comentarii

ce bine ne intelegem noi doi


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Dragonfly - de carapiscum la: 09/02/2005 05:14:47
(la: De ce traiesc femeile mai mult decit barbatii)
Uneori este asa precum spui, sau sa admit ca de cele mai multe ori. Cu toate astea nu trebuie uitat faptul ca cele mai grele munci fizice (uneori chiar si psihice pt. ca, nu-i asa, simtirea barbatului nu se poate compara cu a femeii- si invers) le presteaza barbatii. De aia femeile nu se ocupa de turnat betoane, de ridicat case din temelii, de asfaltat strazi, de construit si intretinut masini samd. Firea femeii este de asa natura ca pur si simplu nu are cum se ocupa de asa lucruri dificile fara a cadea lata. Exista si exceptii, insa astea doar intaresc regula. As vrea eu s-o vad pe femeia aia care isi pune sotul sa aiba grija de copii pt. cateva zile in timp ce ea se duce si sapa la gradina cu cazmaua in soarele dogoritor de vara. SI daca femeile in general se lauda cu faptul ca sunt cele mai bune in a oferi educatie copiilor, atunci de ce se mai plang de neputintele barbatilor care ar trebui printre altele sa faca si aceste lucruri pt. a le lasa lor ceva timp liber in plus? Nu cumva asta e doar o chestie menita sa-i puna in lumina proasta pe barbati si sa le dea femeilor satisfactia (indreptatita, dupa parerea lor) de a-si consuma timpul numai pt. ele? Ce vreau eu sa spun e ca depinde de la caz la caz si dupa cum se inteleg cei doi. Dar daca tu sau ea ati luat impreuna niste decizii intr-un anumit moment al vietii si dupa aia ati descoperit ca aveti alte prioritati in viata decat cele din inceput (deh, lumea se mai schimba, se mai emancipeaza, mai merge prin cele strainataturi, mai vede traiul usor- ca sa nu zic usuratic- al unor femei lipsite de scrupule si de bun simt pt. familia pe care au intemeiat-o, mai gaseste cu cale ca merita mai mult decat partenerul fiindca ea pune/investeste peste puterea lui de a "restitui"), deci daca prioritatile se schimba in timp, de ce nu mai ramane macar amintirea faptului ca inainte de a ajunge sa constientizam asta am fost niste persoane care ne-am gandit initial la binele familiei intregi si abia apoi la binele personal? Eu asa cred, ca atat femeile cat si barbatii ajung sa-si puna astfel de probleme atunci cand forteaza lucrurile si vor sa obtina in mod cu totul egoist ceva doar pt. binele si fericirea proprie, lasand la o parte binele conjugal. Asta am facut si eu intr-o oarecare masura, asta cred eu ca facem noi toti. Probabil un f. mic procent dintre noi este capabil de a tine cont de acest aspect pana la sfarsitul vietii. Fiecare vrea sa-i fie bine si, de cele mai multe ori, fara a depune un efort personal. Fiecare asteapta sa-i fie daruit din partea celuilalt, daca se poate fara nici cel mai mic gest de multumire. Doar auto/satisfactia si auto/suficienta de a primi pt. cine/ce suntem noi (si ce meritam) sunt vizate, atata tot. Stiti ce cred eu, ca daca lumea toata n-ar fi abuzat atata de mandria asta care mananca pur si simplu rarunchii societatii moderne si daca fiecare ar fi invatat sa plece capul acolo unde trebuie- si cand trebuie- astazi n-ar mai fi existat subiect de discutie pe forum aici.
