comentarii

ce %25252525C5%25252525A3i-e nu-%25252525C5%25252525A3i place altuia nu-i face


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Ca bine-i ziceti... - de Dantimis la: 23/02/2004 09:11:18
(la: Femeia)
Rasuflate sau nu... macar te mai fac sa schitezi un zambet, ceea ce nu pot zice despre comentariile unora ca Mihai, Anda, Belazur. Daca nu va plac, e foarte simplu: nu cititi, dar va rog... nu faceti pe snobii. Daca se fac bancuri cu blonde, politisti, olteni, ardeleni, moldoveni, etc, asta nu inseamna ca noi chiar si credem ca toti astia sunt prosti, nu fiti copii!

Nu va opriti cu glumele. Chiar daca unele le-am mai citit, nu ma deranjeaza sa mi le reamintesc. Mersi.

Dan

Eu zic ca nu pleaca de placer - de Caniro la: 24/02/2004 02:09:08
(la: Romani in strainatate)
Eu zic ca nu pleaca de placere ... dar in nici un caz ca nu-si mai iubesc tara! Dovada este ca multi pleaca ... muncesc 2-3 ani dupa care revin in tara si isi pun pe picioare o afacere .. de familie sau nu .. si raman aici.

=========
Iulian Andrei
Sa spunem un banc cu "seriosi"? - de Crisa la: 24/02/2004 07:48:51
(la: Femeia)
1. Acest subiect este, inca, plasat la sectiunea Bancuri, sectiune creata de catre administratorii Cafenelei, nu de « dornici de afirmare ». Ba chiar am intalnit, la alte subiecte/sectiuni poante care au primit replica « va rugam nu aici, pentru ce a mai fost atunci creata sectiunea Bancuri ? ».
2. Nu cred ca temele se exclud una pe alta. Poti sa participi si la subiecte serioase, poti sa spui si glume. Nu-ti plac unele, nu intra acolo ! Ma indoiesc ca cei « seriosi » citesc doar sectiunea « politica », eventual « arta » intr-un ziar si il inchid cand ajung la « sport », «monden » sau « horoscop ».
3. Doriti sa discutati serios despre femei ? Calea e libera, trebuie doar sa dati dovada de initiativa.
4. Trebuie sa ne afirmam aici ? E vreo ierarhie, vreo concurenta ? Intram aici pentru a primi laude ? Eu credeam ca pentru a ne simti bine, pentru a face schimb de pareri, pentru a castiga informatii, de orice gen ar fi ele.
5. Mie mi se pare ca totul aici se desfasoara sub forma unor discutii. Ma insel ?
6. Glumele au ceva rautacios in ele cand iti pierzi simtul umorului. Din pacate, asta inseamna ca ti-ai pierdut deja si o parte din suflet.
7. Dupa cum spunea cineva zilele trecute, toate aceste « apeluri » la seriozitate mi-au taiat cheful de a mai glumi aici. O zi buna tuturor !
Intrebari de la "Nabab" - de Stefan Niculescu-Maier la: 24/02/2004 09:19:09
(la: Stefan Niculescu-Maier, despre dizidenta si diaspora)
Salut "Nabab", imi place pseudonimul tau!

Multumesc pentru gandurile bune.


In legatura cu prima intrebare, nu cred ca i-a fost prea comod lui Mircea Geoana sa se inscrie in PSD. Dupa cum il cunosc, s-a inscris si el in PSD, cum am devenit si eu diplomat ca sa ajung in SUA :-). Cu alte cuvinte, ca sa-si continue cariera, destinul, un scop. Pariez insa ca daca ar putea fi Ministru de Externe fara a fi membru PSD s-ar lepada de "pesedie" si maine. Mircea e un om educat, a trait multi ani la Washington, nu poate sa nu vada cat de corupt e partidul de guvernamant si cu ce caractere sta el la aceeasi masa a deciziilor guvernamentale. Daca nu vede el, ceea ce ma indoiesc, vede sotia lui, Mihaela, cu siguranta - o femeie desteapta si foarte transanta in judecatile ei! Am avut o buna cooperare cu el, de care nu ma dezic. L-am criticat deschis ori de cate ori am avut ocazia si n-as putea spune ca a existat vreodata o simpatie speciala intre noi. Mai degraba ne-am "intzepat" reciproc. Dar pot spune ca o anumita doza de respect a existat si exista. Geoana este un om de stat, potrivit pentru rolul lui actual (nu stiu daca si pentru mai mult).


Referitor la a doua intrebare, am explicat intr-un alt comentariu care au fost dezamagirile (legate de administrarea Romaniei Libere). Motivele personale nu am sa le dezvalui in totalitate (desi sunt cat se poate de civile) deoarece ar trebui sa cer si acordul sotiei. Unul clar insa a fost acela ca am vrut sa am o viata mai buna fara sa fac compromisuri si fara sa imbatranesc sarac. Ceea ce deocamdata pare sa ni intample in US!

In fine, am nevoie de Romania aproape ca de aer, in raport cu a ma defini ca american. Nu acelasi lucru se va intampla cu copiii mei, iar nepotii probabil vor avea doar un gand bizar in legatura cu Romania. Insa in tot ce fac aici exista o doza de Romania - pe care o voi iubi intotdeauna, oricat de rau guvernata, de saraca, de lovita de soarta, de hoatza, daca vrei, sau avand orice alte vicii imaginabile, imi va fi prezentata sau o voi percepe chiar eu. Majoritatea dintre noi simt ca mine, de fapt. Nu fac parada de nimic atunci cand spun asta, incerc doar sa ma uit adanc in mine si sa recunosc. E simplu.
#10453 (raspuns la: #10427) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mie-mi fac scarba persoanele - de patlajica la: 24/02/2004 10:04:00
(la: Romani in strainatate)
mie-mi fac scarba persoanele care dau din gura pt a se afla in treaba, mai ales persoanele care nu sunt in cunoshtiinta de cauza. poate ar fi bine sa pasheshti intr-o scoala canadiana, anonimule, si sa stai de vorba cu ashtia ... sa zicem.. pt doi ani. nu spun ca m-am trezit io mai deshteapta ca ei... chiar mi-ar face placere sa intalnesc o persoana de varsta mea de la care sa am ceva de invatat, fie el ce natie o fi.. intotdeauna am fost de parere ca inainte sa spui ceva trebuie sa ai o fundatie puternica care sa fie legata de fundamentele tale. draga anonimule, ideile tale s-au oprit la fund?

atat pentru azi si incheiem cu vorba fabulistului:
cunosc multzi rebeli ce la vorbe mari se'ntrec
dar pana`n sfarshit cu oase se inec
#10457 (raspuns la: #10180) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Tristete maxima, sau comedie in delir ?!? - de Dinu Lazar la: 24/02/2004 13:02:29
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
La adresa http://www.fotomagazin.ro/desprefotografie/teza/ gasim niste pedefeuri despre care se spune in prezentarea de acolo ca:

"Avem placerea de a publica, prin bunavointa domnului Moldovan Eliodor o extrem de interesanta lucrare ce descrie aspectele comunitatii fotografice romanesti in anii premergatori evenimentelor din Decembrie 1989. AAF - celebra Asociatie a Artistilor Fotografi, personalitati, fapte celebre, istoria fotografiei romanesti in epoca comunista, toti am auzit cate putin despre ele. Lucrarea domnului Moldovan incearca sa umple acest gol de informatie, constituindu-se intr-o remarcabila analiza a acelor timpuri."

Acum, eu nu as vrea sa vorbesc nimic despre acest subiect, pentru ca in sinea mea sunt convins ca trebuie sa existe si esecuri ca sa stim masura binelui, si sigur ca fara vai nu am sti ce sunt muntii, si fara , ma scuzati, ideea de latrina, nu am sti cum e intr-un cimp de trandafiri si tot asa.

Cit de remarcabila e acea analiza ramine de vazut si de apreciat de fiecare; din partea mea, nu pot decit sa ma bucur foarte sincer si foarte intens ca majoritatea celor din acea perioada si care au fost pe linga sau in trecere prin lumea fotografica romaneasca, asa cum si cit a fost ea, au murit, si ca spiritele lor nu mai pot fi atinse.

Dupa razboi multi viteji se arata, si cei care cu mestesugire pot rasuci istoria sau o pot prezenta trunchiat sau rau voitor, pot avea cistig de cauza in fata celor care nu stiu cum e de veghe in lanul de secara.

Asta este...

Dulce ca mierea e glontul patriei ... chiar cind ucide uitarea.
#10473 (raspuns la: #10426) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nu sunt in masura sa judec actiunile lui Geoana decat cu aproximatie, nefiind un apropiat al lui (iar daca as fi, probabil as fi mai rezervat). Este cert insa ca nu-l judec prin prisma faptului ca tatal sau a fost general de securitate. Daca vrem sa fim mai buni decat "ei", hai sa nu-i judecam si noi dupa parinti, frati, rude...iti amintesti?


Vom vedea ce va face Geoana in Romania, dar sa stii ca atat cat am lucrat eu cu el pe vremea cat a functionat ca ambasador, ori s-a ferit foarte bine, ori chiar n-a facut prostii, ori sunt eu un mare naiv :-). A fost un ambasador bun pentru Romania, aici in SUA. O spun multi dintre romanii de aici care l-au cunoscut.


Mult mai multa placere imi face sa vorbesc despre Romania. Si noi avem o "Romanie virtuala". Avem multi prieteni romani si am chiar colegi de serviciu romani - unii pe care i-am "importat" chiar personal.

Ce varste au copiii tai? Ai mei au 6 si 7 si stiu ca sunt americani de origine romana. Adica un fel de americani cu motz :)

Ideea GVR e relativ recenta si mi-am propus sa-i dam viata in mai multi ani. Abia am inceput-o. Ideea e sa facem un grup virtual (prin Internet) care sa se manifeste din cand in cand in planul realitatii, realizand proiecte care sa functioneze in interesul celor care se asociaza si, poate, si in interesul Romaniei - fara a apela sub nici o forma la mecanismele corupte de acolo, sau la structurile guvernamentale sau locale administrative, decat in masura in care sunt bine verificate in prealabil. Am un material mai amplu despre GVR, dar nu-l trimit decat via e-mail in acest moment deoarece este inca "in lucru" (el este acceptat de actualii membri ai grupului, dar se mai modifica, o data cu noi asocieri). Am retinut si domeniul virtualreal.org, caruia ii vom da viata in 3-4 luni, sper.
#10490 (raspuns la: #10460) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ai dreptate cand zici ca nu - de (anonim) la: 24/02/2004 18:05:54
(la: Romani in strainatate)
Ai dreptate cand zici ca nu plecam din placere. EU momentan sunt in New York , dar daca as sti ca daca plec acasa as putea castiga la fel ca aici, as pleca maine, dar asa ce sa fac, merg acasa si traiesc pe spatele parintilor, caci din salariul de profesor nu am reusit sa madescurc nici intrecut.
Acelasi lucru vreau sa fac si eu sa imi strang bani si sa-mi fac o afacere proprie, dar acasa caci cat de frumoasa e America tot in ROmania as vrea sa fiu, dar din pacate nu pot.
#10498 (raspuns la: #10429) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pt. anomim - de core la: 24/02/2004 22:21:55
(la: Cum sunt crescuti copiii de unele mame romance)
"nu toate mamele din Ro. dar multe se pare s-au transformat in niste fiare egoiste."

ouch...in timp ce tatii erau blanzi ca niste mielusei, dereticand prin casa, schimband scutecele, stergand bebelusul la poponet, spaland rufe, frecand dusumeaua, necoafat, nemachiat, gras, cu hormonii tropaind, alaptand de trei ori pe noapte, dormind doar in proiect, imbracat in vechiul capot al bunicului, cocarjat sub povara paternitatii, frustrat ca nu il mai place sotia de cand cu copilul si disperat ca ea intarzie cam mult in ultima vreme, mirosind a parfum strain sau a bere.

cat de "multe" ati vazut totusi? 10? 100? si nu le-a dat nimeni cu capul de pereti? nici macar Tatal?! huh.

#10504 (raspuns la: #10408) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Buna ziua, Alin - de Stefan Niculescu-Maier la: 24/02/2004 23:18:30
(la: Stefan Niculescu-Maier, despre dizidenta si diaspora)
Revin cu prietenie la rugamintea de a mi se adresa intrebari la persoana a 2-a singular. Nu e obligatoriu, dar imi face placere, ma incurajeaza sa fiu la randul meu, cat mai deschis.



Guvernarea 1996-2000 a fost doar presupus reformatoare, Alin. In realitate tot mai multi cunoscuti nu vad in ea decat o manevra din umbra a securitatii, manevra care a asigurat propasirea economica a partidului aflat astazi la putere (revenit cu si mai mult aplomb si cu inmultite tentacule), dupa patru ani in care a lucrat la adapost de grijile de gospodarire cotidiana a tarii (dar avand grija si sa tina guvernarea Constantinescu ocupata cu minerii, pentru orice eventualitate ca ar fi incercat sa se ridice din genunchi). In ce ma priveste, am cateva exemple in minte care ma pun foarte serios pe ganduri in favoarea acestei teorii - episoadele cu mineri e doar unul.



Daca vei cauta acel film, cel mai probabil il vei gasi la BARRACLOUGH CAREY PRODUCTIONS Ltd, cei care au produs seria de 7 filme pentru BBC, sub genericul "And The Walls Came Tumbling Down".



M-ar bucura sa se initieze un muzeu al disidentei in Romania. Un gand amar ma duce si la perceptia ca n-ar fi nevoie de prea mult spatiu pentru epoca contemporana. Dimpotriva, continua sa fie sterse din memoria colectiva nenumarate acte de eroism pentru pastrarea demnitatii nationale petrecute in timpuri incomparabil mai grele decat acel inceput de 1989 cand, chiar arestat fiind, intuiam ca e doar o chestiune de timp ca unda de soc a "perestroikai" sa ajunga si la Bucuresti si sa scapam de teroare. Dar si asta este alta poveste. S-a lucrat asiduu la stergerea istoriei in Romania, putin se mai poate recupera, putini mai sunt in viata sa depuna marturie. Nu stiu de exemplu daca a existat vreo initiativa de a strange marturii orale, cum s-a facut in cazul Holocaustului. Daca cineva a auzit, il rog sa-mi spuna.



Legat de procesele la care te referi, se incearca in prezent in Romania punerea pe rol a unui "Proces al Comunismului" - si chiar fac parte dintre reclamanti, in mod oficial. Totusi, de relativ scurta vreme, de cand am putut citi in Romania libera o stire despre disidenta grupului Bacanu (in legatura cu lansarea unui film cu acest subiect de catre Lucia Hossu Longin), stire in care numele meu nici nu aparea (desi era publicata de RL!), mi-a pierit orice chef sa ma mai asociez la orice chiar cu fostii mei colegi de inchisoare care vad ca ard poduri fara sens si fara sa gandeasca.



Asa am ajuns sa cred ca trebuie luat de fapt totul de la inceput dar cu calm, lucrand la schimbare multi ani si avand timp si de noi insine si de copiii nostri, pentru care anii in care ii putem ajuta sa aiba un bun inceput in viata, atat cat ne pricepem, nu se mai intorc niciodata.

#10505 (raspuns la: #10482) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
lucrurile nu stau intotdeauna astfel - de anti-hero la: 25/02/2004 03:15:23
(la: "Muzica, mp3" sau "Asa cum nu fur sampania din supermarket...")
As vrea sa prezint un punct de vedere diferit, plasandu-ma de cealalta parte a baricadei, cea a artistului.

Pana acum, singura posibilitate a unui muzician de a se face cunoscut era sa obtina un contract cu o casa de discuri, dupa care nu-i mai ramanea decat sa spere ca va putea culege ceva drepturi de autor. Treptat, casele de discuri (ca si editurile in cazul scriitorilor) au devenit un fel de stie-tot, decide-tot, ingradind practic intreaga liberate de exprimare a artistilor, ca si controlul asupra propriei lor creatii. Mai mult, casele de discuri, editurile (si alte intreprinderi, pe care le putem ingloba in ceea ce se numeste astazi "industria artistica") au transformat arta intr-o forma de comert si operele artistice in produse de larg comun. Criteriile lor de selectie se bazeza din ce in ce mai putin pe valoarea artistica a unei opere si din ce in ce mai mult pe valoarea ei comerciala. Pentru a-si asigura profituri din ce in ce mai mari, industria artistica a indus schimbari majore in gusturile oamenilor, punand accent mai ales pe imagine si pe potentialul artistilor de a deveni staruri. Asazi nu mai sunt promovati (si nu mai obtin contracte) decat artistii capabili sa asigure intr-un timp cat mai scurt o cantitate cat mai mare de vanzari. Durata medie de viata a unui disc sau a unei carti este de cateva saptamani. Sunt rari artistii de care mai auzi vorbindu-se si a doua oara, iar respectivii artisti sunt cei capabili sa vanda discuri sau carti cu milioanele.

In Statele Unite din ce in ce mai multi artisti (inclusiv trupe celebre) isi vad contractele anulate de casele de discuri, pentru simplul motiv ca ultimul lor disc (dupa o cariera uneori indelungata) a fost un flop. Si de exemplu astazi se considera ca 100.000 de CD-uri vandute este un flop comercial.

Problema cu aceasta dictatura a caselor de discuri (sau edituri) este ca ele detin monopolul total asupra tuturor formelor de publicitate. De artistii marunti, care nu vand decat o mana de discuri sau de carti - si care sunt de altfel perfect multumiti cu ceea ce reusesc sa vanda - nu auzi practic niciodata: nu auzi muzica lor la radio sau la televizor, nu le gasesti discurile sau cartile in magazine, nu sunt bagati in seama de critici si nu scrie nimic despre ei in presa. Nu stii nimic despre acesti artisti, dar exista mari sanse ca printre ei sa se gaseasca adevarate genii, a caror singura vina este aceea ca nu au o valoare comerciala imediata: nu sunt destul de sclipitori, nu sar in ochi, nu declanseaza barfe sau scandaluri, sunt prea complicati uneori, alteori prea originali, prea nonconformisti si, in general, nu au stofa de staruri.

Singura lor sansa este sa-si faca singuri numele cunoscut, difuzandu-si liber operele peste tot. Cu putin noroc, lucrurile avanseaza apoi precum un bulgare de zapada care aluneca la vale. Cineva descarca un mp3 sau o carte, ii place, vorbeste altuia, apoi din gura in gura zvonul se imprastie. Bineinteles nimeni nu poate conta pe acest procedeu, pentru ca talentul este primordial si nu toata lumea care incearca il are. Dar fara acest procedeu, nenumarati artisti extrem de talentati ar ramane complet necunoscuti.

In concluzie, asa-zisa piraterie mp3 nu pune problema decat caselor de discuri si artistilor care vand deja milioane de discuri. Pentru ceilalti, insa, aceasta practica este o sansa extraordinara de a se face cunoscuti, iar aceia dintre ei care nu realizeaza inca acest lucru... ei bine, sunt fraieri. O spun cu mana pe inima, fiind eu insami scriitoare. Cred cu tarie ca pentru cei ca mine Internetul este o sansa. Cartile mele pot fi descarcate liber pe web si citite de oricine. N-are nici o importanta ca nu castig nimic din acest proces. Consider ca este o investitie pentru viitor. Daca am putin noroc si cartile mele vor place, intr-o zi voi ajunge poate sa castig si ceva bani din eforturile mele. Iar daca nu vor place, nu-mi va ramane decat sa ma supun vointei publicului, singurul care are, in opinia mea, dreptul sa judece o opera artistica. Editurile, casele de discuri vad arta prin prisma banului si aprecierile lor nu sunt deloc obiective.

-----------------------------------
http://www.claranicollet.com


#10523 (raspuns la: #9009) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
inceputuri - de alin la: 25/02/2004 09:42:19
(la: Stefan Niculescu-Maier, despre dizidenta si diaspora)
multumesc pentru raspuns Stefan!
si mie imi place sa fiu direct si deschis, ca premisa a unei comunicari eficiente.

ma bucur ca am regasit multe din 'propriile teorii' in ceea ce spui tu aici, sau in romanialibera.com.
Realitatea romaneasca nu inceteaza sa ma uimeasca de vreo 15 ani, desigur ca nu sunt singurul, dar unii mai incercam si sa o deslusim cu mijloace proprii, lucru foarte dificil desigur, dar nu imposibil...

cred ca experientele personale ca si istoria orala pot constitui o resursa.

In legatura cu procesul comunismului, cred ca este pana la urma un demers individual, nu ne putem desparti de acea perioada fara a ne desparti de ceva din noi care a facut-o posibila. sigur ca unii din noi am vrut mai mult decat altii sa ne uitam in noi insine sa vedem ce se intampla. memoria colectiva nu poate decat sa ofere individului un cadru in care sa se redescopere.

In ce priveste victimile regimului, cred au fiecare datoria, inainte de toate fata de ei insisi (ele insele) si fata de familiile lor, cei apropiati, sa ceara dreptate, mai ales cand pot localiza/identifica precis entitatea sau persoana care se face responsabila juridic de prejudicierea drepturilor victimei.

Impartasesc cu tristete parerea ta ca RL nu a reusit sa exploateze capitalul de incredere si speranta care il avea in 1990, prabusindu-se in derizoriu la mijlocul anilor 90.

dar nu e niciodata tarziu sa privim inainte si sa o luam de la inceput.

uneori e mai simplu.

mult succes.
si eu sunt foarte optimist in legatura cu posibilitatile internetului de a schimba regulile jocului in multe domenii.
suntem abia la inceput.
#10560 (raspuns la: #10505) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
#10457 ptr Ptlajica - de (anonim) la: 25/02/2004 10:52:43
(la: Romani in strainatate)
Nu stiu carui anonim te-ai adresat dar am o fata de 16 ani in clasa a 10 si stiu "curiculum-ul" american. Unii vorbiti aiurea ca nu se invata in scolile americane sau canadiene dar nu-i chiar asa.
Ma uit la temele pe care trebuie sa sii le faca ea si-mi aduc aminte cu cea ce ni s-a predat noua in invatamintul comunist si nu e o diferenta mare intre cele doua sisteme. De fapt am constatat ca este mai placut sa fi elev in sistemul american decit in cel ceausist .de asemenea i-am intilnit si pe profii ei majoritatea baieti si fete, tineri ,toti masterati si para-masterati ,o placere sa te intretii cu ei.
Nu-i chiar asa. Nu noi am inventat roata.......
#10568 (raspuns la: #10457) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Lui Andreea #10455 - de (anonim) la: 25/02/2004 11:54:32
(la: De ce vreau sa emigrez)
Chiteva chestii care depind de gust personal.
Dupa mine litoralul romanesc este ok si l-am cunoscut indetailat.
Dar calatorind prin lume am ajuns la concluzia ca sint si alte litorale de o frumusete si mai intensa si cu servicii de 10 ori mai bune si mai ieftine.Ex: insulele Bahamas considerate de mine un paradis !

Specialistii astia din India nu au fost toti acceptati in US in proportie de 99 la suta ci mai degraba lucreaza in centre IT in India care majoritatea preiau prin satelit plingerile cumparatorilor sau dau consultatii "on-line " de exemlu cind cineva in America de Nord cumpara un calculator sa zicem. Este mai ieftin sa intrebuintezi mina de lucru indiana .
Din cauza proastei engleze pe care o vorbesc si nu vreau sa spun asta in mod jignitor o multime de clienti nord -americani deja s-au plins ca nu pot intelege sau nu pot sa comunice cu acesti specialisti. Deja se iau masuri ca aceste centre sa fie relocate in US cu personal american.
Nu-i totul roz cu aceste capete luminate caci o multime de programatori americani sint fara slujbe aici.Peronal eu prefer un american in loc de un indian cu care nu pot comunica decent in engleza lucruri de baza, simple.

Cit despre parerea ta ca tu nu vei intra intr-o biserica catolica cred ca greseti .D-zeu ne iubeste pe toti ,catolici,ortodocsi,evrei,musulmani,etc el este D-zeul a peste tot ce-i viu.
Personal eu sint nascut crestin ortodocs dar am intrat in biserici luterane ,musulmane si astept sa intru si intr-o sinagoga fiindca nevasta-mea este jumatate evreica. Nu ma dereanjazeaza si nu am probleme. .Fetelor mele nu le-am stabilit o religie desi noi mergem la o biserica lutherana cu ele din cind cind.Cind vor deveni majore noi dorim ca ele sa-si aleaga religia care le place lor singure si nu impusa de noi .:)
#10575 (raspuns la: #10455) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dictatorul - de Little Eagle la: 26/02/2004 13:10:36
(la: "Ceausescu a fost dat jos de CIA")
Hi Daniel,
As dori mult sa vad acest documentar,din pacate cu toate ca am satelite dish
si o gramada de canale cablu Tv de nu le mai tin minte cite sute sint,NU am acces la nimic romanesc.este oare posibil sa pot cumpara cumva acest documentar?Si cum as putea s-o fac?
Daca real CIA a fost implicata,nu ma surprinde deloc!!!THE BIG BROTHER is everywhere and is watching you as we speak!Si asa pe aici pe la noi prin USA
traim parca romanul lui Orwell(1984)zi de zi.Deci nimic nu m-ar surprinde!
Nu-mi dau seama ce interese ar avea USA in Romania?OIL NU este...insa desigur as fi curios sa vad filmul.
Apropo de filme,recomand f. mult"Equilibrium",cu Christian Bale(va fi noul Batman si daca el vrea,i s-a propus sa-l inlocuiasca pe Pierce Brosnan si deci sa devina noul James Bond)
Equilibrium este o combo Matrix-1984,Big Brother este numit the Father insa.
Pacat ca a aparut pe piata in acelasi timp cu...primul Matrix.
Ti-am scris demult ca am lucrat cu fratii Watchovsky cu 14 ani in urma la revista "Hellraiser"(ulterior s-au facut vreo 5 filme)a lui Clive Barker.Ei au creat ,scris si regizat toate Matrix-urile.
Totusi Equilibrium e mai interesant.Si recomand un alt f. bun film,cu Frances McDormand si Christian Bale,"Laurel Canyon"
N-am vazut inca filmul lui Mel Gibson,il vom vedea in acest weekend,a stirnit destule controverse pe aici,mai ales din partea...clericului fie catolic fie protestant,caci deh...N-AU altceva bun de facut,ca de obicei!Stiu ca Mel este f.f.f catolic in credinta si impotriva avorturilor si asa a fost crescut de parinti,dar fiind artist si producator si regizor si propie casa de filme(Icon)
si-a exprimat opinia cit se poate de dura si reala despre Avatarul Jesus the Christ si consider laudabila atitudinea lui.Desigur ca ...lumea evreiasca la fel condamna acest film....ca si cum NU EI sint vinovati de moartea lui Jesus!!!!!!
Let's face it: EI l-au condamnat la moarte,romanii NU au nimic de-a face cu asta,CINE a ales intre Barnabas si Jesus?Poporul evreu!
Asa ca mai bine ar ....face ciocu mic!!!!Ha!
Si uite asa cum ajunsei de la un Tiran de dictator la....Jesus!Makes NO sense!
Am I going insane or what?
Am sa vad filmul lui Mel si voi comenta mai pe larg.Am vorbit cu prieteni si toti au spus ca filmul e colosal de f. BUN!!!Poate in aceiasi categorie cu al lui Martin Scorsese,daca-ti aduci aminte,la fel a stirnit scandaluri pe aici.Cu un actor f. bun.Willem Dafoe.
Asa e mereu prin tara lui BIG BROTHER!!!!SSSShhhh!He's watching us!!
Nu-ti imaginezi cite sute si sute de scrisori de proteste diverse am scris si trimis la Casa Alba!!!
Fie legate de politica,ori mediul natural(ce boul asta de Bush il distruge),ori pt. soarta unor animale sau pasari ce le-a pus deja pe cale de disparitie,etc.etcOare crezi ca am incetat lupta?
Am luptat impotriva imbecilului de Ceausescu cit am trait in Ro.si n-am stiut daca mai apuc ziua de miine,acum e alt imbecil care ma supara si NU pot sa TAC!!
Ce daca traiesc de 23 ani in USA???Dictatori sint pretutindeni ori actori de duzina ce devin ...guvernatori!!!Republicani si cretini in plus.Caci nu se poate altfel.Oare trebuie sa fiu multumit ca traiesc aici?de as trai in Franta tot la fel as fi,si as lupta,ori in Italia ori oriunde pe glob.Dar am luat-o razna cu divagatia mea,am I going CRAZZZYYYY?You bet!
Daca poti sa-mi spui cum as putea face rost de documentar,ar fi de mare ajutor.
Altfel sa speram ca totul e OK si sa mai traim o noua zi de minciuna si sa gustam cu placere din iluzia vietii.So live for today,tomorrow never comes,sau pe scurt si mai romaneste,traieste clipa.

LOVE&PEACE,
Ozzy

Motto: "Please don't feed the - de SB_one la: 26/02/2004 14:05:41
(la: Femeia)
Motto: "Please don't feed the troll"

Efectele statului la discutii cu un troll sunt irosirea timpului si nervilor. Utilizatorul de buna credinta dar nepus in garda ii poate cadea usor in plasa, spre distractia trollilor.

Un articol in romana ce va va lamuri ce urmareste acest soi de indivizi:
http://www.geocities.com/muntealb/ForumuriFlacari.htm

Puteti citi si Portretul unui troll

Articolul in engleza, cu o definitie detaliata:
http://en.wikipedia.org/wiki/Internet_troll

Cel in franceza se gaseste aici:
http://www.uzine.net/article1032.html?var_recherche=troll

Aceste articole va vor permite sa-i puteti recunoaste pe acesti "paraziti ai forumurilor", si sa evitati sa le cadeti in plasa.

Lectura placuta, si nu uitati: "nu hraniti troll-ul"...
Metoda cea mai eficienta de a-l starpi e sa-l ignori


PS
1°motive ptr. care am banat ptr. 5 zile la acest subiect pe Belazur si enigmescu. Vad ca lor nu le plac nici subiectele serioase si nici bancurile: Concluzia: Sint Trollllli.

Daca am gresi( nimeni nu e perfect...) va asteptam aici peste 5 zile cu contributzii proprii.
2° Se mai anuntza cineva ptr. "actziunea" asta?


SB
................................................................
Infinitul e mare, mai ales catre sfirsit.
(W. Allen)
#10712 (raspuns la: #10647) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. #10708 - de schitroc la: 26/02/2004 17:26:08
(la: Preoti homosexuali?)
Nu mi'o lua in nume de rau, mi'ar face placere sa schimbam idei, dar raspunsul la intrebarea ta ti l'am dat intr'un mesaj mai vechi (#10605).


:-)

Sil
#10730 (raspuns la: #10708) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Un interviu cu Lucian Boia - de Filip Antonio la: 27/02/2004 03:22:56
(la: Lucian Boia un demitizator, nemesisul naţionaliştilor de mucava)
Interviu cu istoricul Lucian Boia

Sorin Lavric: Domnule Lucian Boia, sînteţi un personaj atipic în rîndul istoricilor români. Citindu-vă cărţile am aflat ceea ce ceilalţi istorici nu-mi spuseseră: că istoria nu este o ştiinţă propriu-zisă, că obiectivitatea istoricului este o fantasmă şi că imaginea pe care un popor o are despre propriul trecut se modifică după cum dictează imperativele clipei prezente. Iată suficiente motive ca să fiţi considerat un istoric atipic. Cum sînteţi perceput înlăuntrul breslei istoricilor? Şi invers, ce părere aveţi depsre breasla colegilor dumneavoastră?
Lucian Boia: Mai întîi de toate, să nu vă închipuiţi că aş fi un „marginal“. Sînt profesor la Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti şi (din păcate!) chiar unul dintre cei mai vechi (aici mi-am început cariera încă din 1967; a fost singurul meu loc de muncă). Am motive să cred că sînt apreciat de majoritatea colegilor mei, îndeosebi de cei mai tineri. Mă întrebaţi însă cum sînt perceput înlăuntrul breslei istoricilor în genereal. Primul meu răspuns este că eu nu cred în bresle. Cred în libertatea individului. Şi, în orice caz, în dreptul meu de a fi liber. Istoricii care se consideră în „breaslă“ riscă să devină prizonierii unor reguli depăşite, captivii unor tradiţii conservatoare. Cu siguranţă că o bună parte dintre ei nu sînt de acord cu mine. Este treaba lor, nu este treaba mea. Treaba mea este să spun cinstit ceea ce cred, să-mi fiu, pentru a-l cita pe Shakespeare, „mie însumi credincios“. Sînt convins că m-am achitat de această obligaţie. Cînd spun că istoria este mereu alta, spun o banalitate; nimic mai uşor de constatat decît această diversitate. Istoricilor nu le place. Au şi ei dreptatea lor. Se tot străduiesc, generaţie după generaţie, să facă din istorie o adevărată ştiinţă, o ştiinţă cît mai exactă, cu soluţii precise şi incontestabile. În fapt, istoria, prin esenţa ei, este ştiinţa cea mai nesigură şi cu gradul cel mai înalt de variabilitate. În faţa acestei sfidări, istoricii supralicitează. Fizicienii (pentru a menţiona o ştiinţă „dură“) par mai dispuşi decît istoricii să accepte partea de imaginar cuprinsă în demersul lor. Poate că pe unii îi deranjează ideile mele. Pe mine însă nu mă deranjează ideile diferite de ale mele (exceptînd atacurile lipsite de bună-credinţă). Nu are cum să mă deranjeze diversitatea; este tocmai ceea ce susţin în materie de istorie.
SL: Dacă ceea ce numim îndeobşte istorie nu este decît o naraţiune simplificată şi dramatizată despre trecut, aşa cum afirmaţi în Jocul cu trecutul, nu cumva disciplina istoriei îşi găseşte în dumneavoastră un adversar de temut? Nu cumva această disciplină este subminată dinlăuntru de unul din cei mai străluciţi reprezentanţi ai ei de astăzi?
LB: Mă amuză afirmaţia că aş putea fi un adversar al istoriei. Eu n-am avut altă dragoste intelectuală decît istoria, şi asta încă din copilărie. În tot cazul, de pe la 12 ani ştiam că voi urma istoria. Am o relaţie foarte strînsă cu trecutul; probabil că trăiesc mai mult în trecut decît în prezent. Nu de mine riscă istoria să fie aruncată în aer, ci de conservatorii care scriu o istorie cu totul neadaptată momentului actual. Eu am încercat să desluşesc regulile „jocului istoric“, şi asta tocmai fiindcă sînt ataşat de istorie. Respingerea din partea unora, ca şi entuziasmul altora, se datorează faptului că sîntem o societate conservatoare, care gîndeşte încă în bună măsură în termeni de secol al XIX-lea („obiectivitatea ştiinţei“, „naţiunea mai presus de toate“, şi aşa mai departe), şi de aici uimirea în faţa unor interpretări care la anul 2000 sînt absolut fireşti.
SL: În primăvara acestui an, cititorii români vor avea în faţă o nouă carte semnată de dumneavoastră: România, ţară de frontieră a Europei. Ce aduce ea nou faţă de Istorie şi mit în conştiinţa românească sau faţă de Mitologia ştiinţifică a comunismului? Sau altfel spus, care este „istoria“ acestei istorii a României?
LB: Istorie şi mit în conştiinţa românească s-a vrut o decriptare a discursului istoric românesc. Cu alte cuvinte este o carte care nu priveşte în mod direct România, ci interpretările privitoare la România. Nu o istorie, ci o critică a istoriei (sau, mai clar spus, a istoriografiei). După ce i-am criticat pe alţii, era oarecum firesc şi corect să prezint şi propria-mi versiune a istoriei româneşti. Aceasta este România. Nu este o istorie obiectivă, fiindcă nu există istorie obiectivă. Este o încercare de a explica România aşa cum o înţeleg eu. Este răspunsul meu la întrebarea: Ce este România?
SL: Deşi nu îndrăgiţi publicitatea, sînteţi un intelectual celebru în România. Nu vă daţi în vînt după apariţii la televiziune, nu acceptaţi decît după o îndelungată chibzuinţă interviurile şi invitaţiile la mese rotunde sau conferinţe, şi totuşi toate cărţile dumneavostră au un tiraj care depăşeşte sensibil media. Succesul dumneavostră e un fel de „izbîndă pe seama discreţiei“. Dar credeţi că o carte, oricît de bună, poate răzbi singură? Sau e nevoie de sprijinul viu al autorului?
LB: Cred că de regulă o carte nu poate răzbi singură. În ziua de azi, fără publicitate greu se mai mişcă ceva. Din fericire, regulile au şi excepţii. Istorie şi mit în conştiinţa romănească a fost o asemenea excepţie. S-a descurcat aproape fără nici un fel de sprijin. Iar 13 000 de exemplare astăzi în România nu e puţin lucru. Îi urez şi ultimei cărţi (România) să se descurce la fel. Mi-e teamă că nu are încotro. Nu-mi place publicitatea, nu-mi place să ies în public, nu-mi place să apar la televiziune. Şi mă bate gîndul că am dreptul să-mi trăiesc viaţa cum îmi place (am şi de recuperat; pînă în 1989 am făcut destule lucruri care nu mi-au plăcut!). Idealul meu este desprinderea completă a cărţii de viaţa autorului; nu este uşor, dar promit să perseverez.
SL: Ştiu că aţi studiat istoria din pasiune. Dar atunci, în adolescenţă, cînd a fost să vă alegeţi facultatea, aţi optat de la bun început pentru istorie? Nu aţi oscilat? Nu a mai fost nici o altă îndeletnicire intelectuală, umanistă sau ştiinţifică, la care să vă gîndiţi ca la o posibilă cale a vieţii?
LB: Am răspuns puţin mai înainte la această întrebare: am optat pentru istorie de cînd mă ştiu. Dar ca adolescent, după istorie, m-au interesat geografia şi (într-o manieră selectivă) literatura. Cam acelaşi lucruri care mă interesează şi astăzi. Sînt foarte constant.
SL: Care au fost intelectualii români care v-au fascinat în adolescenţă, exercitînd o influenţă modelatoare şi stimulatoare asupra dumneavoastră?
LB: Aproape că îmi pare rău că trebuie să o spun, dar nici un intelectual român (sau neromân) nu cred să fi exercitat vreo influenţă hotărîtoare asupra mea. Cînd, de copil, m-am îndreptat spre istorie, influenţa formatoare a fost a mediului familial (biblioteca şi lucrurile vechi din casă, faptul că mama mea, specializată în literatură română veche, a lucrat într-un domeniu apropiat) şi, cu siguranţă, casa de la Cîmpulung-Muscel, unde îmi petreceam verile şi în mansarda căreia erau îngrămădite, ca într-un depozit de muzeu, cărţi, reviste şi tot felul de obiecte de pe la 1900. Asta te marchează. Eu şi acum trăiesc în bună măsură la 1900, acolo mă simt mai în largul meu!
Ca adolescent, îi citeam cu plăcere pe Maiorescu şi Hasdeu; mă atrăgeau, şi mă atrag şi astăzi, ironia rece a celui dintîi şi fantezia riguroasă a celui de-al doilea. Însă modele nu mi-au fost; ei s-au întîlnit, se vede, cu ceva similar în propria mea structură intelectuală.
Oricît ar părea de ciudat obsedaţilor naţionalişti, am avut şi mai am încă o relaţie specială cu Eminescu. Mi-au plăcut cîndva — estetic vorbind— şi textele lui politice, la care însă nu subscriu. Poezia lui Eminescu însă o ştiam aproape în întregime pe dinafară, şi cu un mic efort aş recita şi astăzi, fără să greşesc prea mult, cele aproape o sută de strofe ale „Luceafărului“.
Am citit şi citesc încă multă literatură, poate chiar mai multă literatură decît istorie. Ca adolescent, Cei trei muşchetari şi romanele lui Jules Verne erau în prima linie. Pe Jules Verne nu l-am uitat; în viitorul nu prea îndepărtat voi scrie o carte despre el. Să-l menţionez şi pe Victor Hugo: cîţiva ani am fost absedat de Mizerabilii. Am încercat recent să recitesc cîteva pagini: imposibil, nu-i mai suport stilul grandilocvent!
Să nu uit enciclopediile. Am copilărit alături de un Larousse în două volume, editat prin 1920. Îl mai consult şi astăzi. Am avut o adevărată manie a dicţionarilor, care s-a mai alterat între timp, dar, oricum, aproape nu e zi în care să nu caut de cîteva ori în Larousse, sau într-un remarcabil Brockhaus în 17 volume, apărut la 1900, sau în dicţionarul de istorie şi geografie al lui Bouillet (de pe la 1860). Acesta din urmă mi l-a cumpărat mama mea de la anticariat cînd aveam 14 ani, şi a fost multă vreme lectura mea istorică favorită.
La facultate, n-am avut nici un profesor care să-mi fie model. Am mers pe drumul meu; cred că se şi vede!
SL: Citiţi zilnic şi întotdeauna cu plăcere? Nu vi se întîmplă să luaţi o carte în mînă şi să simţiţi că nu vă regăsiţi în rîndurile ei, şi asta nu din vina cărţii, ci din neputinţa de a vă rupe de agitaţia lumii? Cum vă adunaţi din risipa zilei?
LB: Nu citesc zilnic, fiindcă trebuie să mai şi gîndesc. Plăcerea mea supremă este să gîndesc; lectura vine în al doilea rînd. Din pură plăcere citesc literatură, fără nici o legătură cu preocupările profesionale. În ultimii ani însă, scriind atît de mult, am citit mai ales cărţi necesare anchetelor pe care le-am întreprins. Am ajuns astfel să citesc — şi cu mare interes — cărţi care altminteri m-ar fi plictisit cumplit. De pildă, mie nu-mi place science fiction-ul (exceptînd cei doi autori clasici: Jules Verne şi H. G. Wells), dar nu-mi place chiar deloc! Am parcurs însă o bibliotecă întreagă de science fiction în pregătirea cîtorva cărţi (Explorarea imaginară a spaţiului, Sfîrşitul lumii, o istorie fără sfîrşit).
SL: Ce loc ocupă televizorul în viaţa dumneavoastră?
LB: Televizorul în viaţa mea ocupă un loc foarte precis şi foarte limitat. Mă uit aproape exclusiv la programele de ştiri, în fiecare seară şi pe mai multe canale. Mă interesează atît informaţia în sine, cît şi manipularea prin informaţie. Evident, o „deformare“ profesională.
SL: Şi o ultimă întrebare: Cu ce se ocupă istoricul Lucian Boia atunci cînd încetează să mai fie istoric, devenind omul Lucian Boia?
LB: Dacă am răspuns la opt întrebări, îmi pot permite să nu răspund la a noua. Autorul Lucian Boia scrie cărţi pe care oricine le poate citi. Omul Lucian Boia îşi propune însă să rămînă discret. Este drept că discreţia nu se mai poartă astăzi. Mă întorc la 1900!

http://www.humanitas.ro/servlet/humanitas.articole.AfiseazaArticolul?id=28
Draga Daniel, - de (anonim) la: 27/02/2004 06:41:26
(la: Un salariu decent in Romania)
Draga Daniel,

Omul e supus greselii deci se poate daca tu zici sa se fi strecurat ceva în text. Nu am vrut sa fiu îngîmfat prin asta dar daca tie îti place vip-ul tip romanesc este numai problema ta. Cum poti sa remarci daca citesti bine textul fac o remarca mai întîi la educatia primita acasa deci la parinti. Natia nu ti-a dat nimic din astea ci conducerea ei pe care si parintii tai daca nu au fost dizidenti sau afara au votat-o.
Scoala însa pe care ai urmat-o, daca nu esti sub 18-22 de ani a fost gratuita ca o seama întreaga de alte facilitati legata de ea. Pe asta dragul meu a platit-o toata natia daca nu te superi.
"nene, nene! da-te jos din corcodush!" - Nu am fost niciodata acolo.
pe cînd pentru tine se pare ca este un loc favorit.
Daca mai esti înca în natie te rog eu nu mai ramîne iar daca nu mai esti tot asa te rog nu te mai întoarce. Conturile vor fi echilibrate cu zero datorie de fiecare parte.
Marius
#10764 (raspuns la: #10758) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Stimate Bosneag, Stii foar - de Daniel Racovitan la: 27/02/2004 08:17:14
(la: Filmul "The Passion of the Christ" si antisemitismul)
Stimate Bosneag,

Stii foarte bine ce am vrut sa spun prin "politica israeliana". Daca iti face placere sa imi pui in gura afirmatii care nu imi apartin, sa fii sanatos.

..................................................................................
"-- Nene, nene! Da-te jos din corcodush!"
#10777 (raspuns la: #10775) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...