comentarii

ce insemna pentru mine lectura


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Raspuns lui Daniel Racovitan /1 mil.de euro/dolari... - de (anonim) la: 04/05/2004 12:57:48
(la: Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident?)
Nici gand sa ma intorc in Romania...fiindca stau de 32 de ani in Suedia (nu am plecat ilegal...) ma simt mai mult strain decat roman cand intru pe teritoriul romanesc desi iubesc frumoasa Romanie dupa ce am umblat prin toata Europa.
Imi pare rau ca zic acest lucru dar ceeace se petrece in Romania dela cel mai amarat om si pana in topul guvernului,ministrii,sefi de politii,profesori doctori directori de spitale (vezi articolele din ziarele recente din 4 mai 2004...) la capitolul luare de mita sau spaga ar insemna pentru mine moarte sigura. Eu nu ma pricep la asa ceva,urasc pe cei care cer sau pretind mita ca sa nu mai vorbesc de cum ii vad eu pe oamenii care se lasa calcati in picioare de aceste javre care isi bat joc de tot ce se poate numi omenie si ii obliga sa dea orice numai sa dea.
Deci faptul existentei acestei coruptii innedite ma face sa imi intorc ochii si gandul de a ma intoarce definitiv in tara.
Nici peste 10 ani nu se va schimba nimic daca nu va exista un sef de stat care sa conduca cu mana de fier si sa reformeze constitutia tarii.
Cei care isi bat joc de noile legi sa fie pedepsiti ca atare iar cuvantul mita,spaga,etc. sa nu mai existe pe buzele oamenilor.
Se pot face mari reforme in bine spre binele poporului care "sangereaza" si e plin de ura...mare atentie fiindca aceste jigodii care ponegresc tara si poporul stau cu picioarele pe marginea unui vulcan care fierbe,iar cand se porneste o noua eruptie nu va mai fi ca in 1989...de data asta va fi un razboi al urei si pedepsei...Ferestei Doamne pe cei care si-au batut joc de acest popr umilit...romanii.
DECI in final...eu daca as avea 1 milion de euro sau dolari as incerca sa ma mut pe una din insulele cele mai indepartate de Europa,America sau Asia...poate ceva de tipul Maldivelor...unde sa imi pot petrece restul vietii in liniste si pace...zbuciumul,terorismul si razboaiele dupa continentele mai sus mentionate sant pentru cei care singuri vor sa traiasca in acel haos...iar eu nu vreau.
Pot reveni daca imi face placere din cand in cand...fiindca avand 1 milion de euro sau dolari un bilet de avion costa mai nimic...
Cam asta as face eu...poate ca fac o greseala dar fiecare gandeste cum vrea...nu?
anonimii astia.... - de AlexM la: 14/07/2004 17:15:46
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
unul dintre anonimi scrise:
----------------------------------------------------------------------
Empiric vorbind, ar fi cel putin inspaimantator ca sufletul sa piara in acelasi timp cu trupul, ambele sfarsind in nimic...Religia si-ar cam pierde rostul, viata insasi nu ar fi altceva decat o goana anarhica dupa uitare.Cum am putea vietui stiind ca ne vom stinge la un moment dat pentru totdeauna? Dovezi palpabile nu prea avem nici pro nici contra dar, pentru buna si -cat de cat- comoda vieture cred ca e bine sa credem ca va mai fi ceva si dupa stingerea facliei pamantesti...Pe mine, cel putin ma ingrozeste gandul ca finalitatea vietii este intre 4 scanduri la 2 metri sub pamant. Si atunci sper si ma agat de orice idee care m-ar intari in asteptarea mea.
----------------------------------------------------------------------

Daca pentru individ nu ar constitui o problema prea mare, marea problema ar fi pentru omenire ca specie in ziua de astazi. Multi au posibilitatea si puterea, dar si mijloacele technice de a pune in practica o chestie care ar insemna "dupa mine potopul".

Se pare ca cele 2 mari legi care cârmuieshte omul ca individ sint mai mult decat binevenite si in ziua de astazi. Frica si Speranta.