Tu spui ca o femeie munceste mai mult decat un barbat de cel putin 3 ori... Pe ce se bazeaza afirmatia ta? Apoi cu ce suntem noi vinovati ca v-ati nascut neputincioase in anumite privinte?- fizic vorbind. Sau cu ce sunteti voi vinovate ca ne-am nascut noi barbatii fara capacitatea de purtare in pantece a copiilor pe care n-ii dorim? Si tot nu pot intelege de ce majoritatea interpreteaza copiii ca pe un balast/surplus/povara in viata lor. Oare nu sunt acestia prima si cea de pe urma posibila investitie care ne poate aduce bucuria si satisfactia unei vieti cu adevarat implinite? Sau ce ne impiedica pe noi sa ne ingrijim de copiii nostri si in acelasi timp sa ne ocupam si de noi insine? Sau de ce nu i-am implica si pe ei in viata noastra sociala si nu i-am trata ca pe niste membri viabili ai familiei chiar daca sunt bineinteles fara minte destula ca sa inteleaga ce se petrece cu adevarat? Cred eu ca aici se dovedeste discrepanta si parca irealitatea unei situatii existente de facto. Copiii au nevoie de la un capat la celalalt sa li se dovedeasca nu numai dragostea si purtarea de grija din partea parintilor lor, dar si tratarea ca membri cu drepturi depline si egale in lumea si la sanul familiilor in care au luat fiinta. Asa mi se pare corect si logic. Altfel riscam sa facem din ei niste dusmani atat ai timpului nostru, cat si ai lor insisi.
Pe de alta parte ma gandesc la cate beneficii poate aduce in viata unei familii un copil- ca sa nu spun de mai multi. Chiar daca greutatile intretinerii si cresterii lor par insurmontabile uneori, chiar daca regretam decizia luata de a-i avea, chiar daca..., chiar daca..., ce poate fi mai frumos si mai plin de bucurie decat zambetul minunat al acelei mogaldeti cu ochisori sinceri si curati, ce poate fi mai de vis decat sa te uiti dupa ani si ani in urma si sa-i povestesti "la gura sobei" nazdravaniile copilariei?... Ca doar de aia sunt nepotii atat de indragiti de cei batrani, ca abia atunci inteleg si ei (bunicii lor) frumusetea clipelor prin care au trecut ei insisi candva.
Am cunoscut in viata mea familii care au trecut prin pragul unui colaps total cand singurul lor copil s-a sinucis (sau pur si simplu a murit din stie ce cauze nefericite); am cunoscut deasemeni familii care n-au putut avea copii si si-au fortat norocul, ca sa zic asa, luand spre ingrijire copii de la casele ce se ocupa de adoptii; apoi am vazut in lumea asta secularizata in care traiesc si eu ca exista o multime de oameni dispusi sa-si lase averile cainilor si pisicilor (de multe ori viata lor se rezuma doar la a creste si ingriji animale) decat sa faca un bine unor suflete fara ajutor si fara posibilitati reale in viata. E adevarat ce am spus, prioritatile se schimba pe zi ce trece si nu mai suntem interesati de viata umana cat mai ales de cea animala (sau extraterestra, dupa caz). Indraznesc sa spun ca am cazut inca de multa vreme sub simturile animalelor pe care le ingrijim si le iubim parca mai mult decat pe ingerasii de care vorbeam- si sa fiu iertat pt. indrazneala asta, sa nu se interpreteze ca afront adus adevaratilor parinti. Spun acestea indreptand degetul unei maini spre acei prunci muritori de foame si de sete si al celeilalte maini indreptate spre cainii si pisicile care cresc cu carne si arata ca niste batoze de nu mai pot merge pe strada. Si in timp ce unii se scarpina de mizerie si de purici din cauza saraciei, ceilalti se gudura si se scarpina pe dupa urechi (sau se ling in dos dupa excrementele delicioase) din cauza puricilor la fel de grasi si de lenesi ca si gazdele lor. Nu spun ca animalele trebuie sa sufere si sa stea flamande, intreb doar unde a disparut simtirea umana si incotro se indreapta?
Concluzia mea este ca nu copiii sunt o povara pt. noi, ci noi insine devenim o povara pt. ei atunci cand ii tratam ca pe niste hoti/banditi ce ne fura timpul acordat EGO-ului.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#35732 (raspuns la: #35463) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
past & copy - de carapiscum la: 11/02/2005 02:28:13
(la: Copiii o "problema" de rezolvat...)
Retranscriu mesajul de mai jos pe care l-am trecut intai la subiectul "de ce traiesc femeile mai mult decat barbatii?".

Adresat lui Dragonfly:
"Uneori este asa precum spui, sau sa admit ca de cele mai multe ori. Cu toate astea nu trebuie uitat faptul ca cele mai grele munci fizice (uneori chiar si psihice pt. ca, nu-i asa, simtirea barbatului nu se poate compara cu a femeii- si invers) le presteaza barbatii. De aia femeile nu se ocupa de turnat betoane, de ridicat case din temelii, de asfaltat strazi, de construit si intretinut masini samd. Firea femeii este de asa natura ca pur si simplu nu are cum se ocupa de asa lucruri dificile fara a cadea lata. Exista si exceptii, insa astea doar intaresc regula. As vrea eu s-o vad pe femeia aia care isi pune sotul sa aiba grija de copii pt. cateva zile in timp ce ea se duce si sapa la gradina cu cazmaua in soarele dogoritor de vara. SI daca femeile in general se lauda cu faptul ca sunt cele mai bune in a oferi educatie copiilor, atunci de ce se mai plang de neputintele barbatilor care ar trebui printre altele sa faca si aceste lucruri pt. a le lasa lor ceva timp liber in plus? Nu cumva asta e doar o chestie menita sa-i puna in lumina proasta pe barbati si sa le dea femeilor satisfactia (indreptatita, dupa parerea lor) de a-si consuma timpul numai pt. ele? Ce vreau eu sa spun e ca depinde de la caz la caz si dupa cum se inteleg cei doi. Dar daca tu sau ea ati luat impreuna niste decizii intr-un anumit moment al vietii si dupa aia ati descoperit ca aveti alte prioritati in viata decat cele din inceput (deh, lumea se mai schimba, se mai emancipeaza, mai merge prin cele strainataturi, mai vede traiul usor- ca sa nu zic usuratic- al unor femei lipsite de scrupule si de bun simt pt. familia pe care au intemeiat-o, mai gaseste cu cale ca merita mai mult decat partenerul fiindca ea pune/investeste peste puterea lui de a "restitui"), deci daca prioritatile se schimba in timp, de ce nu mai ramane macar amintirea faptului ca inainte de a ajunge sa constientizam asta am fost niste persoane care ne-am gandit initial la binele familiei intregi si abia apoi la binele personal? Eu asa cred, ca atat femeile cat si barbatii ajung sa-si puna astfel de probleme atunci cand forteaza lucrurile si vor sa obtina in mod cu totul egoist ceva doar pt. binele si fericirea proprie, lasand la o parte binele conjugal. Asta am facut si eu intr-o oarecare masura, asta cred eu ca facem noi toti. Probabil un f. mic procent dintre noi este capabil de a tine cont de acest aspect pana la sfarsitul vietii. Fiecare vrea sa-i fie bine si, de cele mai multe ori, fara a depune un efort personal. Fiecare asteapta sa-i fie daruit din partea celuilalt, daca se poate fara nici cel mai mic gest de multumire. Doar auto/satisfactia si auto/suficienta de a primi pt. cine/ce suntem noi (si ce meritam) sunt vizate, atata tot. Stiti ce cred eu, ca daca lumea toata n-ar fi abuzat atata de mandria asta care mananca pur si simplu rarunchii societatii moderne si daca fiecare ar fi invatat sa plece capul acolo unde trebuie- si cand trebuie- astazi n-ar mai fi existat subiect de discutie pe forum aici.
Tu spui ca o femeie munceste mai mult decat un barbat de cel putin 3 ori... Pe ce se bazeaza afirmatia ta? Apoi cu ce suntem noi vinovati ca v-ati nascut neputincioase in anumite privinte?- fizic vorbind. Sau cu ce sunteti voi vinovate ca ne-am nascut noi barbatii fara capacitatea de purtare in pantece a copiilor pe care n-ii dorim? Si tot nu pot intelege de ce majoritatea interpreteaza copiii ca pe un balast/surplus/povara in viata lor. Oare nu sunt acestia prima si cea de pe urma posibila investitie care ne poate aduce bucuria si satisfactia unei vieti cu adevarat implinite? Sau ce ne impiedica pe noi sa ne ingrijim de copiii nostri si in acelasi timp sa ne ocupam si de noi insine? Sau de ce nu i-am implica si pe ei in viata noastra sociala si nu i-am trata ca pe niste membri viabili ai familiei chiar daca sunt bineinteles fara minte destula ca sa inteleaga ce se petrece cu adevarat? Cred eu ca aici se dovedeste discrepanta si parca irealitatea unei situatii existente de facto. Copiii au nevoie de la un capat la celalalt sa li se dovedeasca nu numai dragostea si purtarea de grija din partea parintilor lor, dar si tratarea ca membri cu drepturi depline si egale in lumea si la sanul familiilor in care au luat fiinta. Asa mi se pare corect si logic. Altfel riscam sa facem din ei niste dusmani atat ai timpului nostru, cat si ai lor insisi.
Pe de alta parte ma gandesc la cate beneficii poate aduce in viata unei familii un copil- ca sa nu spun de mai multi. Chiar daca greutatile intretinerii si cresterii lor par insurmontabile uneori, chiar daca regretam decizia luata de a-i avea, chiar daca..., chiar daca..., ce poate fi mai frumos si mai plin de bucurie decat zambetul minunat al acelei mogaldeti cu ochisori sinceri si curati, ce poate fi mai de vis decat sa te uiti dupa ani si ani in urma si sa-i povestesti "la gura sobei" nazdravaniile copilariei?... Ca doar de aia sunt nepotii atat de indragiti de cei batrani, ca abia atunci inteleg si ei (bunicii lor) frumusetea clipelor prin care au trecut ei insisi candva.
Am cunoscut in viata mea familii care au trecut prin pragul unui colaps total cand singurul lor copil s-a sinucis (sau pur si simplu a murit din stie ce cauze nefericite); am cunoscut deasemeni familii care n-au putut avea copii si si-au fortat norocul, ca sa zic asa, luand spre ingrijire copii de la casele ce se ocupa de adoptii; apoi am vazut in lumea asta secularizata in care traiesc si eu ca exista o multime de oameni dispusi sa-si lase averile cainilor si pisicilor (de multe ori viata lor se rezuma doar la a creste si ingriji animale) decat sa faca un bine unor suflete fara ajutor si fara posibilitati reale in viata. E adevarat ce am spus, prioritatile se schimba pe zi ce trece si nu mai suntem interesati de viata umana cat mai ales de cea animala (sau extraterestra, dupa caz). Indraznesc sa spun ca am cazut inca de multa vreme sub simturile animalelor pe care le ingrijim si le iubim parca mai mult decat pe ingerasii de care vorbeam- si sa fiu iertat pt. indrazneala asta, sa nu se interpreteze ca afront adus adevaratilor parinti. Spun acestea indreptand degetul unei maini spre acei prunci muritori de foame si de sete si al celeilalte maini indreptate spre cainii si pisicile care cresc cu carne si arata ca niste batoze de nu mai pot merge pe strada. Si in timp ce unii se scarpina de mizerie si de purici din cauza saraciei, ceilalti se gudura si se scarpina pe dupa urechi (sau se ling in dos dupa excrementele delicioase) din cauza puricilor la fel de grasi si de lenesi ca si gazdele lor. Nu spun ca animalele trebuie sa sufere si sa stea flamande, intreb doar unde a disparut simtirea umana si incotro se indreapta?
Concluzia mea este ca nu copiii sunt o povara pt. noi, ci noi insine devenim o povara pt. ei atunci cand ii tratam ca pe niste hoti/banditi ce ne fura timpul acordat EGO-ului."
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
depinde de la caz la caz - de flori de camp la: 03/01/2006 12:02:13
(la: DESPARTITI IN CASA)
dar indiferent de aceasta lasa amprente nebanuite asupra copiilor...
eu am crescut intr-o familie cu probleme..ai mei mai sunt si azi impreuna desi am convingerea ca in cazul in care s-ar fi despartit la timpul potrivit, ne-ar fi fost mai bine la toti.
partea ciudata este ca acum se pare ca au mai renuntat la a-si mai amari reciproc viata...atunci cand dau de greu se poarta ca si cand probleme care nu si le-au rezolvat, nu au existat nicicand.
diferenta este ca amprentele exista. mie mi-a luat foarte mult timp sa inteleg si sa accept situatia..o accept pentru stiu ca nu o mai pot schimba.
si e trist...ei nu au inteles ca noi avem nevoie de suportul lor..decat prea tarziu, cand am invatat sa ne descurcam singuri, acum nu accepta faptul ca nu mai avem nevoie de sfatul lor pentru ca nu au stiut sa investeasca in apropierea fata de noi. au fost prea preocupati de problemele lor...si nu realizeaza ca nu am avut o copilarie fericita. si cand copilaria nu este asa cum ai fi avut nevoie...iti este destul de greu sa fi un adult fericit.
asa ca eu sustin ca ori se inteleg ca doi oameni realisti si care se gandesc la bunastarea psihica a copiilor care nu consta doar in a avea ambii parinti in preajma, ori se despart si isi refac vietile sau raman singuri.
flori de camp
Lascar - de tatiku la: 09/07/2006 10:02:50
(la: Muzica)
Mda, bine ar fi sa te pot vizita...As suporta cu stoicism si cei 700 de watti! Chiar si pe PF...
Dar ma tem ca nu de decibeli duce lipsa muzica asta, ci de ...muzica.
Ma mir de instrumentistii de la filarmonica pentru ca nu inteleg cum doi tipi, probabili foarte buni in ceea ce fac ( e greu sa ajungi la filarmonica daca nu esti bun) se pot excita la chitari. Dupa ce ai de a face cu atata muzica buna, nu stiu cum muzica raock te mai poate interesa, serios!
Carreras nu e un cantaret comercial, si nici nu mai e in mare forma. Ziceam de ceilalti doi pentru ca am aratat ca faima vine si din placerea de a canta.
Sanatate!
#132230 (raspuns la: #132228) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ce bine ne intelegem noi doi :))) - de thebrightside la: 30/05/2007 11:52:13
(la: Nu dau extemporal! )
deci io am o problema/buba cu respectul fata de limba materna. cred ca-i oke sa folosesti dezacordurile daca faci asta ostentiativ/de mai multe ori/la modul sarcastic. da' tu ai doar unul si io nu-i vad rostul.

cred ca ar fi 'dat' la fel de bine:

generatiei mele
inca-i mai curg
ramasite
de ciocane...


iar 'farther' e 'further', de ce l-oi fi pocit?

sancho - de Intruder la: 21/08/2007 17:27:11
(la: fereşte-te de blestemul poetului)
nu stiu ce vrei sa zici cu "din nou".
cine a fost cremenalul, ca-l jupoi! :)))
...si la mine tot fara voia mea.
de ce nu ne (mai) intelegem noi doi? :))
#228701 (raspuns la: #228698) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Intruder - de Sancho Panza la: 21/08/2007 17:46:43 Modificat la: 21/08/2007 17:47:53
(la: fereşte-te de blestemul poetului)
"cremenalu'" a fost A.I.Brumaru, la lansarea cartii mele:)))
(daca zicea ca-s soresciana, il pupam! eh, nu stie ce-a pierdut...)
Nu-l jupui, te rog...ai saraci elita culturala brasoveana!!

de ce nu ne (mai) intelegem noi doi? :))
huh?!
ti se pare... sau poate am luat-o eu pe campuri si pajisti, mai stii?! :)
#228712 (raspuns la: #228701) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
om - de Homo Stultus la: 02/09/2007 19:53:48 Modificat la: 02/09/2007 20:01:37
(la: sete de cunoastere)
A ne pune niste limite, ar insemna sa ne cunostem total pe toate fetele/dimensiunile, dar oare de cate ori nu ne surprindem facand lucruri pe care nici macar nu stiam ca pot exista ?!?! Limitele pe care ni le atribuim subiectiv (spatio-temporal)... devin DOAR motiv de delimitare, ceea ce ne aluneca spre o falsa indivualizare.

Corect.

Din perspectiva mea condita umana presupune limite. Care sunt ele e greu de spus, daca nu imposibil. Cert este insa ca omul nu poate sa treaca dincolo de granitele "omenescului" (indiferent ce inseamna asta). Pe de alta parte posibilitatile, potentele catre care omul se poate manifesta sunt nelimitate. Postmodernismul (intr-un cadru concret) isi face un punct de onoare din asumarea limitelor omului.

Am vazut ca folosesti termenul individ. Eu prefer persoana. Nu cred ca omul isi poate activa acele posibilitati, potente despre care vorbeam in afara realitatii personale. Individul cum au spus altii mai rasariti ca mine fiinteaza prin sine si pentru sine, el este autonom. Si un astfel de mod de a fi este perfect schitat in textul tau.

Persoana nu poate exista insa decat in perspectiva legaturii. A relatiei. Ea exista doar pentru ca exista si posibilitatea deschiderii catre. Ea se "delimiteaza", se cunoaste, se identifica numai reflectata in altul. Din acest punct legatura eu-tu devine principalul motor al fiintarii. Viata este deci o miscare catre toti acei tu care intra in sfera mea de fiintare.

Aceasta (sa-i spunem) dinamica a existentei este, in prima faza, o consecinta reziduala a nasterii, ea nu e conceptualizata, verbalizata. Este o realitate intrinseca. Mai apoi ea devine constienta si chiar voluntara. Setea respectiva il mana mereu pe om. Intai inconstient. Cunoasterea este "o functie" fireasca. Aproape la fel ca si respiratia. Si da, pana la urma tine de supravietuirea omului in forma cunoscuta de noi. Dar ea nu este independenta de cadrul general al vietuirii. Ea nu trebuie vazuta rupta de acea dinamica a vietii ci insumata in ea.

*distinctia intre individ si persoana am facut-o pentru ca am impresia ca intelegi cei doi termeni ca fiind sinonimi. Pentru mine nu sunt.
#232003 (raspuns la: #231998) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cronologic - de om la: 03/09/2007 20:13:11 Modificat la: 03/09/2007 20:37:26
(la: sete de cunoastere)
HS (02/09/2007 19:53:48),
-*distinctia intre individ si persoana am facut-o pentru ca am impresia ca intelegi cei doi termeni ca fiind sinonimi. = in contextul confei nu mi s-a parut prea importanta diferentierea. Da, ai dreptate, sunt diferite; individul vine cu individualizarea (delimitarea), iar persoana cu personaliatea creeata prin relatii sociale (global), cel putin asa cred eu.

-Cert este insa ca omul nu poate sa treaca dincolo de granitele "omenescului" (indiferent ce inseamna asta). = dpmdv, omul are componenete (implicit limite) omenesti, dar si alte componente (indiferent care ar fi acelea). Acele componente -majoritar, dpmdv- declanseaza apartenenta (dar asta am mai spus).Ca un artificiu mental, unele limite pot disparea prin fuziune...transformare in ceva nou care nu mai are limitele "arhaice". Chiar si fisiunea imi surade ;)

mi-a placut: Cunoasterea este "o functie" fireasca. Aproape la fel ca si respiratia. = sau ca bowl movement (gluma :))

intruder ( 02/09/2007 20:42:46)
-daca nu eram curiosi, ciopleam si-acum pietre cu bucati de fier sau (hai sa nu fiu sever) ramaneam blocati la mastodontii IBM 704. = imi permit sa-ti dau alternative: (i) intamplarea cuplata cu observatia, cam asa s-a intamplat si cu sugativa, sau un tribal mai cascat a luat din greseala o piata in loc de o bucata de os si...a observat ca se cioplea mai bine bucata de lemn (ii) motivatia economico-materiala = inovatii (nu inventii)!

-n-ai cum sa atingi TOT-ul ca intreg daca nu ai terminat cu "totul" din ograda ta. "cunoaste-te pe tine insuti", apoi cunoaste ce-i dincolo de tine, = este o secventa logica, numai ca viata este dinamica...nu poti sa te focalizezi pe ceva (spre sine) si sa pierzi din vedere contextul general. Eu cam asta vroiam sa spun in textul initial. O singura celula se comporta diferit decat in tesut!

cattallin 2002(02/09/2007 21:08:30 )
Unii pot spune ca stiu multe, altii ca oricit ar aduna cunostinte, tot ar fi prea putin. = imi aduc aminte de un prf care spunea: cu cat intelegi mai multe, realizezi ca stii mai putin.
Dpmdv, setea de cunoastere este la fel, numai ca...unii si-o inhiba din X cauze :((

cri cri (02/09/2007 23:42:48)
Conflictul meu se situeaza cam pe la acest nivel: Dumnezeu stia ce-o sa iasa? Ori s-a trezit insusi surprins? Fiindca apare neverosimil SA CERI iubire si incredere oarba unei fiinte inzestrate cu puterea de a gandi, in plus fara constiinta. Si-atunci nu s-ar face insusi Dumnezeu autorul moral al pacatului originar? S-ar zice ca nu poate doar in ideea ca El e numai suflet, fara ratiune. Va rog, sa ma contrazica cineva! :((( = Dzeu stia...dar ce ce "stim" noi ca este surprins? De ce sa-L facem responsabil de ceea ce nu este ? Pacat originar? Hai sa incerc un exemplu pe care il extrapolezi si singura: iti lasi plodul sa se joace intr-o camera in care nu poate sa-si faca rau...iar plodului nu-i ramane decat sa se joace si sa creasca ca sa devina ce este menit sa fie (apartenenta, bat-o pacatul originar :), adica om !

Despre cerut de iubire si incredere oarba..suna cam dictatorial, dar liberul arbiru te contrazice. De ex: cineva iti spune: nu manca ca haplea ca o sa vomezi. Mananci ca haplea vomezi. Nu intelegi..repeti...pana la urma inveti, depinde de tine daca alegi calea rapida sau astepti mai multe reincarnari :))))))))
#232326 (raspuns la: #232003) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
latu - de alex andra la: 24/10/2007 17:52:06
(la: Cum se bea cafeaua? )
Pai vezi ce bine ne intelegem noi doi ?:)) Si tu care ziceai ca...:P:P:P
#247869 (raspuns la: #247866) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
latu - de alex andra la: 13/11/2007 18:07:57
(la: MISS CAFENEAUA - 2007 - DISCUTII)
Vezi, io nu mai tineam minte. Dar cred ca ai dreptate, pentru o intelegere in doi e nevoie de un duet:)
#255629 (raspuns la: #255628) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Emisfere - de apol la: 16/11/2007 19:41:29
(la: Tăcere cu umeri rotunzi)
Ce bine se inteleg uneori doi in tacere!
L si l - de anisia la: 17/01/2008 22:36:52
(la: Frumusetea)
L mare de la lelitza
si
l mic de la latu :))

bre, bonsoir madame si monsenieur mai intelege si taranu roman, dar mai e cate unii care-o da pe niste mesaje in frantzuzeste si nu intelege decat doi trei. ca noi astia de la siloz, nu stie. noi vorbeste alta limba.

si zic io ca acilea daca e scrise online, e sa inteleaga si lulutza, sa se cultive.

ca altfel incepe si ea sa cultive cu de-alea de ti se incurca limba-n gura, si nu e bine vacii noastre izabela :))

de-aia zisei sa zic asa adresandu-ma la prieteni, sa-nteleaga tot boboru.

oki? :)
#276134 (raspuns la: #276129) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
latu - de alex andra la: 22/02/2008 00:16:07
(la: Oblivio)
Ce bine ne intelegem noi doi, chiar si dincolo de greselile mele de tastare:))) Telepatie tre sa fie:))
#287894 (raspuns la: #287886) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ma bag si eu in discutie ca tot am voie sa injur si tie chiar iti place :).azi a fost apogeul zilelor mele proaste si cum n-am pe cine injura, imi dau si eu cu parerea aici.

in toata situatia asta s-a redus totul la respect.acesta lipseste, uneori, din partea tuturor.e in legea firii sa clachezi si atunci numai respectuos nu poti fi.

conflictul a pornit de la AFIRMATIILE dlui danescu...iar maan a reactionat.ca au convins-o altii sau ca a fost indignarea ei, asta cred ca nu conteaza atat de mult.

pe aici se intampla o groaza de lucruri, la fel ca in real.chiar zambeam mai devreme, incercand sa-mi uit supararile, intrebandu-ma daca voi, astia mai vechi, va dati seama ce lume ati creat!

ideea e urmatoarea: una e sa te certi cu x, y, z si asta o spun din propria-mi experienta in cafenea si alta sa vii, la un momentdat, cu niste afirmatii de genul alora facute.chiar am fost tentata sa intreb care sunt acei apropiati ai adminului.chiar m-a facut sa ma intreb ce puii mei ascunde acest spatiu virtual si in ce rahat de site m-am bagat.intelegi?

cand doi-trei se cearta vezi doar uratenia protagonistilor.cand unu face afirmatii deja iti ridici semne de intrebare.e o mare diferenta intre cele doua efecte.si eu cred ca maan la asta s-a referit.

inca ceva...daca spatiul asta ar fi privat s-ar intra in el pe baza de cartela sau invitatie.eu nu am avut nevoie de asa ceva.ia gandeste putin, cat de privat poate fi un spatiu virtual?
#309707 (raspuns la: #309698) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
horia ce bine ne intelegem noi doi - de thebrightside la: 17/02/2009 14:31:46
(la: CASATORIA INTRE CUMNATI)
expresia "hindus departe", prin extensie de la "hindusa departe" se refera la a pleca in India si na-re nicio treaba cu religia.
prin urmare chiar si un ateu poate fi hindus in felul asta, respectiv hin-dus.
gata? :D
#407278 (raspuns la: #407274) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
:) - de Abecedar la: 05/04/2009 08:55:12
(la: Pe carare.)
Nu avem mereu nevoie de vorbe ca sa ne intelegem noi doi...
In rest? Tutto bene?
#424759 (raspuns la: #424725) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Om... - de monte_oro la: 11/09/2009 19:07:02
(la: 11 septembrie...8 ani...)
Mah... nu se inteleg ei doi oameni... vezi bine... care n-au ce-si disputa ori imparti ori revenica, la urma urmei... dar'mite doua neamuri... doua popoare... doua civilizatii... care asa s-au dezvoltat... asa le-a dat istoria: sa aiba ceva de impartit...;)
#480925 (raspuns la: #480921) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Tux - de mazariche la: 18/03/2010 17:43:20
(la: postul, consideratiuni filozofice)
La pct. unu nu stiu raspunde, depaseste experienta si puterea mea de intelegere!

La doi iar nu stiu, ma consoleaza totusi gandul ca 'fericiti cei saraci...':))
#531714 (raspuns la: #531681) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
:) - de Baby Mititelu la: 26/01/2011 18:31:37
(la: Sunt distrus)
Pai nu trebuie sa crezi tu, cred ele in tine! Si eu is varsatoare deci ne vom intelege noi doi. Cat despre scolile de ucenici, nu ma pricep...
#593927 (raspuns la: #593925) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...