comentarii

ce inseamna sa visezi o intamplare care nu vrei sa se intample in viata reala


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Sanse derizorii si intalniri performante:);) - de essandra05 la: 01/03/2005 09:54:11
(la: Dragoste prin Internet)
Nu e vorba de dragoste prin Internt.Cel putin din punctul meu de vedere.Am ajuns intr-un secol in care totul este atat de performant incat tehnologia a acaparat si sfera sentimentelor.Intalnirile pe Internt si posibilele lor urmari de care tu pomenesti ca "dragoste virtuala" sunt mai mult o speranta.Speranta ca intr-un final dupa cercetari indelungate si intalniri esuate..va iesi ceva.
Insa dupa mine niciodata internetul si intalnirile prin intermediul lui nu va putea tine locul acelei intalniri intamplatoare din viata reala in urma careia cineva sa iti cada cu tronc.
Eu sper inca in intalnirea persoanei potrivite asa ca in timpul "erelor netehnologizate"...pe o strada, la un concert, in cercul de prieteni
Uit ce visez... - de sarsilovici la: 12/05/2006 22:01:34
(la: Voi ce visati noaptea?)
Mai tot timpul uit ce visez.Se intampla sa sar de la un vis la altul si dimineata cand suna ceasul nu mai tin minte nimic si daca retin ceva e de pe ultima suta de metri si e ceva urat..Cosmaruri adica vise urate am destul de des..Cand pun capul pe perna imi port gandurile inca in mod constient in directia pe care mi-o doresc ..Dupa debutul asta se plimba ele si din legatura in legatura ajung fara voia mea poate doar a subconstientului tocmai unde nu-mi doresc...Probabil sunt multe acele chestii de le retinem acolo in 'adancuri', ganduri, groaza ,frustrari,...care ies noptea pe tapet si ne bantuie odihna... Uneori nu visez si ma trezesc obosit... Ma si mir cum de toata ziua obosesc creierasu cu hartoage pe la serviciu, pana seara cu alte multe nimicuri si noaptea zburda gandurile prin el nevoie mare... da cred ca noaptea isi bate el joc de mine asa cum fac eu ziua ..Ai dreptate cu ce se intampla in zilele care le-am ajuns...Traitu asta intens...Da ma intreb daca te zbati asa de tare cu treburi de astea de ale corpului:sex,alcool, zgomot,... inseamna ca-ti traiesti viata la maximum? Nu prea cred ca la un moment dat te oboseste viata asta si incerci sa faci altceva si observi ca ajungi la concluzia ca 'ba ce m-am mai distrat in tinereturi' asta ca sa nu recunosti ca distractiile au fost doar neste trairi animalice intense ale unor momente care nu ai catadicsit sa le 'topesti' altfel... da ce mi-as dori sa calatoresc , sa vad ce e frumos pe lumea asta ,sa vad ce au faurit stramosii, culturile si varietatea traditiilor de pretutindeni..Mi-ar fi placut sa fiu un pic mai istet ...Poate sunt si cam prins de viata asta care numai timp liber nu-ti mai ofera..Ma bucur cand termin cu greu dupa vreo luna de citit vreo carticica si raman un timp pe subiectul ala si nu pot sa-mi imaginez contextul, spatiul in care se desfasoara actiunea altei carti...da poate 'zgomotul' zilelor care le-am ajuns nu ne permite prea mult sa ne distram ,distrand si gandul...De multe ori ma distrez cand imi aduc aminte de cea am vazut mai demult..Adica rad asta inseamna pentru mine ca ma distrez..Rad si parca sunt mai impacat in momentele alea cu mine, ca am acumulat niste amintiri frumoase...
Da si se lasa in curand inserarea si iar tre sa ma culc, 'ca sa ma odihnesc'...da de ce dorm eu si nu invat sa fac si eu un doctorat sa-mi mai i-au macar o licenta in ceva ? poate din neputinta de a visa cu ochii deschisi ca as deveni ceva bun... da nu se stie ce voi mai visa....
Am visat odata ca am oprit timpul... As vrea sa mai visez odata chestia asta si sa ma gandesc pret de nu stiu cat timp la ce voi face pe viitor astfel incat sa nu mai am in mine frica, dezgust, neliniste, ura, prostie......
da va-ti intrebat daca oprim timpul, mai exista vreun viitor...?
ALT FEL DE GRADE...... - de cosmacpan la: 13/10/2007 17:49:15
(la: Povestiri cu final neaşteptat)
nu...nu-i vorba de gradele alcoolice (dar Doamne cat de inepuizabile sunt ele cateodata) si nici la gradele de genul "HOTT!!!!!!, oh ny GOD, you are very hot......." adica de ardeiul mexican era vorba.......ma gandeam ca mie mi se intampla sa plec la drum cu un text pantru a ma trezi apoi la sfarsit (daca ma mai trezesc) in cu totul alta directie decat ceea in care am plecat.....dar totusi.....parca si ineditul are farmecul lui.....sa pleci la drum catre est si sa vezi ca drumul este rotund ca un vis frumos.....cum spunea cineva (nu spun cine, ca va las sa ghiciti) "Speranta nu este un lux, ci o datorie. Sa speri nu inseamna sa visezi...ci sa-ti transformi visele in realitate. Binecuvantati sunt cei ce viseaza vise si sunt dispusi sa plateasca pretul traducerii lor in realitate".(nu, nu e ale mele vorbele cu toaste ca mi-ar fi placut paternitatea.....)
"nimic nu este intamplator" - de DESTIN la: 17/12/2010 07:35:38
(la: A fost Eva prima sotie a lui Adam?)
Multumesc tuturor celor care au comentat pe aceasta tema si anticipat celor ce vor comenta.Cred in Destin,asa cum am raspuns,nimic nu este intamplator in viata noastra.
A crede in Dumnezeu nu inseamna a merge la biserica.Cred in creatie si evolutie,in aceasta ordine.
Cred in civilizatii superioare noua ca fiinte umane.
Mai cred in capacitatea semenilor mei de a dialoga.

Vizitand Rouen un oraş primitor veti intalni locuri in care s-a scris istorie. Catedrala ,Vieux Marché, locul unde Jeanne d'Arc a fost arsă pe rug sărutand crucifixul.
Statuia ei se afla într-o nişă exterioară a noii biserici.
În catedrala din Dieppe se afla locul unde exista o placa de reabilitare a memoriei lui Richard Simon.
Richard Simon, cel care a cercetat,examinand filologic şi istoric Sfinta Scriptura cel care sa ne amintim, pentru acest fapt, a fost "zdrobit" de Bossuet.
In "Piaţa Veche" din Rouen, locul unde a fost arsă pe rug de către Biserică cea care avea să devină mai apoi sfîntă,
a aceleiaşi Biserici.
În numele cui, al carei ortodoxii, Biserica a condamnat pe aceşti oameni de excepţie?
În numele cărui cuvant al lui Isus Cristos?
Are forta ,demnitatea si intelepciunea necesara Biserica prin cei ce o reprezinta să se spovedească odată în public în faţa întregii omeniri, cerandu-şi iertare şi luandu-şi canon pentru toate ororile comise de nişte oameni însetaţi de putere?
Vom auzi oare de un Conciliu ecumenic în care să nu emite-ţi documente administrative, anateme sau dogme... ci crestineste să vă cereţi iertare?
Cereţi iertare în numele întregii Biserici lui Isus pentru crimele comise în numele Lui substituit,sustras.

http://en.wikipedia.org/wiki/Joan_of_Arc

"Joan of Arc has remained an important figure in Western culture. From Napoleon to the present, French politicians of all leanings have invoked her memory. Major writers and composers who have created works about her include Shakespeare, Voltaire, Schiller, Verdi, Tchaikovsky, Twain, Shaw, Brecht, and Honegger. Depictions of her continue in film, television, and song."

http://en.wikipedia.org/wiki/Richard_Simon

"Simon, however, at first opposed this, in hopes of overcoming the opposition of Bossuet by making certain changes in the parts objected to. The negotiations with Bossuet lasted a considerable time, but finally failed, and the Critical History appeared, with Simon's name on the title page, in the year 1685, from the press of Reenier Leers in Rotterdam"
Cu bine,


poeziile mele cum vi se par? - de ufo strengaritza la: 22/12/2003 17:22:20
(la: Cele mai frumoase poezii)
am si eu niste poezii...si vreau sa aud mai multe pareri...chiar va rog sa comentati...nu zic ca sunt cele mai frumoase...astept o parere...mutumiri!