Alex
#17867 (raspuns la: #17706) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
oau! - de florica la: 02/02/2005 15:44:29
(la: Incest - Anais Nin)
incredibil, chiar azi mi-am amintit de cartea asta si de experienta uimitoare care a fost pentru mine lectura ei. uimitoare pentru ca niciodata nu m-am mai identificat cu un personaj (cu o persoana de fapt, ceea ce e si mai spectaculos) atat de puternic si profund cum mi s-a intamplat cu Anais. si asta in conditiile in care spoiala mea de "morala crestina" nu mi-ar fi permis in ruptul capului sa ma gandesc la fapte, trairi, ganduri si sentimente precum cele din "incest", dar jurnalul lui Anais m-a spalat parca de toate pacatele autoamagirilor si m-am simtit ceva mai adevarata in fata propriilor ganduri

"...ca sunt insetata de adancimi. Nu ma prea pricep sa fiu extravertita. Sunt depaysee in viata extravertita - imi pierd sufletul, visurile. Mi-ar placea sa zac pe fundul marii, sa traiesc acolo au fond de choses, toujours au fond."
iarasi pentru Intruder - de tracy_ltD la: 26/05/2005 13:56:12
(la: Dragostea platonică: un "mit" dărâmat?)
Eu stiu ca Platon a spus ca "A iubi înseamnă căutarea jumătăţii întregului din care ai făcut cândva parte". Poate fi intregit un intreg numai cu un fragment? (pentru ca a iubi numai spiritual cam asta ar insemna .....pentru mine......un fragment de iubire). Stiu ca atunci cand iubesti cu adevarat te daruiesti in totalitate, sufleteste, trupeste....fara restrictii, fara oprelisti, fara teama si mai ales fara asteptarea vreunei rasplati.....
Cu dragostea pe net.....ce sa spun.....ai putea sa intalnesti pe cineva care sa te completeze sufleteste, care sa gandeasca aproape ca si tine si daca e sincer(a) si are cam aceleasi gusturi si aspiratii, aceleasi dorinte atunci lucrurile pot merge pe un fagas normal adica s-ar putea sa te si intalnesti....live....si sa-ti placa ce vezi.....sa continui ceva ce a inceput pe....net si toate astea, adunate sa dea o relatie.....completa.
Mai vorbim....
Despre prietenie - text de Mircea Eliade: - de cristi82 la: 24/11/2005 10:22:51
(la: PRIETENIA-CEL MAI DE PRET LUCRU AL OMULUI)

