti in tacere, asta dupa ce au fost anticomunisti cu arma in mina,... si sa nimeriti intr-o tara libera cu multi simpatizanti comunisti?

Francezul este ceea ce numim noi frondeur, e contra autoritatii si mai ales e contra autoritatii de dreapta. Atunci Franta era condusa de generalul de Gaulle, o personalitate foarte autoritara, de militar, care ducea natural o politica conservatoare, calificata drept fascista de cercurile de stinga din Franta si de catre partidele comuniste din Europa de Est si bineinteles mai exista atunci, acum 40 de ani, o clasa muncitoare care acum a disparut. In Occident astazi nu mai exista clasa muncitoare, exista o mica burghezie si cei care mai lucreaza ca muncitori, lucreaza ca muncitori calificati, nu mai au miinile minjite de ulei, lucreaza la masini perfectionate, se respecta programele de opt ore, pleaca in vacanta peste mari si tari,.... nu se mai poate vorbi azi de clasa muncitoare sau de mentalitate proletara. Dar in anii '60 ideologia si propaganda de stinga erau foarte active, de aceea pentru toate cercurile acestea, ce-si ziceau progresiste, o critica a comunismului era prost vazuta, ba chiar o dovada de primitivism. Se cunoaste reactia lui Jean Paul Sartre, dascalul stingismului, care, in momentul dezvaluirii crimelor staliniste de catre insusi Hrusciov, a fost de parere ca ziarele de stinga franceze sa vorbeasca cit mai putin de aceste crime ca sa, si aici citez, sa nu-i deceptionam pe muncitorii uzinelor Renault. Or, eu tocmai la uzinele Renault nimerisem. O serie de cadre, ingineri, medici, mai ales cei care venisera din Algeria din cauza razboiului colonial erau si ei anticomunisti dar n-o spuneau pe fata, erau prietenosi fata de mine, dar fara ostentatie.

- Care au fost primele impresii despre emigratia romanesca din Franta?

Primele contacte cu emigratia romaneasca au fost intimplatoare si nu le-am cautat. Vedeam romani, dar nu-i cautam cu dinadinsul. Ma duceam de citeva ori pe an la biserica romana din strada Jean de Bauvais, un mare centru al emigratiei. Acolo domnea preotul Boldeanu, fost legionar, lucru de care nu se prea vorbea. Ca persoana era foarte bonom si foarte accesibil. La biserica faceai cunostinte de tot felul. Bineinteles erau reprezentate acolo toate curentele emigratiei de la legionari pina la simpli tarani, fugari economici. Cind am venit la Paris era in toi procesul de calomnie deschis impotriva lui Constantin Virgil Gheorghiu, celebrul autor al unui roman de mare succes atunci, Ora 25, un roman de fictiune si cu o actiune cu totul inventata, al carui succes poate ca n-a fost chiar pe masura succesului altui roman inventat, Kaputt, al lui Malaparte. Constantin Virgil Gheorghiu intr-un alt roman al sau foloseste numele unui fictiv criminal de razboi pe care-l chema Rosetti, eu cred ca n-a facut-o dinadins. Niste membri ai familiei Rosetti aflati in Franta l-au dat in judecata. In proces a fost amestecata ca martor si Monica Lovinescu nu-mi mai amintesc daca si Virgil Ierunca. In fine a fost unul din procesele de senzatie. Tot in legatura cu emigratia se mai vorbea inca de atacul asupra Legatiei romane de la Berna, spre a se dovedi ca anumite cercuri sint sau nu sint infiltrate de securitate. Dupa atitia ani pot spune lucrurilor pe nume, n-am vrut sa fiu implicat prea de-aproape in conflictele si disensiunile emigratiei romane - cam identice cu cele care ravaseau toate emigratiile, compuse din oameni, care desigur doreau binele tarii, dar care, mai ales cei in virsta, nu aveau nici un fel de mijloace de a influenta guvernele occidentale sau opinia publica. Accesul la ziarele occidentale era daca nu oprit in orice caz foarte dificil. Unii erau prea vehementi, altii repetau la infinit tot felul de versiuni despre totalitarism care nu interesau Occidentul. Multi dintre cei tineri isi cautau un rost, cautau sa-si cistige existenta altfel decit pritocind la infinit niste resentimente care de fapt nu interesau mediile oficiale.

- Cum era structurata politic, profesional emigratia? Erau si membri ai partidelor politice care aveau grupul lor de admiratori...

Da, da... mai erau inca prezenti pe scena emigratiei romane oameni politici de suprafata. Generalul Radescu murise, dar mai traiau Gafencu, Alexandru Cretianu, Visoianu, Mihai Farcasanu, erau anumite poluri, personalitati discutate mai mult sau mai putin critic, care reprezentau Romania de dinainte de razboi, o Romanie pe cale de disparitie violenta. Se editau ziare. Comitetul National Roman scotea La Nation Roumaine, exista un ziarist evreu, René Théo, care scotea o gazeta sapirografiata foarte bine documentata, citeodata de scandal, dar nu de santaj, cum afirma astazi unii, care se numea B.I.R.E., Buletinul de informare al romanilor din exil, vreme de multi ani singura sursa de informare a diasporei romane. Emigratia era indusmanita. Erau legionarii, putini, dar activi, care nu puteau ierta regelui Mihai lovitura de stat de la 23 august. Existau citeva foste cadre ale partidelor liberal si national-taranesc cu oameni in virsta, mai degraba niste supravietuitori ai unui trecut care nu mai spunea mare lucru tinerilor, si apoi erau diferite organizatii de fosti militari.... era colonelul Emilian, care scotea ziarul Stindardul in Germania, ziar si mai virulent anticomunist decit B.I.R.E.. Sa nu-l uit pe Pamfil Seicaru... un ziarist curajos, dar pe care exilul nu-l iubea.

- De ce evitati contactul cu romanii din emigratie? S-a intimplat vreun incident anume? Sau pur si simplu va cautati un rost acolo si evitati gilceava.

Asa cum spuneti evitam gilceava. Mi-am dat seama ca a fi implicat prea mult in toate disensiunile acelea ridica un grup intreg impotriva ta. Prin simplul fapt ca esti vazut cu unii si nu esti vazut cu altii provoaca comentarii si iti aprinzi in cap niste probleme de care nu ai nevoie. In al doilea rind, tonul pe care se desfasurau aceste polemici in sinul emigratiei veneau de la niste oameni care n-aveau altceva de facut decit sa vorbeasca la infinit despre ce-ar face ei in caz ca ar cadea comunistii de la putere. Prea multe atacuri la persoana, o specialitate dimboviteana, atunci ca si acum. In al treilea rind, se stia ca exilul era infiltrat de informatori ai Securitatii, unul era chiar o printesa cu nume fanariot, si ca prin diferite mijloace de santaj fusesera recrutate anumite personalitati din emigratie. Unul din primele cazuri a fost acela a trei-patru persoane care plecasera cu regele dupa ce a abdicat, personal de serviciu, devotati regelui, dar familiile lor ramasesera in tara si au fost foarte repede obligati sa dea informatii Securitatii despre ceea ce se intimpla in locuinta regelui. Bineinteles, lucrul s-a aflat si ei au fost concediati. Mai tirziu a aparut un caz foarte mediatizat, al profesorului Virgil Veniamin, unul din directorii Fundatiei Culturale Carol I de la Paris, despre care s-a dovedit ca avind familia ramasa in tara a fost santajat de Securitate si obligat sa dea informatii. Acuma, ce informatii putea sa dea altele decit ca in ziua cutare un comitet roman de nuanta politica cutare se intrunea in sala cutare ca sa discute diferite probleme anticomuniste? Evident, stirea era vitala pentru Securitatea romana compusa din atitia oameni, foarte bine platiti ca sa asculte dupa usi si sa nu faca nimic altceva, de altfel rapoartele care s-au publicat in ultimii ani arata cit de prost informati si cit de deficienti din punct de vedere politic si cultural erau acei ofiteri carora le lipseau posibilitatile intelectuale spre a-si mobila rapoartele pe care le furnizau Bucurestiului. Un al patrulea motiv care nu m-a impins spre o deosebita implicare in zbuciumul emigratiei a fost ca m-am casatorit, traind de atunci, mai ales, in mijlocul unei familii franceze si al unui anturaj francez. Continuam sa vad romani, rude, citiva intelectuali din emigratie, participam la reuniunile redactiei periodicului Revue des Etudes Roumaines, citeam publicatiile diasporei. Dar sterilele controverse politice nu ma interesau. Legatura afectiva cu tara pierduta era pastrata de mine vie mai ales datorita studiilor istorice prin bibliotecile din Paris sau Londra.

- Cum a evoluat cariera dumneavoastra in Franta?

- Mi-am dat demisia din uzinele Renault dupa ce am gasit un alt post de traducator la o intreprindere de calculatoare, din centrul Parisului, o industrie aflata atunci la debuturile ei. Meseria aceea nu mi-a placut deloc. Nu sint facut pentru lucruri tehnice, nici pentru matematici. Printr-o coincidenta, am fost intrebat in martie 1968 daca-l pot insoti ca interpret pe generalul de Gaulle in vizita oficiala pe care urma sa o faca in Romania peste doua luni. Faptul ca alegerea serviciilor de protocol de la ministerul de Externe a cazut asupra mea se datoreste unei intimplari. Persoana care in mod normal ar fi trebuit sa-l insoteasca pe generalul de Gaulle a fost doamna Sanda Stolojan, pe care o cunosteam de mult, si de care continua sa ma lege o veche prietenie. Dar pentru generalul de Gaulle, d-na Stolojan avea un mare defect, era femeie. Sa explic: Generalul fiind un om inalt si impunator, cu o voce de militar si gesturi de actor era de parere ca linga el ar fi trebuit sa fie prezent un interpret barbat. Atunci, pentru ca d-na Stolojan sa nu fie sanctionata pentru ca nu era barbat, s-a decis sa fie prezenta la acele discutii dintre de Gaulle si Ceausescu care nu aveau loc in public. Pentru aparitiile in public ale generalului s-a socotit ca ma potriveam mai bine, fiind si eu inalt. Nu stiam atunci ca as poseda calitatile necesare pentru a fi un bun interpret al generalului de Gaulle, care era un om intimidant. Astfel incit am fost angajat sa fac, la inceputul misiunii, cercetari de biblioteca pentru a pregati discursurile generalului de Gaulle. Discursurile propriu-zise i le pregateau serviciile Presedintiei pe baza unei documentari istorice pe care am furnizat-o eu, documentarea asupra politicii prezente fiind, natural, data de serviciile ambasadei franceze de la Bucuresti. Discursurile erau intotdeauna, la cererea partii romane, pregatite dinainte, nu se improviza, si nu se improviza, in primul rind, deoarece Nicolae Ceausescu era incapabil sa improvizeze, el fiind nu numai un foarte prost orator, din punct de vedere sintactic, dar si un prost orator din punct de vedere al exprimarii, cu o vorbire sacadata si deficienta. Nu era un om limitat ca inteligenta. Era un om limitat ca formatie intelectuala. Si natural, un sclav al limbajului de lemn. Nu odata, improvizatiile oratorice, avintate, ale generalului de Gaulle au provocat surpriza publicului roman.

- Prezenta d-voastra ca traducator in delegatia franceza nu era o pilula prea amara pentru autoritatile romane?

Numele interpretului nu apare niciodata, nicaieri, pe nici un document publicat. Era comunicat doar oficialitatilor celeilalte parti, spre a i se rezerva un loc la ceremonii, in cursul deplasarilor, etc. Discursurile erau pregatite dinainte. Atit versiunea franceza cit si cea romaneasca erau schimbate intre parti, asa incit toata aceasta „prietenie calduroasa" era foarte ingradita de corsetul obligatiilor protocolului. De exemplu, la un moment dat, de Gaulle, caruia ii placeau comparatiile istorice curajoase si riscante, aicea la Bucuresti a vrut sa vorbeasca despre Basarabia, intr-un mod foarte aluziv. Partea romana l-a rugat sa nu atinga acest subiect, fraza a fost scoasa, eu am pastrat ciorna documentului care mi-a fost pe urma furata din casa de cineva care a fost trimis sa vada ce am eu la domiciliu meu, la doua-trei luni dupa ce se incheiase vizita. Aceste discursuri oficiale fiind foarte bine pregatite, generalul nu avea decit de pronuntat discursul, pe care chiar si la virsta lui il citea o data, de doua ori si-l memoriza, avea o memorie extraordinara, dupa care eu citeam versiunea mea. De vreo doua ori, din cauza programului foarte incarcat. am luat si eu parte la discutiile particulare dintre de Gaulle si Ceausescu. Elena Ceausescu era intotdeauna prezenta, ei aveau un interpret, Platareanu, foarte bun interpret, mai bun decit cei cu care am avut de-a face mai tirziu, alesi absolut pe linie de partid si ale caror cunostinte de franceza erau cam aproximative.

- Cum de au intrat in casa, la Paris, sa cotrobaie prin hirtiile dumneavoastra?

Au fost mai multe tentative.... propuneri de vizite ale unor fosti colegi de studii. Aceea care a reusit a fost comisa de o persoana pe care o cunosteam demult. Care a cerut sa stea o saptamina si care a stat vreo doua luni. Dupa aceia mi-am dat seama, a scotocit prin lucruri. Au disparut diferite scrisori, unele absolut fara interes pe care le primisem de la prieteni, dar si ciornele pregatite de mine pentru discursul generalului de Gaulle, inclusiv acea parte unde figura aluziv Basarabia, precum si unul - de ce doar unul?- din caietele de note luate la Biblioteca din Londra.

- Ati cerut dosarul la CNSAS, poate regasiti hirtiile in dosar?

L-am cerut. Cred ca sint deja doi ani. Un foarte amabil functionar mi-a spus ca o sa dureze trei luni si de atunci au trecut doi ani. N-am mai primit nimic. Nu ma mai gindesc la asta, auzind pe parcurs ca aceste dosare sint si asa foarte pieptanate. Singura senzatie pe care ti-o dau e de scirba. Asa ca....
Insa, asa cum v-am spus, eu nefiind implicat in treburile emigratiei, n-am fost supus unor tentative prea dese de a fi tras de limba. Lucrurile s-au schimbat mai tirziu, cind am ajuns la Europa Libera.
Dupa vizita lui de Gaulle am fost angajat la ministerul francez de Externe in calitate de functionar, nu de diplomat. In rastimp mi-am luat o diploma la Institutul de Studii Politice, si am lucrat, vreme de 15 ani, ca atasat la Serviciul de schimburi culturale si stiintifice la ministerul de Externe. O experienta foarte interesanta, am avut posibilitatea sa cunosc somitati culturale din lumea intreaga care veneau la Paris ca invitati ai statului francez.
Am mai fost chemat ca interpret si in alte dati, cu ocazia vizitei facute de Ceausescu la Paris presedintelui Pompidou si cu ocazia celor doua calatorii facute de presedintele Giscard d'Estaing in Romania, si de cei doi Ceausescu in Franta. Aparent, in ochii multora, si probabil si in cei ai Securitatii, faptul de a ma afla in preajma unor sefi de stat, pe cind atitia alti exilati nu reuseau sa patrunda nici macar in redactiile marilor ziare, asta facea din mine o persoana importanta. Impresia insa era falsa, bineinteles. Sefii de sta nu fac confidente interpretilor.

- Cum era sa te intorci in Romania, chiar si intr-o delegatie oficiala, se schimba ceva in tara, cum percepeati atunci evolutia Romaniei?

Am venit de trei-patru ori. Prima data, in 1968, reactisa ambasadei romane a fost de surpriza,... evident dezagreabil surprinsa....

- De prezenta dumneavoastra .....

Cind s-a dat numele meu.... la ambasada romana, pe lista delegatiei, eram de acum cetatean francez.... Mi s-a spus imediat de catre francezi: „nici nu stiti cit de prost vazut sinteti acolo, ne-au spus: pe asta de unde l-ati gasit?" Era o reactie cu totul neobisnuita, dar romanii nu puteau sa refuze, argumentul originii nesanatoase nu avea curs in Franta. S-a cerut ca numele meu sa nu apara in comunicatele de presa. Dar oricum, nu s-a facut o exceptie in cazul meu pentru ca interpretul in cadrul delegatiilor oficiale este o mobila, o mobila care trebuie sa functioneze perfect. Ti se iarta eventual o greseala odata. O a doua, daca nu e chiar prea apropiata de prima. Dar, a treia oara ti se multumeste si esti inlocuit. Deci numele meu nu aparea si asta era regula. Francezii si in general toate tarile occidentale tineau foarte mult ca delegatiile lor in tarile comuniste sa fie insotite de un interpret ales de ei, pentru ca atunci cind autoritatile locului furnizau interpretul lor, el traducea ce trebuia sa auda populatia locala. Si a fost un incident la vizita unui presedinte american in Polonia, cind interpretul unic, furnizat de autoritatile poloneze cinta laude comunismului, adica intorcea frazele in asa fel incit sa reiasa ca presedintele american era un admirator al comunismului. Deci am venit ca interpret.... n-am fost hartuit deloc, nu pot spune. Locuiam cu delegatia franceza, de regula singur intr-o cladire unde era incartiruita toata delegatia. Doar odata, la Craiova, am stat in aceiasi camera cu unul din bodyguarzii presedintelui de Gaulle. L-am vazut cu foarte multa nonsalanta scotindu-si pistolul si punindu-l pe masa de noapte. Eram protejat... mi se dadea pe durata calatoriei un pasaport diplomatic. Natural, eu evitam sa iau initiative.... anticomuniste. Eram interpretul.... si atit. De obicei nu eram repartizat cu personalitatile franceze in acelasi automobil. O data, la prima vizita, am fost in masina cu ministrul francez de Externe, Maurice Couve de Murville, care profitind si el de un sfert de ceas de putina liniste, conversa mai relaxat si m-a felicitat pentru calitatile mele de interpret si datorita acestei remarci l-am intrebat daca pot ramine in cadrele ministerului. A spus da. Eu n-am pus prea mult temei pe da-ul asta dar foarte repede s-a tinut de cuvint. Pentru ca stiam bine englezeste, nu romaneste. De asta am fost angajat. La acea epoca limba engleza inca nu patrunsese prea temeinic in rindurile administratiei franceze. Pentru mine faptul de a insoti o delegatie oficiala franceza intr-o tara din care plecasem pentru ca nu mai voiam sa traiesc acolo nu a reprezentat un caz de constiinta... Cerusem sa mi se dea, in cele trei-patru zile de program oficial, o ora libera de care am profitat sa-mi vad mama si bunica cealalta, nu bunica acum stabilita in Franta, si sa le aduc cite ceva. Erau vremuri extrem de grele, de mari lipsuri, pentru ceea ce se numea ramasitele burghezo-mosierimii. Asa ca n-aveam mustrari de constiinta ca am venit. Daca nu veneam eu venea altul. Si nu se schimba nimica. Singura, modesta mea contributie patriotica la acele vizite oficiale a fost transmiterea in birourile Presedintiei franceze ale unor cereri de eliberare de pasapoarte, cereri incredintate mie de familii romanesti din Franta care aveau rude dincolo si nu reuseau sa le scoata. La fiecare vizita oficiala, Presedintia Frantei inmina lungi asemenea liste, cererile au fost de regula rezolvate rapid.

- Mama d-voastra a primit pasaport? A reusit sa va viziteze in Franta?

E o anecdota si aici de povestit. Cind m-am logodit, asta a fost in iunie '69.... vizita generalului de Gaulle in Romania avusese loc in '68, in mai... un an dupa aceea m-am logodit. Sotia mea viitoare era franceza. I-am telefonat mamei. I-am spus ca m-am logodit, ca nunta va avea loc in septembrie, sa faca cerere de pasaport. Mama s-a dus la militie a facut cerere de pasaport. Si n-a primit nici un raspuns. Au trecut o luna, a doua luna, era deja august.... Spre a evita si cel mai mic contact al meu cu functionarii ambasadei romane, m-am adresat uneia din personalitatile pe care le cunoscusem in cursul activitatii mele la ministerul de Externe, care era fostul ministru gaullist, Gaston Palevski. El l-a sunat imediat pe ambasadorul roman si i-a spus ca doamna Sturdza, de la adresa cutare, este invitata la nunta fiului ei in septembrie si ca roaga ambasada sa urgenteze formalitatile, nedind nicidecum de inteles ca ar exista dificultati. Dupa doua zile mama a fost chemata la militie. I s-a spus: „doamna, am auzit ca fiul d-voastra se casatoreste, va felicitam, veniti peste doua zile sa va luati pasaportul". Mama a avut pasaportul. Vine la nunta in septembrie. Sta trei luni in Franta. Se intoarce la Bucuresti in decembrie si in luna ianuarie in anul urmator primeste raspunsul de la militie pentru cererea facuta: cererea era refuzata. Asta era birocratia securista. Mama a venit in Franta de mai multe ori de atuncea.

- Cum ati ajuns de la ministerul de Externe francez la Europa Libera?

In urma victoriei socialistilor la alegerile din Franta, in 1980, situatia mea la ministerul de Externe, care nu era deloc o situatie nici vizibila si nici foarte importanta reprezenta totusi un ghimpe in ochii noilor zelatori socialisti. Am aflat, spre surpriza mea, ca eram omul lui Giscard d'Estaing. De ce? Pentru ca fusesem cu el de doua ori in Romania. Si atita tot. Conditiile de lucru s-au inrautatit. A venit un nou sef care era dezagreabil si nu mi-a mai placut atmosfera, devenea foarte de stinga. In momentul acela vorbind cu Vlad Georgescu, fostul meu coleg, nu de facultate ca el a facut istoria, ci de armata, ambele stadii de serviciu militar le facusem cu el si ramasesem prieteni, i-am povestit de situatia mea si el mi-a promis ca la prima ocazie ma angajeaza la Europa Libera. Vlad avea acolo o situatie deosebita.... era foarte bine vazut de americani. Felul lui de a fi fusese apreciat de Ambasada americana de la Bucuresti, a plecat din Romania, a fost luat la Europa Libera in urma unor evenimente agitate, cu arestari, care se cunosc. Acolo a ajuns foarte repede seful departamentului romanesc. Europa Libera nu era compusa doar din Departamentul romanesc, erau 15 alte departamente nationale. Insa Vlad era unul dintre putinii sefi de departamente foarte agreati de americani, prin felul lui de a fi, neconventional si direct. Americanii de la Europa Libera nu tineau foarte mult sa aiba relatii cu angajatii neamericani. Faceau exceptie englezii. Vlad Georgescu era de altfel foarte dusmanit pentru ca deabia venise si a fost pus imediat in capul departamentului, fara sa aiba o vechime adecvata. Pentru ca era foarte capabil. Europa Libera nu a fost acel loc magnific si entuziasmant despre care unii povestesc ca ar fi fost. A jucat un rol de prim plan in lupta contra comunismului, insa erau si acolo inamicitii personale, conflicte de munca, la fel ca peste tot, si la fel ca in toate comunitatile diferitelor emigratii, poate mai accentuat la Europa Libera, unde se lucra, dar se si traia intr-o lume inchisa. Erau diferente mari de formatie intelectuala si diferente de caracter, de religie... si de convingeri. Erau oameni veniti din toate orizonturile politice si de pregatire, sau de nepregatire culturala... foarte diferite.

- Adolescent fiind tot ce stiam aflam de la Europa Libera. Imi amintesc ca se asculta Europa libera vara cu geamurile larg deschise. Stateam seara in curte si ascultam Europa Libera de la vecinii care aveau un aparat vechi de radio foarte bun.

Vreau sa spun inca ceva. Despre reactia autoritatilor romanesti la numirea mea la Europa Libera. Cind m-am intors definitiv la Bucuresti in 1991, am avut ocazia sa-l intilnesc pe directorul Arhivelor Nationale, profesorul de istorie Ioan Scurtu, astazi directorul Institutului „N. Iorga". Prevenit fiind de vizita mea, el a pregatit pe birou niste dosare ale Europei Libere, sa mi le arate. Aceste dosare aveau adnotari de mina lui Gheorghiu Dej, facute doua zile dupa ce emisiunea avusese loc. Deci emisiunile Europei Libere erau urmarite la cel mai inalt nivel.
Cind s-a aflat la Bucuresti, foarte repede, cam dupa o saptamina, ca am fost angajat acolo, a venit un vecin la mama, locuia ca si astazi intr-un bloc de linga Liceul Sincai, a venit mi se pare responsabilul cartii de imobil sa-i spuna: „doamna va cauta niste militieni". Au venit doi militieni, erau tineri, sa-i spuna ca toti dusmanii poporului vor sfirsi asa cum merita; ca eu am intrat la Europa Libera si sa stie si dinsa la ce se poate astepta. Insa cit am fost eu la Europa Libera nu am avut nici un fel de neplaceri. Asta se datoreaza si faptului ca din cei zece ani cit am lucrat acolo, sase am fost angajat la departamentul de cercetari, care depindea de o directie diferita decit acea a posturilor de radio. La postul de radio era director, cum am spus, Vlad Georgescu care dirija acea echipa cu totul remarcabila de redactori specializati ai programelor de politica interna romaneasca: Serban Orascu, N.C. Munteanu, Emil Hurezeanu, mai tirziu a venit Mircea Iorgulescu, era Gelu Ionescu la partea culturala.... mai erau desigur si altii care participau la emisiuni, nu aveau programe fixe. Si mai erau emisiunile culturale ale Monicai Lovinescu si ale lui Virgil Ierunca, de la Paris. Singurii care au avut privilegiul sa dirijeze un mare program al Europei Libere nefiind domiciliati la Munchen. Era o favoare care li s-a facut doar lor si care se datora meritelor exceptionale. Pe linga posturile de radio exista un mare Departament al Cercetarii. Aceasta cercetare era bazata pe o documentare imensa, consecinta si ea a enormelor posibilitati financiare ale Europei Libere finantata de Departamentul de Stat, multa vreme dirijata pe fata de CIA, serviciile specializate americane, dupa aceia amestecul CIA a devenit mai discret, dar n-a incetat niciodata. De aceea se credea ca Europa Libera ar fi o centrala de spionaj. Ceea ce nu avea cum sa fie. De acolo plecau informatiile din care multe erau difuzate prin presa romaneasca la care Europa Libera era abonata si venea absolut fara nici un numar de ziar sau de revista lipsa. Si asta a fost unul din punctele de intrebare iscate de faptul ca emisiunile noastre dirijate impotriva Bucurestiului si sprijinite pe o documentatie foarte serioasa puteau avea loc pentru ca noi primeam, prin posta, oficial, presa romaneasca.

- Venea chiar pe numele Europei Libere?

Da, pentru Europa Libera. Si evident se gaseau informatii nu numai in Scinteia dar de exemplu intr-o revista considerata, gresit, absolut fara interes politic care se chema Muncitorul sanitar si in care se putea citi ca in cutare loc a avut loc o epidemie, sau intr-o revista din Constanta de unde se putea afla ca se intimplase ceva la vami, de unde se puteau difuza amanunte interesante. Departamentul de cercetare avea la dispozitie mijloace financiare extraordinare. Salariile la Europa Libera erau foarte mari tocmai pentru ca sa impiedice tentatiile banesti care ar fi putut veni din partea organelor comuniste. Si totusi au exista si acolo agenti de informatii si la nivel foarte inalt. Departamentul de cercetare avea alt director decit acel al radio-ului, un director adjunct englez iar in ultimii ani a fost si un director adjunct ceh, un om foarte capabil care a disparut peste noapte de la Europa Libera imediat ce Havel a luat puterea in Cehoslovacia pentru ca Havel i-a transmis imediat dosarul americanilor.
La Departamentul Cercetarii se redacta un buletin saptamanal care se chema Free Europe Research Bulletin, in engleza, cu un capitol pentru fiecare tara a blocului comunist si un raport zilnic, pe hirtie verzuie sau pe hirtie galbuie care se numea Daily Report. Imi amintesc si acum de orele de insomnie si de tensiune prin care a trebuit sa trec in primele saptamini dupa angajare, obligat fiind sa redactez acele documente intr-o engleza nu numai foarte buna dar si tehnica si potrivit stilului jurnalistic foarte concis pe care-l practica americanii. Ei sint singurii cred.... cu englezii, care exceleaza in aceasta meserie a jurnalismului, mai bine decit germanii care sint greoi, chiar daca sint foarte precisi si bineinteles mai bine decit francezii si italienii care nu se pot lasa de obiceiul de a face si putina retorica si figuri de stil pe linga ceea ce au de spus. A fost pentru mine o experienta pasionanta.

- Cite pagini trebuia sa aiba raportul?

Fiecare tara avea alocat un anumit spatiu.... in cadrul acelui document cotidian. Am lucrat la Daily Report doi ani de zile. Era mai greu decit rapoartele saptaminale pentru ca trebuia sa fii la masa de lucru la ora cinci si jumatate dimineata ca sa-l predai la ora opt, pe baza informatiilor venite in cursul serii si noptii.

- Ce spatiu ocupau stirile romanesti?

Trebuiau sa fie patru-cinci stiri. Foarte scurt si cuprinzator.

- De unde luati informatiile? De pe fluxurile agentiilor de stiri, din presa romaneasca ...

Si presa romaneasca si presa internationala... si acolo aveam un serviciu de presa extraordinar. Primea zilnic kilograme de hirtie, doua sau chiar trei kilograme de ziare, depese si rapoarte, din care selectam articolele importante aparute in principalele ziare din lume si nu numai in presa engleza, germana, franceza... dar si in ziare italiene, turcesti sau suedeze. Pe aceasta baza construiam, colegii mei si cu mine, o documentatie foarte interesanta, culturala, economica sau politica. Pentru rapoartele saptaminale aveam mai mult timp. Fiind scrise in limba engleza si de redactori care nu vorbeau la radio, n-am fost cunoscuti in Romania, noi cei de la cercetare. Buletinele noastre erau difuzate tuturor agentiilor de stiri din lume, ambasadelor occidentale si universitatilor, atit americane cit si engleze, franceze si asa mai departe. Dar, ramineau la stadiul de documente scrise. Pe cind cei care vorbeau la radio se adresau cetatenilor romani si erau mult mai expusi fata de actiunile Securitatii. Asa se si explica faptul ca unii dintre ei, cum era Serban Orascu, unul dintre cei mai buni redactori, au fost tinta unor atentate. La fel Monica Lovinescu. Despre Vlad Georgescu se presupune ca ar fi murit iradiat. Eu nu cred asta. Cred ca a fost o boala ereditara, tatal lui a murit de aceiasi maladie tot la virsta de cincizeci si ceva de ani, dar adevarul nu se va sti niciodata. Emil Georgescu a fost supus unui tentative de asasinat. Faimosul terorist, care lucra si pentru Securitate, Carlos a depus niste bombe la departamentul ceh, omorind pe cineva si ranind mai multi. Acuma se stie ca romanii erau cei vizati. Astfel ca Europa Libera nu era un loc din cele mai linistite. Dar existau avantaje materiale mari, erau satisfactii intelectuale deosebite, erai la curent cu o documentatie extraordinara, aveai acces la biblioteca postului de radio..... una din cele mai interesante din Europa. Dar nu era un loc unde infloreau prieteniile.

- Care erau relatiile Europei Libere cu emigratia romaneasca din Occident?

Directivele venite de la Washington, de la conducerea americana erau de a nu difuza tezele emigratiei. De a nu da cuvintul emigratiei decit in mod exceptional. O exceptie a fost facuta pentru Monica Lovinescu si Virgil Ierunca din care Europa Libera a facut perechea poate cea mai mediatizata a exilului romanesc. Ei aveau girul directiei americane si prin ei razbatea o importanta parte a vietii emigratiei din punct de vedere cultural. Mai erau solicitate ocazional personalitati, dar nu politice, ale exilului cum ar fi Matei Cazacu, de la Paris, istoric, veneau prin telefon din America comentariile lui Vladimir Tismaneanu si ale altora. Din Munchen era Pavel Chihaia, alt colaborator ocazional, un om de o mare tinuta intelectuala si morala dar care nu facea parte din salariatii Europei Libere. Emigratia in general, a oricarei natiuni, era prost vazuta de americani, considerata - pe drept sau pe nedrept - ca un fel de sursa de neplaceri, ba chiar catalogata drept fascista de anumite cercuri care aveau tot interesul sa prezinte emigratia romana, sau poloneza, sau maghiara sub un aspect negativ. Evident ca erau si legionari in emigratie, dar ei nu aveau acces niciodata la microfonul Europei Libere.... Cit despre fruntasii politici ai emigratiei foarte rar li se lua un interviu. Se lua un interviu regelui, la fiecare sfirsit de an. Regele era foarte stimat de americani. Au existat doua chiar trei tentative din interior de a prezenta personalitatile politice romanesti sub o lumina fascista. Cineva din departamentul romanesc a falsificat de exemplu o banda de magnetofon astfel incit sa reiasa ca liderul taranist Corneliu Coposu era favorabil legionarilor.

- Asta, dupa '90....

Da, dupa '90. Autorul acestui fals a fost usor descoperit pentru ca se stia cine se ocupase la ora si in ziua respectiva de emisiunea in cauza... si in loc sa fie dat afara imediat a fost pastrat in functie, avind o coloratura cu totul nefascista. Era unul dintre zelosii furnizori ai documentatiei tendentioase de care s-a folosit din belsug, apoi, Alexandra Laignel Lavastine.

- Cum v-a marcat exilul?

Pentru cei care au trait personal experienta exilului, el a echivalat, chiar si pentru mine care l-am abordat in conditii mai bune de cit multi altii - cunosteam perfect limba si aveam multe cunostinte la fata locului cu care sa pot schimba o vorba si la care sa pot face o vizita, pentru aceia exilul a insemnat o rana a sufletului, care s-a vindecat desigur, mai greu sau mai usor, dupa caz, dar care a intretinut multa vreme imaginea tarii pierdute.

- Fie piine cit de rea....

Celebrul vers „fie piine cit de rea, tot mai bine in tara ta" este inexact si inselator. Cei care s-au straduit sa scape de piine rea din Romania comunista o facusera din disperare si, deseori, privind spre miraje de care in cele din urma nu au avut parte. Unii si-au gasit locul in tarile de azil, mai greu daca nu stiau limba si n-aveau o meserie tehnica, mai usor daca stiau unde le e norocul. Altii au continuat, ani de zile, sa sufere departe de tara, fara „relatiile" de la care tot romanul isi inchipuie gresit ca va veni salvarea. Unii au facut stare, altii chiar avere, citiva dintre acestia, putini, s-au gindit sa-si ajute si compatriotii care o duceau greu si continuau sa se imagineze, precum Cioran, „pe culmile disperarii".... Altii, si am auzit cu urechile mele de la un exponent al acestei categorii, de indata sositi in occidentul liber si prosper s-au repezit la bunatati si „am mincat ca spartii". Adio spectrul foamei, adio cozile la piine, adio dosarul de cadre. Doar dupa aceea a survenit confruntarea cu realitatile occidentului, cu obligatia de a se conforma cu civismul occidentului, cu necesitatea efortului care nu e remunerator decit daca muncesti, cu ideea ca in occident invirteala nu are curs.





Crede si nu cerceta!...
Mecca romanilor cu leafa de 3.000.000 .... - de ARLEKYN la: 20/12/2003 13:37:28
(la: Romani in strainatate)
Am pornit de dimineata spre complexul Europa, de la marginea Bucurestiului. Urc intr-un microbuz din cele ce asteapta plinul de oameni in fata magazinului Obor, cica asta ar fi ruta 506, am platit zece mii. Cer biletul, iar soferul ma priveste ca pe unul care cauta gilceava. Masina se umple repede de femei cu gitul gros, in treninguri si geci de fis, carind fiecare cel putin cite doua genti mari si goale. Ajungem in citeva minute. Microbuze din toate colturile Bucurestiului opresc in acelasi loc, in fata unei benzinarii. Din fiecare curg oameni de acelasi soi. Lumea celor cu leafa de trei milioane, lumea celor care nu mai cumpara de mult cafea la pachet vidat, a barbatilor dati afara din fabrici si refuzati ca taximetristi, a batrinilor ce-si trec in caiete vechi, cu creionul, fiecare impuls telefonic.
Toti stiu drumul, nimeni nu pare a sta degeaba. Nici macar tigancile insirate pe trotuar, ce-si striga cumva cu fereala averea dintre tite, "facturi, minca-ti-as!". La intrarea in "Europa", nume de complex, din ala de inferioritate, aparate ca la metrou; bag o fisa cumparata trei metri inainte, de la o dugheana, cu cinci mii de lei, si bara de metal se lasa coborita cu mina. Inauntru, zeama de oameni curge printre munti de hirtie igienica la o mie de lei sulul, pulovere la o suta de mii bucata, teancuri de sosete, haine de piele si de nepiele, cojoace din blana sintetica la 900.000 de lei bucata, ciubote de guma si pantofi luciosi, la doua, trei sute de mii perechea, Mos Craciuni din plastic ce-au inghitit fiecare cite-o mina de beculete. Din doua-n doua mese, sta cite un chinez sau o tiganca batrina cu "bombe" in mina, cu petarde.

"Daca nu cumperi, valea!"

Aplecati peste mese, loviti din toate partile de carucioare de marfa, oameni din toata tara indeasa grabnic in sacose uriase de rafie zeci de chile de sosete, hanorace, camasi, perdele. Sint mai ales femei, scunde, puternice, cu privirea iute. Pleaca apoi spre casa cu marfa "de la Capitala", o desarta ba pe un trotuar, ba in magazinele satesti, printre piine si becuri de 40 de wati, ori prin buticuri de la parterul blocurilor ce au balcoanele inchise cu chedere, aceleasi de la Botosani la Severin. In fata mea, trei taranci, invelite in doua rinduri de baticuri groase, fiecare cu rucsac in spinare, pipaie stofe, intreaba de sosete groase de iarna. Au venit din Tirgu-Lapus. Le intreb cum le cheama si ele cred ca ma tocmesc sa le trimit marfa acasa, tocmai in poarta. Le spun inca o data ca-s de la o gazeta, ele o tin pe-a lor, sa-ti dam adresa sa ne trimeti balotii cu sosete!?, le spun ca vreau sa scriu despre ele, n-apuc sa-mi termin vorba ca se stropsesc la mine cu teama lor veche fata de orice golan de oras. "Hai, tanti, ca astia si-or pus gind sa ne insele!", le trage dupa ea una, Dochia.
Ma opresc linga o masa incarcata cu blugi. Vinzatoarea se repede in mine, daca nu vreau o pereche, "Astia-s tare buni, fratioare, is Dolce Gabana, uite-i, doar la 370.000!", "Pai, daca-s tare buni, cum de-s asa de ieftini!?", "Ei, asa mi-au spus sa strig de unde i-am luat!", "Si de unde i-ai adus?", "Ei, gata cu vorba, daca nu cumperi, valea, ca io platesc acilea chiria in euro!".
Citiva metri mai incolo, scot aparatul de fotografiat. Apuc sa vad cum femeia de la taraba din fata mea face un semn celor de peste drum... "psst, psst!", si deodata rasar linga mine doi zdrahoni, nu garzi, ci dintre cei ce vindeau la mese. Privire de briceag, vorba ca mierea: "Ce vrea, domnul, de pe-aici!? Vrea cumva o pereche de blugi, un puloveras!?". "No, zic, domnul ar vrea sa scrie la ziar!". "Ei, bine, am crezut ca esti politai! Hai, uscheala!"

La Risca nu se mai tes covoare, ci sacose din rafie

Citeva sute de metri de intrarea principala, linga doi tovarasi de treaba banoasa, un calugar cersind pentru Schitul Bradul din Neamt si un tigan gras care vinde facturi, zaresc o figura cunoscuta. Casc ochii. Am mai vazut-o in tirgul asta, dar totusi nu-i aceeasi. Tine in miini citeva sacose de rafie, goale si mari, ca ar putea intra un chinez intr-una singura. O cheama Leontina Abrudan, e din comuna Risca, judetul Cluj. Sa tot fie cinci ierni de cind s-a dus barbatu-sau, Gavrila, tractoristul. De la o vreme, muierile din satul ei nu mai tes covoare. Au prins repede o vorba din sud, adusa cu acceleratul de cele care vindeau cite o cerga mitoasa. Iar acum, din razboaiele lor ies sacosele facute din "rafia aiasta ce trebuie la vie". Si s-au pornit la inceputul lui decembrie spre Capitala, "cam la cinspce femei din Risca". Si-au luat camera cu 35.000 de lei de batic, undeva, pe linga Gara de Nord. Dorm cite sapte in paturi suprapuse, iar ziua incearca sa vinda plasele de rafie cu 40.000-50.000 de lei bucata. "Si-s mai bune ca alea chinezesti, uite ce indoitura le-am facut!". Cu banii de pe sacosele de rafie, Leontina crede c-o sa cumpere niste ciubote pentru cele doua fete ramase acasa. Le-am zarit apoi si pe celelalte femei din satul Leontinei, asezate cam la o suta de metri una de alta. Cind le izbeste foamea, nu mai mult de o data pe zi, maninca de la circiuma asta de colea, "Uite, draga domnule, gratarul pe care sfiriie cirnatii!". Sub gratar, cu boturile alungite, asteptau picaturi de grasime ciini de culoarea pamintului.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Crede si nu cerceta!...
Problema e ca in politica -ca - de SB_one la: 22/12/2003 01:32:48
(la: Regele Mihai de PSD)
Problema e ca in politica -ca si in sport- cistiga ce-l mai tare sau mai bun. Si sa nu uitam ca mingea e rotunda!

Pe de alta parte, avem propuneri? Facem ceva sa le impunem? Vaicarelile nu duc la nimic nou; "cind tu nu faci politica, fac ceilaltzi cu tine"; asta nu-i noua, noi nu o stim sau poate o ignoram.

Ar trebui sa stim ca politica se invatza ca toate celelalte.; si trebuie exersata; de pe margine - ca si la fotbal- se vede altfel.( culmea, nu am nici-o tangentza cu vreuna din ele)

Cred ca politica e ca la oameni si anume: omul are partzi bune si rele, in egala masura( ...ma rog, unele mai egale ca altele...) depinde de noi ce vedem si ce vrem sa "scoatem".

Hai s-o spunem pe-a dreapta: la revolutzi( ptr. unii a fost) ce-am facut noi? eu eram departe si dadeam telefoane, ascultam impuscaturile. Cred ca ptr. totzi important era sa se schimbe, sa se termine cu "raposatu'". Unii l-au terminat( noi am stat deoparte) iar acum venim noi si zicem : pai de ce voi, de ce nu ailaltzi ? Unde sint ceilaltzi si ce fac? In nici-o tzara democratica nu se schimba guvernul peste noapte, iar noi de pe margine( informatzia e totul, sintem noi informatzi?) intzelegem mai greu "gesturile" unuia sau altuia.

"Drumul spre Europa" nu-i usor si cere sacrificii( iar prostia se plateste); cine sa le faca daca nu ei? Greselile la fel!

De ce trebuie sa injuram mereu?
Hai sa cautam si un lucru bun; macar unul care s-a intimplat din '89. Mi-ar face viatza mai usoara pe aici.


Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#7066 (raspuns la: #7050) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
In copilarie: Karl May, Winne - de relu la: 22/12/2003 22:29:03
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
In copilarie: Karl May, Winnetou. La maturitate: Cehov, colectia de nuvele (am evitat volumul 9 sa-l savurez mai tirziu); Tolstoi, Razboi si Pace, Moartea lui Ivan Ilich; Turghenev, Parinti si Copii.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...