Ganduri...

De cate ori in sus privesc
Imi pierd ochii in albastrul ceresc.
Undeva departe-n zare
Inainte de-asfintit...
Era un cer minunat si fermecat
Si printre norii mari
In zeci de culori pictati
Curgeau raze de soare aurii.
Puritatea vie a culorilor
Veghea pamantul fumuriu...
Dar cerul se intuneca,
Soarele se ascundea,
Culoarea, incet, se stergea.
Si-apoi m-am gandit:
Oare de ce se termina
Aceasta zi atat de senina?
Un spectacol minunat...
Pacat!...pacat ca s-a terminat
...oare cine a mai privit
Al meu asfintit?
Culori vii nemaivazute,
Raze nestiute ce s-au aratat...
Toate...au plecat!
Acum noaptea se lasa
Si intunericul apasa
Soapta calda a vantului ma scalda
Si-abia adie-n noaptea asta adanca...
Si stau si ma gandesc:
Cateodata lumea asta,
E prea mica sa visez.
Cateodata cerul larg,
E prea mare sa-l cuprind
Cu a mea privire...
Uneori, as vrea in brate sa strang apa
Dar e prea moale si prea uda
Nepasatoare si prea surda
Grabita si galagioasa...
Altadata intreg pamantul
Sa-l calc, sa il ating as vrea ,
Dar cu durere simt apoi
Ca e prea rece si tacut...
As vrea sa vad chiar noaptea,
Dar e prea neagra si ascunsa...
As vrea cu frunze sa vorbesc
Pacat ca sunt prea multe...
Flori mi-ar place sa culeg
Si parca ele-s prea frumoase...
Stele de pe cer as lua
Insa acestea ziua ar pieri!
Si luna as vrea sa o fur,
Dar s-ar intuneca totul in jur
Si ar pieri speranta...
Ce s-ar intampla cu viata
Daca soarele-as fura?
Ce s-ar intampla cu lumea
Daca iubirea si credinta ati lua?
Si totusi...
Sunt prea multe ganduri negre
Si inimi de ura inundate
Caci in lumea asta exista atatea suferinte
Si atat de multe lacrimi care curg
In speranta ca in ele ne vom ineca
Si durerea o vom sterge...
Si atatea vorbe goale aruncate in noapte
Numai pe unii ii doare...pe altii poate nu.
De ce atata chin loveste sufletele pure?
...abia acum imi amintesc
Ca sunt prea multe fire de nisip
Pe malul marii preasarate
Intr-o lume...atat de mica si de mare.
Si atunci ma intreb din nou:
De ce?...de ce?...de ce?
Nimic nu se va schimba?
De ce?...de ce?...de ce?
...ramane tot asa.
Si iar imi amintesc ca nu se poate
Sa le ascunzi toate in noapte...
De ce? De ce? La nesfarsit,
De ce? De ce? Iar m-am gandit.
...dar nu mai spun nimic
Asa a fost sa fie
E legea firii poate...
...sau a naturii...cine stie?



adevarul vietii
mi-e somn...vreau sa adorm...
pe margina patului am sa las cosmarurile
afara din gand am sa las neplacerile
ura va fi departe de casa
am sa iau cu mine doar partea frumoasa
a vietii pe care o duc momentan.
cred ca asa de frumos va fi
incat nu voi mai vrea a ma trezi


conditia umana
as vrea sa mai fac macar un pas
mi-am pus in gand sa nu ma las...
dar parca nici vointa nu ma mai lasa
durerea si viata pe mine apasa.
vreau sa inaintez in viata peste toate
desi stiu ca nimeni nu poate
...ca acest lucru e cu neputinta
si totusi mi-am dat putina silinta.
inspre capatul lumii veneam
cand am vazut ca de acolo eu porneam


fir de praf
ce de fericire...
asa de multa incat radeam
si toate zburau...
in jurul meu le invarteam
am ras asa de tare
incat vocea mea rasunatoare
de perete s-a izbit
si cand m-am uitat mai bine
de sus din tavan sangera
am inceput sa plang de spaima
si uite ca nu m-a crezut.
dar mi-a luat fericirea
si mai tare m-a durut
curgeau siroaie pe pereti
curgeau si lacrimile mele
un fir de praf le despartea
si intamplarea l-a calcat
iar baltile s-au adunat.
ce s-a intamplat?
ne-am impacat

moment
priveam cerul intr-o zi si ma gandeam...
oare cat e de pur acest albastru minunat
si cum stam sa ma gandesc usor vedeam
ca se lasa seara...fiorii m-au adunat

si unde mai era acum enigma mea?
a disparut...in timp ce vroiam s-o elucidez.
m-am gandit degeaba...a fost de vina intamplarea
si grijilor de maine incep ca sa cedez

orb
ma uit si privesc in gol
dar nu vad nimic
privesc atent ceva
ceva ce nici nu vad
prea atent privesc
pentru a putea vedea.

ufo strengaritza
generatii - de mya la: 18/08/2004 12:55:27
(la: Ani de liceu, cu emotii la romana si tatuaje in buric)
Eu zic ca tinerii/adolescentii dintotdeauna au incercat sa fie /para originali. Cand esti foarte tanar nu prea ai habar ce e cu tine, inca nu ai self-confidence, esti putin dezorientat, nu ai idee ce-ti rezerva viitorul, ti se par anosti si plictisitori parintii si activitatile lor banale (munca, casa si a doua zi - la fel! Pana la moarte.).

Iti vine sa-ti iei campii la un moment dat. Nu intru acum in detalii...ideea e ca tinerii sunt usor influentabili (mediul mai ales, are mare efect asupra lor). Vor sa fie si ei ca altii...cu belciuge in nas (ca e cool!) sau cu tatuaje (arata tare, esti super!)...vor sa iasa cumva in evidenta si cum prin creier nu pot...inca (hei, fara suparare!) o fac prin fizic, impresie artistica. Fac si ei ce pot.

Cand incepi sa te mai coci la cap (unii nu ajung la stadiul asta niciodata, dar asta e alta treaba!)...te prinzi ca ideea de fapt consta in unicitatea/personalitatea omului (si nu ca alti 100 din jur). Poti fi sau nu interesant, mai special. In fond - chiar esti special, domne'...esti unic.

Sunt unii (sunt, da, recunosc!) care mai de tineri sunt speciali, originali, stiti genul mai destepti/isteti/cu personalitate, in jurul carora roiesc ceilalti (gloata, ca sa zic asa, fara suparare!).
Aia de regula reusesc in viata...nu intotdeauna desigur (unii reusesc sa ajunga la puscarie) insa sunt mai siguri pe ei, oarecum mai constienti de ce le poate pielea (bine sau rau, decide fiecare pentru el).

Ce vreau sa zic este ca mediul si familia au mare efect in educatia unui tanar/adolescent. Daca tatal fura - fura si copilul, doar nu o sa iasa din el olimpic la fizica. Si reciproca, daca tatal/mama se ocupa de copil si il invata de mic sa fie pe cont propriu si sigur pe el si ii explica diferenta dintre bine si rau (prin exemplul propriu, cel mai sugestiv) atunci si copilul devine un adult responsabil (de faptele lui si implicatiile lor in viitorul sau).

E greu cand ai 18 ani sa-ti imaginezi ziua in care esti singur pe lume (vine si ziua aia, fara dubii!) si trebuie sa te descurci absolut singur, independent, sa iei decizii de viata si sa suporti consecintele deciziilor tale. Cu cat te "coci" mai repede cu atat esti mai fericit fiindca daca incepi mai devreme sa iei deciziile bune - ajungi mai repede sa faci ceea ce visezi/ce-ti doresti/ intr-un cuvant sa-ti traiesti viata precum ai meritat. Tu decizi-tu suporti, liberul arbitru e de partea ta, mai departe ce faci cu el...e optiunea personala a fiecaruia.

Si inca o chestie...cine da vina pe cei din jur (mediu, parinti, societate...mama mare) pentru esecurile lui - nu a inteles nimic! El e de vina pentru ce i se intampla fiindca el ia deciziile (si nu altcineva) si tot el POATE DACA VREA sa-si schimbe viata in orice moment!

Mai clar de atat...Curaj si incredere tuturor, orice e posibil, sa vrei numai!
dinisor - de carapiscum la: 15/09/2004 06:37:59
(la: Ateu convins!)
Nu vreau sa ma arat sentimental sau sa dau dovada de un umanitarism fortat, insa stiu perfect/inteleg prin ce treci. Si cred ca intuiesc destul de bine cam cum decurge relatia voastra, de vreme ce eu insumi am trecut prin ceva asemanator in relatia mea cu propriul tata. Sper sa nu te superi daca am sa vin aici cu exemple din experienta proprie.

Spre deosebire de mama mea, care provine dintr-o familie ce a frecventat biserica (ortodoxa) si care tinea cu strasnicie pravilele crestine strabune, tatal meu provine dintr-o familie care a fost exact contrariul primei: oameni simpli si needucati, invatati doar cu munca rudimentara a campului si intotdeauna cu grija vietii de maine, nu numai ca n-au inteles niciodata rostul bisericii si implicit al lui Dumnezeu in viata lor, dar au si dus un fel de campanie sustinuta impotriva oricaror idei despre divinitate luand in ras cam orice legat de aceasta. Prin urmare tatal meu a fost fidel intocmai celor invatate in copilarie si mai tarziu in tinerete, impunand in mod tacit aceeasi nepasare fata de cele sfinte inclusiv mamei mele- nu trebuie uitat insa ca in perioada despre care vorbesc acum sentimentul anti-religios era la moda, comunismul ateu ducand lupta impotriva bisericii pana la limitele imposibilului.

Au trecut anii, repede ca furtuna, ani din care nu-mi pot aminti decat necazuri, greutati, neajunsuri, piedici, injuraturi, blesteme, vaiete, simtamantul neputintei si al robiei sufletesti impuse cu forta...si o singura "Inviere" la care am fost impreuna cu mama mea dupa multi ani de lipsa totala. Am ajuns la varsta intrebarilor mai mult decat la cea a raspunsurilor si, printr-un concurs de imprejurari care avea sa-mi schimbe mai tarziu intreaga viata, am pasit pt. prima data pe drumul spre biserica, singur si neindrumat de nimeni. Care a fost "bobarnacul"? Incerc sa spun pe scurt: o profesoara de limba romana si franceza, care ne preda limba straina la liceul in care am intrat, infruntand obiceiul prin care majoritatea profesorilor la cursuri denigrau biserica si ne invatau sistemul de gandire evolutionist stiintifico-fantastic, ne-a propus la una din ore (celor care eram interesati) sa mergem la una din bisericile ortodoxe ale orasului, loc in care se intalneau de ceva vreme cateva sute de copii si tineri. Asa ca eu cu inca vreo trei colegi de clasa am mers intr-o sambata seara la acea intalnire si dupa vecernie am ramas sa ascultam predica. Aceasta a fost pt. mine prima intalnire reala cu Dumnezeu, prima dintr-un lung sir ce avea sa urmeze. Ca o paranteza, pt. ca acesta este un aspect important, din ceilalti colegi ai mei unul mi-a devenit cumatru (am amintit despre el intr-un alt loc in cafenea), altul s-a lasat de "sportul" asta devenind sergent in politie (sa-l vezi cum umbla ca un cocos pintenat...), si ultimul a devenit un critic si un aspru judecator al faptelor crestinilor pe motiv ca viata ii fusese pusa la incercare de niste greutati ce-l lovisera (dupa ce dusese stilul de viata hollywoodian). Despre ultimul pot spune ca de cate ori ma intalneam cu el, de tot atatea ori se plangea de viata lui, vorbea cu un fel de constiinta a propriului martiraj social, si-i ataca pe preoti (chiar si pe Dumnezeu) fiindca nu-l scapa de necazuri. Nici eu insumi n-am scapat acestor atacuri virulente. Orice i-as fi spus considera din start ca fiind venit din partea unuia "habotnic". Ori asta ma durea f. tare fiindca, f. sincer trebuie sa spun asta, daca as fi fost bine situat i-as fi dat in fiecare zi cate un peste sa manance, n-as fi incercat numai sa-l invat sa pescuiasca. Insa si eu insumi se intampla sa n-am nici macar coada uscata a unui peste pt. mine insumi. Culmea e ca lui i se parea ca eu o duc regeste fata de el. I se parea, fiindca in realitate nici nu beam ca el, nici nu mergeam la "curve" (cum se lauda el), nici nu cheltuiam pe prostii putinii bani de care dispuneam.

Sa revin insa la tatal meu. Putini si dintre prietenii sau cunoscutii mei apropiati stiu faptul ca inca de la inceputul crearii acestui lant acasa-biserica-acasa am intampinat din partea propriului tata o opozitie extrema, opozitie ce s-a soldat nu in putine randuri cu bataile de rigoare suferite pt. ca i-am incalcat porunca de a nu mai merge la biserica. Imi amintesc acum ca si cum ar fi aievea, seara in care intors de la vecernia de sambata impreuna cu sora mea (pe care nici nu mai stiu cum am facut-o sa vina cu mine) am fost luati pe sus inca de la usa. Si in timp ce el se rafuia cu sora-mea, eu am zbughit-o pe usa afara, descult si dezbracat ca un cersetor de rand (norocul meu ca era vara), m-am ascuns printre blocuri o vreme ca sa vad ce mai urmeaza, apoi m-am suit intr-un troleibuz si m-am oprit in fata usii surorii lui care statea in partea opusa a orasului. Povestea e lunga, nu vreau sa o mai continui aici.

In orice caz, vazand el in timp ca nu mai vreau sa-l ascult si ca ii voi incalca hotararea de a nu mai merge la biserica, n-a avut incotro si pana la urma nu facea decat sa ma certe, dar nu ma mai oprea. Cu toate acestea, in sufletul meu n-am fost si nu sunt linistit nici in ziua de azi. Poate te intrebi de ce. Fiindca simt in sinea mea acea mustrare de constiinta pt. faptul ca n-am reusit sa-l fac sa inteleaga ceea ce intelesesem eu referitor la Dumnezeu. Nimic de zis, "biruinta" asupra sistemului lui de gandire si logica s-a petrecut atunci cand in sfarsit a inceput sa-si mai faca seara cate o cruce (dupa ce toata ziua pomenise numai de sfinti si de cruci si de dumnezei) si a culminat cu spovedirea lui- probabil prima si ultima. Spun ultima pt. ca nici acum nu crede in asa ceva. Asadar continui sa simt o frustrare adanca in ce priveste persoana tatalui meu, pe care totusi nu-l condamn pt. ce a facut, dar simt aceasta frustrare cu atat mai tare cu cat relatia dintre noi s-a deteriorat mult ducand la o ruptura sufleteasca. Intrebarile ce mi le pun tot timpul: AM FACUT TOT CE SE PUTEA PT. EL? Sunt eu mai putin vinovat fata de el? Nu cumva, undeva, candva, in loc sa-i deschid o portita eu i-am trantit-o in nas?

In fine, anii trec la fel de repede, viata merge inainte indiferent ca vrem sau nu noi. Ce am invatat pana acum la sanul bisericii mama e ca: nimic nu e intamplator in viata asta, totul are o ordine si o disciplina interioara sau exterioara; nimeni nu-ti scrie in frunte destinul (cum gresit se afirma: "ce ti-e scris, in frunte ti-e pus"- poate doar momentul mortii, in nici un caz felul cum mori); fara Dumnezeu suntem suferinzi chiar de am fi cei mai sanatosi oameni (fizic vorbind) si cei mai saraci chiar de am avea milioanele de dolari la tescherea; un om fara constiinta sufletului spiritual n-are cum sa inteleaga existenta unei fiinte spirituale mai presus de fire si de intelegere; un om fara constiinta pacatului nu poate avea un echilibru interior care sa-l faca sa interactioneze pozitiv cu cei din jur; un om care nu-ti accepta explicatiile poate fi usor strabatut de fiorul sfant atunci cand nu o minune, ci un cutremur ii va zgudui viata; cine hraneste spiritual pe cineva, chiar daca "mancarea" asta va fi mult timp aruncata la gunoi de cel/cea caruia ii este destinata, trebuie mai intai sa se inarmeze cu multa rabdare si sa faca asta din dragoste, nu numai din convingerea ca acesta e un lucru bun; cine daruieste aceasta dragoste crestina nu trebuie sa se astepte la multumiri si sa stie ca mai devreme sau mai tarziu samanta pe care o arunca poate sa dea rod- nadejdea poate sa dea rod bun, deznadejdea niciodata. Sunt multe lucrurile pe care le-am invatat, dar totusi atat de putine in comparatie cu cat de adanc este sacul plin cu aceasta invatatura... Si totusi, chiar de n-as sti nimic din stiinta lumii sau a bisericii, in sinea mea exista acel "ceva" fiintial care isi cere legatura cu eternul, cu viata vesnica. Pt. ca, in ultima instanta, a trai doar cu gandul ca viata dureaza doar pe pamant si dincolo suntem desfiintati este optiunea acelora care nu stiu sa iubeasca cu adevarat. Iubirea este nemuritoare, trece dincolo de mormant, e vie si lucratoare ca picatura de apa ce loveste stanca de granit. Asadar pe unii ca acestia trebuie mai intai sa-i invatam sa iubeasca, abia dupa aceea sa le vorbim despre dogmatica crestina.

Si un ultim aspect: impietrirea inimii nu este semnul ateismului din om, ci al lipsei lui Dumnezeu din viata acestuia. Poti fi un "slab" crestin, fara o viata dusa pe principiile evanghelice, dar asta nu inseamna sa fii ateu. Dar poti fi un bun teoretician modern care cunoaste numele si miscarea tuturor stelelor si prin aceasta ti se pare ca Dumnezeu este desfiintat nemaiaflandu-si rostul intre conceptiile tale- asta te poate face sa lupti impotriva Lui. Asadar ateu inseamna sa fii/te pui impotriva Lui. Pt. unul ca acesta exista alternativa "Saul pe drumul Damascului". Si, apropo, menirea vietii tale nu e sa-i mantuiesti pe altii, ci pe tine insati. Fa aceasta si celelalte se vor adauga de la sine.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
CARAPISCUM - de LUCIUS la: 01/11/2004 11:30:20
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
Daca Hypatia e prin preajma, atunci se va supara ca am deviat aiurea de la tema ei. Sa ne scuze, dar ar trebui sa existe, pe undeva, un loc unde sa dezbatem si anumite comentarii colaterale generate de teme interesante.
CARAPISCUM, ai dat de inteles ca structura unei religii trebuie interpretata. Intrebarea care se pune ar fi DE CE? Cand cartile au fost scrise, in urma cu vreo doua mii de ani, ele erau considerate carti sfinte si nimeni nu le contesta caracterul divin. Deci le aveau ca atare. Nu era vorba de o anumita interpretare. Ai scris ca: "frica de Dumnezeu nu se INTERPRETEAZA ca o frica nociva, sa-i zicem, sau ca o frica de pedeapsa, ci ca o RUSINARE, ca o parere de rau puternic interiorizata in constiinta si exteriorizata apoi in rugaciune. Asta inseamna frica de Dumnezeu, rusinea fata de Cel care ne-a dat viata si ne poarta in permanenta de grija". Deci, pana la urma, se INTERPRETEAZA SAU NU ?
Daca raspunsul e pozitiv, adica textele trebuie interpretate, cine a hotarat asta, de ce, si care a fost scopul unei asemenea manevre, mai ales ca nicaieri in biblie nu se specifica necesitatea unor interpretari ? Oare oamenilor din vechime, care nu prea citeau, pentru simplul motiv ca nu stiau sa o faca, (in afara de o patura subtire din inalta societate si de casta preotilor) pe langa invatamintele citite de preoti mai trebuiau sa si interpreteze ? Cred ca nu prea le mai ardea si de asta in niste societati bantuite de grija razboaielor si a molimelelor.
Atunci de ce omul modern n-ar citi ca atare, ar intelege ca atare si nu ar fi nevoit sa "interpreteze" ?
Inainte de cercetarile spatiale biserica spunea ca raiul e... "in cer". Firesc astronautii n-au gasit acolo ceva asemanator cu un rai. Ba din contra, as putea spune: SUNT CONDITII DE IAD. Nimeni nu poate trai in afara unor protectii care sa-ti asigure functiile vitale. La fel se intampla si pe planetele din sistemul solar.
Odata cu dezvoltarea tehnologiei si a dovezii ca raiul nu e in cer biserica a intins provocarea mai departe. Acum Dumnezeu e stapanul universului ! Cu sincere pareri de rau, in biblie nu se vorbeste despre spatiul extraterestru, de planete sau de galaxii. Dar aflam, la inceput ca Dumnezeu a facut CERUL SI PAMANTUL. Nimeni n-ar fi avut curajul sa spuna, nici macar in soapta, intr-o lume in care biserica afirma ca nu mai exista alt pamant dincolo de ocean si ca lumea e plata, ca soarele nu se invarte in jurul unei Terre la fel de banala ca orice alta planeta, fara sa riste a fi considerat eretic fiind pus apoi sa arda usor, temeinic, la rotisor. DE CE SE TRECE CU VEDEREA INCHIZITIA ? (Hei, uite o tema care ar putea fi lansata pe CAFENEA )
Oare, cine a scris biblia pentru oameni nu stia ca sfarsitul lumii nu se rezuma la cer? Problema este, de fapt ca omul modern a inceput sa puna intrebari, biserica a pierdut controlul unei societati in plin progres tehnologic, progres care ar putea explica multe lucruri considerate ,pana atunci, minuni. Asa ca e mai comod sa impinga frontierele mai departe, doar spatiul este teoretic infinit si poti cocheta cu ideea ca nu se stie cine l-a conceput. Deasemenea, nimeni dintre noi nu poate sti ,cu certitudine, daca intr-adevar spatiul a fost faurit de CINEVA. Oricine ar putea afirma, ca, din moment ce puterea umana nu are posibilitatea sa fauresca lumi exterioare ,atunci aceste lumi nu au fost facute decat de un DUMNEZEU. Dar ce se va intampla daca civilizatia noastra va "terraforma" in viitor o planeta ? Atunci tot o entitate va fi implicata ?
De ce consideri ridicole anumite comparatii cu evenimentele din trecut, care s-au intamplat in paralel cu evenimentele descrise in biblie, din moment ce localizarea unor localitati a fost facuta, de catre specialisti, tocmai dupa localizarile din cartea sfanta ? Problema era ca solul si ruinele descoperite de arheologi prezentau urme de radioactivitate, iar nisipul s-a transformat in sticla. Acestea sunt efectele clare a unor explozii nucleare. Era vorba de niste asezari umane care au fost distruse instantaneu. Specialistii au concluzionat, luind drept model termenul de injumatatire al uraniului, ca cele doua orase au fost distruse in urma cu doua mii de ani. Ce scrieri ar fi trecut cu vederea un asemenea eveniment?
In preajma Marii Moarte (de ce, oare, "Marea Moarta"?)exista si acum( este o atractie turistica), intinderi din sticla. Este vorba de transformarea siliciului in sticla, la temperaturi de peste 1500 de grade. Ma indoiesc ca acum vreo doua mii de ani stramosii se ocupau cu arderea gazului in desert, pentru ca pur si simplu asa le-o fi venit vreo idee.
Treaba stiintei nu e sa-l conteste pe Dumnezeu si nu cred ca o face. Daca unele lucruri au fost inventate, intre timp, faptul ca acestea nu mai pot fi considerate minuni, acest lucru a intrat in contradictie cu aceste concepte ale invataturilor crestine si ale bisericii.( vezi harta genomului uman, eliminarea bolilor ereditare prin clonare etc.) Teoretic aceste doua cai din istoria umanitatii ar trebui sa se dezvolte separat: biserica si stiinta. Cine doreste e liber sa sustina cele doua concepte separat sau impreuna. Nu nu ai observat insa, ca la fiecare descoperire care ar intra in contradictie cu anumite concepte ale bisericii tocmai biserica protesteaza si nu invers? Atunci unde este atacul stiintei?
CARAPISCUM ma indoiesc ca vestitul "CREDE SI NU CERCETA" e de sorginte comunista. Acest concept exista in scrierile bisericesti inca de pe timpul inchizitiei. La judecarea unor eretici de catre biserica, unul dintre inchizitori a spus citatul in latina (DISCOVERY-August 2004).
Si pentru tine, la fel de bine, cu stima,
LUCIUS
#27144 (raspuns la: #26770) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
adolescenti si adulti - de trustman la: 17/01/2005 16:37:25
(la: O adolescenta despre adolescenta)
Asa cum singura ai spus-o "adolescenta e perioada in care totul pare confuz,in care ai cele mai multe indoieli legate de infatisare sau de propria personalitate". acum tu esti pe un drum bun dar esti cam confuza. dar asta se rezolva cu timpul.

"Pt.mine,adolescenta a insemnat sa dau "delete" tuturor amintirilor si sa o iau de la capat cu o cu totul alta personalitate,cu alte vise"
vei afla in curand ca nu ai dat nici un 'delete". ai dat doar un "hide" pe care il vei anula curand din "control panel/folder option/view file"

adultii aia care vorbesc despre bani (fapt care te streseaza pe tine) o fac de multe ori pentru ca tu (ca si copil) sa poti sa ai ceea ce iti doresti: haine, telefon mobil, calculator, internet. crede-ma ca ei ar putea sa traiasca si fara astea dar stiu ca pentru tine (nu e vorba de tine ca persoana ci de orice adolescent in general) e important sa le ai. face parte din imaginea ta "cool", de "vorbitor-cu-tz-k-si-cuvinte-englezesti".

profi de la liceu se uita la voi de sus? cati dintre colegii tai isi copiaza comentariile la romana de pe referate.ro sau alte site-uri de genul asta? cati dintre colegii tai ii respecta? stiu, la varsta asta stim mai bine decat profii si materia si cum sa se predea. la un moment dar iti vei da seama ca nu e chiar asa (desi e evident ca sunt si profi care nu au ce cauta la catedra asa cum si tu ai colegi care nu ar fi trebuit sa ajunga in liceu).

"Stiu,nu e important liceul,ci facultatea si mai ales ceea ce ai in cap." nu e important nici liceul, nici facultatea ci doar ceea ce inveti. sa-ti aduci aminte tot timpul de replica pe care vrajitorul din oz i-a spus unui personaj: "nu pot sa-ti dau o minte dar pot sa-ti dau o diploma". asta face si scoala.

Cel mai corect lucru mi se pare ca fiecare elev sa aiba un nr. obligatoriu de ore,dar sa le aleaga singur,dupa preferinta.Stiu ca aceasta mentalitate nu va fi acceptata prea usor in Romania,dar sper ca intr-o zi,poate chiar copiii mei vor avea ocazia sa invete intr-un astfel de liceu.
mentalitatea asta cum ii zici tu (desi ea este de fapt un stil de a face scoala) nu este acceptata nici in occident. in cel mai bun caz, ai o serie de cursuri care sunt obligatorii si o serie de cursuri pentru care poti sa optezi alaturi de cele obligatorii.

daca cineva n-a inteles ce zici tu (cum crezi tu ca nu a inteles mya), intreaba-te unde este vina ta in asta. poate tu nu ai reusit sa-ti exprimi gandurile cum trebuie. procesul de comunicare implica un emitator si un receptor. nu e obligatoriu ca vina sa apartina receptorului.

da-mi voie sa-ti recomand o carte (nu se citeste foarte usor dar nici foarte greu si eu cred ca e o carte buna): gabriel liceeanu - despre limita.
si daca ti-o recomand inseamna ca am si incredere in tine ca vei putea sa o citesti si sa o intelegi. ti-am spus ca esti pe drumul cel bun :)

o sa devii adult si o sa vezi ca poti sa visezi cu ochii deschisi daca vrei (fie te-ai uitat prea mult la "peter pan" fie ai citit "micul print" de prea multe ori sa crezi ca adultii sunt asa rai). incearca sa ai incredere in ei si daca nu te inteleg, gandeste-te daca modul in care le-ai comunicat framantarile tale a fost cel mai bun. daca e ceva ce adultii nu sunt, atunci ei nu sunt vrajitori sa stie ce este in sufletul si in gandurile tale.

fefe - de anisia la: 07/02/2005 23:38:00
(la: Trancaneala Aristocrata)
multam' fain pentru retete. sa stii ca o sa le invit pe amicele mele la masa. si trebuie sa iti marturisesc ca nu prea des se intampla sa gatesc singura... asa ca, daca auzi sirene de salvare, inseamna ca i s-a facut rau vre-uneia dintre ele...looool :))

la Geneva plec pentru o perioada, la o scoala. abea astept ! plus ca am si ceva rude pe acolo, o sa fie fain.
#35607 (raspuns la: #35605) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
reactii - de ondine la: 18/02/2005 11:01:37
(la: Motive de despartire - Legea morala si dreptul de a iubi)
Multumesc tuturor pentru contributii. Imi pare rau ca reactionez asa tarziu : am urmarit cateva zile sa vad daca apare mesajul pe site, dupa care am crezut ca…s-a pierdut in spatiu. Din intamplare am descoperit ca fusese totusi postat. Sunt foarte multe replici interesante la care as vrea sa raspund.

Maan :

Foarte limpede si frumos. Ce bine ar fi daca s-ar putea aplica la fel de usor si la altii.
"Atunci cand iubesti, celalalt are dreptul s-o stie, asa cum esti dator sa-i spui cand s-a sfarsit."
Asta ma tem ca e mai degraba dovada de curaj decat de iubire. Mai bine zis, de lipsa de lasitate. De care nu toti sunt capabili, din nefericire.

"Ce om normal ar accepta sa traiasca alaturi de un partener care tocmai i-a declarat ca nu-l mai poate iubi? ce om indragostit ar tine langa el, cu sila, un suflet care nu-i impartaseste sentimentele?"
Din pacate, in afara de sentimentul pur si simplu aici-si-acum, mai exista tot soiul de iluzii si sperante, de genul : "poate ca totusi o sa ma iubeasca intr-o zi", precum si un intreg arsenal de alte mijloace de persuasiune decat sentimentul, si anume, de exemplu, culpabilizarea (si aici societatea, familia, religia si morala, pot juca in unele cazuri un rol determinant). Pentru unii, e mai important sa pastreze proprietatea decat sentimentul si poate am sa revin mai tarziu la aceasta idee.

"Toti cei care insala, s-au inselat pe sine, in prealabil, de mult prea multe ori..."
Corect. Dar ma intreb daca poate spune cineva cu inima impacata ca nu s-a inselat pe sine niciodata.

"In sfarsit, nu cred ca exista un singur raspuns corect pentru intrebarile tale."
Cu siguranta, si nici nu urmaream asa ceva. Raspunsul depinde, cred, in mare parte, si de tipurile de temperament in cauza, printre altele. In situatii identice nu alegem cu totii acelasi lucru. Tocmai de aceea mi s-a parut interesant.

Anonim :

Intr-adevar, existenta unui copil schimba destul de mult datele problemei. De asemenea, forta de autosugestie a fiecaruia. Iata un raspuns bun la intrebarile retorice ale lui maan : chiar daca sentimentul se sterge, mai exista si vointa. Iata un caz in care cineva a avut motive sa continue sa traiasca alaturi de un partener, desi iubirea nu mai era impartasita : cu timpul, lucrurile s-au rezolvat in favoarea sa, si nu a amantei.

De altfel, statistic vorbind, cred ca asa se intampla in majoritatea cazurilor. Faptul ca in discutia noastra opiniile au fost mai degraba de partea cealalta nu dovedeste, poate, decat o tipica eroare statistica, si anume ca aceia care aleg o solutie de genul "renuntarea la iubire" se simt poate mai putin mandri de fapta lor si, implicit, mai putini dispusi sa vorbeasca despre asta. Mai poate sa dovedeasca, de asemenea, o anume medie de varsta / experienta a interlocutorilor. In cazul de fata imi pare ca e vorba de cineva care a lasat in urma o astfel de poveste de mult timp. Merci pentru sinceritate.

"Nimeni", Criss

Ipoteza nu presupunea neaparat ca respectiva casatorie sa se fi realizat din dragoste. Se subintelege ca, daca mariajul in cauza nu avea nici o hiba, nu ar fi fost posibila o atare pasiune extra-conjugala.

De asemenea, unele persoane nu sunt neaparat constiente de ceea ce inseamna "animus" ori "anima" pentru ele. Unii nu descopera nici dupa o viata, timp in care au trait alaturi de altcineva…Insa in momentul cand acest lucru se produce, poate fi intr-adevar o revelatie, si n-are cu nimic de-a face nici cu nesinceritatea prealabila a persoanei, nici cu inconsecventa, nici cu descoperirea unor calitati anume. Poate fi cu adevarat un coup de foudre, chiar si stiintific vorbind. Este vorba pur si simplu de o determinare psihologica careia ii suntem supusi cu totii, care teoretic se poate intampla oricui. Nu putem decat, cel mult, sa diminuam posibilul impact al unei eventuale "revelatii", incercand sa constientizam cat mai bine aceasta latura obscura a inconstientului nostru. Atunci procesul poate deveni controlabil. Dar nu inevitabil.

In ce priveste inertia, cred ca ea trebuie privita ca o problema individuala si apoi relationala. Si mai cred ca are si mult de a face cu imaginatia, mai bine zis cu lipsa ei. Evident, it takes 2 to tango, dar…nu e neaparat nevoie de tot atatia pentru a induce o schimbare.

Wild wind (frumos nickname) :

Dupa cum ziceam si dupa cum a si precizat cineva foarte bine la un moment dat, oamenii se pot casatorii si din motive mult mai jalnice decat simplele iluzii.
Iar dilema nu este neaparat a mea (asta ca o paranteza, doar in caz ca nu era foarte limpede). Eu am lansat intrebarea pentru ca m-a interesat cine ce ar face in atare situatii si de ce. Sau cine ce experiente similare a avut. Nu a fost o intrebare din categoria "ce sa fac?"

"Intrebare: Putem iubi intens si adevarat de mai multe ori in viata?"
Da, daca suntem destul de norocosi…Orice e posibil, de ce nu? Cine spune ca numarul maxim e unu? Uneori murim, in sufletul nostru, de mai multe ori in decursul unei vieti. De ce n-am avea si sansa sa renastem cu adevarat, printr-o noua iubire?

Paianjenul

Foarte exact. O lista de motive foarte…realista. Punctul pe i. Asa e, si pentru atare indivizi, poate ca mai importanta decat toate e consecventa. Adica daca tot te resemnezi, sa iti asumi decizia, nu sa ravnesti toata viata la ce ai renuntat. Asta ar insemna, cum zic francezii, sa vrei "le beurre et l'argent du beurre". Si, cu siguranta, totul are un pret.

Imi permit sa adaug un singur motiv : principiul practic potrivit caruia "sa nu dai vrabia de mâna pe cioara de pe gard". Functioneaza incredibil de bine.

Samadhi, Little Eagle :

Merci ca ati impartasit cu noi niste experiente atat de frumoase. Ma face sa ma gandesc ca a meritat intr-adevar sa lansez intrebarea. E frumos sa vezi ca la unii in suflet e asa verde si luminos...

Ice Queen

M-a impresionat profund povestea. Dar m-a si revoltat putin, incercand sa ma pun in situatia respectiva. Merita sa va acordati mai multe sanse, amandoi! Si care e problema, sa adopti un copil? E un lucru minunat. Oricine poate sa faca copii si s-au vazut atatea cazuri de mame ingrate, dar sa adopti un copil orfan e cu adevarat un act nobil. Si nu era singura solutie; sa nu mai spun ca, in ziua de azi, stiinta ofera atatea posibilitati...

Povestea are o doza de tragism care o face sa para desprinsa din romane. Ca esteta, nu as putea spune decat "superb", insa m-a miscat destul cat sa nu ma opresc la atat.

Nu vreau totusi sa incep a da sfaturi, fiindca realizez ca experienta a fost devastatoare. As spune numai ca, uneori, ne-ar fi mai bine sa nu fim atat de aspri cu noi si sa ne sacrificam mai putin. Poate sa sune meschin, dar fiind vorba de riscul de a interioriza o suferinta, dincolo de anumite limite subiective acest lucru poate avea efecte nedorite inclusiv la nivel somatic. Si asta nu aduce nimic bun.

Eu cred ca exista intotdeauna o compensatie si, cu cat pretul de platit e mai mare, cu atat ceea ce ar putea fi obtinut in schimb e mai important. Si nu e vorba de fatalism, ci de la o ecuatie simpla, potrivit careia suma energiilor care, din diverse motive, nu se pot cheltui intr-o directie, ar putea fi canalizate in alta directie, daca nu substituibila, dupa cum spuneam, macar compensatorie. Dar e o simpla probabilitate, si tocmai de aceea e important sa-i dam totusi o sansa sa se manifeste.

Destin
Maxima de la sfarsit e absolut geniala...
In ce priveste felul dilemei, nu am vrut sa dau prea multe detalii fiindca mi s-a parut limitativ pentru discutie. De aceea am spus „sa ne imaginam”. Intr-adevar, felul casatoriei poate fi un factor care sa accentueze dilema, la fel si autenticitatea „marii iubiri”. Cu toate acestea, mai exista si alte posibilitati. De pilda, pentru naturile duale, profund scindate, sa iubeasca doua persoane in acelasi timp. Este posibil sau e doar o dovada de superficialitate? Astept pareri si pe tema asta.
iubire+convietuire=... - de anuk31 la: 23/04/2005 22:58:59
(la: Scrisoare despre iubire 1)
se intampla destul de des ca intr-o relatie unul sa iubeasca iar celalalt sa fie doar indragostit (cu intelesul de "indragosteala" expus de tine). Mie mi s-a intamplat in viata asta sa ma indragostesc de trei ori: prima data la gradinita, a doua oara la 20 de ani si ultima data definitiv(sper eu ) si de fiecara data am ajuns sa iubesc si am iubit neconditionat si am "plecat" din relatiile respective fara a inceta sa iubesc. Si ii iubesc intr-un fel special si azi deoarece au fost si sunt oameni "frumosi" si cu cat i-am cunoscut mai bine i-am iubit si mai mult.Am plecat doar din considerente "rationale" deoarece sunt o fiinta rationala si am inteles ca daca as ramane, pentru ca as fi putut ramane, nu as face decat sa "ucid" iubirea dintre noi deoarece sa iubesti "pentru totdeauna " inseamna sa imbini iubirea cu convietuirea si , daca nu realizezi la timp, asta kiar ca poate duce de cele mai multe ori la "indragosteala".
toate cele bune!
anuk
Pentru zaraza ... si nu numai - de Bridget la: 25/04/2005 12:49:27
(la: Avem curaj sa discutam deschis despre infidelitate?)
Am citit , am recitit din comentariile anterioare ....Parca visez. Nu-mi vine a crede .Pentru aproape toti participantii viata este alba sau neagra ? Oare nimeni nu cunoaste gri-ul ? Ei au stiut la 20 sau 25 de ani ce inseamna iubirea , ce inseamna instinctul , ce inseamna un copil si cresterea lui ca femeie singura sau o educatie proprie defectuasa ? S-au nascut intelepti si au stiut din prima zi totul despre ei si valorile care-i face fericiti ?Asa au ajuns incat sa nu aibe nici o dilema , ci numai pareri bine impiciorogate? Datoria a fost mai presus de ei totdeauna ? Asta i-a facut fericiti pe parteneri ?
Draga zaraza , putinul pe care l-ai spus despre tine este nimic fata de ceea ce am trait si simtit eu .Macar tu ai avut taria sa rupi o legatura care nu te implinea.Eu nu . Nici acum nu inteleg de ce , dar permanent ma intreb si incerc sa-mi traiesc viata adunand bucatele de intelepciune.Tot ce pot spune este ca prostia este un pacat , ca platesti cu varf si indesat pentru ea , dar nu ma consider o femeie usoara , nici macar superficiala .Nici pe tine .Sa ai parte de fericire !Bridget


Intruder, inamicul public nr.1 - de Intruder la: 18/08/2005 18:21:29
(la: "Academia Cafeavencu")
este un comentariu adresat lui Argesis de Horiatu


Intruder - un fost adolescent care a avut sansa sa INVETE
#57199, de horiatu la Wed, 29/06/2005 - 18:01

"un fost adolescent care a avut sansa sa INVETE" - oare a invatat ceva?
Argesis - intruder m-a atacat murdar in alte ocazii, si ma incita sa-l fac aici albie de porci:
Fi atent la falsitatea si pericolul sfaturilor lui contradictorii:

"impune-te in fata adultilor" - este greseala de baza pe care o fac generatii de generatii. Uni isi lasa parul lung, altii si-l taie, se tatueaza, mutileaza - belciuge in urechi, nas, buza, limba - fug de acasa, nu merg la scoala, pleaca si mor la razboi... Sigur, ori ce adolescent are simtamantul ca lumea trebuie scimbata. Asa este, si este de datoria voastra sa o faceti. Dar trebuie sa o faceti responsabil!

"chiar daca visezi in van...doar de aia-i vis" - pentru voi adolescentii visele-s mai mult decat un vis. Viseaza si cauta-ti calea sa-ti realizezi visele. Asa face un invingator. Un vis in van e doar pentru un invins iesit din adolescenta pe usa din dos!

"exista cineva dispus(a) sa-si traiasca viitorul cu tine" - a avea un viitor inseamna mai mult decat ca cineva sa-si piarda timpul cu tine. Asta e viitor de looseri (cum deja sti), si pentru oricine se gaseste cineva care sa doreasca sa-si imparta desnadejdia cu un echivalent. A avea un viitor inseamna sa poti alege tu cu cine sa vrei sa-ti imparti bucuriile, si pe ori cine ai alege, sa nu-i lasi posibilitatea sa te respinga.

"arunca pesimismul asta de doi bani" - asta-i un cliseu (ca de altfel tot ce spune Intruder aici sau aiurea) Pesimismul asta are motivatie chimica si hormonala. Pentru perioada urmatoare, pur si simplu nu poti scapa de el. Tot ce poti face este sa intelegi de unde vine si sa inveti sa traiesti cu el, fara sa-l lasi sa te scoata din contextul tau.

"asculta cum creste iarba, vezi cum zboara pasarile, observa oamenii..." - clisee, clisee, clisee! Mai conceret, asa cum ti-am mai spus, stai ocupat. Alegeti activitatile care vor contribui la atingerea visului tau sau viselor, caci e putin probabil sa ai un singur vis bine conturat deja. Activitatile astea te vor ajuta sa-ti alegi visul cel mai potrivit cand va veni timpul.

"mai tarziu n-o sa ai timp s-o faci" - nici acum nu stai prea bine cu timpul. Ai multe de realizat intr-o perioada scurta si bulversata de hormonii care iti topoie pe creier si in inima. Cand privesti cu desnadejde peretii goi, tu sti deja ca nu faci ce trebuie. D'aia ne-ai si scris!

"nu mai lua in seama ''sfaturile'' celor mari" - ferestete de enormitatea "sfatului" lui Intruder. Vrei sa ajungi la politie? reabilitare? sa repetii anul? sa te dea societatea la o parte? - asculta-l pe Intruder!
Altfel, intelege ca indiferent de starea ta emotionala, societatea nu da doi bani pe razvratiti si premiaza numai pe cine urmeaza "calea."

"ce daca lor nu le pasa de trairile tale?" - nu le pasa, si trebuie sa inveti sa nu-ti pese nici tie. "daca-ti pasa tie, e suficient!" - asta se traduce "n-ai decat sa-ti plangi singur de mila."

"invata sa fi liber si sa te doara-n cot" asta e sfat bun pentru hoti. In realitate este timpul in care trebuie sa incepi sa intelegi ca libertatea ta este conditionata de libertatea celorlalti, respectul pentru tine, vine cand vei invata sa-i respecti pe altii, iar compasiunea este primul sentiment dupa dragoste. Sa nu te doara nici cand in cot de nimic! Moartea sufleteasca incepe de la cot.

"invata sa-ti para rau dupa fiecare secunda trecuta" - unde poti cadea mai jos?!? Probabil intruder a vrut sa spuna: "Invata sa folosesti fiecare secunda, si fiecarei secunde sa-i intelegi sau sa-i gasesti un rost." Indiferent de dificultatile de exprimare ale lui Intruder, cred ca asta e singurul sfat bun pe care a incercat sa ti-l dea.


sursa: http://www.cafeneaua.com/node/view/3792

Horiatu...pacat ca n-am vazut atunci spusele tale...ma miram eu de ce mirosea asa urat!!...si eu, care credeam ca am calcat in ceva...
pai daca virtual esti asa...ce sa mai zic in viata reala!??
erai asa de indignat, de parca erai o ''fata batrana'' ce ma vazuse sub dus!...
gata, am dreptul la un avocat, am dreptul sa tac...bla, bla, bla.


N-as putea sa-ti dau un raspu - de Honey in the Sunshine la: 29/09/2005 14:33:04
(la: Psihanaliza)
N-as putea sa-ti dau un raspuns pertinent... Pot insa sa-ti spun ca asemenea lucruri sunt prezente si in visele mele deseori... De exemplu visez ca sunt intr-un loc preferat si se desparte pamantul sub picioarele mele.

Si... mai e ceva, despre care o sa vorbesc desi mi-e destul de greu sa aduc in lumina chestii atat de intime.Visez deseori ca sunt atacata, omorata, violata, ranita.Si de fiecare data se intampla in locuri in care m-am dus de bunavoie.Mi-e greu sa explic... dar de fiecare data sunt constienta (in vis) ca se intampla numai din vina mea si a deciziilor mele gresite.In aceste vise sunt deopotriva de intense vinovatia si frica...

Nu stiu ce explicatie as putea sa dau.Astea nu sunt nici pe departe temeri de-ale mele, in viata reala, de fapt, nu mi-am prea pus problema ca mi s-ar putea intampla ceva de genul si, de fapt, nici n-a fost asa.

O alta chestie ciudata: in ultimul vis de genul pe care l-am avut am scapat, pentru prima data, nevatamata.
_____________________________________________________
Communication is not just words, communication is architecture.
#75437 (raspuns la: #75423) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
vise - de Shtevia la: 30/11/2005 13:34:36
(la: Ce Ai Visat?)
Am povestit intr-o zi cu un psiholog si mi-a spus ca semnificatia data de cartile de interpretat vise este un bullshit. De fapt, pentru fiecare om visele au alta semnificatie…
Imi spunea ca pot sa-mi interpretez singura visele, gandindu-ma la semnificatia din viata reala a obiectelor, persoanelor sau locurilor visate. De exemplu, daca visez o usa de lemn…trebuie sa ma gandesc ce inseamna o usa pentru mine, apoi lemnul, etc. Si de aici pot interpreta visele, tinand cont de tot contextul lor.
Ce nu mi-a putut explica nimeni sunt visele premonitorii sau cele cu repetitie frecventa…in cazul meu - scari, lifturi, etc.

rembrandt, da-mi voie sa te contrazic…visele sunt importante pentru un om si pentru omenire, in general…indiferent ca sunt sau nu erotice :)…daca nu ar fi asa, nu s-a fi scris atatea carti despre interpretarea viselor ori chiar Arta de a visa…

vise - de Maxyy7 la: 28/03/2006 18:39:28
(la: Ce Ai Visat?)
Stii cumva ce inseamna daca visezi zapada murdara sau culegand fructe..multumesc!
#113900 (raspuns la: #91701) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Moarte despartire? - de angelis la: 04/05/2006 19:51:39
(la: despartire prin moarte ?)
Daca ai trecut prin asa ceva inseamna ca evenimentul s-a petrecut destul de recent.
Pentru mine au trecut deja 5 ani.In primii 3 ani a fost mai greu (nedescris de greu de fapt), dupa aceea ... am invatat.
Eu sunt incapatanata din fire si insist inceea ce CRED.
Nu am crezut din start ca moarte poate desparti sentimente, de fapt sentimentul iubirii.
Si am inceput sa caut.
Si am gasit, si persoana si raspunsurile, treptat.
Si, paradoxal, cred ca a fost cel mai bun lucru care mi s-a intamplat in viata.
Inteleg ca am luat o pauza pentru moment si astept cu nerabdare momentul reintalnirii. Poate pentru asta traiesc? Asa am crezut mult timp.
Dupa perioada de 3 ani, am inceput sa-mi schimb perceptia.
Oricum am ramas in continuare sa caut.
Care este de fapt ideea, scopul, etc, vietii mele. Si vreau sa depasesc necesitatea unor experiente similare acum precum si in ceea ce va urma dupa acum.
Viata fara acea persoana? Goala. Dar in spatele goliciunii pe care trebuie sa o simti cu TOTUL, incepi sa descoperi ceva. Si acel ceva esti chiar TU. De fapt experienta ca atare te face ssa te indrepti catre Sine.
Si restul vine de la Sine.



de unde? - de cezarok2 la: 12/06/2006 20:10:42
(la: Stiti sa folositi "bisturiul"?)
De unde ideea ca daca nu ar fi rautati pe lume inseamna ca nu se intampla nimic si asa nu merita sa traiesti?
Evenimente ,bune si rele, se intampla oriunde si fara a vrea cineva neaparat sa faca rau altcuiva.De la accidente de tot felul pana la auto-accidentari sau mutilari (depresivii si nu numai), in lume se intampla lucruri tragice sau neplacute.Ar fi suficienta durere si asa.Deci am putea trai fara "raul din noi" daca am fi capabili sa scapam de el.
Si ,ca sa raspund la problema initiatorului discutiei, daca as fi jignita verbal (dar nu injosita) ,m-as gandi daca cel ce ma jigneste o face voit sau din prostie .Daca e voit ii aduc aminte cu cine sta de vorba (ceva de genul :cred ca ma confunzi, eu sunt....),si asta nu pentru ca el/ea nu ar stii ,ci pentru ai atrage atentia ca a luat-o razna, iar daca e din prostie ii intorc spatele si plec fara comentarii.Cu prosti nu merita sa-ti bati capul.In ambele variante refuz sa mai am deafacecu respectiva persoana.Daca sunt "atacata " printr-o fapta,jocuri de culise,vorbe pe la spate, uneltiri etc. ii transmit (prin persoane,e-mail,sms etc) ca am murit si poate sa fie linistit/a din pdvd al problemei in care m-a "atacat" ,deoarece si-a anihilat dusmanul viu ,dar sa se fereasca de morti.Asta ca sa afle ca stiu de unde vine lovitura .
Referitor la "rautatea din mine" , cred ca este foarte mica.Nu am facut rau intentionat nici celor care mi-au facut ei mie rau, dupa principiulc" altuia nu-i face ce tie nu-ti place".Razbunarea e josnica.Arata inamicului ca stii ce urmareste si dai de inteles ca esti pregatit pentruorice.Dar nu e bine sa-i faci rau ,caci rautatea nu are margini si nu stii la ce nivel iti va plati acea rautate.
Incercati sa folositi acelasi principiu ca mine .
VIATA NU TREBUIE TRAITA PENTRU RAUTATEA DIN EA CI PENTRU FRUMUSETEA EI.
romanul e tampit - de ALU la: 07/08/2006 12:36:09
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
Mai omule, tu iti dai seama ce vorbesti? Cum naiba poti spune ca era criminalitatea de 300 de ori mai mica, cand mureau oamenii pe capete in inchisorile comuniste, in beciurile Securitatii, in lagarele de munca fortata? Tu crezi ca daca nu vedeai la televizor Stirile de la ora cinci asta inseamna ca nu se intamplau crime pe vremea aia? Tu stii pe ce lume traiesti? Ai pus mana la viata ta pe cateva carti de valoare? Ai incercat macar de curiozitate sa citesti marturiile unor oameni care au scapat cu viata din inchisorile comuniste? Sau aia nu conteaza pentru tine? Tu crezi ca erau niste fraieri care n - au stiut sa-si tina gura? Afla ca in afara de fraierii aia (care au fost d4 fapt niste oameni cu coloana vertebrala, intelectuali, oameni de valoare si cu demnitate), in afara de astia, au infundat puscariile si oameni precum lelea ana sau badea Vasile, care habar nu aveau de politica, dar s-au nimerit asa, din greseala pe acolo, dupa ce li s-au inscenat procese de toata frumusetea.
E chiar stupid ce spui si imi vine sa urlu cand realizez ca majoritatea romanilor sunt de acord cu tine. Popor de ignoranti stupizi care-si merita soarta!
#137754 (raspuns la: #119864) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...