Se spune ca a fi sincer inseamna a nu ascunde nimic celuilalt, a te deschide tot. Este exact, dar criteriul acestei sinceritati il are intotdeauna celalalt, nu tu. Esti considerat sincer nu "cand nu ascunzi nimic" celuilalt, ci cand nu ascunzi ceea ce asteapta de la tine sa ascunzi. Este poate paradoxal, dar asa e; sinceritatea ta nu se verifica prin tine, ci prin celalalt. Esti considerat sincer numai atunci cand spui ceea ce vrea si ceea ce asteapta altul de la tine sa spui.
Daca ii marturisesti unei prietene ca e frumoasa si inteligenta, in timp ce ea nu e nici una nici alta, nu esti sincer. Daca ii spui ca e urata si foarte putin desteapta, esti sincer. Dar marturiseste-i ca toate acestea n-au absolut nici o importanta, ca altele sunt lucrurile pe care ai dori sa i le spui, ca isi macina timpul intr-un mod stupid, ca traieste o himera, ca viseaza la lucruri ce o indeparteaza de adevar si de fericire atunci sigur nu esti nici sincer, esti nebun.
Este poate ciudat, dar ne temem de o lume "defavorabila", de un mediu strain, cu care nu putem comunica, fatza de care nu putem fi "sinceri". Pentru a nu fi singuri vrem ca lumea sa fie sincera cu noi. Doar sinceritatea ne da aceasta certitudine ca suntem inconjurati de prieteni, de oameni care ne iubesc, ca nu suntem singuri. De aceea in ceasurile de mare singuratate se fac cele mai multe confesiuni, se deschid sufletele, oamenii se cauta unul pe altul: tocmai pentru a anula acel sentiment al izolarii definitive. Sinceritatea este si ea, ca atatea altele, un aspect al instinctului de conservare. De fapt, sinceritatea participa la acea complicata clasa de sentimente si orgoliu ce se numeste prietenie si care, trebuie sa recunoastem, constituie unul dintre cele mai serioase motive de a iubi viata.
In prietenie se intampla acelasi lucru: esti iubit nu pentru ceea ce esti tu, ci pentru ceea ce vede si crede prietenul tau in tine. Tu, omul, esti sacrificat intotdeauna. Esti iubit nu pentru tine, ci pentru ceea ce poti da, ceea ce poti justifica, verifica, contrazice sau afirma in sentimentele prietenului. Si nu te poti plange, pentru ca si tu faci la fel; toata lumea face la fel.
Ceea ce intristeaza oarecum intr-o prietenie este faptul ca fiecare dintre prieteni sacrifica libertatea celuilalt. Prin "libertate" inteleg suma posibilitatilor lui, vointa lui de a se schimba, de a se modifica, de a se compromite. Esti iubit pentru ca prietenii s-au obisnuit cu tine sa te vada pe strada, sa te intalneasca la un anumit local sau pe terenul de sport, s-au obisnuit sa mergi cu ei la cinematograf, in vizita la cunostinte, sa-ti placa, in general, ceea ce la place si lor, sa gandesti, in general, ceea ce gandesc si ei. Unde esti tu in toate aceste sentimente ale lor? Esti descompus, distribuit si asimilat dupa vointa sau capriciul lor; iar tu faci la fel. Daca intr-o zi vrei sa faci altceva decat ceea ce se asteapta de la tine sa faci, atunci nu mai esti un bun prieten, atunci incomodezi, obosesti, stanjenesti. Cateodata esti tolerat; aceasta e tot ce poate oferi dragostea prietenilor tai libertatii tale: toleranta.
Zilele trecute incercam sa vorbesc cu cativa prieteni despre moarte, iar ei parca mi-ar fi spus: "Draga, fii serios si lasa prostiile la o parte!". Ei nu intelegeau ca ceea ce le apare lor drept prostii poate insemna pentru mine o problema esentiala. Si atunci m-am intrebat ce ar spune prietenii mei daca as savarsi un act compromitator, dar cerut urgent de libertatea mea? Si mi-am dat seama ca n-ar judeca schimbarea din punctul meu de vedere. Ei n-ar incerca sa treaca o clipa in mine, ca sa imi inteleaga nebunia. M-ar decreta nebun, m-ar tolera s-au m-ar lasa singur. In nici un caz n-ar trece in mine. Or, dragostea adevarata nu insemna decat aceasta completa renuntare la individualitatea ta pentru a trece in celalalt.
O prietenie nu se verifica numai prin libertatea pe care i-o acorzi celuilalt. A ajuta pe un prieten la nevoie, a-l incalzi cu mangaierile tale, a-l inconjura cu "sinceritatile" tale nu inseamna nimic. Altele sunt adevaratele probe ale prieteniei: a nu-i incalca libertatea, a nu-l judeca din punctul tau de vedere (care poate fi real si justificabil, dar poate nu corespunde experientei destinului celuilalt), a nu-l pretui prin ceea ce iti convine sau te amuza pe tine, ci pentru ceea ce este, pentru el insusi, prin ceea ce trebuie el sa realizeze ca sa ajunga un om. Iar nu un simplu manechin.
Toate acestea insa nu ti le cere nimeni, dupa cum nimeni nu-ti cere adevarata sinceritate, ci numai acea sinceritate pe care o doreste el. Nu uitati ca intr-o prietenie nu conteaza numai ceea ce ia celalalt. Fiecare luam mai putin decat ar trebui. Acesta este marele nostru pacat: ca nu ne e sete de mai mult, ca ne multumim cu sferturi; de aceea avem fiecare dintre noi atata spaima de ridicol. Nu numai ca nu dam cat ar trebui, dar luam cu mult mai putin decat ni se ofera.

Vai, Paianjen cat de bine sti - de desert rose la: 07/01/2006 20:16:39
(la: Ati iubit doua persoane la fel de mult in acelasi timp?)
Vai, Paianjen cat de bine stii tu sa "distrugi corola de minuni a lumii"...:-)Recunosc ca mi se pare tare interesant ce mi-ai scris, dar cred ca ai fost un pic cam dur cu Iuana. Suntem atat de diferiti unii de altii si cred ca ne-ar prinde bine daca am incerca sa facem un efort mai mare in a ne asculta mai bine unii pe altii, in a incerca sa intelegem ceea ce ne transmite o alta persoana.Si tu Iuana ai fost un pic cam dura cu Paianjen. In legatura cu persoana pasionala care devoreaza tot (cel putin asa am inteles eu) vreau sa-i spun ca si pasiunea mai are o limita si ca daca ne secatuieste atat de mult inseamna ca nu suntem cu mult diferiti de animale.

Hai sa nu ne uitam la intrebarea asta ca si cand totul s-ar reduce la sex.Am avut parte de o prietenie foarte frumoasa cu doi baieti ( prietenie nu inseamna aici iubire fizica si mai stiu eu ce...), iar la un moment dat m-am indragostit de unul dintre ei si am hotarat sa ramanem impreuna pe viata. Momentul a coincis cu "disparitia" celuilalt. Abia dupa ce a plecat mi-am dat seama ce mult insemna pentru mine prietenia lui, faptul ca ma puteam baza pe el orice ar fi fost si sincer sa spun mi-e grozav de dor de el.

Acum imi este clar faptul ca putem iubi doua persoane in acelasi timp, dar nu credeti ca unele idei ne obsedeaza prea mult?
#99011 (raspuns la: #98829) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Carti - de doctors la: 16/04/2006 16:15:50
(la: carti care v-au refuzat)
Nu cred ca ar exista vreo carte pe care sa nu o pot citi pana la urma,chiar daca asta ar insemna sa reiau lectura acelei carti de mai multe ori.Totul este,cred,sa ai rabdarre sa analizezi fiecare cuvant cu mare atentie si rabdare.
De la o carte la alta - de Marghiolita la: 14/07/2006 00:41:35
(la: cum reusiti sa 'inodati' intre ele cartile?)
Interesanta interogatia dv., un subiect care incita la meditatie. In ceea ce ma priveste nu mi-am pus niciodata intrebarea asta, poate unde sunt o bulimica de lectura. Dintotdeauna am citit asa, la kilometru : cum am terminat o carte am inceput alta, desi se intampla sa am si doua-trei incepute in acelasi timp. Pentru mine lectura este ca un drog, nu pot trai fara sa citesc cateva zeci de pagini pe zi. Nu am nici o dificultate sa trec de la o carte la alta, si nici sa citesc mai multe carti in acelasi timp (o carte prea voluminoasa ca sa o trambalez dupa mine pe tren sau pe metrou o citesc acasa, in geanta - lectura pe transporturile in comun - o carte in format de buzunar, de preferinta de peste 300 pagini, o alta pe care tocmai am primit-o prin posta si care face parte dintr-o serie in curs de traducere...). Am perioade in care citesc preponderent literatura stiintifico-fantastica si pe ici pe colea romane politiste, fantezie medievala, sociologie, biografii... cam ce imi cade in mana sau sub ochi si mi se pare interesant. Cand subiectele sunt foarte diferite nu mi se pare dificil de trecut de la una la alta, ideile nu se amesteca. Cred ca ar putea fi dificil pentru cineva sa citeasca una dupa alta sau in acelasi timp carti cu subiecte foarte asemanatoare, ar putea exista riscul sa se incurce intre personaje. Fiecare avem felul nostru de a ne insusi o lectura, fiecare o "integram" intr-un mod diferit. In ceea ce ma priveste si eu imi imaginez locurile, personajele, situatiile, caut chiar sa ghicesc in ce fel va reactiona unul sau altul dintre personaje cand intriga se complica, dar nu mi se intampla sa ma incurc in ele, ca si cum fiecare s-ar aranja de la sine intr-o casuta undeva in memorie si nu ar avea conexiuni decat cu casutele personajelor care fac parte din aceeasi poveste. Am cunoscut persoane care nu puteau citi carti in care actiunea se dezvolta pe mai multe planuri : fiecare capitol trateaza actiunea vazuta de un personaj diferit, din punctul lui de vedere, un fel de simfonie literara in care linia melodica se impleteste din "sunetele" mai multor personaje iar rezultatul ramane totusi armonios. Mie imi plac, le gasesc stimulante, te obliga sa fii tot timpul atent, cu memoria in alerta.
Sper ca nu v-am ametit cu explicatiile mele care nu au drept scop decat a va ajuta sa nu va faceti complexe pentru ca aveti o mica dificultate in a "insira" cartile una dupa alta. Cred ca sunteti o persoana foarte sensibila, cu multa imaginatie, si care "traieste" foarte intens ceea ce citeste. Personajele va devin apropiate, cu unele chiar ca identificati temporar, si e normal sa va vina greu sa va despartiti de ele, de atmosfera in care au evoluat ca sa treceti imediat la alte personaje, care evolueaza intr-o perioada diferita, dupa o intriga diferita. Mi s-a intamplat si mie sa regret cand termin o carte fiindca ma atasasem prea mult de personaje. E cazul romanelor seriale (asa le-o zice?), in genul lui "Dune" al lui Frank Herbert.
Cred ca important nu este daca insiram cartile una dupa alta sau facem o pauza intre ele, important ramane faptul ca citim si, mai important, sa o facem intotdeauna cu placere si sa ne foloseasca la ceva : sa-i intelegem mai bine pe ceilalti sau cel putin sa-i acceptam asa cum sunt, pentru calitatile lor si cu defectele lor cu tot.
fuchs - de alex andra la: 16/02/2007 09:10:24
(la: in ce directie?)
Mai e nevoie sa ne subliniem subiectivitatile ?
Poate maine "naparstoc" sa insemne pentru mine un popandau ridicat in doua labutze si facand cu ochiul stang catre ochiul drept:))

Lost without music in a world of noises
#175756 (raspuns la: #175734) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Marlene 2 - de Sancho Panza la: 09/04/2007 17:33:40
(la: de la obscen la estetic...si invers)
Nu recunosc citatul, dar pot sa spun ce starneste-n mine lectura lui: colcaiala abjectului.
Deci, stilistic vorbind, e perfect realizat.Intentia autorului a fost dusa la bun sfarsit. Estetic vorbind? Da, si asa, privit dinspre estetica uratului.
Nu textul in sine poate scandaliza sau duce-n pragul vomei, ci exercitiul mental de-a ne imagina ca o asemenea situatie chiar ar putea sa existe!
#185579 (raspuns la: #185125) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Marlene2 la: 21/04/2007 15:51:42
(la: Ochi în ochi cu kitschul)
Kitschistii judecand kitschul, ce poate fi mai induiosator? Telenovelisti, manelisti, toti sunt criticabili nu-i asa, ce bine ne simtim privindu-i de la inaltime. A nega kitschismul si mai ales cel propriu inseamna sa aluneci in kitschism, cum spune Kundera: kitschul este o parte inerenta fiintei umane, unicul sau antidot este sa fii constient de acest lucru.
“kitschul este in esenta negarea absoluta a ‘cacatului’: in sens propriu cat si figurat, kitschul exclude din campul sau de vedere tot ceea ce este in mod esential inacceptabil in esenta umana”
Imi aminteste raspunsul tau la textul lui E. J. “Nu recunosc citatul, dar pot sa spun ce starneste-n mine lectura lui: colcaiala abjectului... Nu textul in sine poate scandaliza sau duce-n pragul vomei, ci exercitiul mental de-a ne imagina ca o asemenea situatie chiar ar putea sa existe!”
Iti raspund aici pentru ca mi se pare la subiect: fii sigura ca o asemenea situatie chiar daca este inacceptabila, exista si face parte din natura umana.
Despre lacrimi a scris bine Kundera: “Kitschul genereaza doua lacrimi care curg rapid una dupa alta. Prima lacrima spune: Ce frumos e sa vezi copii alergand pe iarba! A doua lacrima spune: Ce frumos e sa te induiosezi impreuna cu intreaga omenire la vederea copiilor alergand pe iarba! A doua lacrima este cea care face kitschul sa fie cu adevarat kitsch”
Cateva idei despre kitsch (H Broch):
Esenta kitschului este confunzia intre etic si estetic, kitschul nu urmareste sa creeze ‘bun’ ci ‘frumos’
Romanul kitsch nu descrie lumea asa cum este in realitate ci asa cum spera sa fie si cum se teme ca este.
Kitscul in muzica depinde exclusiv de efectul produs.

#189759 (raspuns la: #189733) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de cosmiK la: 01/05/2007 21:50:57
(la: Confesiunile unei mame (5))
Inainte de confesiunile unei mame (5) au fost si alte confesiuni. Nu stiu daca le-ai citit. Dar aceasta fila de jurnal vine ca o completare la ce-a de-a patra confesiune. Si urmeaza dupa o lunga perioada de tacere caci vreme indelungata n-am mai putut continua a scrie. Prea multa suferinta...simteam ca sufletul mi-e greu ca plumbul si ca ma sufoc sub povara remuscarilor. Am spus cuvinte grele pe care mi-as fi dorit sa nu le fi rostit. Aveam 12 ani pe atunci dar chiar daca eram tanara nu aveam dreptul sa judec mai ales ca nu i-am acordat nici o sansa mamei mele desi in adancul sufletului stiam ca ma iubeste si ca ar fi dispusa la orice sacrificiu pentru mine. Dar am fost orbita...parca cineva picurase o ceata deasa pe pleoapele mele...nu ma gandeam decat la mine, la persoana mea, la sentimentele si frustrarile mele. Pe mama am tinut-o departe de mine vreme indelungata, nu am lasat-o sa se apropie de sufletul meu, cat a trait...Constientizarea pierderii ei si a ceea ce a insemnat pentru mine s-a produs mult mai tarziu, cand deja diparuse dintre noi...Si singura vinovata de moartea ei sunt Eu. Oricare ar fi fost circumstantele, ele nu justifica comportarea si atitudinea mea fata de ea. Alte tinere la 12 ani au curajul de a lua atitudine si a infrunta viata. Dar eu am fost o lasa si m-am bucurat de protectia si confortul oferit de bunica mea desconsiderand-o pe cea care mi-a dat viata.
#192752 (raspuns la: #192738) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de irma la: 22/05/2007 12:47:57 Modificat la: 22/05/2007 12:49:10
(la: Amnezia)
nu vreau sa uit nimic. si nici nu vrea sa o iau de la zero, sunt prea lenesa pentru asta.

sa vreau uit ar insemna pentru mine sa fi facut umbra pamantului de pomana pana acum.

monte_oro, ideea ta pare interesanta.
apropo de amnezii, ai vazut "memento"? aia da idee interesanta!
sfaturi din propria experienta - part IV - de Lady Allia la: 16/10/2007 16:48:17
(la: CONFERINTA - Sfaturi pentru tinerele mame!)
Intre timp, o asistenta iesise afara pentru a le spune alor mei despre tot. Catalin deja facuse sant in gresia din sala de asteptare si era furios deoarece nu stia ce se intampla de atat vreme. Isi facea griji si in momentul in care a aflat ce se intampla...atat i-a trebuit dragului meu! A intrat peste noi in sala de nasteri si nu isi poate imagina cineva ce a insemnat pentru mine. Mi-a dat putere si speranta, iar cand mi-a zis:
"- Hai puiule...fi barbata! O sa fie bine...si sa nu uiti ca TE IUBESC!"...am stiut ca TOT VA FI BINE !!! Eram atat de bucuroasa ca l-am vazut !!! Ma gandeam uneori ca nici nu o sa mai apuc sa ii vad...desi nu am aratat asta decat de doua ori! I-am zambit fericita si i-am spus si eu ca il iubesc, iar dupa ce a iesit din sala de nasteri am incercat si eu PENTRU PRIMA OARA un scancet de plans. Imi vazusem CAPRUIUL MEU...acum putea sa se intample orice!!!
M-au intrebat daca ma doare tare ceva (eu nu am tipat nimic, nu am plans, nu m-am plans) sau ce este?!
Le-am spus doar atat:
"- Taiati-ma in doua, in trei, in bucati daca este cazul...,rupeti-ma in zece, dar pentru Dumnezeu salvati-mi copilul va rog!!! Nu ma intereseaza de mine sau de faptul ca o sa am cicatrici sau o sa raman cu cine stie ce handicap...Imi vreau doar copilul!!! Mai traieste? Vreau sa fiti sinceri!"
Medicul era deja cu ochii rosii si mi-a spus sincer:
"- Inca da, dar nu stiu cat! Ori mai incerci sa impingi cu ultimele forte sa vedem daca mai coboara, ori daca nu...nu stiu!"
Am mai incercat! A fost prima data cand mi-am adunat toate puterile (ochii imi erau umflati de nici nu mai vedeam bine, gatul mi se umfase si el...eram neagra deja la maini de la perfuzii si de cum strangeam de barele alea) si ... nimic!
"- Domnule Stan...is eu handicapata sau ce Dumnezeu se intampla??? Da chiar asa sa nu pot eu sa scot afara un copil??? Ce mai pot sa fac? Cum? Va rog spuneti-mi!"
"- Doamne fereste copila! Cum sa fi handicapata? Ce ai facut tu aici este de domeniul fantasticului si imposibilului. Pentru mine esti o mama model, o femeie foarte curajoasa si puetrnica si tot ce ai facut este foarte bine. Dar...GATA!"

Nu am inteles atunci exact ce a vrut sa spuna prin acest GATA, dar am banuit ca imi va face operatia de cezariana.
Vreau sa spun ca indiferent prin ce am trecut ACEASTA ECHIPA DE ADEVARATI OAMENI au luptat cu tot ce au avut ei mai bun in ei alaturi de mine si copil si le sunt recunoscatoare. Indiferent de ce s-ar fi intamplat nu aveam ce sa le reprosez, deoarece s-au straduit aproape imposibil pentru TOT!

Dupa 5 ore si 15 minute de chin medicul meu - SFANTUL MEU - a decis:
"- Fetelor...chemati medicul de garda si orice medic chirurg prezent la chirurgie! Fac cezariana!"
"- Dar domnule Stan stiti ca riscati si nu cred ca va da voie!"
"- Stiti ce? Eu oricum sunt medic activ dupa pensie si le-am salvat fundurile la multi si INCA le salvez! Daca nu vor ei
VREAU EU si tot o operez si singur! Daca intru in puscarie nu ma intereseaza STIU ca macar am incercat si la anii mei o sa
fac si eu pauza de citit si dormit pe gratis acolo! Daca m-ar interesa de mine si as vrea sa imi iau mainile de pe ea...as trimite-o acum la Focsani, dar asta ar insemna sa ii tai si ultima sansa si ei si copilului! Ea e la un pas sa ii explodeze uterul, iar copilul...nici nu stiu daca mai traieste sincer sa fiu! Are semnele vitale, dar eu stiu??? Sper doar sa mai lupte si micutul un pic!"
Bietului om...ii mai ardea si de glume pe seama lui dupa toate orele alea de chin si de lupta.
Una din asistente - Mirela a plecat dupa medicul de garda si dupa un medic chirurg.

TOTI au acceptat sa mi se faca cezariana dupa ce li s-a povestit prin ce am trecut cu totii si vreau sa spun ca asemenea lupta si munca in ECHIPA nu am mai vazut NICIODATA !!!
LE MULTUMESC TUTUROR !!!

In 10 minute am fost pe masa de operatie. Mi s-a facut rahianestezia (in maduva spinarii), o asistenta ma perfuza in mana dreapta, alta in stanga... O moasa imi tinea oxigenul, iar anestezistul ma intreba din jumatate in jumatate de minut "aici simti ceva?, dar aici?". La un moment dat tensiunea imi
scazuse foarte mult (cand m-a deschis), iar la cateva minute dupa imi crescuse ingrijorator. Pentru asta mi s-au facut injectii cu actiune imediata.
Intre timp, medicii au lucrat foarte repede ca sa poata sa o scoata pe piticuta mea cat mai repede posibil si, dupa ce am simtit de doua ori cand au incercat sa o smulga dintre oase (parca m-ar fi rupt in doua) am auzit:

"PRIMUL TIPAT AL COPILEI MELE" !!!

CRED CA NU ISI POATE INCHIPUI NIMENI CE A INSEMNAT ASTA PENTRU MINE!!!
ODATA CU PUICA MEA...AM PLANS SI EU !!!
"- VREAU SA O VAD! VREAU SA O VAD! VREAU SA O VAD!" :)
Numai asta si atat am putut spune atunci plangand. Parca eram o placa stricata de magnetofon. Nimic nu mai stiam rosti pe moment.
Mi-au aratat-o. Era infasata intr-un scutecel alb (ca o sarmaluta :D ), dar avea ochii larg deschisi si respira.

ASTA ERA CEL MAI IMPORTANT!
despre presedinti, profile - de 1brasovean la: 02/03/2008 06:54:20
(la: Trei, Doamne... (dar... numai unul...)...)
Mai ani in urma, discutand cu o d-na despre felurite si fine prejudecati la romani [eram coleg cu dansa la un seminar, din pozitii diferite, eu fiind cursant], imi povestea ca, la un alt seminar la care participase dansa, `desenasera` profilul candidatului ideal la pozitia de presedinte al Romaniei, profil care sa sparga toate barierele prejudecatilor noastre.
Rezultatul a fost: "In Romania va fi o democratie oarecum echilibrata cand presedinte al tarii va ajunge o persoana descrisa ca fiind: o tiganca batrana, analfabeta, deplasandu-se intr-un carut de persona cu handicap [avand un handicap]".

Iar despre cei trei candidati americani la pozitia de presedinte nu am la ora asta informatii care sa ma duca spre o preferinta. Sigur ma gandesc la ceea ce ar insemna pentru mine alegerea unuia sau a altuia dintre candidati in conditia in care nu sunt cetatean american si nici nu am de gand sa fiu pret de un mandat al Presedintelui SUA.
Si la ei merge zicala: "Una vorbim, alta fumam!" - doar e campanie electorala, ce mama supararii!
Ei se vand, alegatorii ii cumpara - marketing, de data asta politic!
zaraza - de alex andra la: 17/01/2009 11:26:25
(la: PREMIILE LITERARE - CAFENEAUA 2008)
Pornind de la ideea lui latu, as zice ca preselectia ar putea insemna un minim de sa zicem trei nominalizari pentru un text. Apoi toate textele astfel selectate ar trece la faza de notare.
#392563 (raspuns la: #392556) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Intrus - de mazariche la: 10/02/2010 12:06:40
(la: 1984)
Daca ma intreaba cineva repede, pe nepregatite, ce-a insemnat pentru mine comunismul, asta as raspunde: frigul.
Buna scriere, nici nu-i nevoie s-o mai zic si eu, numai las semn de citire si simtire.

zaraza - de Paianjenul la: 30/03/2013 07:25:48 Modificat la: 30/03/2013 07:27:04
(la: Vindem margele de sticla pe post de diamante)

"tu ai fost vegetarian si religios???"

- Da. (Mai mult in teorie decit in practica, chiar unul pasionat...)...

"ce te-a facut sa renunti la religia respectiva?"

- Doua chestii:

1. Accesul permanent la internet (incepind din anul 2000 incoace) a insemnat pt. mine acces la mai multa informatie (decit avusesem pina atunci)... Am ajuns astfel sa aflu pareri si puncte de vedere (ale altora, referitoare la religie), pareri care mi-au influentat perspectiva asupra multor aspecte ale vietii si al sensului ei... si am ramas cu impresia ca explicatiile pe care le da religia respectivelor aspecte nu-mi satisfac logica.

2. In ciuda interesului meu intelectual pt. teoria religiei, (data fiind natura mea independenta si neconformista de Balanta) la domeniul practic n-am excelat niciodata... in final capitulind lamentabil... si definitiv...

(...Nu budist am fost, ci - atit cit am fost - am fost adventist de ziua a saptea...)...

#644361 (raspuns la: #644357) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
asa ciudate sunt postarile - de proud la: 28/11/2014 16:40:31
(la: Cristian Tudor Popescu despre victoria lui Iohannis)
cu stelute la titlu, cu raspunsuri la propriul comentariu, cu divagatii care se refera la unul si la altul ca nu-i de mirare ca m-am incurcat. Sunt curioasa chiar ce-ti zice Daniel despre pretentia resp. :)

ne intelegem bine ca doi autisti! Dupa tonul conversatiei ai zice ca avem pareri diferite, dar nici pomeneala. Tocmai ti-am explicat ce ar insemna pentru mine luat tara inapoi. Ma doare fix in spitz ce zice Blaga.

Nu stiu ce te supara la deviza asta cu lucrul bine facut?! Nu crezi ca 'mentalitatea' nemteasca o cuprinde automat? Io una am avut vecini nemti, colegi de clasa si prieteni, am si stat in Austria fo cinci ani. Adica am 'lucrat chestii bine facute' vreau sa zic.

Ma, nu ma fa sa-ti spun inca o data despre Canada si Romania si unde stam fiecare. Chiar nu vezi ca n-are nicio relevanta asupra subiectului?! E una din manipulari, ma mir ca nu te prinzi. Ca sa vezi ca nu vorbesc ca sa ma aud vorbind, sa facem o lista cum suntem fiecare afectati direct. Cate proprietati ai tu care stai intre granite si cate proprietati avem noi care suntem afara? Acolo zic, acolo pe pamantul strabunilor zic. Cati din diaspora se intorc acasa? Cat din banii castigati afara contribuie la taxele percepute doar din cumparaturile la mall? :) Tocmai, nu vreau sa discut acest subiect. Vad ca degeaba-l tot ocolesc ca iar spui de "trairile" noastre diferite. Ce are una cu alta? Nenorocitii astia stiau ca romanii de afara nu mai pot fi manipulati, de aia au si indus discutia asta cretina, ce naiba?! Ce "umflatura" ?!

Si despre televiziuni, vad, avem pareri asemanatoare.

pai te exprimi impersonal, dar asta nu-i un defect zic eu. Cel mai sigur sa ne intelegem este sa raspunzi direct la postarea "adversarului" :)
#653119 (raspuns la: #653117) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
La mine e asa: - de mya la: 05/02/2005 19:12:59
(la: De ce nu ne iubesc barbatii)
La mine e asa:

Nu ma intereseaza daca ma iubesc barbatii sau nu, important e ca ma iubeste barbatul (meu). El a ales bine si e foarte multumit cu marfa :)))

Eu nu vreau sa-i fac copii si nici sarmale sau tocana ca sa-i arat dragostea mea, ma crede pe cuvant, nu vrea dovezi de nici un fel.

Pesonal, nu ma excita mirosul de transpiratie...da' gusturile nu se discuta, absolut. Stiu...aia a fost o figura de stil ;).

Am masina de spalat, nu gatesc des si fac ordine rar fiindca la noi se pastreaza bine curatenia.

Sotul meu nu e nicicand mitocan (ca altfel nu ma maritam cu el) iar eu nu sunt nicicand isterica (ca altfel nu ma lua de nevasta). Tipul nu e nici teribilist, e om mare :)))

Fiindca ii pasa de mine mereu, se bucura sa fiu independenta. Da' nu tin sa fiu, imi place viata in doi. Cu cat ma destept mai mult cu atat e mai incantat. Daca s-ar oftica ca sunt desteapta ar insemna ca e tampit. Cine vrea o nevasta proasta e tampit, o merita!

Poate sa traiasca fara mine asa cum si eu pot sa traiesc fara el. Numa' fara apa, aer si mancare nu poti sa traiesti, altfel...nu ai probleme, asta e adevarul, nu moare nimeni.

Sper ca nu te-ai suparat da' am vrut sa scriu ca sa vezi ca mai exista si altfel de barbati pe lume. Independenta inseamna sa iubesti sincer, fara orgoliu si fara drame de televovele. Si de regula nu vezi defectele jumatatii tale ci doar calitatile. Altel...viata poate sa fie trista si gri.




Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: