comentarii

ce este ca parte de vorbire simtea


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Kir Ianulea - Votati soarele Partea a IV a - de thebrightside la: 06/11/2007 09:33:29
(la: Mister Cafeneaua 2007 - Votul)
Inchise usa si se rezema de toc. “Au crecut mari. Doamne mai trec anii. Anii! Ce conteaza anii….anii ca si barbatii vin si se duc……nu stiu sa zaboveasca. Lasa doar urme. Ale trecerii. Urme lasate, clipe dezghiocate……matca amintirilor…….seaca sau plina…….
Ochii strapunsera ceata reveriei si se lipira de pereti. Tencuiala se strangea si se latea chinuind zugraveala, faramitand pe ici pe colo varul. Patina timpului uratise rozul, pierzandu-se printre amprentele prafului. Acum zece ani, Gelu ii aranjase apartamentul. Ca si pe ea de altfel. Atunci era atat de nou, de frumos, mirosea a proaspat. Se scutura. Ura casa. Si mobila. Ura totul. Singura bucurie, singura raza de bucurie era Dinu. Puiul pentru care luptase, se zbatuse, stransese din dinti si din pumni, se luase la tranta cu viata si cu poftele barbatilor…..pentru care, eh…..legaturi pasagere, legaturi uitate, trenuri si gari….statii….doar statii…..figuri, aburi uitati dar totusi prezenti pe oglinda timpului……trecutul…….
Dadu din mana a lehamitesi se indrepta spre sufragerie. Se aseza pe scaun iar acesta scartii lesinat. Blestemata mobila. Uscata si veche ca insasi viata ei. Prima rata o platise Ionel. Era mult de atunci. Amintiri. Cartile inca mai asteptau intinse. Mainile se ridicara, aripi vlaguite si apoi cazura. Nu-i mai ardea de pasienta. Stranse cartile in sila. Barbatii! Gata! S-a terminat. Se saturase……nu mai avea nevoie de ei…….il avea pe Dinu. Doamne! Ajuta-ma Doamne. Ce sa fac? Am gresit, stiu. Dar totusi, totusi nu am decat patruzeci si noua de ani. Ce sa fac? Da Doamne, ii urasc. Sunt hidosi, barbari. Miriapozi, larve gafainde. Bestii, sadici, urati, rai. Dar totusi, nu-i pacat sa renunt la tot? Sa-mi bat joc de mine si de ei? De acesti insuportabili dar totusi atat de necesari? De aceasta otrava necesara, care iti patrunde trupul si sufletul? La dracu cu toate. Ia sa vad mai bine ce-mi pica. Numai putin. Le deschid odata si gata. Incepu sa amestece febril; cartile. Ochii ii cazura pe fotoliul de alaturi. Intre cutele cuverturii vazu un buletin. Al meu? Lasa cartile si deschise buletinul. Dinu suradea din fotografia stas. Ce balamuc si cu buletinul asta. Noroc cu Gelu. Gelu….Doamne……ce barbat. Aasta da barbat, nu ca toti nespalatii…….il cunoscuse la circa de Politie. El ditamai colonelul, ea o disperata. Tot uitandu-se la dulaul fioros de langa masa ofiterului de serviciu, daduse peste el. Rochuia de vara se infiorase la atingerea mainilor mari, dar totusi fine…….
- Vai, ma scuzati domnule…….
- Ursu! Dati-mi voie sa ma prezint: Colonel Ursu…..placerea este de partea mea…….
Se simtise slaba si neajutorata sub impulsul inconstientului ce rabufnea. Dorintele se furisau cautand scaparea. Un tremur imperceptibil dar persistent ii fremata carnea umerilor…….locul unde se odihnisera mainile lui…….
- Va e cumva rau?
- Ma scuzati…..inima…….m-am cam speriat…….
- Ionescu? Locotenente…….ce cauta cainele aici?
- Sa traiti Dom’ colonel. Actiune. Se pregatesc sa plece in actiune – Piata Matache - si sergentul Jianu tocmai a fost intors din drum…….l-a chemat ……..(zise aratand cu capul undeva in cerurile institutiei)….n-a mai avut timp sa-l duca afara……
- Bine, bine……poftiti in birou sa va reveniti doamna…..
- Oh, stiti….n-as vrea……
- Va rog…….poftiti………un pahar cu apa…..un scaun……nu-i mare lucru…….
A urmat clipa ei de slabiciune, de vicleana si inconstienta slabiciune…….cand printre lacrimi……si suspine…..i-a povestit tot necazul cu Dinu, baietelul ei caruia nu poate sa-i faca buletin…..cu drumurile dintre cele doua orase care o omoara nu alta……picurand printre suspine si cateva vorbe nevinovate despre soarta unei femei singure ce trebuie sa se lupte cu soarta si cu viata asta pacatoasa…….
A urmat clipa lui de slabiciune, cand i-a promis ca o ajuta el sa-si resolve necazul, numai ca…..astazi nu se poate…..sa mai treaca peste cateva zile……ca sa se linisteasca putin….apele…
Apoi…….ce a urmat a fost ca o pata de lumina in existenta terna si anosta de gara. Gara prin care calatorii trec grabiti sau somnorosi. Au fugit cateva zile la Olanesti, abandonandu-l pe Dinu al ei in bratele singurei prietene Leni, alaturi de baiatul acesteia Dan. Chiar daca era mai mare cu doi ani ei se intelegeau, aveau jocurile lor, povestile lor, prietenii si prietenele din gasca…..ei se simteau bine impreuna…..ca copii……iar Leni, Doamne……o adevarata prietena…..stiuse sa fie discreta, n-o intrebase mare lucru……oricum i-a povestit ea insasi totul…..Da, o adevarata prietena…… poate singura…..Se convinsese de acest lucru si in iarna cand plecase cu Gelu la Mangalia. Ce nebunie si atunci……ei doi…….singuri in fata marii dezlantuite…..nebuna ca si dragostea lor…..
#252633 (raspuns la: #252632) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ex-gay - de oliver la: 31/03/2005 16:45:22
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
"Cercetarea psihanalitica se opune cu toata hotararea incercarii de a-i izola pe homosexuali de ceilalti oameni, intr-un grup cu naravuri cu totul aparte. Studiind alte excitatii decat acelea manifest sexuale, psihanaliza a gasit ca TOTI OAMENII SUNT CAPABILI SA-SI ALEAGA UN OBIECT SEXUAL DE ACELASI FEL SI CA ACELASI LUCRU S-A PETRECUT SI IN INCONSTIENT. Intr-adevar, simtamintele erotice care ne leaga de persoane de acelasi sex joaca un rol important in viata psihica normala, dar un si mai important rol ca factori de imbolnavire, in comparatie cu aceleasi simtaminte fata de persoanele de celalalt sex. PSIHANALIZA MAI DEGRABA RELIEFEAZA INDEPENDENTA ALEGERII OBIECTULUI FATA DE SEXUL OBIECTULUI, EGALA SI LIBERA ATASARE FATA DE OBIECTELE MASCULINE SI FEMININE, CUM SE OBSERVA IN COPILARIE SI IN STARILE PRIMITIVE DIN PREISTORIA UMANITATII, CA PUNCT DE OBARSIE DIN CARE SE DEZVOLTA, PRIN RESTRANGERE FIE INTR-UN SENS, FIE INTR-ALTUL, TIPUL NORMAL DE SEXUALITATE SAU CEL INVERTIT. IN VIZIUNEA PSIHANALIZEI, ASADAR, INTERESUL SEXUAL EXCLUSIV AL BARBATULUI PENTRU FEMEIE CONSTITUIE O PROBLEMA CARE ARE NEVOIE DE ELUCIDARE, CARE DECI NU ESTE DE LA SINE INTELEASA, CUM ESTE ATRACTIA DINTRE ELEMENTELE CHIMICE. Determinarea comportamentului sexual are loc abia dupa pubertate si ESTE REZULTATUL UNOR FACTORI CARE NU SUNT NEGLIJABILI SI CARE, IN PARTE, SUNT DE NATURA CONSTITUTIVA, IAR IN REST DE NATURA ACCIDENTALA. Desigur ca este cu putinta ca unii dintre acesti factori sa fie atat de importanti incat sa influenteze in mod direct rezultatul. In general, insa, pluralitatea factorilor determinanti se reflecta in varietatea comportamentului sexual manifest al oamenilor." [Sigmund Freud, "Psihanaliza si sexualitate", ed. Stiintifica, 1994, p. 93; sublinierile imi apartin].

Am urmarit firul discutiei pe forum atat cat am rezistat (e nevoie de mai mult timp decat mi-as putea permite...), mai ales ca nu mi-a atras atentia in mod deosebit. Discutiile noastre, ale tinerilor, au tendinta sa se infunde in clisee, in common places, imi pare rau s-o spun. Pe de alta parte, s-au dovedit, ca intotdeauna, prea multi si prea curajosi sa emita (pre-?)judecati de valoare in privinta homosexualitatii niste indivizi care nu au manifestat -- pentru ca nu au vrut, pentru ca nu au simtit asa, pentru ca nu au avut curaj -- niciodata, poate, "simtaminte erotice care ne leaga de persoane de acelasi sex".

Inainte de toate, as dori sa reprosez fara ranchiuna acestor indivizi, care au totusi meritul de a fi dovedit ca hmosexualitatea nu mai este si nu mai trebuie sa fie un subiect tabu, faptul ca, la origine, impulsia sexuala, daca-i putem spune asa, nu are nimic de-a face cu "el sesso". Si atunci, ma intreb de ce trebuie de fiecare data cand vorbim despre homosexualitate sa trivializam, sa aruncam instinctual, in mintea noastra, invective (-A, poponarii!). Ma sufoc de dezgust cand vad ca mentalitatile se schimba greu, si atunci cand se schimba, o fac prost; mai bine nu s-ar fi schimbat... Caci, oare ce inseamna, pe de o parte, sa vorbim despre homosexualitate ca despre un flagel social iar, pe de alta parte, sa ne servim de drepturile omului ca de cel mai bun pretext pentru a afirma SUBVERSIV drepturile minoritatilor etice? Mi se pare ridicol, si mi se pare greu de imaginat in ce conditii ar putea creste copiii vostri (poate si ai mei, caci deocamdata nu-mi permit sa ma gandesc la asta, din motive materiale - si va asigur ca nu exista alte motive!), care vor auzi numai interpretari extreme ale fenomenului despre care discutam, interpretari care pornesc din ignoranta, ura si, de ce nu, regretul lipsei proprii de curaj in a spune, asa cum o face Freud, ca existenta sentimentelor erotice, mai mult sau mai putin manifestata, fata de persoane de acelasi sex, nu este atat de pernicioasa in sine si ca, de fapt, ea poate fi creatoare, atunci cand este, desigur, sublimata.

Am uneori senzatia ca oamenii dispun de un sadism funciar atunci cand vine vorba de fericire, un sadism prin care orice incercare neobisnuita de a evada din spatiul profan, din banaliatatea cotidiana, este respinsa feroce. Si ma intreb, de ce trebuie sa spun, fata de cine altcineva in afara de mine ar fi trebuit sa recunosc, rusinat, intimidat, anemiat, ca sunt - recte, ca am fost candva un - gay? Cata suferinta si cata bucurie imi aduce aceasta marturisire. Cineva imi va spune, probabil, ca nu trebuia s-o fac. Daca m-as intoarce in timp, sa stiti ca n-as mai face-o, dar atunci eram impresionat de mesajele subliminale ale promotorilor unei "gay pride". Fiindca am o structura spirituala care nu-mi permite sa traiesc fara sa caut adevarul, am ajuns la concluzii ferme privind homosexualitatea, concluzii de la care nu voi face rabat, fiindca aici e vorba de viata mea. Nu am avut ocazia unei relatii sexuale cu o fata, desi ideea ma atrage foarte tare. Asta poate fiindca detest ritualul de curtenire dintre baieti si fete, in care baietii sunt imbecili si macho, iar fetele cretine si sentimentale... A, si pudibonde! Sunt sincer, intotdeauna am fost asa, si cred ca m-a durut, insa nu suficient de tare incat sa prefer vreodata disimularea adevarului. M-ar fi ajutat foarte mult sa am prieteni heterosexuali care sa-mi poata recunoaste faptul ca au fost candva, fie si foarte de mult, fie si pentru foarte putin timp, atrasi de persoane de acelasi sex. E o atractie emotionala foarte speciala, e, de ce nu, un dezechilibru emotinal, dar tot special ramane...

Mi-as dori foarte mult sa discut cu baieti, in principal, dar si cu fete, care s-au simtit macar candva "queer", care stiu cam ce ar putea sa insemne asta, la nivel emotional. Eu am renuntat la a-mi manifesta aceasta latura homosexuala, pe care o simt inca arzand in sufletul meu, fiindca vreau sa cunosc o fata care ma va face sa constientizez ca apartin lumii careia ii apartin, in realitate. Nu trebuie decat sa constientizez... Pentru ca acest lucru sa fie posibil, este nevoie de o femeie adevarata, matura in plan spiritual, rabdatoare si foarte inteligenta. Vreau sa va descopar, daca existati, pe voi, cei care simtiti ca mine, care ati inteles ca NU E NORMAL SA FI GAY, si nu fiindca norma ar fi data de societate, ci fiindca normalitatea este definita in raport cu un sistem de valori traditional, care nu trebuie rasturnat samavolnic de catre... "omul recent".
o tentativa de raspuns - de Chatarsis la: 15/08/2005 21:42:22
(la: Dezgolirea femeii)
e ceva foarte normal si cum ai spus destul de intalnit. Atitudinea este specifica femeii, si anume duala. Pe-o de-o parte este vorba de dorinta de a impresiona specifica oricarei femei, pe de alta parte apare si teama ca poate a mers prea departe, poata da impresia de femeie usoara iar in felul acesta va castiga admiratie pierzand respectul barbatilor, care e si el destul de important. te simti mai confortabil mai imbracat dar nu te poti abtine sa nu te "dai mare" cu ceea ce ai.
anadi108 - de latu la: 05/06/2006 14:07:46
(la: Absolutul şi Cauzalitatea)
Latu a spus:
Prezentarea de silogisme in faza de experiment intelectual, poate duce la erori de fond si/sau , ....bla-bla bla-bla

Latu n-a spus ".bla-bla bla-bla"
Dincolo de regulile constructiei de silogisme, exista si reguli in ce priveste utilizarea de citate. Daca nu altele, atunci macar regulile dictate de buna crestere.

Silogismul prezentat nu e un experiment intelectual.
Initial ma referisem la forma prezentarii.
Nesiguranta care apare ca baza prezumtiva a refugierii indaratul unor valori incontestabile, precum si motivele pentru care esenta acestor valori este prezentata sub forma de matrice, parca in dorinta de a reduce pe cat posibil riscul inexactitatii, duc dupa parerea mea la concluzia experimentului, pe care tonul de moderare sau maniera de expunere in limbaj digital o intaresc.
Caracterul experimental al prezentarii silogismului, consta in turnarea unor adevaruri in forme rigide, care in varianta perfecta lasa loc doar pentru admiratie, respect si incuviintare.

Replica: de prisos.
Replică

Scriind ca e de prisos, am dorit sa evit un raspuns constand dintr-o cavalcada de vorbe, menite sa ma convinga prin tunetul lor, nu prin fundament.
Denuntarea termenului "enunt" ca fals si intronarea punctul unu ca "adevar" nu schimba decat terminologia, nu si eroarea asupra careia m-am oprit.
Pentru conformitate:
Latu a spus:
Pct. 1 este un enunt
Replică:
Pct. 1 este un adevăr:...

Demn de relevat mi se pare si citatul:
...primului punct se numeşte declararea premisei., care la urma urmei vine ca o confirmare a celor observate de mine: Declararea premisei - aici a "adevarului" - urmata de aceeasi declaratie in conditional, ambele in cadrul aceleiasi enumerari putea fi lesne evitata in favoarea formei.
Fara a stirbi veridicitatea unui silogism, prezentarea lui contribuie totusi la imaginea de ansamblu.

... iar mulţi şmecheri care învârt cuvintele trec drept înţelepţi.
Nu ma indoiesc, ca si aceasta formulare face parte dintr-un posibil concept de discutie, chiar daca nu ader la acesta.
Aplicat insa aici, confirma nesiguranta: Cine stie argumentul de partea lui, nu simte nevoia de a se descotorosi cu bata de cei interesati sa-l auda.
#126229 (raspuns la: #126168) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de maan la: 26/05/2007 12:00:55 Modificat la: 26/05/2007 12:05:18
(la: Manipulare)
un elev poate fi determinat sa invete:
- dovedindu-i ca ii va fi de folos pe termen lung
- apeland la bunul lui simt ( asta-nseamna "a invata de rusine")
- incurajandu-l, rasplatindu-l cu vorbe bune chiar si-atunci cand n-a stralucit
- prezentand continutul materialului de predat intr-o forma atractiva.

toate astea-s variante de manipulare, atata timp cat scopul e acelasi.

de-altfel cred ca toata maiestria unui profesor consta-n stapanirea tehnicilor de manipulare astfel incat sa-si atinga scopul fara sa abuzeze de copii.

de partea cealalta, copiii 'simt' omul de la catedra, il complimenteaza ("doamna, da' ce ochi frumosi aveti!"), alteori apare cate unul cu cate ceva pe care ... nu l-a "inteles", si-i cere profesorului sa repete demonstratia, ca sa nu mai fie colegii 'ascultati', sau sa evite o lucrare de control iminenta.
florile - iata o alta modalitate de manipulare.
unii se intereseaza ostentativ de materia predata de cate-un prof, stiind ca acela va inchide ochii si nu-l va pedepsi daca-l va prinde cu tema nefacuta, sau nu-l va depuncta drastic daca nu va sti cutare lucru la examinarea orala.
daca profesorul e fan "rapid", dupa meciul de cu o seara-n urma, copiii-l interpeleaza de cum intra-n clasa: "domnule profesor, ce ziceti de meciul de-aseara?"...si-uite-asa se bine dispune profu', pierde cinci minute din ora sau 'uita' sa controleze temele si parca nu mai noteaza asa sever ca de-obicei...:)))
#200604 (raspuns la: #200599) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Giordano Bruno la: 27/06/2007 15:18:16
(la: Despre cafenea, despre noi si multe intrebari )
de ce accesezi cafeneaua.com? = de placere
ce-ai gasit aici? = oameni inteligenti, bune-rele etc
ce ai pierdut? = cand vine vb de placere , creativitate & constructivitate nu pierd nimic . TIMPUL N-ARE VALOARE
ce ai construit? ce ai daramat? = nu ma dau in vint sa raspund la aceste intrebari pt ca asi putea fi subiectiv
care sunt userii tai preferati pentru dialog? de ce? = picky pt ca este inteligent , Cri Cri pt ca uneori este sensibila , irma pt ca are un bun simt ce lipseste cu desavirsire multor useri si oameni , maan pt ca are impresia ca stie tot ! dar nu-i chiar asa :) , Sancho Panza este interesanta , munteanu rodica este conservatoare dar nu prea se intimpla sa fie rau-intentionata si imi place, mai nou limpede pt ca are simtul umorului dezvoltat , desi nu am vb cu el ... latu pt ca are o alura de gentleman iar tot ce-i fin si elegant ador , zaraza sc pt ca in ea exista o pozitivitate neconditionata , cosmacpan . Cu siguranta mai sunt multi ...
pe cine nu agreezi? de ce? = picky ma omoara sarcasmu lui , Cri Cri toraie vrute si nevrute de dragu perspectivelor
:)) Ciudat ! Nu ? ... Citeam undeva odata " Spui ca iubesti florile dar trandafiri ii tai sii pui in vaza , spui ca iubesti animalele dar cainele il ti legat in lant , Nu imi zice ca ma iubesti pt ca mi se sburleste paru pe mine " Nici nu le voi zice niciodata ca-i iubesc :) .
este ceva aici unde nu gasesti in viata ta reala? este ceva asemanator? = slabuta intrebare
cafeneaua bate viata, filmul, cartile? = hei ! sa nu exageram . Cafeneaua poate bate stuff-ul si stuff-ul cafeneaua .
pe cafenea te consideri un invingator sau un invins? = Nene , cafeneaua nu-i arena de gladiatori :) , mda ... poate cateodata
ai vrea sa-ti schimbi nick-ul, sa fii altcineva?...daca ai facut-o, de ce? daca nu, de ce? = Mi-am schimbat odata nickul pt ca mi-am sters primul cont - nervos fiind din cauza unui greierash ce cinta un ritm tare bizar , ritm ce imi scartaia in cap
. Si-ar pierde consistenta personalitatea-mi daca l-asi schimba . Asi fi un 0 sa joc duplicitar . Doar in cazul unui interes mult mai mare asi face-o , nu de dragu mentinerii unei idei .
ti-ai rezolvat cu ajutorul cafenelei probleme mici sau mari? = :) Ma simt bine ... asta nu inseamna ca imi rezolva problemele . Asi putea zice ca am avut parte de imbolduri .
simti nevoia sa trollezi conferinta asta? intrebarile mele iti creaza disconfort? = Intrebare slabuta . Trollatu este in mare parte venit din subconstient . Nu suntem roboti pt a gandi binar , exista liberul arbitru . Iar cind vedem o abordare de cine stie ce culoare ( placuta dar nu numai) sarim si noi . Nu-mi creaza disconfort pt ca intr-o gindire dinamica nu are ce cauta disconfortu ( mai ales in cazul acestor intrebari ). Aristotel sau nush care filozof , acum 2000 si ceva de ani s-a masturbat intr-o piata publica aratandu-si libertatea in gandire . Crezi ca mi-e frica sa-ti arat cine sau ce sunt ? :)) relax ... eu nu fac chesti de genu ... Da ! problema e ca nu pot fi vazut pe cafenea :) apropo , mi-a imugurit ideea unei conferinte
cum te vezi in oglinda propriilor ochi si cum te vezi in ochii celorlalti? = Daca asi sti exact , asi detine secretu nemuririi :)) hologramice , evident .
exista ceva ce poate inlocui cafeneaua? = Posibil , dar nush . Inca n-am gasit . Asta daca faci referire la un " home " virtual .
P.S : :) "vorba anisiei, va invit la dialog. :) " = Mie tare mi-a parut ca se aseamana cu un C.V sau spovedanie :)
PRIVIREA LUI iISUS - de Areal la: 23/07/2008 19:06:44
(la: POVESTIRI CU TALC (III))
In Evanghelia dupa Luca scrie:
Dar Petru a spus: „Omule, nu stiu despre ce vorbesti”. In acel moment, chiar in timp ce vorbea, un cocos a cotcodacit, iar Domnul s-a intors si a privit drept spre Petru… iar Petru a iesit afara si a plans.
M-am inteles intotdeauna bine cu Domnul. Conversez tot timpul cu el, ii multumesc, ii implor adevarul.
Dar am avut intotdeauna sentimentul ca doreste sa-l privesc in fata… Iar eu nu pot. Chiar si cand ii vorbesc, ma uit in alta parte atunci cand simt ca el ma priveste direct. Ma tem de fiecare data ca voi descoperi o acuzatie nerostita in ochii sai, pentru vreun pacat nemarturisit. Sau poate vreo cerere: poate ca asteapta ceva de la mine.
Intr-o zi, mi-am adunat tot curajul si l-am privit in ochi! Nu exista nici o acuzatie, nici o cerere. Singurul mesaj pe care il puteai citi in ochii lui era: „Te iubesc”.
La fel ca si Petru, am iesit afara si am plans.

Anthony de Mello, Cântecul pasarii
*** - de temiricine la: 02/06/2011 23:57:42 Modificat la: 03/06/2011 01:17:28
(la: La cate iubiri avem dreptul?)
cred ca subiectul e prea discutat... iubirea nu se discuta, se simte, daca exista.
desi e foarte greu sa zici cand exista.

pe de alta parte, oamenii vorbesc despre iubire cand au teama de a o trai, mi se pare.

oricum, e unul dintre putinele subiecte, de fapt, sentimente, care n-ar trebui dezbatute. nu ai ce sa dezbati, ne scapa printre degete, ratiunea nu face fata. oricat am vrea noi sa credem contrariul.

asta zic eu. dar nu inseamna ca stiu mare lucru.
*** - de Homo Stultus la: 08/02/2012 10:58:20 Modificat la: 08/02/2012 11:01:32
(la: cazu guvernul, neamule!)
Nu am fost niciodată un fan al domnului Boc. Recunosc, deşi nu e prea elegant, că mă bucur de această demisie.

Pentru că în România până şi femeia de serviciu trebuie să fie înregimentată politic, nu se poate vorbi de o criză politică în sensul îndeobşte acceptat al cuvântului. Politicul aici e şi social şi economic în acelaşi timp. Ăsta e şi principalul motiv pentru care o parte din oameni simt nevoia să se radicalizeze refuzând din principiu un tip de "soluţie politică" sau alta.

Am văzut că domnul propus să îi ia locul lui Boc este privit ca fiind un intelectual. Mă opun acestei definiri.

Intelectualul nu este doar un om care are o cultură vastă. Intelectualul este un profesionist al muncii cu creierul. Dacă îi acceptăm ca intelectuali pe Mircea Eliade, Constantin Noica, Petre Ţuţea, Emil Cioran, Nae Ionescu, George Călinescu şi alţii, nu îi putem accepta pe Sever Voinescu Cotoi sau Mihai Ungureanu. Ei pot să fie oameni care au o oarecare cultură, nicidecum intelectuali. Nu se poate spune că sunt intelectuali în adevăratul sens al cuvântului nici măcar toţi scriitorii, care din asta trăiesc.

Intelectualul este un specialist al muncii intelectuale. Deci nu oricine face munca intelectuală e şi intelectual ci doar specialistul în domeniul respectiv. E posibil să ma înşel dar consider că ştampilarea cu "intelectual" a unora, devalorizează conceptul. Accept inteligenţa şi cultura personală ca fiind obligatorii dar nu şi suficiente pentru a califica pe cineva pentru calitatea de intelectual.

Un prieten inginer îmi spunea că nu orice inginer e intelectual dar că sunt şi ingineri care pot fi definiţi astfel. În domeniul său îi considera intelectuali pe specialiştii care scoteau tratate de specialitate nu şi pe cei care făceau poduri după planurile arhitectului.

Premierul desemnat îşi va trece probabil cabinetul pentru că actuala coaliţie realizează foarte bine ce înseamnă pentru ea alegerile. Am doar o mică reţinere. Nu ştiu în ce măsură Boc s-a achitat de obligaţii faţă de clientela politică înainte să plece. Dacă procentul de achitare e ridicat atunci, paradoxal, noul guvern îşi va rupe gâtul în Parlament. Dacă nu, atunci va trece. Sunt lucruri elementare care nu au de-a face cu ideologia sau cu imaginea cum greşit se interpretează în media. Nimănui nu-i pasă cu adevărat de imagine atunci când ai puterea şi poţi obţine banii. Mai ales că în speţa de faţă nu vor mai avea curând ocazia de a fi la putere.

Problema se pune în primul rând negustoreşte. Cine crede că ei se tem se îmbată cu apă rece. În România tiparul e inversat. Aici nu ai bani şi vrei să dobândeşti putere. Dimpotrivă! Singurul motiv valabil pentru care cineva ar dori să vină la putere în România e să facă bani. Lucrul ăsta este comun într-un singur tip de societate. Mă refer desigur la societatea comunistă. Politicianul român contemporan se raportează la putere în acelaşi fel ca şi cel comunist. Când vrem să estimăm dacă guvernul desemnat va trece sau nu în Parlament, nu trebuie să uităm niciodată asta.

Dacă cineva îşi face vreo iluzie conform căreia cetăţeanul (protestatar sau nu) contează în vreun fel în decizia politică, înseamnă că realitatea îi este străină. Şi de ce ar conta când este fie habotnic, fie lipsit de inteligenţă socială, sau poate să fie cumpărat cu o găleată sau o pungă de făină?

Ca să închei. Guvernul nu căzu. Făcu doar un pas lateral. Oricum nu putea să cadă. Nu a fost niciodată sus. Marionetele nu pot cădea, ele pot doar să fie puse înapoi în cutie.

Într-o baltă singura apă proaspătă poate să vină din ploaie. Păcat că aproape niciodată nu plouă suficient să schimbe natura infectă a apei deja existente. O schimbare fundamentală nu va avea loc în viitorul previzibil. Asta nu din cauza clasei politice. Vina (dacă e vreo vină) se poate identifica în realitatea socială. Noi nu putem genera o schimbare fundamentală pentru simplu fapt că suntem noi. Toţi ştim că oamenii nu se schimbă niciodată cu adevărat. Răbufnirile sunt interesante dar nu schimbă perspectiva.



Dezacordul meu - de bernicova la: 22/03/2004 08:26:55
(la: Gramatica si butélia)
Verbul se acorda???? Exista o serie intreaga de carti de teorie gramaticala in care ti se poate in cateva pagini demonstra ca ceea ce afirmi este exact pe tipicul " cuvintele ma doare" in domeniul sintaxei limbii romane. Primo- nu poti relationa o parte de vorbire cu una de propozitie ( magarul si oaia..) Secundo- verbul sa se acorde?? Putem vorbi cel mult de o relatie de interdependenta gramaticala intre subiect si predicat, dar...acord? Si-atunci adjectivul si substantivul "se mai mult decat acorda?? "

Precizare: nu sunt profa, stiam numai chestia asta. Am simtit nevoia sa-mi spun punctul de vedere.
#12557 (raspuns la: #7884) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
oare sa plec...da...sau... - de (anonim) la: 06/05/2004 02:29:06
(la: Studenti romani plecati la studii, va mai intoarceti?)
poate ca eu am o problema putin diferita, dar intra pe jgeabul discutiei. Eu trebuie sa decid acum daca sa plec sau nu. Am sansa sa incep un doctorat din toamna in state si pana mai de curand eram extrem de hotarata sa plec. De ce? Pentru ca nu plecam singura, pentru ca luam cu mine cel mai frumos lucru care s-a intamplat vreodata vietii mele. Acum insa viitorul imi e nesigur si tangesc dupa certitudinile pe care le aveam alaturi de el. Dar cred ca nu exista cale de intoarcere si voi pleca. Voi pleca pentru ca daca nu o voi face, si daca aici o voi duce greu, imi voi reprosa mereu sa nu am plecat. In Romania am prieteni, am caldura, am parteneri de conversatie oricunde m-as uita...si sincer daca le am pe astea nu imi pasa prea tare ca functionarele de la banci se rastesc la mine sau ca nu ma saluta vanzatoarea de la supermarket. Dar plec sa imi caut soarta in alta parte. Plec, si simt cum imi tai singura craca de sub picioare. Plec si dau cu piciorul la toti oamenii din jurul meu. Imi las prietenii fara o fata cunoscuta, imi las mama plangand ca nu ma mai vede si sarmalele aburind in oala... Dar el m-a parasit de mult....si poate de aceea plec sa imi caut norocul in surgiun. Am inima indoita, sufletul stramb si revervarea pentru avion in buzunar. Plec cu gandul ca voi putea oricand a ma intoarce. Si tot ce am lasat canva in urma nu ma va uita si ma va primi inapoi ca pe fiul ratacitor.
bãrnicova scrise: - de AlexM la: 21/05/2004 23:55:01
(la: Gramatica si butélia)
Verbul se acorda???? Exista o serie intreaga de carti de teorie gramaticala in care ti se poate in cateva pagini demonstra ca ceea ce afirmi este exact pe tipicul " cuvintele ma doare" in domeniul sintaxei limbii romane.

Verbul se conjuga:-)
"ma dor, te doare, il doare, ne doare, va doare, ii doare)
cuvintele= ii -> cuvintele doare
Ambiguitatea vine de la hipercorectie si de la transmiterea unor verbe a desinentei de la pers. I sg la pers III pl care nu este justificata decat prin ca "asa vrura anumiti gramatici":-)
Conj I -terminatie in "a":
eu cant(u), tu canti , el canta, noi cantam, voi cantati, ei canta
Obs: niciodata nu o sa fie "ei cant(u)" ci ei cânta. Adica III sg= III pl.
Conj II - terminatie in "-ea"
eu vad, tu vezi , el vede, noi vedem, ei vad,
Obs: popular este inca "ei vede"; gramaticii au facut aici un "ei vad" care corespunde lui I sg ceea ce este nejustificat.
Conj III -terminatie in "-e"
eu cer, tu ceri, el cere, noi cerem, voi cereti, ei cer
Obs: dito ca pentru conj II
COnj IV -terminatie in "-i"
eu fug, tu fugi, el fuge, noi fugim, voi fugiti, ei fug
Obs: dito ca pentru II, III

Opinia mea este ca desinenta pentru pers. III pl este un hipercorectionsm impus si cerut de clasa culta . Omul din popor foloseste obisnuit desinenta pentru pers. I sg ca in conj I ( cea mai veche conjugare in opinia mea) .
Corect popular:Fugea aia maicã de li se rupea oasele.
Corect literar:Fugeau aia maica de li se rupeau oasele.
Corect popular:M-am intins ca ma doare oasele
Corect literar:M-am intins ca ma dor oasele.
Voila! ( un anumit spital de nebuni poarta acelasi nume, pronuntia in româna fiind totusi nu "voaila" ci "voila":-)

Alex



Primo- nu poti relationa o parte de vorbire cu una de propozitie ( magarul si oaia..) Secundo- verbul sa se acorde?? Putem vorbi cel mult de o relatie de interdependenta gramaticala intre subiect si predicat, dar...acord? Si-atunci adjectivul si substantivul "se mai mult decat acorda?? "

Precizare: nu sunt profa, stiam numai chestia asta. Am simtit nevoia sa-mi spun punctul de vedere.
#15732 (raspuns la: #12557) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pentru Bubulina... - de mya la: 08/08/2004 21:13:19
(la: Pana unde merge recunostinta fata de parinti?)
Draga Bubulino,
Noi cei de pe forum am vrea sa te ajutam (sincer!) insa din pacate nu prea se poate. Nu te cunoastem, habar nu avem ce-i cu tine, nu-ti cunoastem universul si nici personalitatea, ce sa mai... nu putem sa ghicim deloc situatia ta - ca intreg - din cele cateva randuri pe care le-ai asternut. Deabia ne rezolvam noi problemele personale (si nu intotdeauna iese cum am vrea) asa ca...nu prea exista sfat ideal venit asa...din afara, mai ales din partea unor necunoscuti. Simtim drama ta mica si suntem alaturi de tine cu tot sufletul!

Parerea mea sincera e sa ceri sfatul unei persoane mai cu experienta (matura) in care ai incredere si care te cunoaste bine. Ceva de genul preot, bunica sau prieten bun (mai copt, nu de varsta ta). Imposibil sa nu te ajute, ti-ar face bine chiar numai faptul ca poti sa-ti descarci sufletelul.

Stii cum e cu sfaturile...lumea ti le cere da' cand iti dai cu parerea (privind din afara, nefiind implicat) ai toate sansele sa dai cu batul in balta. De cate ori a ascultat cineva de sfatul tau, sincer? Oamenii fac tot ce-i taie capul, indiferent ce le spui tu.

TU trebuie sa decizi pentru viata ta si numai tu poti sa schimbi pe urma mersul evenimentelor. Daca nu iese cum sperai, schimbi si gata! Nu te complaci in situatie si nici nu-ti plangi de mila! Liberul arbitru e de partea ta!

Bafta si mult curaj!
Sa scrii la ziare sau prin a - de (anonim) la: 01/11/2004 02:52:58
(la: Studenti romani plecati la studii, va mai intoarceti?)
Sa scrii la ziare sau prin alte parti...Inutil! Vorbesc din proprie experienta! Lucrurile continua de ani si ani si ani in directia vechiului proverb romanesc "Cainii latra ursul trece...!" Tara are alte preocupari...Oamenii inteligenti intre timp pleaca si vor mai pleca dintr-o tara in care s-a strigat "Jos intelectualii" si in care 85% din populatie se imbraca din magazine second hand sau in care 80% din copii nu au pachet cu mancare la scola din lipsa de bani a parintilor...! Si cit timp lucrurile vor continua asa...fiecare are dreptul la o viata mai bina si daca, din nefericire, asta se realizeaza mai facil in afara tarii in care esti nascut, asta e...!


Conferinta aceasta a fost dechisa tocmai intr-un moment in care dl. Iliescu tinea o cuvintare in fata unor invitati straini despre "exodul creierelor romanesti" si mai mult...propunea cu cinism ca studentii care nu se vor intoarce de la studii, precum si intelectualii care au emigrat dupa terminarea studiilor in Romania si isi aplica cunostintele acumulate in strainatate...sa returneze statului roman banii cheltuiti pe studii...sa returneze ei insisi sau..."tarile beneficiare". Problema a tinut prima pagina a ziarelor citeva zile...Cit de ridicola propunere!!


raspuns lui Antoaneta. - de romanul_vesel la: 27/01/2005 04:15:41
(la: Viata romanilor din Germania)
Buna Antoaneta,

Eu sint Roman stabilit in Australia si prin natura muncii am avut posibilitatea sa calatoresc si sa cunosc o multime de romanii de peste tot: Germania, Austria, Franta, Anglia, USA, Italia, Australia, Singapore, China, Indonezia... (chiar si in Asia am intilnit o multime de Romani stabiliti definitv sau cu contracte pe termen).

Punctul tau este foarte corect. Toti traimi mai bine din punct de vedere material si frigiderele sint pline. Dar cind mincarea nu mai este o grija, cind uitam de grija lui Lacoste, Nike, Adidas si altor firme cu prestigiu international, cind inchidem lumina si raminem doar cu noi insine... toti ne intrebam: "Ce cautam noi aici?"

Poate in Australia este cel mai fericit caz, ca este o tara in totalitate de emigranti, dar in alte tari niciodata nu vom fi tratati ca egali. Chiar si in Germania, cei de origine germana nu sint considerati germani.
Sint considerati tot romani.

Am intilnit romani de alte nationalitati: rusi, maghiari, germani, sirbi... care in Australia nu recunosc ca sint romani. Zic ca sint sirbi sau germani sau maghiari din Romania. Asta ii pune intr-o situatie foarte dificila. Ii pune in situatia de a nu avea o tara! Tara pe care ei o privesc ca origine (Serbia, Germania sau Ungaria) nu-i va recunoaste ca fiind de-ai lor, in tara in care au emigrat vor fi considerati "emigranti"... iar in final ei refuza sa se recunoasca romani.
Si atunci ce le mai ramine?
Care este patria lor?

Sa nu confundam nivelul de trai, dorinta de a trai mai bine cu apartenenta la un popor si patriotismul.

Pe timpul conflictului din Yougoslavia mii de Croati si Sirbi au plecat din Australia sa lupte pentru tara lor.
Bineinteles fiecare sa lupte de partea unde se simteau atasati.
Citi romani ar face asta?
Citi dintre cei care nu se considera romani s-ar duce sa lupte pentru Romania sau macar pentru tara pe care ei o considera "a lor"?
Citi ar lupta macar pentru tara in care s-au stabilit de buna voie?

Multi nu fac deosebirea dintre PATRIE si regim politic. Regimurile politice vin si pleaca, situatia economica se poate imbunatati sau inrautati... Dar PATRIA ramine si supravetuieste peste veacuri.
Cine nu se simte atasat de tara in care s-a nascut, nu se va simti atasat de nici o alta tara in lume si va fi un om fara patrie.

Alex
#34667 (raspuns la: #34475) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ca de obicei - de ondine la: 07/12/2005 14:34:06
(la: Dragostea platonică: un "mit" dărâmat?)
As zice ca e o problema de definitie. Daca se intelege prin dragoste aventura marinarului cu tipa respectiva pe insula, atunci cred ca am gresit conferinta. Eu stiu cupluri de 80 si ceva de ani care merg pe strada tinandu-se de mâna, au grija unul de altul, si stiu si cazuri cand unul pur si simplu n-a mai vrut sa traiasca dupa ce celalalt s-a stins. Ma indoiesc profund ca aceasta este numai inertia partidelor de sex pe care le-au avut in tinerete.
Iar daca prin dragoste se intelege numai acel fel de dragoste care, prin definitie, presupune dorinta fizica, inseamna ca se discuta o tautologie. Exista multe feluri de manifestare a afectiuni umane - nu numai intre partenerii intr-o relatie. Sa nu uitam de altfel ca la Platon insusi nu era vorba de dragostea intr-un cuplu, si nici macar de cea intre femeie si barbat :))
E limitativ sa ne oprim la astfel de definitii. Dar, pe de alta parte, ele vorbesc de limitele fiecaruia...
Dragostea platonica se defineste exact prin excluderea relatiilor sentimentale care presupun sexul, si prin excluderea, evident, a celor in care sexul e practicat ca un sport.
Cui nu-i mai ramane nimic dupa ce elimina categoriile astea doua, condoleantele mele.
eu sunt noua p-aici...insa po - de ana dobranici la: 28/01/2006 19:40:54
(la: Marea Iubire / Marele Esec?)
eu sunt noua p-aici...insa pot spune cu toata convingerea ca inteleg perfect prin ce ai trecut..am trait si eu o poveste de dragoste la distanta..oarecum..3luni impreuna si 9 luni reuseam sa mentinem acel `ceva` treaz prin telefon...la urma am simtit golul de care vorbeai simtindu-l ca renunta...eram atat de debusolata si de indurerata incat credeam ca daca el pleaca,pleaca cu tot cu inima mea,cu tot ce insemn eu...Simteam ca fiecare clipa de durere ma stinge incetul cu incetul..si nu stiam unde o sa se sfarseasca...acum stiu,acum am inteles ca de fapt se stingea speranta ca vom mai fi impreuna,pentru ca dragostea nu s-a stins nici acum,il iubesc...il iubesc inca...dar...nu cu aceeasi intensitate..."avem drumuri diferite"...Marea dragoste?poate doar prima,as spune eu...nu e vina nimanui ca nu a fost sa fie...nu e vine nimanui ca l-am iubit atat de mult....Merita sa iubesti si sa fii iubit chiar daca suferinta de dupa ne sfasie sufletele...
Daniel - de munteanu rodica la: 30/01/2006 09:59:24
(la: Romanii din tzara vs. diaspora)
Sint absolut convinsa ca se poate face diferennta intre cei traiti aici si cei din strainatate in timp record si nu numai de catre cei stabiliti de mai mult timp in alte parti.
Este vorba de adaptare,si cred ca este normal ca fiecare care doreste sa se integreze, in primul rind sa incerce sa se adapteze noului mediu si mentalitatilor(putem face comparatie cu diasporeni stabiliti in africa, china,america si de ce nu franta pina la urma oriunde)
Referindu-ma doar la un mic segmennt al discutiei ca si caractere deosebirea nu-mi pare asa de mare.
bine mai intervin apoi ceilalti factori care fac deosebirile evidente.
#102916 (raspuns la: #102909) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
VS. - de Andre29 la: 02/02/2006 13:23:01
(la: Romanii din tzara vs. diaspora)
versus ca parte de vorbire este prepozitie si inseamna "impotriva, in opozitie cu". Nu are sens direct negativ si nu cred ca cineva a afirmat asta, dar este o opozitie intre doua parti. Situatie care eu personal nu cred ca ar trebui sa existe intre romanii din Romanica si cei din afara si de aceea nu ar trebui pusa problema astfel.


_______
"Razbim noi cumva la lumina" Marin Sorescu
#103524 (raspuns la: #103488) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pe puncte - de Andre29 la: 13/02/2006 21:32:57
(la: conferinta, pe cuvantul meu)
viata, doamnelor si domnilor. si mai presus de asta, viata in romania. cu acele minunate aspecte pe care ea le prezinta.
nu-mi apartine dar e adevarata: traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul.


motive pentru a fi patrioti
mai intai ce intelegem prin patriot " iubirea de mosie, raul, ramul mi-e prieten numai mie" ?


"emotiile la ora fixa"...instinctul de turma. sa vorbim despre avantajele si dezavantajele
evident ca in principal sunt avantaje pentru cei carora le este greu sau imposibil sa gandeasca cu proprii neuroni. E mai simplu sa te duci cu valul, sa gandesti ca restul, sa te pierzi in multime.

sa vorbim despre pagina de sex din revista popcorn, pagina pe care am citit-o cu cateva ore in urma
ce sa-ti fac daca citesti asa 'literatura grea' ! :D Lasand gluma la o parte este vorba, din punctul meu de vedere, de o anumita violenta a imaginilor care se regaseste in revistele de acest tip, insa regulile pietei functioneaza si aici din pacate: exista cerere deci si oferta.

e simplu, credeti-ma, sa tratez tot ce vad cu umor. dar ma tem ca, daca nu ar fi umorul, totul ar aparea extrem de tragic
umorul face ca mizeria din jur sa fie mai digerabila... insa sa-i faci pe oameni sa zambeasca este mult mai greu decat sa-i faci sa rada.

in timp ce la sate si in oraselele mici majoritatea voteaza. nici nu mai conteaza cu cine

tocmai aici este problema cu mentalitatile, ca la sate lucrurile se schimba mult mai greu decat la oras. Sa fie accesul redus la informatie, sa fie stabilitatea valorilor si arhetipurilor, sa fie lipsa oportunitatilor?




________________
"Razbim noi cumva la lumina" Marin Sorescu



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...