comentarii

ce faci cand te simti singur


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
ce inseamna televiziunea? - de mymy la: 30/11/2005 00:41:23
(la: Spectacolul televiziunii)
Televiziunea a fost un mod de divertisment care a devenit cu timpul o mare minciuna.
Totul este atat de fals acolo si oamenii ar face orice ca sa ii arate lumea cu degetul a doua zi pe strada „uite/l pe ala de la...”
In realitate, scoate ce e mai rau in noi...orgoliul, meschinaria, falsa senzatie de a fi cine nu esti in realitate simplul fapt ca te aflii acolo in mijlocul camerelor in fata reflectoarelor si te vede o lume intreaga iti da senzatia ca esti deasupra celorlalti ca esti mai mult decat un om si aici se pierd majoritatea.
Devin un produs care trebuie vandut cat mai bine
Nu mai au viata, nu mai au pic de intimaitate si nu ii mai interseaza decat sa reziste si a doua zi in top
Diferenta intre oamenii de televiziune si oamenii obisnuiti nu exista!
Toti suntem cineva dar traind in Romania anului 2005, din pacate, nu se vinde decat produsul cel mai cautat.
Dragilor... care este, dupa parerea voastra, produsul cel mai cautat in Romania lui 2005?
Va raspund tot eu... femeia
Se vinde foarte bine si este precum cafeaua: ai nevoie de ea de cel putin 2-3 ori pe zi.
90% dintre telespectatorii de sex masculin vor privii o emisiune tv strict interesati de fusta cea mai scurta si de picioarele cele mai lungi.
Dovada sta in faptul ca cele mai de succes emisiuni de tv la ora actuala au ca prezentatoare totodata si cele mai votate sexy femei din tara.
Prima intrebare pe care trebuie sa ti/o pui cand ajungi intr/un platou de televiziune este - „ce caut eu aici???”
In acel moment in tine se da o lupta... te gandesti la zeroul care ai fost pana in acel moment si/ti doresti cam tot ce ai vazut si tu prin filme. Daca nu ai taria de caracter sa fugi din acel platou, ai ocazia sa intrii intr/un sistem care conduce lumea ... se joaca cu mintile naivilo, ii tine pironiti in scaun 2-3 ore (4,5,6...) zilnic in fatza unei cutii de tabla care nu miroase a nimic ... nici a tutun, nici a iarba, nici a ploaie si care te minte ca este cel mai apropiat prieten al tau, te face sa te simti mai putin singur si il final sa devii toxico-dependent de el.
Dependenta de televiziune, ca sa atingem si un alt nivel al discutiei noastre, duce la fuga de realitate si instrainarea acelei persoane fatza de ea insasi.
Nu ati observat ca practic invatam TOTUL din televizor???
Cum sa sarutam, cum sa facem dragoste, cum sa ne imbracam, cum sa discutam, unde s/a mai deschis cel mai tare club, etc, etc
Ajungem sa imitam realitatea ca niste biete maimute. Problema e ca nu realizam... devenim dependenti de el de la o varsta frageda, il acceptam in viatza noastra ca pe un frate mai mare si continuam sa ne uitam la el zilnic grasi, prosti si fericiti...
Viatza ramane undeva in urma in timp ce noi continuam sa ne privim zi de zi in oglinda si sa ne vedem de fapt idolii...
Concret toata lumea se comprima intr/o simpla lentila prin care vezi viatza asa cum vor altii... devii inconstient manipulat, functiile creierului tau se reduc la jumatate si cand iesi pe strada sa cumperi paine te simti singur, stingher, dezorientat sau indraznet si sigur pe tine, in functie de ce film ai vazut cu o seara inainte. Iti dispare personalitatea, nu mai stii in ce directie mergi, nu mai ai nici un cuvant de spus si ajungi sa iubesti clona care ai devenit din cauza televiziunii.
Televiziunea ca forma concreta de comunicare poate reprezenta cotidianul cu balanta sa neiertatoare dintre static si dinamic de la tzipatul existentzialist covarsitor ridicat la rang de macrocosm, la tacerea fara culoare a vidului.
Stiu ca am fugit din idee in idee catre concluzii diverse
Ideea finala fiind totusi faptul ca din moment ce ma pot exprima atat de libera aici, pe cafenea,
ACEASTA ESTE DIFERENTA DINTRE INTERNET SI TELEVIZIUNE
Aici toti oamenii sunt cineva, cu idei si conceptii proprii, avand libertatea de a/si spune punctul de vedere si lasandu/le totodata si celorlati libertatea de a/i citi, de a comenta si judeca prin proprii lor ochi. In televiziune toti mint in acele emisiuni „educativ-recreationale” dandu/se de fapt ceea ce nu mai sunt demult in realitate... jucandu/si rolul propriilor lor vietzi... devii specatator la propria ta existenta... Iti multumesc cititorule... pe maine seara!
__________________________________________________________
Eu am ales sa traiesc, nu sa traiesc murind.
Visele sunt singura avuţie a celor nefericiţi.
#91620 (raspuns la: #89655) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Florinu-le - de latu la: 21/12/2005 19:39:24
(la: Inbox pentru Mos Craciun de la cafegii)
cand a murit tata si eu stateam pe marginea gropii ce avea sa-i fie mormant, mama trebuie sa fi observat ca ma uit tinta la sicriul impodobit. Mi-a zis: "Ce-i acolo inauntru, nu-s decat straiele pe care sufletul le-a lepadat, inainte de a deveni inger. Iar ingerii sunt in cer si acolo au grija de noi, cei care mai zabovim aici pe pamant.".
Asta a fost acum douazeci de ani...
Nu stiu daca mama a avut dreptate, daca tata a avut tot timpul grija de mine de acolo din cer, dar trebuie sa fie asa, ca de fiecare data cand n-am mai stiut cum sa razbesc, am vorbit seara, inainte de a adormi cu el. I-am zis ce si cum, si l-am intrebat ce-ar face el in locul meu?
Si nu stiu cum se face, ca a doua zi sau in zilele urmatoare s-a gasit de fiecare data o solutie.

Anul asta a plecat si mama...
Ma gandesc ca s-a saturat sa stea despartita de tata si ca acum stau amandoi acolo sus si au grija de mine. Ma bucur, ca sunt iarasi impreuna, ca stau la taifas cum faceau cand eram mic, ca poate tata iara glumeste cum facea de multe ori si mama se preface suparata...
Asta-mi da putere.
Ma face sa pot tine piept greutatilor din viata mea, sa nu-mi fie asa frica de lipsa alor mei, sa nu ma simt singur.

Si stii ceva? De iubit nu se poate iubi decat frumos. Daca nu-i frumos nu-i iubire iar daca e frumos atunci - nu-ti fa griji - e iubire...

Iti doresc sa-ti aduca Mosul tot ce-ti doresti tu dar in primul rand sa-ti redea credinta in tine.
Iti promit ca ai multe motive sa fii mandru de tine, si-ti promit ca daca le cauti, le gasesti. Si eu nu promit niciodata daca nu sunt sigur ca ma pot tine de promisiunea facuta...
Bucuria de a trai, modestie, harnicie, curaj printre oameni - toate astea si multe altele vin odata cu credinta in puterea ta...
Tot cu credinta in tine vine si puterea de a muta muntii, de care a scris Intruder...
#96449 (raspuns la: #96057) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Singuratate vs. solitudine - de rast la: 22/01/2006 11:45:47
(la: Singuratatea a devenit o boala rusinoasa?)
Osho, intr-o carte de-a lui, chiar pe mai multe pagini, face o distinctie destul de pronuntata intre singuratate si solitudine. Solitudinea este acea "singuratate" autoimpusa, dar care nu da sentimentul singuratatii.

Cred eu, trebuie facuta o distinctie intre "singuratate" si "sentimentul singuratatii".
Poti fi in mijlocul amicilor (nu am zis prieteni :-) ), la un bairam de exemplu, si sa te "simti singur".
Dar poti fi singur, in mijlocul padurii, si sa nu ai "sentimentul singuratatii".

rast
rast - de alex andra la: 22/01/2006 12:29:28
(la: Singuratatea a devenit o boala rusinoasa?)
"Lost without music in a world of noises"

"Poti fi in mijlocul amicilor (nu am zis prieteni :-) ), la un bairam de exemplu, si sa te "simti singur".
Dar poti fi singur, in mijlocul padurii, si sa nu ai "sentimentul singuratatii"."
De acord:)
Cred ca a nu te simti singur, singur fiind, depinde in buna masura de cat de bine te simti cu tine insuti.
A te simti foarte bine cu tine insuti poate duce insa la insingurare, la cautarea singuratatii, la evitarea celorlalti. Asta cred ca e nu atat o forma de mizantropie - desi pana la un punct am putea zice ca asta e, cat de narcisism.
#101627 (raspuns la: #101606) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Amuzant subiectul. Ce vor fem - de rayro la: 05/02/2006 17:05:55
(la: Ce vor femeile?)
Amuzant subiectul. Ce vor femeile.....
De multe ori nici macar ele nu stiu. Din ce au, isi doresc mai mult. Daca el are bani tre sa fie si tandru. Daca are bani si e tandru probabil ca nu o "scoate in oras" prea des. Daca are bani, e tandru, o scoate in oras probabil ca nu-i spune "te iubesc" pe tonul ce ea il asteapta.
Si uite asa, ca fiecare ma trezesc si eu visand la un printz "perfect". Iar el nu este nici printz si nici macar perfect. :)). E doar un OM. Pur si simplu. Cu bucurii, cu tristeti, cu impliniri si ocazional cu deznadejde.
Ce sa astept de la el? Sa imi ofere fericire? Sa imi tina de urat cand e frig afara si cand ploua? Oare asa n-am sa ma mai simt singura? Cati se pot lauda cu o relatie in care niciodata nu s-au simtit mai singuri decat in momentele in care partenerul nu exista?
Sa fim seriosi. Asteptam si ne dorim de la celalalt tot ce nu suntem capabili sa oferim. Si vin si intreb: ce oferim, daca tot avem pretentia sa fim cadorisite cu luna de pe cer ambalata cu o mare funda rosie?
Catalin - Solutie? - de Guinevere la: 16/02/2006 19:57:18
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
"Citisem intr-o carte de filosofie ca nu se stie ce e fericirea."

Gen.2:20 - Dumnezeu nu a vrut niciodata ca omul sa se simta nefericit. Atunci cand a vazut ca omul se simte singur, tot ca sa il faca fericit si implinit i-a creat o nevasta.

Mi-a placut ca Dumnezeu a gasit solutia ca omul sa fie fericit: nevasta! :o)

E doar o gluma.

"Fericirea e ceva ce nu se atinge niciodata... dar pentru cautarea ei merita sa alergi toata viata."
Anonim

#106457 (raspuns la: #106397) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sincer, cred ca legiferarea m - de sierva la: 22/02/2006 20:32:41
(la: Omul, mamifer monogam ?)
Sincer, cred ca legiferarea monogamiei s-a dorit a veni in sprijinul barbatului. Argumente? Citeam mai deunazi o intamplare orientala despre doi indivizi ce se intalnesc la o moschee. Unul dintre ei tocmai isi luase o a doua nevasta si-i relateaza celuilalt despre beneficiile bigamiei. Individul pleaca hotarat si-si ia si el a doua nevasta. In noaptea nuntii vrea sa imparta patul cu tanara mireasa, care il respinge si-i spune: "-Nici vorba, eu sunt a doua. Du-te la intaia sotie. Nu vreau sa fiu a cincea roata la caruta". Tipul pleaca si primeste urmatoarea replica de la prima sotie: "-Ti-ai mai luat o nevasta, acum du-te la ea". Necajit nevoie mare, omul nostru merse sa-si verse naduful la moschee, unde isi intalni amicul. "-De ce esti aici?" intreba omul necajit. "-Fiindca nevestele mele nu ma primesc in patul lor de cateva saptamani". "-Si atunci de ce mi-ai spus ca e asa de grozav sa traiesti cu 2 femei?" "-Fiindca ma simteam singur aici, si am vrut sa am un prieten cu mine", replica omul.
io-s prezent! - de tatiku la: 06/03/2006 13:52:50
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
Io-s prezent, mai Anisuca!
Dar imi pare cu mirare
Ca-s cu totii pusi pe fuga!
Sau nu vor sa vina, oare?

Mie-mi vine chiar sa plang,
Uite, chiar acum imi vine
Nu vezi oare cum scurg
Lacrimi sangerii din mine?

Haideti dar sa trancanim!
De ce tot intarziati?
Nu suntem ca niste frati
Ce prea bine ne simtim?

Oana, Guine, Cosmacpan
Intruder si Alexandra
Andreea si toata sleahta
Unde sunteti, pe tapsan?

Uite, plang! De dor de voi
Refuz sa mananc chiar cina!
Refuz sa imi spal masina
Si nu duc nici un gunoi!

Uite-asa voi protesta:
Am sa stau in cap o ora
Am sa-ncing in cas-o hora!
Pana maine eu voi bea!

Voi bea vin, voi bea pelin
Tuica si apoi palinca
Ca necazul sa se stinga
Apoi o sa beau doar gin

Ma imbat de sase ori
Trei sau patru indigestii
Sase greturi si-alte chestii
O sa sufar pana-n zori!

O s-alerg in nudul gol
Prin orasul resedinta
Ca s-aduc la cunostinta
Cum stiti voi sa dati ocol!

Rusinos! Ma simt tradat!
Ma simt tare greu-ncercat!
Ma simt singur, amarat!
Oare ce e de facut?????
solitudine sau singuratate? - de rayro la: 11/03/2006 12:31:41
(la: singuratate)
Sunt doua lucruri diferite. Poti fii in mijlocul oamenilor si totusi sa te simti singur.
Solitudinea asumata este cea care te aduce catre cine esti tu. A sta doar tu cu tine insuti este, pentru unele persoane, chiar un act de curaj. A te vedea exact asa cum esti te poate umple de fericire sau dimpotriva. A sti ceea ce esti, cu bune si mai putin bune, inseamna a invata sa te accepti.
Spui ca ea te-a parasit? Ea sau tu insusti? Cand ai promis ca nu ai sa parasesti ai facut-o in defavoarea ta. Ai acceptat orice, mai putin pe tine. Te-ai oferit neconditionat. Da, daruind vei dobandi se spune, dar nu pe tine insuti si in orice conditii.
Oferi, uitand ca si tu ai un sistem de valori. Cum oare ar putea altcineva sa evalueze corect ceva in care nici tu nu crezi?
Ca cineva sa te iubeasca neconditionat, trebuie ca intai TU sa sa te iubesti neconditionat.
Ea se pare ca a inteles lucrul asta. Oare nu ar trebui sa il intelegi si tu?


#110789 (raspuns la: #79514) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Iulius1507 - de zaraza sc la: 13/03/2006 13:23:05
(la: Unde ne sunt valorile?!)
Sint de aceeasi parere cu tine. Oamenii care nu sint de acord cu aceasta situatie trebuie sa ia atitudine atunci cind pot. Nu e bine sa trecem cu vederea. Au de suferit copiii nostri. Impreuna vom fi puternici. Cine vede o neregula crede ca numai el gindeste asa si se simte singur. In apropierea noastra imediata, adica in proximitate trebuie sa te bazezi pe cineva sa poti actiona. Trebuie sa ne gasim. E mai usor sa fie legati coruptii intre ei, ca e vorba de ceva material. Te-a prins la nevoie si ai acceptat. Apoi nu mai ai curajul sa il refuzi. E mai greu sa unesti oameni cu principii bune. Ei sint precauti, viitorul lor e mai nesigur, nu ai cum sa ii stimulezi atit de usor. Si ce sa faci? A mai existat gruparea condusa de Ana Blandiana si ce a rezolvat? Dupa 1989 am aflat ca valorile noastre mai pot gresi, pot fi foarte usor discreditate de altii care au tot interesul si pe care nu-i poti verifica si indeparta...Nu exista o regula simpla pe care sa o aplici si sa spui: cutare nu e corupt samd. Din pacate aflam dupa moartea persoanei. Nu poti baga mina in foc pentru persoanele in viata propuse ca modele. Miine cine stie ce afli sau ce face persoana...Cine vrea sa riste asa ceva? Il propui si miine afli ca te-ai inselat...ar trebui sa facem pe detectivii...
In fine...dar nemultumirile se aduna si se apropie un cutremur...sau situatia se va schimba si valoarea isi va gasi locul, incet-incet...datorita tinerilor. Ar trebui re-facute concursurile. Sau macar de acum cine stie ca sint falsificate sa nu taca. Dar trebuie sa ai dovezi. Mass-media ar trebui sa urmareasca aceste concursuri. Concurentii trebuie sa-si vada de examen, nu sa faca pe detectivii. Daca te ocupi de doua treburi nu faci nici una ca lumea. In acest caz.

cere si ti se va da
#111219 (raspuns la: #110840) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
daca ar gandii toti oamenii c - de only_May la: 12/04/2006 22:06:41
(la: De ziua ta)
daca ar gandii toti oamenii ca tine poate nu m-as mai simti singura... imi place cum descrii un sentiment nobil.Trebuie sa fii in love? sa scrii asa de frumos? sincer... e poezia mea preferata din cate ai scris...
zahir - de Cri Cri la: 21/04/2006 06:33:17
(la: Ultima zi din viatza....)
Am spus ca ma inchid in carapace... da, dar sensul era propriu. Nu ascund ce simt sau gandesc ci ma feresc de oameni, inchid usa, telefonul, chiar si televizorul, ca sa nu primesc nici influente.
Si, da, s-a intrat si cu incaltarile la mine in suflet... am fost zgariata, murdarita de noroi sau prafuita... Si, la fel, m-am incuiat si am "facut curat". Yoga, psihologie, si ce am mai stiut eu sa fac. Si nu i-am blamat; asa au stiut ei sa intre, sau asa au vrut. Nu ma obliga nimeni sa pastrez pe cineva in preajma; e alegerea mea daca ii accept bocancii ori ba. Si nu mi-am facut niciodata griji pentru cat inteleg (sau nu) din mine... au si ei aceeasi posibilitate de alegere. Uneori e suparator sa nu intelegi, dar alteori e chiar placut sau incitant. De ce, altfel, am mai dialoga? De ce s-ar mai fi inventat cuvintele?
Uite ca nici tu nu intelegi... NU ma simt "prea mica pentru aceasta lume", de fapt nici prea dornica sa mor maine. Dar spuneam (urmand tema conferintei) ca nu am datorii, nici pe ceilalti nu-i simt datori, am spus tuturor ce simt, si nu mai astept nimic IN ACEST MOMENT. Si nu e pesimism. Nu spun ca n-ar mai fi nimic pe lumea asta pentru mine, ca n-ar mai merita sa traiesc, ci ca, repet, in acest moment nu iubesc, nu urasc, nu dispretuiesc si nu-mi place nimic. In sensul acesta sunt lipsita de sentimente, in nici un caz nu pot spune ca ele nu sunt pe-acolo, pe undeva, asteptand o singura scanteie ca sa izbucneasca. Tot in sensul acesta sunt lipsita de dorinte. Chiar nu am niciuna acum si nici un plan de viitor... poate doar... sa ma duc sa-mi mai iau capsune din frigider :)
Nu mi-e teama de sentimente, nu mi-e teama de durere (ce nu te omoara, te intareste... sau poate ca te "tabaceste"), cred ca e un handicap al simturilor sa nu simti. Orice. Mi-e teama doar de platitudinea asta a mea de acum, care sper sa nu se intinda la infinit.
Si nu e adevarat (doar) ca ma simt singura. Chiar sunt. Adica, la modul propriu. Da, am prieteni adevarati si nu ma simt deloc singura in preajma lor, dar ei nu locuiesc cu mine si au vietile lor din afara prieteniei noastre. Iar eu, cea mai mare parte din timp, sunt singura.
Ok, sa lasam cinismele mele... sunt deprimante. Sa vorbim despre vise in care zburam...:)
Stii, chiar am visat. Dar, exact ca un pui de pasare, in visele din copilarie, ma ridicam cate putin de la pamant, apoi mi se facea frica si cadeam. Vis dupa vis, am invatat zborul... intai temator si aproape de pamant (ca sa nu cad prea de sus :)))), apoi din ce in ce mai curajos...
Nu-ti pot descrie (dar cred ca stii deja cum e, daca spui ca visezi si tu asa ceva) cum a fost cand m-am inaltat pentru prima data in tarie, fara teama, plutind liber pe curentii de aer, dandu-ma peste cap in loopinguri indraznete si rascolind puful norilor. :)
Si, iti vine a crede sau nu, chiar in vis imi spun: "de ce-as fi trista? Eu stiu sa zbor... aproape am atins desavarsirea zborului!" Mda, chiar si in visele in care zbor imi simt sufletul apasat uneori...:(
#118268 (raspuns la: #118122) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sufletel, - de cosmiK la: 26/04/2006 19:41:32
(la: Despre arta de a fi si despre succes)
Spuneai la un moment dat in raspunsul tau ca nu iti pot da seama cine sunt eu. Ei bine, nici eu, nu prea cunosc raspunsul la aceasta intrebare. Dar cred ca vreme indelungata am fost o randunica mica si vulnerabila, inocenta si lipsita de aparare, de prieteni adevarati si de o motivatie pentru a fi fericita, ratacita intr-o lume plina de fiinte perfide si profitoare, in care cu greu isi putea gasi un loc fara a deveni asemeni lor.
O randunica care a vazut multe lucruri rele si a trecut prin nenumarate incercari dureroase dar care "cu timpul" a invatat ca in viata trebuie sa dea dovada de multa rabdare si intelepciune daca vrea sa ajunga la "liman".(..).
Dar intr-o buna zi mica randunica a gasit ceea ce cauta de mult: PRIETENI! Nu erau prea multi, dar erau atat de draguti cu totii, sau cel putin asa pareau. Micuta randunica era in sfarsit multumita, iesea cu prietenii si se bucura de viata simtind ca traieste din nou. In sfarsit rasarea si pentru ea o mica speranta de a iesi din rutina plictisitoare si amara. Si a fost atat de bine o perioada, totul era atat de minunat , in sfarsit nu se mai simtea singura si abandonata. Insa dupa vreun an, au aparut probleme in paradisul ei, prietenii pe care ii admira, ii respecta si ii iubea s-au dovedit a fi extrem de parsivi, ba unii din ei chiar rautaciosi si plini de ura si invidie...Si din nou a fost dezamagita biata randunica, fatal si teribil de viata asta nedreapta...Si singurul lucru care ii venea in minte mereu era o singura intrebare: de ce?
De cele mai multe ori in viata suntem dezamagiti de oamenii la care tinem cel mai mult, si asta doare cel mai tare, pentru ca de restul nu ne pasa chiar atat; dar de ce oare trebuie sa fie asa? De ce atata suferinta? Si mai ales de ce oare ii ranim tocmai pe cei la care pretindem ca tinem mult?
Sunt atatea intrebari la care cu greu putem gasi un raspuns tinanind cont de rautatea de care dam dovada zilnic si de ura care pune stapanire pe intreaga lume...Este oare mai usor sa faci rau decat bine? Avem o satisfactie mai mare? Ce fel de satisfactie poate fi sa il vezi pe cel de langa tine nefericit si sa sti ca TU esti cauza amarei lui suferinte? Te mai poti numi oare om?
Iar acum, ranita si total dezamagita de cei pe care ii respecta, ii admira si ii iubea atat de mult, mica randunica va cauta sa ii uite, consolandu-se cu gandul ca poate a gresit pentru ca si-a deschis prea mult sufletul fata de ei. Dar tot sufera in tacere deorece nu poate intelege de ce daca ea a investit in acele relatii timp, intelegere, sentimente si chiar a pus mult suflet, binele pe care a incercat sa il faca, a fost recompensat cu atat de mult rau.
Dupa aceasta experienta in care a vazut cum prietenii cu care se intelegea atat de bine si carora le-a fost alaturi ori de cate ori i se solicita ajutorul s-au indepartat rand pe rand din cauza unor prostii pentru ca altfel nu pot sa le numesc, mica randunica a ramas cu multe sechele si nici chiar OMUL pe care il iubeste si care o iubeste nu le poate intelege, pentru ca el e o altfel de fire, pentru care tradarea unor prieteni nu are o insemnatate atat de mare ca pentru micuta randunica care e o natura dezlantuita intr-un suflet sensibil si care poate fi ucisa atat de usor.
Odata cu acea experienta ceva in mica randunica s-a sfaramat, as putea spune chiar ca randunica a murit , acum e doar " un cadavru viu". Iar pentru a reveni din nou pe linia de plutire va avea nevoie de ceva timp pentru a invata sa aiba din nou incredere in oameni, deoarece cu toate ca nu si-a pierdut increderea in prietenie si in valorile ei, si-a pierdut increderea ia ea insasi.
Si cand te gandesti ca tot ce si-a dorit a fost doar sa aduca putina lumina si cantec in viata prietenilor, ca a incercat sa le arate un alt fel de a trai si a simti lucrurile si viata. Dar ei nu au inteles nimic din toate acestea, au trecut ca niste ignoranti pe langa o sansa de a se inalta spre ceruri. Dar pana la urma a fost alegerea lor. Totul are un pret. Iar deobicei fericirea cladita pe suferinta altora se naruie. Desi eu nu le doresc asta, pentru ca inca mai tin la ei si fiindca vor avea mereu un loc in inima mea chiar daca m-au ranit si mi-au produs atat de multa suferinta. Au fost si momente de viata minunate pe care mica randunica le-a trait alaturi de prietenii ei, momente pe care nu le va uita pentru ca i-au adus multa bucurie in suflet. Iar atunci cand o napadeste tristetea si nostalgia isi aminteste doar de ceea ce a fost frumos si curat in acele relatii.
Deci, Cri cri, nu cred ca sunt un spirit mai "ascutit", care poate patrunde dincolo de aparente, pentru ca m-am inselat de foarte multe ori in privinta oamenilor, cred ca mai degraba sunt un suflet "sensibil" care crede inca in bunatatea semenilor sai, desi odata cu trecerea timpului incepe sa aiba oarecare indoieli ca ar mai fi prea multe astfel de fiinte, dar care nu vrea totusi sa renunte la ideea ca la baza oamenii sunt buni si generosi, si care va cauta toata viata ei astfel de oameni. Si numai unul de va gasi si tot va fi fericita. Dar poate sunt chiar mai multi, doar ca ea nu a stiut sa ii vada ori sa ii cunoasca.
O astfel de fiinta a gasit in persoana Omului care ii sta acum alaturi desi la o distanta de mii de kilometri.
Cam asta ar fi o parte din povestea mea, dar mai sunt si alte capitole, unle scrise, altele nu, pe care le-ai putea descoperi daca vrei sa le cauti. Unele se afla chiar aici, pe alte pagini din site.
Nu stiu daca fac bine deschinzindu-mi sufletul inca odata fata de oameni, dar nu pot trai fara speranta ca intr-o buna zi o parte din ei vor intelege ceea ce e de inteles si ca poate vor invata ceva din toate aceste experiente ale mele, desi din cate mi-am dat seama prea putini sunt dispusi sa faca asta si atunci "dau singuri cu capul de pereti" si se trezesc sau continua sa "doarma". Acum, depinde de fiecare ce alege.
In ceea ce priveste ultima parte a mesajului tau. Nu-i nimic daca nu ai raspuns urarii mele, de altfel nu asteptam nici un raspuns la ea, am facut aceea urare doar pentru ca asa am simtit in acel moment.
Am fost fericita de Pasti alaturi de cei dragi si vroiam sa iti doresc si tie acelasi lucru. Sper ca ai petrecut bine si ca te-ai simti excelent acolo unde ai fost.
#118994 (raspuns la: #118721) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cand aspectul exterior inseamna totul... - de mamarutza la: 29/04/2006 19:02:24
(la: Aspectul exterior)




Inca mai exista oameni si nu putini care judeca doar dupa aspectul exterior si cand zic asta nu ma refer neaparat la partea de vestimentatie, machiaj , etc ci la cate kg avem.
Am o prietena care sufera de ani de zile din acest motiv, este complexata,datorita faptului ca este mai mult decat plinuta, insa e o persoana foarte inteligenta si spirituala, cu simtul umorului si cu perspective in viata la nivel profesional, eu asa o vad prin ochii prieteniei noastre.
Cei din jur insa judeca la prima vedere si resping automat persoana,fara sa mai incerce sa o cunoasca sau sa vorbeasca cu ea, pentru a afla ce gandeste, ce vise are, ce planuri de viitor are.
Astfel, o vreme statea pe net in chaturi si s-a izolat de lume in sensul ca nu mai avea curajul sa incerce o relatie, ci doar sa se rezume la a vb pe net cu oameni care ii puteau admira sclipirile de minte ascutita, dar nu puteau vedea cine se ascunde in spatele discutiilor. La un moment dat, a riscat sa se intalneasca cu un tip cu care se intelegea foarte bine pe net, insa dezamagirea a fost dura, pentru ca el ,surprins de aspectul ei,a reactionat foarte nepoliticos, asa ca asta a fost ultima ei incercare de genul asta.
Chestia e ca se simte singura cand vede alte cupluri, e complexata si nu mai are puterea sa mai schimbe nimic chiar daca stie ca nu se simte bine asa.
Ce le ramane unor oameni complexati, judecati de societate pentru ca nu se incadreaza in stupidele standarde de 90-60-90? Singuratate? Izolare? Marginalizare?

Noi cei apropiati lor nu ajunge sa ii acceptam asa cum sunt si sa ii iubim pentru ceea ce reprezinta ca persoane , pentru sufletul lor...ei vor acceptul societatii, a oamenilor straini vietii lor, care sa ii iubeasca si sa ii accepte...altfel, cad in depresii care ii duc la a pierde si ce mai aveau bun in ei...









Oana M.
Omul ca si creatie nu e facut - de celine333 la: 22/05/2006 22:00:49
(la: Singuratatea a devenit o boala rusinoasa?)
Omul ca si creatie nu e facut sa fie singur.Daca s-a retras in singuratate sau e singur e pt ca el a decis asta din anumite motive.De alfel ne simtim singuri atunci cind credem ca sintem exclusi de societate din inhibare din dor sintem singuri atunci cind nu sintem cu cei cu care ne-am obisnuit de mici cind ne lipseste acel ceva dupa care tinjim fiecare dintre noi.In sine singuratatea e dureroasa .Omul isi schimba comportamentul si devine o persoana greu accesibila greu de cunoscut.Deceptiile in dragoste pot inflenta individul si il poate arunca intr-o singuratate pe care si-o doreste pt asi plinge de mila.Necredinta in D-zeu te poate face sa te simti singur.Sint atit de multe lucruri care il fac pe om sa -si doreasca sa fie singur.Insa nu e fericit in singuratatea lui. Nu poate rezista in singuratate si va cauta dupa un timp sa revina la o viata inconjurata de omeni va incerca sa-si faca noi prieteni asta in cazul in care mai e recuperabil si nu a inebunit de tot.
Eu personal nu sant de acord - de tamora la: 27/06/2006 20:14:13
(la: Sinuciderea)
Eu personal nu sant de acord cu sinuciderea dar nici nu o sa-i judec pe cei care o fac.
De ce o facem?Sigur exista un milion de motive ptr cei care o fac de ajung sa ia decizia asta.Eu cred ca si ptr faptul ca se simt singuri si neintelesi , nu au cu cine vb despre problemele lor sau chiar isi indeparteaza prietenii fara sa ceara ajutor.
Este un pacat sa faci asta ( nu ma refer la aspectul religios), viata te arunca in abis dar ea te poate si scoate si atunci cred ca trebuie sa lupti.Cunosc oameni care au facut-o sau oameni care sant predispusi dar pot sa-i inteleg ..nu si sa fiu de acord.
Eu una nu as cataloga atat de extrem las-erou..cine santem noi sa judecam?Sau doar ca Dzeu ne poate lua viata....hai pe bune?Eu cred ca fiecare are dreptul sa faca ce vrea cu viata lui, singurul lucuru pe care-l putem face e sa-i ajutam pe cei care sufera , sa inteleaga ca nu este o solutie.
Nici eu nu sant intr-o perioada super dar stiu k nu as face-o pt ca nu stiu ce imi ofera viata si stiu ca vreau sa lupt...sant o persoana puternica.Dar eu sant okay pot sa am lumea la picioare daca vreau.Dar altii nu, ptr altii viata este un iad, un iad pe care trebuie sa-l traiasca toata viata.
Sa incerce cineva sa se transpuna in situatia unuia care fiecare zi trebuie sa se confrunte cu ceva , cu propria-i realitate cu propria-i anormalitate si atunci cum se numeste viata? INFERN!
Cum se poate trai in pace, liniste...sigur o sa spuneti cu terapie .Corect!
Dar in unele caz ce poate face terapia...sa te ajute sa accepti si sa traiesti asa.Dar asta este doar o ameliorare, ptr ca tu zilnic te lovesti de normalitate si atunci esti mereu in mijloc problemei.
Pacat doar ca unii dintre noi nu vedem cand ceilalati au probl grave, cunosc cazuri in care parinti nici nu stiu + baiatul Anonim de pe cealalta conferinta care spune acelasi lucru.Asta condamn eu, incapacitatea, egoismul nostru de a vedea in profunzime.
daca poti privi singuratatea ca pe ceva util... - de outsider la: 15/07/2006 16:43:49
(la: solutii pentru singuratate)
poti fi singur...chiar si alaturi de prieteni te poti simti singur...dar singuratatea este utila...poti renaste, te poti cunoaste, si numai atunci cand te simti bine singur si bine in pielea ta, poti face fata cu brio oricarui tip de relatie: de prietenie, dar mai ales de dragoste..! nu dispera daca esti singur/a...asa am fost si eu odata..plangeam, ma vaitam, ca nu ieseam ca eram trista...acum savurez si simt clipa ce trece pe langa mine...pt ca va veni o zi cand si sa vreau nu voi mai putea fi asa...familie, copii, responsabilitati, ...plimba-te, citeste, fa sport, asculta muzica, asculta-ti sufletul, intreaba-l ce vrea...cunoaste-te! nu te gandi la singuratate ca la ceva trist si ingrozitor, pt ca va veni si momentul tau, te va observa si pe tine cineva in ceata...!! atunci cand nu te astepti, cand nu mai crezi. FA in asa fel incat sa nu te mai gandesti! traieste !!
este.... - de ellena15 la: 18/07/2006 19:36:44
(la: solutii pentru singuratate)
mai ales atunci cand ai vrea sa vb cu cineva si te vezi inchis in tine ca intr-o colovie,si nu poti iesi caci ti-e frica sa nu fii agasat cu intrebari la care sa nu gasesti raspunsul...
dar si mai rau e sa fii inconjurat de lume si sa te simti singur,sa vezi cum esti privit,discutat si cum nimeni nu se intreaba ce-ai patit,daca te pot ajuta cu ceva...
un bolnav nu este incojurat neaparat de prieteni.el are in jur familia(singura care nu-l priveste cu mila sau dispret) si o multime de oameni care nu fac altceva decat sa discute pe marginea bolii de care sufera,fie mai spun ca s-a imbolnavit pt ca rude de a lui a fost la randul ei la fel,fie ca a fost blestemat,sau mai stiu eu ce prostii!
de aceea in momentul in care vedeti un om singur,apropiati-va de el si zambiti-i sau spuneti-i o vb buna...vb il vor incuraja.dar nu-l judecati si nu-l jigniti!iar cat despre un bolnav,ganditi-va ca asa a vrut Dumnezeu,si nu va fie mila de el...liu Dumnezeu nu-i este mila de oameni,indiferent de cum sunt sau cu arata....
#133967 (raspuns la: #133689) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
A_Carmen - de anisia la: 20/07/2006 10:11:40
(la: solutii pentru singuratate)
o alta solutie ar fi sa lasam stacheta mai jos.
nimic mai gresit ! la frimituri aspiri, frimituri mananci!!!
eu as zice mai degraba sa ridici stacheta aia la urmatorul nivel, de mai bine, si sa-ti canalizezi puterile in a-l atinge. sa vezi atunci cum nu mai ai timp sa te gandesti nici la singuratate, nici la alte bazaconii de-astea.
ne nastem singuri, murim singuri. de ce ne vaitam atata cand trebuie sa traim singuri? cel ce se simte singur cu sine insusi, e un neimplinit...
_________________
love me if you dare !
#134329 (raspuns la: #134201) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
casandra radu - de lavdyi la: 21/07/2006 21:28:45
(la: iubire? acum serios vorbind...)
Faptul ca te-ai "adaptat" la singuratate inseamna ca esti o persoana puternica , capabila sa razbeasca prin viata indiferent de conditii.
Dar lasa-ma sa-ti stavilesc putina dorinta de a da mereu o alta alternativa lucrurilor;) si sa-ti spun ca in acest caz nu exista.Nu e vorba de faptul ca dupa un timp de singuratate greu digerabila e posibil ca lucrurile sa mearga mai bine decat inainte.Asta se poate intampla si dca vedem viata ca pe o sinusoida e inevitabil. Dar nu poti sa-mi spui ca percepem gresit singuratea de dupa.Daca inainte te simti singur pentru ca tu nu ai multi amici , nu ai o relatie amoroasa sau orice alt lucru pe care il au cei di jurul tau si tu nu, dupa, te simti singur pentru ca ai un imens gol in suflet care doare al naibii de tare. Nu conteaza pentru cat timp vei fi asa. Nici ca poate peste un an vei descoperi o iubire si mai mare sau pur si simplu te vei obisnui cu ideea. Conteaza doar faptul ca ai realizat ce inseamna intr-adevar singuratea.Ai realizat ce inseamna a fi singur si a te simti singur.
#134508 (raspuns la: #134344) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: